ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 150/F din 6 august 2020 (pronunțată în al doilea ciclu procesual), Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a hotărât următoarele:

I. În temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatei A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. (prin raportare la procesul-verbal de primire - recepție nr. x/04.03.2011) și art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (prin raportare la celelalte acte materiale), a dispus achitarea inculpatei A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) C. pen. (9 acte materiale) și art. 5 C. pen.

În temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. b) teza I (prin raportare la actul material din data de 15.03.2011) și lit. b) teza a II-a C. proc. pen. (prin raportare la actul material din data de 25.03.2011), a dispus achitarea inculpatei A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) și art. 5 C. pen.

II. În temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 5 C. pen.

În temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. b) teza I (prin raportare la procesul-verbal de primire-recepție nr. x/04.03.2011) și art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (prin raportare la celelalte acte materiale), a dispus achitarea inculpatului B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de 322 alin. (1) C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) C. pen. (8 acte materiale) și art. 5 C. pen.

În temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen., art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. (prin raportare la actul material din data de 15.03.2011) și lit. b) teza a II-a C. proc. pen. (prin raportare la actul material din 25.03.2011) a dispus achitarea inculpatului B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 47 C. pen. (2 acte materiale), cu aplicarea art. 5 C. pen.

III. În temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.

IV. În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus desființarea totală a înscrisurilor falsificate:

- actul constitutiv al SC C. SRL nr. x/01.03.2011;

- decizia unicului asociat nr. 1/01.03.2011;

- declarația atestată sub nr. x/1.03.2011 de Cabinetul individual de avocat A.;

- hotărârea Adunării Generale a Asociaților SC C. SRL nr. 1/23.03.2011

- actul constitutiv actualizat al SC C. SRL nr. x/23.03.2011;

- împuternicirea avocațială nr. x/23.03.2011;

- contractul de cesiune din data de 23.03.2011;

- declarația atestată sub nr. x/23.03.2011 de Cabinetul individual de avocat A. .

În baza art. 580 alin. (4) C. proc. pen., a dispus comunicarea unei copii a hotărârii către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

Totodată, a dispus lăsarea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare, precum și plata onorariilor apărătorilor din oficiu pentru inculpații A. și B., în cuantum de câte 868 RON fiecare, din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2014 din data de 09.08.2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București au fost trimiși în judecată inculpații: A., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) C. pen. (9 acte materiale); fals în declarații în formă continuată, prev. de art. 326 C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) și înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) și (2) C. pen. și B., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) C. pen. (8 acte materiale); instigare în formă continuată la fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 47 C. pen. (2 acte materiale) și înșelăciune, prev. art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) și (2) C. pen.

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpaților A. (avocat) și B., fost asociat și administrator al SC C. SRL, că, în cursul lunii martie 2011, au plănuit și reușit, de conivență și prin eforturi comune, prin falsificarea mai multor înscrisuri sub semnătură privată și prin obținerea și folosirea frauduloasă a legalizării unui specimen de semnătură de administrator, să o inducă în eroare pe vecina lor, persoana vătămată E. (profitând de gradul ei de handicap psihic evident, stabilit prin certificatul de încadrare în grad de handicap permanent nr. 7086/30.09.2005 pentru "deficiență funcțională accentuată"), cu privire la condițiile în care s-a realizat operațiunea de cesionare a SC C. SRL și, implicit, asupra conținutului și consecințelor juridice ale procesului-verbal nr. x din 04.03.2011 de predare-primire bunuri și acte ale societății SC C. SRL, faptă reținută ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. art. 244 alin. (1) și (2) C. pen.

Scopul infracțional urmărit și atins de cei doi inculpați a constat în obținerea unui folos material injust constând în obținerea patrimoniul societății și, concomitent, în transferare asupra persoanei vătămate a răspunderii patrimoniale pentru datoriile deja existente ale societății (la data cesiunii) sau generate de nerespectarea datelor și condițiilor de rambursare/plată către bănci/furnizori sau clienții societății, datorii pe care persoana vătămată nu a avut cum să le cunoască, în condițiile în care cesiunea societății s-a realizat pe baza unor acte falsificate prin contrafacerea semnăturii "noului administrator".

Paguba produsă persoanei vătămate prin această infracțiune s-a produs la momentul la care instanța civilă a stabilit în mod definitiv angajarea răspunderii ei patrimoniale pentru datoria societății către creditorii din procedura insolvenței. Astfel, prin Sentința nr. 383 din 04.04.2013, Tribunalul Dâmbovița a obligat persoana vătămată E. la acoperirea pasivului social al societății, în cuantum de 438.826 RON, iar Curtea de Apel Ploiești, prin Decizia nr. 4870 din 16.10.2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2012, a respins, ca tardiv, recursul declarat de persoana vătămată E. împotriva sentinței anterior menționate.

Practic, persoana vătămată E. a fost indusă în eroare de către inculpați, spunându-i-se că urma să încheie un contract prin care să fie angajată în cadrul unei societăți comerciale. În acest context, persoana vătămată a semnat procesul-verbal de predare-primire nr. x/04.03.2011(înscris falsificat sub aspectul conținutului), în care se menționa, în mod nereal, că ar fi preluat mai multe bunuri mobile aparținând SC C. SRL precum și specimenul de semnătură de administrator, în fața notarului public F., înscrisuri despre care credea că reprezintă fișa postului și contractul sau de muncă.

Sub aspectul infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a reținut că, în perioada 01.03.2011 - 23.03.2011, inculpații A. și B. au falsificat, prin contrafacerea subscrierii, și au folosit pentru producerea de consecințe juridice următoarele 7 înscrisuri din cele 8 expertizate, respectiv:

S-a mai reținut că inculpata A. a mai falsificat, în calitate de autor, fără participația soțului său (întrucât natura înscrisului nu o făcea necesară), împuternicirea avocațială nr. x/23.03.2011 (al 8-lea înscris falsificat), emisă pe numele clientei E., înscris cu privire la care s-a constatat că semnătura de la rubrica "Client/Reprezentant" nu a fost executată de către E..

Totodată, s-a reținut că inculpata, împreună cu inculpatul, a conceput procesul-verbal de primire - recepție nr. x/04.03.2011 (al 9-lea înscris falsificat), în care au fost atestate împrejurări necorespunzătoare realității și pe care l-au semnat inculpatul B. ("ca asociat unic și administrator") și persoana vătămată E. ("ca nou asociat cooptat și administrator"). Împrejurările nereale cuprinse în acest înscris se refereau la predarea către persoana vătămată a următoarelor bunuri:

"bunuri mobile ale SC C. SRL: auto G., auto H., identificate în conformitate cu actele de înmatriculare ale acestora și a contractelor de leasing aferente; bilete la ordin I., cecuri bancare J., ștampile, chitanțiere, facturiere, aviziere, ordine compensare, alte acte auxiliare, contracte de credit bancar I. și K., contracte leasing auto G., H.-J., bilanțuri și balanțe contabile, situații financiare aferente perioadei martie 2002 - martie 2011 (credite, debite, creanțe neîncasate), toate actele contabile aferente perioadei martie 2002 - martie 2011, stocuri de marfă, toate registrele de casă, control, etc., acte încheiate de societate cu terți, contractele cu furnizorii, alte acte de bunuri mobile aflate în proprietatea SC C. SRL".

Referitor la infracțiunea de fals în declarații, s-a arătat că, la datele de 15.03.2011 și 25.03.2011, inculpata A., în îndeplinirea aceleiași rezoluții infracționale, determinată de inculpatul B., în baza unei delegații prin care era împuternicită de acesta din urmă și folosindu-se de împuternicirea avocațială semnată în fals pentru persoana vătămată, a declarat în fața Registrului Comerțului, în mod fals, în cuprinsul declarațiilor tipizate din datele de 15.03.2011 și, respectiv, 25.03.2011, că depune acte conforme unor situații reale, deși cunoștea caracterul fals al înscrisurilor depuse.

În primul ciclu procesual, prin Sentința penală nr. 68 din 20.03.2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a hotărât următoarele:

I. În temeiul art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu:

- pentru inculpata A., din infracțiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) C. pen. (9 acte materiale), în cea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (5 acte materiale) și art. 5 C. pen. din infracțiunea prev. de art. 326 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), în cea prev. de art. 292 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen. din infracțiunea prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., în cea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și 5 C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

- pentru inculpatul B., din infracțiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) C. pen. (8 acte materiale), în cea prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (4 acte materiale) și art. 5 C. pen. din infracțiunea prev. de art. 326 C. pen. raportat la art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 47 C. pen. (2 acte materiale), în cea prev. de art. 25 raportat la art. 292 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. din infracțiunea prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., în cea prev. de art. 215 alin. (1), (2) și 5 C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

II. În temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatei A. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (5 acte materiale) și art. 5 C. pen.

În temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatei A. pentru infracțiunea de fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatei A. pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și 5 C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

III. În temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului B. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

În temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului B. pentru infracțiunea de instigare la fals în declarații prev. de art. 25 raportat la art. 292 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 17 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului B. pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) și 5 C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

IV. În temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a dispus desființarea totală a înscrisurilor falsificate înregistrate sub nr. x/25.03.2011 la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, respectiv: declarația atestată sub nr. x/23.03.2011, întocmită pe numele E.; actul constitutiv al SC C. SRL, atestat sub nr. x/23.03.2011; hotărârea Adunării Generale a Asociaților nr. 1/23.03.2011 a SC C. SRL; contractul de cesiune încheiat între B. și E., datat 23.03.2011; împuternicirea avocațială nr. x/23.03.2011.

V. În temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a lăsat nesoluționată acțiunea civilă.

Prin Decizia penală nr. 350 din 07.11.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și partea civilă E. împotriva Sentinței penale nr. 68/F din 20.03.2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, a desființat sentința penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București, reținând, în esență, că, rezumându-se la a constata existența a 5 acte materiale de fals în înscrisuri sub semnătură privată (pentru inculpata A.), respectiv, a 4 acte materiale (pentru inculpatul B.), instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acuzației propriu-zise de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată adusă inculpaților, care viza 9 acte materiale în ceea ce o privește pe inculpata A., respectiv, 8 acte materiale în sarcina inculpatului B..

Deopotrivă, a reținut că prima instanță nu s-a pronunțat nici asupra acuzațiilor de fals în declarații și, respectiv, instigare la fals în declarații, reținând forma simplă a acestor infracțiuni, fără a face referiri la unitatea infracțională naturală cu care a fost sesizată.

În cuprinsul aceleiași decizii s-a arătat că nu are relevanță faptul că pentru actele materiale de fals în înscrisuri sub semnătură privată și fals în declarații asupra cărora nu s-a pronunțat prima instanță a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, conform prevederilor C. pen. din 1968, din moment ce, în urma aprecierii globale, legea mai favorabilă aplicabilă în cauză este noul C. pen., în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de legea veche pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

Urmare acestei soluții, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel, secția a II-a penală, la data de 18.12.2019, sub nr. x/2017*.

În rejudecare, în urma evaluării materialului probator administrat în cauză, Curtea de Apel București a reținut următoarea situație de fapt:

A. Cesiunea părților sociale ale SC C. SRL.

La data de 15.03.2011, inculpata A. a depus la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița cererea nr. x, solicitând publicarea în Monitorul Oficial al României a deciziei unicului asociat al SC C. SRL nr. 1/01.03.2011.

Potrivit opisului de documente din data de 15.03.2011, inculpata A. a depus, în respectiva ocazie, următoarele acte, care se regăsesc la dosarul cauzei:

- actul constitutiv al SC C. SRL nr. x/01.03.2011, în cuprinsul căruia se menționa faptul că societatea avea un capital social de 300 RON, împărțit în 30 părți sociale, din care 10 părți (respectiv 25%) reveneau părții civile E., restul de 20 părți (respectiv 75%) aparținând inculpatului B., dar și împrejurarea că partea civilă E. dobândise calitatea de administrator al societății, aceasta dându-și acordul pentru mandatul de administrator;

- decizia unicului asociat nr. 1 din 01.03.2011 a SC C. SRL, prin care, în urma majorării capitalului social, partea civilă E. era cooptată în societate cu un număr de 10 părți sociale, din totalul de 30 părți sociale, reținându-i-se un procent de 25% din capitalul social, iar B. se retrăgea din funcția de administrator, în locul acestuia fiind numită persoana vătămată E.;

- specimenul de semnătură dat de partea civilă E. la B.N.P. F. și legalizat sub nr. x/04.03.2011;

- cartea de identitate a numitei E.;

- actul adițional al contractului de comodat nr. 1 din data de 01.03.2011;

- dovada de majorare a capitalului social;

- împuternicire avocațială nr. x/01.03.2011.

Totodată, a depus și declarația atestată sub nr. x/01.03.2011 de Cabinetul individual de avocat A., prin care partea civilă E. precizează că îndeplinește condițiile legale pentru deținerea și exercitarea calității de asociat și administrator al SC C. SRL Deși declarația nu este menționată în opisul actelor depuse, aceasta poartă numărul de înregistrare 7148/15.03.2011.

Potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. 5 din 11.01.2019 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice-Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, semnăturile de pe actul constitutiv al SC C. SRL nr. x/01.03.2011 (varianta barată), precum și de pe exemplarul aflat în arhiva inculpatei A., decizia unicului asociat nr. 1 din 01.03.2011 (varianta barată), dar și de pe înscrisul reprezentând specimenul de semnătură dat de partea civilă E. la B.N.P. F. și legalizat sub nr. x/04.03.2011, au fost realizate de E..

Raportul de constatare criminalistică nr. x/10.02.2016 și raportul de expertiză criminalistică nr. x/29.09.2016 au stabilit că semnătura aplicată pe declarația atestată sub nr. x/01.03.2011 de Cabinetul individual de avocat A. nu a fost realizată de partea civilă.

Prin rezoluția nr. x din 17.03.2011, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a admis cererea de depunere și menționare acte, astfel cum a fost formulată de către inculpată, și a dispus înregistrarea în registrul comerțului a depunerii actului adițional la contractul de comodat nr. 1 din 01.03.2011.

Printr-o altă rezoluție din aceeași dată, constatând că în decizia asociatului unic nr. 1/01.03.2011 există anumite neconcordanțe, în sensul că la un capital social de 300 RON, 200 RON nu reprezintă 75% din capital, iar 100 RON nu reprezintă 25% din capitalul social, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a dispus soluționarea cererii la data de 04.04.2011.

La 21.03.2011, inculpata A. a solicitat preschimbarea termenului de judecată din data de 04.04.2011, în sensul fixării unui termen mai scurt, invocând, ca argument, necesitatea încheierii unor contracte comerciale și depunând în acest sens:

- actul constitutiv al SC C. SRL nr. x/01.03.2011, refăcut, în cuprinsul căruia se arată că cele 10 părți sociale deținute de partea civilă E. reprezentau 33,33 % din capitalul social, iar cele 20 de părți sociale deținute de B. - 66,66% din capitalul social;

- decizia unicului asociat nr. 1/01.03.2011, refăcută în același sens .

Potrivit raportului de constatare criminalistică nr. x/10.02.2016 și raportului de expertiză criminalistică nr. x/29.09.2016, semnăturile aplicate în dreptul numelui persoanei vătămate E. în documentele refăcute anterior menționate nu au fost realizate de aceasta.

Urmare prezentării noilor înscrisuri, la Registrul Oficiului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița s-a procedat la anularea, prin barare, a actului constitutiv și a deciziei unicului asociat nr. 1/01.03.2011 depuse inițial. Anularea s-a realizat ca efect al predării noului set de documente, fără a exista o cerere expresă de a se lua act de eficacitatea acestora.

Prin rezoluția nr. x/23.03.2011, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a dispus înregistrarea modificărilor din actul constitutiv al SC C. SRL cu privire la asociații fizici, capitalul social și persoanele împuternicite, precum și publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a actelor modificatoare.

Prin cererea înregistrată sub nr. x/25.03.2011, inculpata A., în calitate de împuternicit al părții civile E., a depus la Registrul Oficiului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița următoarele acte:

- hotărârea Adunării Generale a Asociaților nr. 1/23.03.2011, în care se precizează că B. cesionează părții civile E. cele 20 de părți sociale deținute în SC C. SRL, aceasta din urmă devenind astfel unic asociat cu 30 de părți sociale;

- actul constitutiv actualizat al SC C. SRL nr. x/23.03.2011, în care partea civilă E. este indicată ca având calitatea de unic asociat al firmei, deținând 30 de părți sociale, respectiv 100% din capitalul social, precum și calitatea de administrator;

- împuternicirea avocațială nr. x/23.03.2011, prin care partea civilă E. o împuternicea pe inculpata A. să o reprezinte în fața Registrului Comerțului Dâmbovița pentru "cesiune părți sociale"

- contractul de cesiune din 23.03.2011, prin care inculpatul B. cesionează părții civile E. cele 20 de părți sociale deținute în SC C. SRL;

Prin rezoluția din 29.03.2011, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, constatând că de la dosarul cauzei lipsește declarația asociatului unic al societății pentru deținerea și exercitarea acestei calități, a acordat termen de judecată la 14.04.2011.

În data de 30.03.2011, inculpata A., în calitate de reprezentant al părții civile E., a depus la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, sub nr. x, declarația pe proprie răspundere nr. 1609/23.03.2011 prin care E. a adus la cunoștință că îndeplinește condițiile legale prevăzute de legislația română pentru exercitarea calității de asociat unic și administrator al SC C. SRL și a solicitat preschimbarea termenului. Prin rezoluția nr. x/30.03.2011, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a admis cererea și a dispus înregistrarea mențiunilor cu privire la asociații fizici și la depunerea actului constitutiv actualizat, precum și publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a actelor modificatoare.

Potrivit raportului de constatare criminalistică nr. x/10.02.2016 și raportului de expertiză criminalistică nr. x/29.09.2016, semnăturile aplicate, în dreptul numelui persoanei vătămate E., pe declarația atestată sub nr. x/23.03.2011, actul constitutiv al SC C. SRL, atestat sub nr. x/23.03.2011, hotărârea Adunării Generale a Asociaților nr. 1/23.03.2011, contractul de cesiune din 23.03.2011 și împuternicirea avocațială nr. x/23.03.2011, nu au fost realizate de aceasta, neputându-se determina identitatea persoanei care le-a executat.

Ulterior dobândirii de către partea civilă E. a calității de unic asociat și administrator al SC C. SRL, la data de 17.04.2012, SC L. SRL, unul dintre creditorii societății, a solicitat deschiderea procedurii de insolvență împotriva SC C. SRL, reclamând neachitarea unei creanțe în cuantum de 103.254,66 RON.

Prin Sentința civilă nr. 460/17.05.2012, pronunțată în Dosarul nr. x/2012, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva debitorului SC C. SRL și dizolvarea societății debitoare, desemnând M. ca lichidator judiciar provizoriu.

În cursul procedurii insolvenței, debitoarea SC C. SRL nu a prezentat nici lichidatorului, nici instanței, documentele solicitate. Prin Sentința civilă nr. 1115/22.11.2012, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, constatând că în patrimoniul debitoarei nu existau bunuri care să fie valorificate pentru acoperirea creanțelor, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC C. SRL și radierea societății.

Prin Sentința civilă nr. 383/04.04.2013 a Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2012, urmare a cererii lichidatorului judiciar, a fost angajată răspunderea patrimonială a părții civile E., în calitate de administrator, pentru datoriile societății, aceasta fiind obligată la acoperirea întregului pasiv al debitoarei, în sumă de 438.826,11 RON. Totodată, avându-se în vedere procesul-verbal de primire-recepție nr. x/04.03.2011, s-a constatat că B. a predat patrimoniul societății și actele către noul asociat unic, administratorul E., motiv pentru care nu a fost atrasă și răspunderea patrimonială a acestuia.

Recursul declarat de partea civilă E., la data de 15.04.2014, împotriva acestei sentințe, a fost respins, ca tardiv, prin Decizia nr. 4870/16.10.2014 a Curții de Apel Pitești

Referitor la recuperarea datoriilor la acoperirea cărora a fost obligată partea civilă E. prin Sentința nr. 383/4.04.2013 a Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2012, Curtea a reținut că, la data de 28.04.2014, A.N.A.F. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov a emis titlul executoriu nr. x pentru suma de 438.826 RON, la aceeași dată fiind emisă și somația aferentă către partea civilă. În cauză, a fost instituită și poprirea asupra contului deținut de partea civilă la J., însă singura sumă recuperată a fost de 50 de RON, în condițiile în care partea civilă nu figurează cu bunuri mobile sau imobile în proprietate și nici cu venituri realizate.

Partea civilă E. a susținut că a fost indusă în eroare de inculpata A., aceasta spunându-i că urma să încheie un contract de angajare în cadrul unei societăți comerciale administrate de B.. În aceste condiții, partea civilă ar fi semnat specimenul de semnătură la B.N.P. F., legalizat sub nr. x/04.03.2011, și procesul-verbal de primire-primire din 04.03.2011, despre care a crezut că reprezintă contractul de muncă și fișa postului pentru care urma să fie angajată.

Partea civilă a mai precizat că nu a avut cunoștință despre faptul că a devenit asociat unic și administrator al SC C. SRL și nici de procedura insolvenței derulată împotriva acestei societăți sau de procedura vizând angajarea răspunderii sale patrimoniale, dar și împrejurarea că nu a primit niciun document legat de activitatea societății sau vreun bun aparținând acesteia.

Inculpații au susținut că cesionarea societății SC C. SRL către partea civilă E. a avut loc în contextul în care soțul acesteia, N., dorea să acceseze fonduri europene, una dintre cerințele impuse pentru obținerea acestora fiind ca societatea solicitantă să aibă un istoric pozitiv. În aceste condiții, având în vedere faptul că N. avea și calitatea de funcționar public, transferul societății a avut loc pe numele părții civile E..

Inculpata A. a precizat că primul set de documente depuse la Registrul Comerțului, respectiv, cele în care a intervenit eroarea materială cu privire la procentul din capitalul social reprezentat de părțile sociale deținute de partea civilă, a fost semnat de E., în prezența sa. În ceea ce privește documentele depuse ulterior, în care semnătura aplicată în dreptul numelui părții civile E. nu a fost realizată de aceasta, a arătat că, fiind însărcinată și având dificultăți în a se deplasa, a înmânat documentele indicate fiului părții civile, martorul O., acesta returnându-i-le semnate, astfel încât nu a avut cunoștință de persoana care a realizat semnătura.

Totodată, ambii inculpați au susținut că aspectele consemnate în procesul-verbal de primire-recepție nr. x/04.03.2011, referitoare la transmiterea către partea civilă a bunurilor și documentelor aparținând SC C. SRL, corespund realității.

Curtea a constatat că probele administrate nu sunt de natură să înlăture prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpații, neputându-se reține, dincolo de orice dubiu rezonabil, că aceștia au săvârșit infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

În acest sens, a reținut, prioritar, caracterul necredibil al susținerilor părții civile cu privire la împrejurările în care a devenit asociat și administrator al SC C. SRL, notând că, în declarația dată, la 28.10.2013, în prezența unui apărător ales, în Dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, partea civilă a precizat următoarele: "am devenit administrator al SC C. SRL la cererea unei vecine pe nume A., soția fostului asociat și administrator la această societate, și cunosc că i-a oferit fiului meu o sumă de aproximativ 400 de RON, spunându-ne că societatea nu are datorii și că nu voi avea nicio problemă referitor la această societate(...)În nenumărate rânduri le-am solicitat lui A. și soțului ei copii ale documentelor pe care le-am semnat când am preluat societatea, dar aceștia au refuzat."

Dosarul anterior menționat a avut ca obiect plângerea penală formulată de M. împotriva părții civile E. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006, constând în aceea că a refuzat să predea lichidatorului judiciar documentele solicitate.

Pe de altă parte, în petiția adresată Administrației Prezidențiale la data de 16.12.2013, partea civilă E. a arătat că, în cursul anului 2011, inculpata A. a vorbit cu fiul ei, spunându-i că are nevoie de un administrator pentru o firmă, și că, în aceste condiții a acceptat și s-a deplasat la sediul unui birou notarial pentru a semna anumite acte, printre care se afla și un specimen de semnătură, dar și împrejurarea că a semnat o procură despre care i s-a spus că este necesară pentru semnarea unor contracte.

Or, din aceste înscrisuri rezultă, prin urmare, că partea civilă cunoștea, la momentul la care a dat specimenul de semnătură, că urma să preia o societate comercială, în calitate de administrator, afirmând chiar că fiul său ar fi primit o sumă de bani în schimbul preluării SC C. SRL, susținerile sale inițiale fiind în sensul că a fost indusă în eroare cu privire la situația societății pe care urma să o preia, respectiv, cu privire la lipsa datoriilor și la faptul că nu va suferi nicio repercusiune, iar nu cu privire la natura actelor semnate.

De altfel, afirmațiile făcute de partea civilă în fața instanței, în sensul că prin "administrator" ar fi înțeles o "persoană care se ocupă de aranjarea lucrurilor, care are grijă cine intră, cine iese, care răspunde la telefon" sunt, la rândul lor, contrazise de declarația dată de partea civilă, la 28.10.2013, în Dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, din care rezultă faptul că aceasta avea cunoștință de "preluarea" societății.

În plus, susținerile părții civile în sensul că ar fi semnat un contract de angajare în cadrul SC C. SRL, fără a preciza însă poziția în care ar fi urmat să fie angajată (în condițiile în care aceasta era încadrată, în anul 2011, în gradul II de handicap, deficiență funcțională accentuată), numărul de ore pentru care era încheiat contractul de muncă și salariul de care ar fi urmat să beneficieze, sunt neverosimile.

Chiar acceptând lipsa de pregătire a părții civile și faptul că aceasta prezenta anumite afecțiuni care i-ar fi putut influența capacitatea de înțelegere a actelor semnate, se remarcă faptul că aceasta era căsătorită, în cursul lunii martie 2011, cu numitul N., absolvent al unei facultăți de drept, traducător autorizat și angajat al Direcției Generale de Asistență Socială a Municipiului București. Or, în condițiile în care, potrivit celor arătate de partea civilă și de fiul acesteia, martorul O., la acel moment, N. avea nevoie de un însoțitor permanent, părăsirea de către partea civilă a domiciliului conjugal pentru desfășurarea unor activități lucrative nu avea cum să nu facă obiectul unor discuții între cei doi soți. În plus, N. avea cunoștințe suficiente pentru a putea lămuri condițiile încheierii unui eventual contract de muncă, dar și natura actelor semnate de partea civilă în luna martie 2011.

Pe de altă parte, în fața instanței, partea civilă a precizat că decizia de a accepta propunerea de angajare a inculpatei A. a fost luată după consultarea soțului și fiului său, pentru ca, ulterior, când i-au fost solicitate detalii cu privire la contractul de angajare, să revină și să arate că nu a discutat cu soțul său despre poziția pe care urma să fie angajată. Aceasta în condițiile în care audierea părții civile la termenul din data de 06.03.2020, la un moment la care starea de sănătate a acesteia s-a agravat, comparativ cu anul 2011, a decurs fără dificultăți, aceasta fiind coerentă în răspunsurile date, mai puțin în situațiile în care i-au fost adresate întrebări la care nu a putut furniza o explicație care să nu presupună o modificare a poziției sale procesuale, cum ar fi întrebările legate de condițiile în care a semnat actul constitutiv al societății nr. x/01.03.2011 (varianta barată și varianta din arhiva inculpatei) și decizia unicului asociat nr. 1/1.03.2011 (varianta barată) sau notificările referitoare la derularea procedurii insolvenței.

Or, astfel cum rezultă din probatoriu, în afara înscrisurilor recunoscute inițial ca fiind semnate de ea, respectiv, specimenul de semnătură și procesul-verbal de primire-recepție nr. x/04.03.2011, potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. x din 11.01.2019, partea civilă E. a mai semnat: actul constitutiv al SC C. SRL, atestat sub nr. x/1.03.2011 la Cabinetul Individual de avocatură A. (varianta nebarată), depusă de inculpată în cursul cercetării judecătorești; actul constitutiv al SC C. SRL, atestat sub nr. x/1.03.2011 la Cabinetul Individual de avocatură A. (varianta barată) și decizia unicului asociat nr. 1/01.03.2011 (varianta barată). Toate aceste înscrisuri atestă faptul că partea civilă a semnat un set de documente în vederea dobândirii calității de asociat și administrator al SC C. SRL.

Întrebată expres cu privire la condițiile în care a semnat documentele indicate, partea civilă a dat o explicație lipsită de logică arătând că, după semnarea celor două documente indicate inițial - specimenul de semnătură și procesul-verbal nr. x/04.03.2011, "nu am mai semnat alte acte la cererea doamnei A., singura variantă în care pot explica prezența semnăturilor mele pe documentele indicate este aceea că doamna A. a trimis pe cineva. Nu știu cine ar fi putut să fie, poate un director, o cunoștință de-ale dumneaei (...) nu îmi amintesc cine ar fi putut veni la mine cu documentele".

Curtea a notat că un alt aspect important în stabilirea caracterului necredibil al susținerilor părții civile este reprezentat de faptul că, potrivit raportului de expertiză criminalistică realizat în primul ciclu procesual, aceasta a semnat personal și următoarele înscrisuri: confirmarea de primire x din 28.09.2012, prin care i-a fost comunicat, de către lichidatorul M., tabelul suplimentar de creanțe, solicitându-i-se să predea actele și documentele societății debitoare; procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare din data de 01.10.2012, pentru termenul din 01.11.2012, aflat la Dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal - judecător sindic.

Prin urmare, în pofida afirmațiilor sale, persoana vătămată a avut cunoștință de declanșarea procedurii insolvenței și, inclusiv, de Dosarul nr. x/2012 al Tribunalului Dâmbovița, în care se urmărea angajarea răspunderii sale patrimoniale, context în care, dacă aspectele relatate de aceasta ar fi fost reale, ar fi avut interesul să participe la derularea procedurilor și să se adreseze, încă din anul 2012, organelor judiciare. De altfel, în memoriul adresat Administrației Prezidențiale la data de 16.12.2013, partea civilă recunoștea faptul că, în cursul anului 2012, a primit o înștiințare cu privire la intrarea în insolvență a firmei, poziție asupra căreia a revenit ulterior, deși și-a recunoscut semnătura de pe cele două înscrisuri.

Mai mult, decesul soțului părții civile a intervenit la data de 26.07.2013, la un moment ulterior primirii notificărilor indicate, element în raport de care explicația acesteia cu privire la lipsa unei reacții ("este posibil să fi semnat fără să știu ce semnez" și "am primit mai multe documente de la poștăriță, dar aceasta nu mi-a explicat ce acte îmi dă"), apare ca lipsită de credibilitate, aceasta putând beneficia de explicații din partea soțului său.

În plus, nici declarațiile martorilor O. și P. nu sunt de natură să contrazică împrejurările reținute, întrucât cel dintâi, care a susținut varianta prezentată de partea civilă, este o persoană interesată în soluționarea prezentei cauze, atât prin faptul că este fiul părții civile, cât și ca urmare a faptului că a formulat, la rândul său, o plângere penală împotriva inculpatei A., legată de condițiile în care a devenit administrator al SC Q. SRL, plângere care face obiectul dosarului penal nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Martorul P. a negat faptul că ar fi transmis părții civile o propunere de angajare din partea inculpatei A., iar înregistrările depuse de partea civilă, din care nu rezultă data sau contextul în care au fost realizate, nu sunt suficiente pentru a duce la concluzia că martorul ar fi cunoscut, la nivelul anului 2011, sau ar fi aflat, la o dată ulterioară, de la altă persoană decât partea civilă, faptul că inculpații ar fi indus-o pe aceasta în eroare cu privire la încheierea unui contract de muncă.

Pe de altă parte, martora R., notarul care a procedat la legalizarea specimenului de semnătură nr. 1048/04.03.2011, a precizat că în cauză a fost respectată procedura, specimenul de semnătură fiind dat de partea civilă în prezența sa, după ce i s-a explicat ce reprezintă înscrisul ce urma a fi legalizat. Aceasta, contrar susținerilor părții civile, care a arătat că nu a avut niciun contact cu martora la cabinetul acesteia și că documentele pe care le-a semnat la cabinetul notarial i-a fost prezentate de inculpata A..

De altfel, deși parchetul a creditat varianta persoanei vătămate, prin actul de sesizare a instanței a dispus clasarea cauzei cu privire la martora R. pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 298 C. pen., reținând că nu s-a făcut dovada culpei acesteia în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.

Raportat la aspectele prezentate, Curtea a concluzionat că în cauză nu s-a făcut dovada că inculpații A. și B. ar fi indus-o în eroare pe partea civilă cu ocazia semnării de către aceasta a specimenului de semnătură și a procesului-verbal de primire-recepție nr. x/04.03.2011, în sensul prezentării ca adevărate a împrejurării mincinoase că urma să încheie un contract de muncă în cadrul SC C. SRL.

Dimpotrivă, probele administrate conduc la concluzia că partea civilă a avut cunoștință, la momentul semnării specimenului de semnătură, procesului-verbal de primire-recepție nr. x/04.03.2011, celor două exemplare ale actului constitutiv al SC C. SRL și deciziei unicului asociat nr. 1/01.03.2011 (varianta barată), de faptul că urma să devină asociat și administrator al SC C. SRL.

Totodată, a reținut că este posibil ca cesiunea părților sociale să fi fost realizată de inculpatul B., cu sprijinul inculpatei A., în scopul însușirii patrimoniului societății și al transferării către persoana vătămată a pasivului acesteia și ca, în momentul semnării documentelor indicate, partea civilă să nu fi realizat că, prin preluarea societății, putea fi trasă la răspundere pentru datoriile acesteia și chiar să i se fi dat asigurări, din partea inculpatei, că nu va suferi nicio consecință negativă, ceea ce ar explica pasivitatea ei în derularea procedurii insolvenței.

Tot astfel, există posibilitatea ca societatea să nu fi fost preluată de partea civilă în vederea derulării vreunei activități comerciale, ci doar pentru primirea unui avantaj material, aceasta arătând, de altfel, în declarația din data de 28.10.2013, că fiul său, martorul O., a primit în schimbul preluării societății, suma de 400 de RON, ceea ce justifică și lipsa vreunei activități a firmei după momentul martie 2013.

Cu toate acestea, în cauză nu a existat o inducere în eroare a părții civile cu privire la faptul că urma să încheie un contract de angajare, astfel cum susține parchetul, întrucât partea civilă E. a avut cunoștință de operațiunea de cesionare a SC C. SRL.

În consecință, reținând că nu a existat o inducere în eroare a părții civile în sensul care face obiectul trimiterii în judecată, Curtea a dispus, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea inculpaților A. și B. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

În ceea ce privește înscrisurile despre care parchetul a susținut că au fost falsificate de inculpați prin contrafacerea semnăturii părții civile E. - 8 înscrisuri în cazul inculpatei A. și, respectiv, 7 înscrisuri în cazul inculpatului B., Curtea a constatat, prioritar, că raportul de constatare criminalistică nr. x/10.02.2016 și raportul de expertiză criminalistică nr. x/29.09.2016, ale căror concluzii nu au fost contestate, dovedesc faptul că semnăturile aplicate în dreptul numelui persoanei vătămate pe următoarele înscrisuri: actul constitutiv al SC C. SRL nr. x/01.03.2011; decizia unicului asociat nr. 1/01.03.2011; declarația atestată sub nr. x/1.03.2011 de Cabinetul individual de avocat A.; hotărârea Adunării Generale a Asociaților SC C. SRL nr. 1/23.03.2011; actul constitutiv actualizat al societății cu răspundere limitată SC C. SRL nr. x/23.03.2011; împuternicirea avocațială nr. x/23.03.2011; contractul de cesiune din data de 23.03.2011 și declarația atestată sub nr. x/23.03.2011 de Cabinetul individual de avocat A., nu au fost realizate de E..

Potrivit acelorași rapoarte, având în vedere împrejurarea că semnăturile indicate sunt contrafaceri realizate prin imitarea unei semnături autentice aparținând persoanei vătămate E., nu se poate stabili dacă acestea au fost executate de B., A. sau de către orice altă persoană.

În aceste condiții, Curtea a notat că singurul argument invocat de parchet în susținerea faptului că inculpații au fost cei care au falsificat semnăturile părții civile este acela că "nu a existat o altă persoană care să fie interesată în mod direct de falsificarea acestor acte și totodată de păgubirea în această manieră a persoanei vătămate", acuzarea plecând de la premisa că partea civilă nu și-a dat acordul pentru a deveni asociat și administrator al SC C. SRL Această premisă nu este însă una reală, partea civilă semnând personal cele două exemplare ale actului constitutiv al SC C. SRL, atestat sub nr. x/1.03.2011, dar și decizia unicului asociat nr. 1/01.03.2011 (varianta barată), în vederea dobândirii calității de asociat și administrator al SC C. SRL.

De altfel, potrivit raportului de expertiză criminalistică realizat în Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, fiul părții civile, martorul O., a semnat în locul acesteia actul constitutiv al SC Q. SRL.

În raport cu aspectele prezentate, având în vedere și dispozițiile art. 4 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a apreciat că în cauză nu poate fi exclusă varianta prezentată de inculpata A., în sensul că a înmânat documentele mai sus indicate fiului părții civile, acestea fiindu-i restituite semnate în dreptul numelui părții civile.

În consecință, concluzionând că nu există nicio probă certă a faptului că semnăturile au fost falsificate de cei doi inculpați, Curtea a dispus, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpaților pentru infracțiunea prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. rap. la art. 35 alin. (1) C. pen. (reținută sub forma a 8 acte materiale în sarcina inculpatei A., respectiv, a 7 acte materiale, în sarcina inculpatului B.), notând că singurul lucru dovedit în legătură cu o parte din înscrisurile falsificate este faptul că inculpata A. a atestat în fals faptul că acestea au fost semnate de partea civilă E. în prezența sa. Inculpata nu a fost însă trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 321 C. pen., în varianta indicată.

În ceea ce privește pretinsa falsificare a procesului-verbal de primire-recepție nr. x/04.03.2011, prin consemnarea de către inculpați, în cuprinsul lui, a unor împrejurări nereale referitoare la predarea către persoana vătămată a bunurilor/stocurilor societății, a evidenței contabile și a altor înscrisuri care priveau activitatea societății, Curtea a reținut că partea civilă a recunoscut semnarea acestui înscris, susținând, în mod necredibil, că l-ar fi semnat în condițiile în care credea că reprezintă fie contractul de muncă, fie fișa postului, și că bunurile indicate în cuprinsul acestuia ar fi ținut de atribuțiile sale de serviciu, atribuții pe care nu a putut însă să le indice. De altfel, semnarea, de către partea civilă, a acestui proces-verbal este dovedită și de raportul de expertiză criminalistică nr. x din 11.01.2019.

A mai reținut că acest act material apare ca fiind săvârșit sub imperiul C. pen. din 1969, care definea infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată ca fiind "falsificarea unui înscris sub semnătură privată în unul din modurile arătate în art. 288 C. pen.", respectiv prin "contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau alterarea în orice fel", acțiuni ce nu au fost însă dovedite în cauză. Or, falsul intelectual, constând în atestarea în cuprinsul unui înscris a unor fapte sau împrejurări nereale cu prilejul întocmirii acestuia, nu era sancționat sub imperiul vechiul C. pen. decât în condițiile în care opera în cuprinsul unui înscris oficial.

În consecință, notând că doar în urma intrării în vigoare a Noului C. pen., la data de 01.02.2014, falsul intelectual în cuprinsul unui înscris sub semnătură privată este sancționat de legea penală, potrivit art. 322 alin. (1) C. pen., Curtea a apreciat că actul material în discuție intră sub incidența art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., acesta nefiind prevăzut de legea penală în vigoare la momentul comiterii sale, concluzie ce face inutilă analiza realității operațiunii de predare-primire a documentelor și bunurilor indicate în cuprinsul procesului-verbal nr. x/04.03.2011.

Referitor la infracțiunea de fals în declarații, Curtea a reținut că, în cuprinsul cererii din data de 15.03.2011, inculpata A. a declarat că depune: actul constitutiv al SC C. SRL, atestat sub nr. x/1.03.2011 la Cabinetul Individual de avocatură A.; decizia unicului asociat nr. 1/01.03.2011; specimenul de semnătură nr. 1048/04.03.2011; actul adițional al contractului de comodat nr. 1 din 01.03.2011; dovada de majorare a capitalului social; împuternicirea avocațială nr. x/01.03.2011 prin care B. o împuternicea pe A. să îl reprezinte la Oficiul Registrului Comerțului.

Or, în actul constitutiv și decizia unicului asociat, variantele barate aflate la filele x în volumul I al dosarului nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, semnătura aplicată în dreptul numelui persoanei vătămate E. îi aparține acesteia.

Abia ulterior, la data de 21.03.2011, inculpata A. a depus actul constitutiv al SC C. SRL nr. x/01.03.2011 și decizia unicului asociat nr. 1/01.03.2011, în care semnătura părții civile E. este contrafăcută.

Or, în condițiile în care actele indicate în cererea nr. x/15.03.2011 nu au fost falsificate prin contrafacerea subscrierii, având în vedere și cele arătate anterior cu privire la infracțiunea de înșelăciune, rezultă că, în cuprinsul solicitării anterior menționate inculpata A. nu a făcut afirmații nereale cu privire la caracterul autentic al înscrisurilor depuse la Oficiul Registrului Comerțului, astfel că fapta reținută în sarcina acesteia nu întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii prev. de art. 326 C. pen.

Pe de altă parte, prin