ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 253 din data de 16 aprilie 2019 a Judecătoriei Sectorului 1 București, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, printre altele, s-au dispus următoarele:
În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., a fost admisă cererea invocată din oficiu și s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. din două infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. (persoane vătămate B. și C.), o infracțiune de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 35 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. și două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată D.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. în două infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen., 2 infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen. (persoane vătămate C. și B.), o infracțiune de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplic art. 41 alin. (1) din C. pen. și o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale) și cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată D.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.
I. În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata A., cu privire la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen. (persoană vătămată B.), ca efect al intervenirii prescripției speciale a răspunderii penale.
În temeiul art. 215 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (persoană vătămată B.).
În baza art. 215 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (persoană vătămată C.).
În temeiul art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată (persoană vătămată C.).
În baza art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (persoană vătămată D.).
În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, respectiv dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 2 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 322 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 41 alin. (1) din C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (2 acte materiale, persoană vătămată D.).
În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, respectiv dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 2 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
S-a constatat că infracțiunile deduse judecății săvârșite în dauna persoanelor vătămate C. și B. sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpata A. a fost condamnată prin Sentința penală nr. 568 din 09.07.2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1450 din 25.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și prin Sentința penală nr. 428 din 26.05.2016 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin neapelare la data de 21.06.2016.
În baza art. 865 din C. pen. din 1969 raportat la art. 85 alin. (1) din C. pen. din 1969, s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 428 din 26.05.2016 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin neapelare la data de 21.06.2016.
A fost descontopită pedeapsa principală de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 428 din 26.05.2016 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin neapelare la data de 21.06.2016, în componentele sale, care au fost repuse în individualitatea lor:
1) pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (persoană vătămată E.), pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969;
2) pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (persoană vătămată F.), pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969;
3) pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (persoană vătămată G.), pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969;
4) pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (persoană vătămată H.), pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969;
5) pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (persoană vătămată I.), pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969;
6) pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen. (persoană vătămată J.), pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969;
7) pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată prev. de art. 215 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și art. 5 din C. pen. (persoană vătămată K.), pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969;
8) pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (persoană vătămată E.), pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969;
9) pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (persoană vătămată G.), pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969;
10) pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (persoană vătămată H.), pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969;
11) pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (persoană vătămată I.), pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969;
12) pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 din C. pen. (persoană vătămată K.), pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969;
13) pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 din C. pen. din 1969 raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, aplicată prin Sentința penală nr. 568/09.07.2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1450/25.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție;
14) pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 din C. pen. din 1969 raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, aplicată prin Sentința penală nr. 568/09.07.2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1450/25.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 36 alin. (1) din C. pen. din 1969, au fost contopite pedepsele aplicate prin această hotărâre pentru infracțiunile săvârșite în dauna persoanelor vătămate C. și B. cu pedepsele componente ale pedepsei principale de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 428 din 26.05.2016 a Judecătoriei Sectorului 1 București, rămasă definitivă prin neapelare la data de 21.06.2016, repuse în individualitatea lor, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, care reprezintă primul termen al recidivei postcondamnatorii.
În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei principale, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1969, ca pedeapsă accesorie.
În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele principale aplicate prin această hotărâre pentru infracțiunile săvârșite în dauna persoanei vătămate D., respectiv o pedeapsă de 1 an închisoare și o pedeapsă de 6 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 2 luni închisoare (1/3 din 6 luni închisoare), rezultând o pedeapsă intermediară de 1 an și 2 luni închisoare, care reprezintă al doilea termen al recidivei postcondamnatorii.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 43 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 10 din Legea nr. 187/2012, s-a adăugat pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare la pedeapsa neexecutată de 3 ani închisoare, inculpata urmând să execute o pedeapsă de 4 ani și 2 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 2 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 19 și art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 1357 și următoarele din C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de persoana vătămată C. și au fost obligate inculpatele A. și Asociația "M." în solidar la plata către aceasta a sumei de 600 RON, cu titlu de daune materiale.
În baza art. 19 și art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 1357 și următoarele din C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată B. și au fost obligate inculpatele A. și Asociația "M." în solidar la plata către aceasta a sumelor de 1100 RON, cu titlu de daune materiale și 1000 RON, cu titlu de daune morale.
În baza art. 19 și 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 1357 și următoarele din C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de persoana vătămată D. și au fost obligate inculpatele A. și Asociația "M." în solidar la plata către aceasta a sumelor de 2500 RON, cu titlu de daune materiale și 800 RON, cu titlu de daune morale.
În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus anularea următoarelor înscrisuri: chitanța seria x nr. x/16.12.2013, emisă pentru persoana vătămată C., în cuprinsul căreia este consemnată în fals, la rubrica "reprezentând" mențiunea "sponsorizare", chitanța seria x nr. x din 21.04.2011, emisă pentru persoana vătămată B., în cuprinsul căreia este consemnată în fals, la rubrica "reprezentând" mențiunea "sponsorizare", chitanțele seria x nr. x/05.03.2015, seria x nr. x/23.02.2015 emise pentru persoana vătămată D. în cuprinsul cărora sunt consemnate în fals, la rubricile "reprezentând" mențiunile "cotizație".
Prin Decizia penală nr. 104/A din data de 19. II.2020 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului I București și de apelanta intimată inculpată A. împotriva Sentinței penale nr. 253 din 16 aprilie 2019 a Judecătoriei Sectorului I București, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.
A fost desființată, în parte, sentința penală, și, rejudecând în fond:
I. Au fost descontopite pedepsele rezultante principală de 4 ani și 2 luni închisoare, complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din noul C. pen., pe durata a 2 ani și accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din noul C. pen., stabilite față de inculpata A., repunând, în individualitatea lor, pedepsele închisorii, complementare și accesorii.
În temeiul art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor penale, reținute prin rechizitoriu, din două infracțiuni de înșelăciune, fiecare prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fiecare prev. de art. 322 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., de înșelăciune, în formă continuată, prev. de art. 35 alin. (1) din noul C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) și alin. (2) din noul C. pen. și două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fiecare prev. de art. 322 alin. (1) din noul C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din noul C. pen. și art. 41 alin. (1) din noul C. pen., în infracțiunile de înșelăciune, în varianta agravată, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2) din noul C. pen. (persoană vătămată B.), de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din noul C. pen., de înșelăciune, în varianta agravată, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2) din noul C. pen. (persoană vătămată C.), de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din noul C. pen., de înșelăciune, în varianta agravată și în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 244 alin. (1) și alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din noul C. pen. (persoană vătămată D.) și de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 322 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. și art. 41 alin. (1) din noul C. pen. (2 acte materiale), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din noul C. pen. și art. 10 din Legea nr. 187/2012.
În temeiul art. 244 alin. (1) și alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) și b) din noul C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) din noul C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, în variantă agravată, împotriva persoanei vătămate B..
În baza art. 67 alin. (1) din noul C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (de a nu desfășura vreo activitate în cadrul unei organizații nonguvernamentale, fundații, asociații sau societate comercială) din noul C. pen., pe durata a 2 ani.
În temeiul art. 65 alin. (1) din noul C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului acelorași drepturi, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (de a nu desfășura vreo activitate în cadrul unei organizații nonguvernamentale, fundații, asociații sau societate comercială) din noul C. pen.
În temeiul art. 322 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din noul C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) din noul C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 244 alin. (1) și alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) și b) din noul C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) din noul C. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, în variantă agravată, împotriva persoanei vătămate C..
În temeiul art. 67 alin. (1) din noul C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (de a nu desfășura vreo activitate în cadrul unei organizații nonguvernamentale, fundații, asociații sau societate comercială) din noul C. pen., pe durata a 2 ani.
În baza art. 65 alin. (1) din noul C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului acelorași drepturi, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (de a nu desfășura vreo activitate în cadrul unei organizații nonguvernamentale, fundații, asociații sau societate comercială) din noul C. pen.
În temeiul art. 322 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din noul C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) din noul C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art. 244 alin. (1) și alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din noul C. pen., art. 75 alin. (2) lit. a) și b) din noul C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) din noul C. pen., art. 79 alin. (3) din noul C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, în variantă agravată, în stare de recidivă postcondamnatorie, împotriva persoanei vătămate D..
În temeiul art. 67 alin. (1) din noul C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (de a nu desfășura vreo activitate în cadrul unei organizații nonguvernamentale, fundații, asociații sau societate comercială) din noul C. pen., pe durata a 2 ani.
În baza art. 65 alin. (1) din noul C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului acelorași drepturi, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (de a nu desfășura vreo activitate în cadrul unei organizații nonguvernamentale, fundații, asociații sau societate comercială) din noul C. pen.
În temeiul art. 322 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen., art. 41 alin. (1) din noul C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) din noul C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) din noul C. pen., art. 79 alin. (3) din noul C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată și în stare de recidivă postcondamnatorie (2 acte materiale).
În temeiul art. 38 alin. (1) din noul C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., au fost contopite pedepsele:
- de 2 ani închisoare și de 6 luni închisoare, aplicate prin Sentința penală nr. 568/9.07.2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 295/A/21.10.2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1.450/25.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2013,
- de 3 ani închisoare, de 3 ani închisoare, de 3 ani închisoare, de 3 ani închisoare, de 3 ani închisoare, de 3 ani închisoare, de 3 ani închisoare, de 3 luni închisoare, de 3 luni închisoare, de 3 luni închisoare, de 3 luni închisoare și de 3 luni închisoare, aplicate prin Sentința penală nr. 428/26.05.2016, din care face parte integrantă încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 3.06.2016, ale Judecătoriei Sectorului I București, din Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă, prin neapelare, la data de 21.06.2016,
- pedepsele de 8 luni închisoare, de 4 luni închisoare, de 8 luni închisoare, de 4 luni închisoare, de 8 luni închisoare și de 4 luni închisoare, aplicate în această cauză, astfel că s-a aplicat pedeapsa închisorii cea mai grea, și anume pedeapsa de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 8 ani și 3 luni, urmând ca, în final, inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani și 3 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din noul C. pen., s-a aplicat pedeapsa rezultantă complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (de a nu desfășura vreo activitate în cadrul unei organizații nonguvernamentale, fundații, asociații sau societate comercială) din noul C. pen., pe durata a 2 ani, care se execută potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din noul C. pen.
În temeiul art. 45 alin. (5) din noul C. pen., s-a aplicat pedeapsa rezultantă accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (de a nu desfășura vreo activitate în cadrul unei organizații nonguvernamentale, fundații, asociații sau societate comercială) din noul C. pen.
S-a luat act că părțile civile B., C. și D. au renunțat la pretențiile civile față de inculpați.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că există probe clare de vinovăție, a căror lipsă de temeinicie nu a putut fi dovedită de către inculpați, declarațiile persoanelor vătămate cu privire la modalitatea în care au fost comise faptele penale coroborându-se cu înscrisurile aflate la dosar. Astfel, probatoriul administrat a dovedit în mod clar și neechivoc, vinovăția inculpaților, respectiv că, într-adevăr, inculpatul A., în calitate de președinte al Asociației "M.", a indus în eroare pe persoanele vătămate C., B. și D., prin prezentarea, ca adevărată, a intenției de asumare și executare a prestației promise, respectiv efectuarea demersurilor necesare pentru formularea unor cereri adresate Curții Europene a Drepturilor Omului, în numele persoanelor vătămate, pentru comunicarea către persoana vătămată C. a Deciziei nr. 4.750 din data de 24 octombrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, din Dosarul nr. x/2011 și pentru formularea, în numele persoanei vătămate D., a unei plângeri adresată Judecătoriei Sectorului V, București, în condițiile în care, în realitate, această intenție nu a existat, scopul real fiind exclusiv acela de însușire a sumelor de bani plătite de persoanele vătămate.
Instanța de apel a constatat că pretinsele demersuri efectuate de inculpată, constând în formularea unor cereri informe și inteligibile, în numele persoanelor vătămate, inapte să producă vreo consecință în fața instanțelor naționale ori europene și sortite de la început respingerii pentru vicii de formă, nu reprezintă o executare a obligației asumată de inculpat, ci o menținere în eroare a persoanelor vătămate, pentru a le întări convingerea că inculpatul le reprezintă interesele. Redactarea acestor cereri informe, precum și tăierea chitanțelor doveditoare, care au fost completate în fals, cu mențiunea "sponsorizare" sau "cotizație", cu scopul de a fi în conformitate cu Statutul Asociației "M.", au fost menite să confere o aparență de legalitate sumelor de bani solicitate persoanelor vătămate, inculpatul profitând de vulnerabilitatea persoanelor vătămate, înaintate în vârstă, fără cunoștințe juridice, creându-și un ascendent și prin aparițiile televizate, în scopul promovării activității infracționale.
Ca atare, tot acest ansamblu probator face dovada clară că inculpații au comis faptele penale, astfel că se impune condamnarea acestora.
De asemenea, Curtea nu a luat act solicitările inculpatei A. de încetare a procesului penal, pe motiv că, în apel, au fost încheiate acorduri de mediere cu persoanele vătămate, în cuprinsul cărora au arătat că se împacă cu inculpata și își retrag plângerile prealabile, întrucât în cazul infracțiunii de înșelăciune, doar împăcarea părților înlătură răspunderea penală, potrivit art. 244 alin. (3) C. pen., dar trebuie să intervină până la citirea actului de sesizare a instanței, potrivit art. 159 alin. (3) C. pen.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor penale, Curtea a constatat că, în cazul infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată comise față de persoana vătămată D., în mod nelegal, au fost reținute, în rechizitoriu, ca infracțiune continuată, infracțiunea de înșelăciune, și ca infracțiuni de sine stătătoare, concurente, două infracțiuni de fals, dar, în mod corect, instanța de fond a observat că doar infracțiunea de fals are caracter continuat, înglobând 2 acte materiale, iar infracțiunea de înșelăciune este comisă în forma infracțiunii simple, cu două acte de executare.
Curtea a reținut forma simplă a infracțiunii de înșelăciune comisă împotriva persoanei vătămate D., întrucât persoana vătămată a solicitat inculpatei A., în calitate de președinte al Asociației "M.", să formuleze plângerile adresate atât Judecătoriei Sectorului V București, cât și Curții Europene a Drepturilor Omului, la aceeași dată, respectiv 23 februarie 2015, și în aceeași împrejurare.
Constatând că rezoluția infracțională, în cazul infracțiunii de fals, a fost unică, sumele de bani fiind plătite în două tranșe, la datele de 23 februarie 2015 și 5 martie 2015, Curtea a reținut forma continuată a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă față de persoana vătămată D., cu două acte materiale.
La stabilirea legii penale mai favorabilă inculpaților, Curtea a constatat că instanța de fond a avut în vedere, în mod nepermis, tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni prevăzut de vechiul C. pen., în timp ce, în raport cu faptele penale comise față de persoana vătămată D. la datele de 23 februarie 2015 și 5 martie 2015, după intrarea în vigoare a noului C. pen., tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se determină potrivit legii noi, conform art. 10 din Legea nr. 187/2012.
Având în vedere și faptul că limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea de înșelăciune, în variantă agravată, de la art. 244, alin. (1) și alin. (2) din noul C. pen., cuprinse între 1 an închisoare și 5 ani închisoare, sunt mult mai reduse decât cele de la art. 215, alin. (1) și alin. (2) din vechiul C. pen., cuprinse între 3 ani închisoare și 15 ani închisoare, legea penală aplicabilă este noul C. pen., în raport cu care termenul de prescripție specială a răspunderii penale pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată comisă față de persoana vătămată B., de 10 ani, calculat potrivit art. 154, alin. (1), lit. d) din noul C. pen. și art. 155 alin. (4) din noul C. pen., nu s-a împlinit, urmând a se împlini la data de 21 iunie 2021.
În ceea ce privește situația juridică a inculpatului A., Curtea a reținut că, în mod nelegal, instanța de fond a avut în vedere data comiterii infracțiunilor, determinând primul termen al recidivei postcondamnatorii în raport cu concursul de infracțiuni reținut între infracțiunile din această cauză, comise cât era în vigoare vechiul C. pen., și infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentința penală nr. 428/26 mai 2016 a Judecătoriei Sectorului I, București, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă, prin neapelare, la data de 21 iunie 2016 și prin Sentința penală nr. 568/9 iulie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 295/A/21 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1.450/25 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, și nu data rămânerii definitive a acestor sentințe penale.
Instanța de apel a reținut că infracțiunile de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată față de persoana vătămată D. au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie, însă primul termen al recidivei postcondamnatorii îl constituie condamnarea inculpatei prin Sentința penală nr. 568/9 iulie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, din Dosarul nr. x/2013, modificată prin Decizia penală nr. 295/A/21 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1.450/25 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Infracțiunea de înșelăciune împotriva persoanei vătămate D. a fost comisă la data de 23 februarie 2015, iar ultimul act material al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată a fost comis la data de 5 martie 2015, înainte de rămânerea definitivă, la data de 21 iunie 2016, a Sentinței penale nr. 428/26 mai 2016 a Judecătoriei Sectorului I, București, pronunțată în Dosarul nr. x/2015. În aceste condiții, s-a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente.
În privința tratamentului juridic sancționator al acestor pluralități de infracțiuni, Curtea a avut în vedere împrejurarea că, prin Sentința penală nr. 428/26 mai 2016 a Judecătoriei Sectorului I, București, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă, prin neapelare, la data de 21 mai 2016, a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 568/9 iulie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, modificată prin Decizia penală nr. 295/A/21 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1.450/25 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, astfel că nu a dat eficiență stării de recidivă postcondamnatorii.
În același timp, având în vedere împrejurarea că atât infracțiunile din această cauză, cât și infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 568/9 iulie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 295/A/21 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1.450/25 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, au fost comise înainte de rămânerea definitivă, prin neapelare, la data de 21 iunie 2016, a Sentinței penale nr. 428/26 mai 2016 a Judecătoriei Sectorului I, București, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, tratamentul juridic sancționator aplicabil este al concursului de infracțiuni.
La alegerea sancțiunii și individualizarea judiciară a pedepselor, Curtea a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74, alin. (1) din noul C. pen. și limitele speciale de pedeapsă prevăzute de legea penală mai favorabilă, respectiv noul C. pen.
Astfel, Curtea a reținut că inculpata A., în calitate de președinte al Asociației "M.", a comis fiecare faptă penală profitând de vulnerabilitatea persoanelor vătămate, înaintate în vârstă, fără cunoștințe juridice, după ce, în prealabil, și-a creat un ascendent prin publicitate, inclusiv apariții televizate, în scopul promovării activității infracționale. În același timp, Curtea a avut în vedere vârsta înaintată a inculpatei, pregătirea profesională, starea de recidivă, fiind condamnată, prin două sentințe penale diferite, la pedeapsa închisorii, pentru comiterea infracțiunilor de înșelăciune, similare faptelor penale din această cauză, și de trafic de influență, iar, în anul 1985, a fost condamnată la pedeapsa de 25 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de delapidare, dar, în urma casării deciziei, scoasă de sub urmărire penală, pentru inexistența faptelor, a avut o atitudine procesuală nesinceră și nu a recunoscut faptele penale. Totodată, Curtea a ținut cont și de faptul că inculpata A. a achitat prejudiciul cauzat părților civile prin comiterea infracțiunilor de înșelăciune.
În raport atât cu elementele reale, cât și cu elementele personale, dar și cu circumstanțele atenuante judiciare, Curtea a apreciat că pedepsele de câte 8 luni închisoare, pentru fiecare infracțiune concurentă de înșelăciune, în varianta agravată, și de câte 4 luni închisoare, pentru fiecare infracțiune concurentă de fals în înscrisuri sub semnătură privată, minimul special redus potrivit art. 76, alin. (1) din noul C. pen., cu o pedeapsă rezultantă principală de 11 ani și 3 luni închisoare, rezultată din contopirea acestora, potrivit regulilor concursului de infracțiuni, cu pedepsele de 2 ani închisoare și de 6 luni închisoare, aplicate prin Sentința penală nr. 568/9 iulie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, precum și cu pedepsele de 3 ani închisoare, de 3 ani închisoare, de 3 ani închisoare, de 3 ani închisoare, de 3 ani închisoare, de 3 ani închisoare, de 3 ani închisoare, de 3 luni închisoare, de 3 luni închisoare, de 3 luni închisoare, de 3 luni închisoare și de 3 luni închisoare, aplicate prin Sentința penală nr. 428/26 mai 2016 a Judecătoriei Sectorului I, București, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă, prin neapelare, la data de 21 iunie 2016, poate asigura îndeplinirea scopurilor educativ și punitiv, pentru reintegrarea inculpatului în societate și respectarea, pe viitor, a valorilor sociale.
În același timp, apreciind că natura infracțiunilor de înșelăciune comise dovedește existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a) și b) din noul C. pen., dar și de art. 66, alin. (1), lit. g) din noul C. pen. (de a nu desfășura vreo activitate în cadrul unei organizații nonguvernamentale, fundații, asociații sau societate comercială), Curtea a interzis exercițiul acestora, ca pedeapsă complementară, pe perioada de 2 ani, și ca pedeapsă accesorie, pe lângă fiecare pedeapsă principală aplicată pentru fiecare infracțiune de înșelăciune, precum și în final, ca pedeapsă rezultantă complementară, pe aceeași perioadă de 2 ani, și ca pedeapsă rezultantă accesorie.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casație, inculpata L., întemeiată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 din C. proc. pen.
În cuprinsul motivelor de recurs în casație, recurenta a susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel, neanalizându-le în vreun fel. De altfel, motivele de apel nici nu au fost puse în discuție și nu a avut loc o dezbatere a acestora.
În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., recurenta a arătat că, încă din faza fondului, a susținut că infracțiunile de care a fost acuzată nu există și, chiar dacă s-ar considera că există, acestea nu constituie fapte care să fie prevăzute de legea penală sau să fie săvârșite cu forma de vinovăție prevăzută de lege. Așa fiind, a solicitat instanței de fond să pronunțe o soluție de achitare, în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. a) sau b din C. proc. pen. în vigoare.
Inculpata a susținut că, prin asociația pe care o conducea, a încasat anumite sume, dar pentru ele au fost eliberate chitanțe, care au fost înscrise în contabilitatea asociației ca documente contabile justificative. Conform actelor constitutive ale asociației, avea dreptul să primească cotizații, donații sau sponsorizări - încadrarea acelor sume s-a făcut în baza actelor constitutive, fondurile asociației permițând funcționarea acesteia. Recurenta a susținut că orice asociație își formează fondurile în acest mod și nu exista niciun motiv să nu aibă acest drept, conferit de lege și actele constitutive.
Referitor la susținerea părților civile, că nu și-a îndeplinit promisiunile sau obligațiile asumate, recurenta a precizat că a recomandat părților anumiți avocați, care se ocupau cu operațiile juridice necesare și aceștia și-au îndeplinit obligațiile. Inculpata a susținut că, dacă avocații nu au procedat în mod profesionist, nu este vinovată de această situație. Pe de altă parte, în situația în care este respinsă o cerere sau o acțiune în justiție, trebuie să se aibă în vedere că avocatul sau mandatarul nu are decât o obligație de diligență și nu de rezultat.
În opinia recurentei, părțile civile nu au fost înșelate și nici prejudiciate, întrucât le-a restituit, în mare parte, ceea ce i-au dat. Dacă părțile civile se consideră prejudiciate, faptele sau situațiile învederate fac parte din sfera civilului, nu a penalului, neputând fi considerate infracțiuni.
Așa fiind, recurenta a apreciat că s-ar fi impus aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., motiv pentru care este incident cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., deoarece a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
De asemenea, în ultimă instanță, recurenta a considerat că pot fi incidente și prevederile art. 6 din C. proc. pen. (ne bis în idem), deoarece faptele imputate se subsumează unor fapte pentru care a suferit rigorile legii, fiind săvârșite în aceeași perioadă.
Totodată, s-a susținut că la dosar există probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal. În acest sens, recurenta a arătat că a încheiat un acord de mediere potrivit legii în vigoare cu toate persoanele vătămate, care au declarat că nu mai au nicio pretenție față de ea, că renunță la plângerile penale depuse și că înțeleg ca aceste acorduri de mediere să producă consecințe juridice. Instanța de apel nu a luat în considerare aceste acorduri de mediere, deși este vorba de săvârșirea unor fapte cu mult înainte de anul 2018, dată la care s-ar fi modificat legea medierii.
Recurenta a arătat că instanța ar fi trebuit să aplice legea mai favorabilă, potrivit principiului esențial de drept penal.
De asemenea, a apreciat că pentru toate faptele a intervenit prescripția, motiv pentru care și aceasta este o cauză de necondamnare a sa.
Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., recurenta a susținut că fost condamnată la o pedeapsă rezultantă de 11 ani și 3 luni de închisoare, cu executare în regim de detenție, deși nu a fost indicat vreun temei legal referitor la modul la care s-a ajuns să se stabilească cuantumul pedepsei. Inculpata a apreciat că în mod nelegal a fost adăugat un spor de 8 ani, deși instanța de apel a reținut că l-a aplicat în mod obligatoriu, neexistând indicarea textului de lege incident.
În opinia recurentei, fără îndoială, pedeapsă aplicată este în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Totodată, recurenta a solicitat să se dispună suspendarea executării hotărârii atacate, în temeiul art. 441 din C. proc. pen.. În acest sens a arătat că este o persoană în vârstă, de peste 80 de ani, cu toate problemele inerente vârstei și a depus acte medicale din care rezultă că este extrem de bolnavă, având multiple diagnostice. A arătat că suferințele sale sunt extrem de grave și nu mai poate să reziste în stare de arest. Recurenta a făcut precizarea că Penitenciarul de Femei Târgșorul-Nou, unde este încarcerată, nu îi poate asigura niciun fel de tratament al multiplelor afecțiuni de care suferă.
Pentru toate aceste motive s-a solicitat ca, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., să fie admis recursul, să fie desființată soluția instanței de apel și să fie pronunțată o nouă hotărâre prin care să se dispună o soluție de achitare sau de încetare a procesului penal.
Prin încheierea din data de 13 octombrie 2020, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație, numai în ceea ce privește cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. și a trimis cauza completului de 3 judecători, în vederea judecării ei pe fond.
Analizând recursul în casație în limitele impuse prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recursul în casație este reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, și vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.
Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.
În acest context, Înalta Curte notează că recursul în casație formulat de inculpată se fundamentează pe cazul prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. potrivit căruia hotărârea este supusă casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", recurenta susținând că în mod greșit a fost aplicat un spor de 8 ani închisoare.
Delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a stabilit că el este incident numai în situația în care pedeapsa stabilită de instanța de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanțial relevante pentru tratamentul sancționator, este nelegală. Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator permis de lege.
Înalta Curte constată că instanța de apel a decis condamnarea inculpatei la trei pedepse de câte 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, pentru comiterea a două infracțiuni de înșelăciune, în variantă agravată, precum și la trei pedepse de câte 4 luni închisoare pentru comiterea a trei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Instanța de apel a constatat că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentința penală nr. 568/9 iulie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2013, și prin Sentința penală nr. 428/26 mai 2016 a Judecătoriei Sectorului I București, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, și a dispus contopirea pedepselor potrivit dispozițiilor legale.
Apărătorul recurentei a arătat că sporul de pedeapsă aplicat recurentei este mult prea drastic, aplicarea acestuia este și la latitudinea instanței, însă, în opinia sa, cuantumul sporului trebuie să se situeze la limita minimă prevăzută de lege.
Potrivit C. pen. anterior, adăugarea sporului era lăsată la aprecierea instanței atât sub raportul necesității, cât și cu privire la cuantumul său, în limita fixată de lege, instanța având în vedere gradul de pericol social al infracțiunilor concurente, rezultat din toate datele și împrejurările obiective și subiective ale acestora, posibilitatea instanței de a spori pedeapsa cea mai grea, în două trepte, asigurând condițiile unei individualizări corespunzătoare a pedepsei rezultante, în cazul concursului de infracțiuni.
Însă potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen. în caz de concurs de infracțiuni, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte și se aplică pedeapsa, după cum urmează (...) b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Ca atare, sporul prevăzut de dispozițiile legale anterior menționate este obligatoriu și trebuia adăugat pedepsei care s-a stabilit că este cea mai grea, cuantumul sporului fiind stabilit la 1/3 din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Cum instanța de apel a stabilit că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cele pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentința penală nr. 428/26 mai 2016 a Judecătoriei Sectorului I, București, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 (7 pedepse de câte 3 ani închisoare, și 5 pedepse de câte 3 luni închisoare), precum și cu cele aplicate prin Sentința penală nr. 568/9 iulie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, (de 2 ani închisoare și de 6 luni închisoare), conform mecanismului de contopire a pedepselor în cazul concursului de infracțiuni prevăzut de noul C. pen., fiind vorba de 7 pedepse de 3 ani închisoare, una reprezintă pedeapsa cea mai grea, iar sporul de 1/3 se aplică la totalul celorlalte pedepse (respectiv 6 pedepse de câte 3 ani, 5 pedepse de câte 3 luni, o pedeapsă de 2 ani închisoare, o pedeapsă de 6 luni închisoare, trei pedepse de câte 8 luni și trei pedepse de câte 4 luni).
Făcând un calcul matematic se constată că totalul pedepselor care nu se execută este de 24 de ani și 9 luni [(6 x 3 ani) + (5 x 3 luni) + (1 x 2 ani)+ (1 x 6 luni) +(3 x 8 luni) +(3 x 4 luni) = 18 ani + 15 luni + 2 ani + 6 luni + 24 luni +12 luni = 24 ani și 9 luni], iar sporul de 1/3 din pedeapsa de 24 ani și 9 luni este de 8 ani și 3 luni închisoare.
Înalta Curte apreciază că motivele recurentei condamnate în sensul că i s-a aplicat o pedeapsă nelegală prin stabilirea unui spor de pedeapsă apreciat ca fiind prea aspru, sunt nefondate, pedeapsa rezultantă de 11 ani și 3 luni închisoare fiind în limite legale.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 104/A din data de 19 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2018.
Va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 104/A din data de 19 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2018.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 157 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 decembrie 2020.