ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând

asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție –

D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție,

nr. 238/P/2009 din data de 07 aprilie 2011, s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpaților:

1. P.D.,

deputat în Parlamentul României, în stare de libertate, pentru săvârșirea, în

concurs real, a infracțiunilor de:

- șantaj (două

infracțiuni), în formă continuată și în concurs ideal, prevăzute de art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 194 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen. (față de I.A.M. și I.C.I.);

- efectuarea de

operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția publică, de

deputat, pe care acesta o îndeplinea, în scopul obținerii pentru sine sau

pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, în formă continuată,

prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. (7 acte materiale) și

- șantaj,

prevăzută de art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 (față de B.T.).

Prin actul de

sesizare s-a reținut, în esență, în sarcina inculpatului P.D., circumscris

încadrărilor juridice menționate, faptul că în perioada octombrie - noiembrie

2009, în calitatea de deputat, sprijinit de inculpatul C.M. zis „M.B., i-a

amenințat verbal în mai multe rânduri și agresat fizic, pe numiții I.A.M. și I.C.I.,

reprezentanți ai firmei SC A.C. SRL Teleorman, amenințări ce vizau integritatea

fizică a părților vătămate sau a membrilor familiilor acestora, pentru a-l

determina pe I.A.M. să nu rezilieze contractul de subantrepriză cu SC P.I. SRL

Giurgiu, să semneze un contract de cesiune integrală a lucrărilor de aducțiune

a apei în comuna Vărăști, jud. Giurgiu, și totodată, pentru a-l determina pe

partea vătămată I.A.M. să se prezinte la sediul primăriei din comuna Toporu,

pentru a efectua demersurile necesare pe lângă primarul din localitate în

vederea încasării unor sume de bani, pe care, ulterior, urma să le remită

numitului P.D.

În perioada

noiembrie 2009 - februarie 2010, deși ocupa o funcție de demnitate publică,

deputat, inculpatul P.D. a efectuat, în calitate de administrator de facto în reprezentarea

intereselor societății sale, SC P.I. SRL Giurgiu, demersuri pe lângă primarii

mai multor localități din județul Giurgiu, pentru a-i determina pe aceștia să

efectueze plăți, cu prioritate, către firma sa sau să favorizeze aceeași firmă

în obținerea unor contracte privind lucrări de interes public (baze sportive),

activitățile sale reprezentând operațiuni financiare, ca acte de comerț,

incompatibile cu funcția publică, în scopul obținerii pentru sine sau pentru

altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, în sumă de 1.836.608,59 Ron.

De asemenea,

s-a mai reținut că, în cursul lunii noiembrie 2009, a exercitat amenințări

verbale asupra primarului comunei Toporu, B.T., pentru ca acesta să rezilieze

contractul cu SC A.C. SRL Teleorman privind alimentarea cu apă potabilă a

comunei Toporu, în valoare totală de 3.848.719 Ron, să efectueze plățile

rezultate din derularea contractului către SC P.I. SRL, deși titularul contractului

era societatea A.C. SRL care doar a subcontractat anumite lucrări către firma

administrată în fapt de inculpat și să efectueze demersuri ilicite prin care să

favorizeze aceeași firmă a inculpatului, pentru a câștiga licitația publică

privind atribuirea contractului pentru construirea bazei sportive în comuna

Toporu, procedură de achiziție publică ce urma a fi derulată în decembrie 2009

- martie 2010.

în stare de libertate, pentru săvârșirea, în concurs ideal, a două infracțiuni

de șantaj, în formă continuată, prevăzute de art. 194 C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) și art. 33 lit. b) C. pen. (față de I.A.M. și I.C.l.).

În sarcina

inculpatului C.M. s-a reținut, în fapt, că, în perioada octombrie - noiembrie

2009, în mod repetat, l-a sprijinit în activitățile sale infracționale pe

numitul P.D., participând împreună cu acesta la amenințarea verbală și

agresarea fizică a reprezentanților firmei A.C. SRL Teleorman, I.A.M. și I.C.l.,

amenințări ce vizau integritatea corporală a părților vătămate sau a membrilor

familiilor acestora, pentru a-l determina pe I.A.M. să semneze un contract de

cesiune integrală a lucrărilor de aducțiune a apei din comuna Vărăști, jud.

Giurgiu și, totodată, pentru a-l determina pe partea vătămată I.A.M. să se

prezinte la sediul primăriei din comuna Toporu, pentru a efectua demersurile

necesare pe lângă primarul din localitate în vederea încasării unor sume de

bani pe care, ulterior, urma să le remită numitului P.D.

al comunei Vărăști, jud. Giurgiu, în stare de libertate, pentru săvârșirea

infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 alin. (1) C. pen.,

reținându-se în fapt că, fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, la data de

17 martie 2010, în calitate de martor, a făcut afirmații mincinoase sau nu a

spus tot ce știe cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost

întrebat și care vizau lămurirea circumstanțelor privind demersurile efectuate

de deputatul P.D. în vederea obținerii de foloase necuvenite pentru firma în

care figura ca asociat, SC P.I. SRL Giurgiu, respectiv, a unor plăți efectuate

de P. Vărăști. Totodată, a ascuns adevărul și cu privire la demersurile

efectuate de inculpatul P.D., în vederea obținerii de foloase necuvenite pentru

firma sa, SC P.I. SRL, în urma obținerii contractului nr. 3752/2009 având ca

obiect construirea unei baze sportive în Vărăști, în valoare de 1.517.705 RON,

ce a fost încheiat la data de 21 decembrie 2009 între P. Vărăști și SC P.I. SRL

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la

data de 08 aprilie 2011, cu prim termen de judecată la 20 iunie 2011.

După

înregistrarea cauzei pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința

publică din data de 03 octombrie 2011, reprezentantul Ministerului Public, a

formulat, oral, o cerere prin care a solicitat luarea măsurii obligării de a nu

părăsi țara, prevăzute de art. 145

1

C. proc. pen., față de

inculpații P.D. și C.M., motivat de împrejurările și gravitatea actelor

materiale reținute în sarcina celor doi inculpați în actul de sesizare și

necesitatea asigurării bunului mers al procesului penal, respinsă de instanță,

ca nefondată, pentru considerentele expuse pe larg în încheierea de la acea

dată.

De menționat

că, la data de 08 februarie 2011, Parlamentul României - Camera Deputaților,

urmare votului exprimat în conformitate cu dispozițiile art. 193 din Hotărârea nr.

8/1994 pentru aprobarea Regulamentului Camerei Deputaților, nu a încuviințat

solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație Și Justiție – D.N.A.,

secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, privind

reținerea și arestarea preventivă a deputatului P.D.

La termenul de

judecată din data de 31 octombrie 2011, Înalta Curte a pus în discuția

contradictorie a procurorului și a părților regularitatea actului de sesizare

și, procedând la verificarea acesteia prin prisma dispozițiilor art. 300 alin. (l)

raportat la art. 263 și art. 203 C. proc. pen., a constatat, prin încheierea de

ședință de la acea dată, că rechizitoriul respectă condițiile de fond și de

formă cerute de lege, instanța fiind în mod legal sesizată. Totodată, a fost

respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul C.M. de restituire a

cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, conform art. 322 alin.

(2) C. proc. pen., motivele avute în vedere de către instanță fiind expuse în

considerentele încheierii.

În conformitate

cu dispozițiile procedurale, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, prealabil

cercetării judecătorești, la termenul din 31 octombrie 2011, instanța a adus la

cunoștința inculpaților dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.,

aceștia învederând în mod expres că nu doresc să beneficieze de dispozițiile

privind judecarea cauzei conform procedurii simplificate.

La termenul de

judecată din data de 14 noiembrie 2011 s-a dat citire actului de sesizare a

instanței, conform art. 322 C. proc. pen., prealabil, instanța constatând că părțile

civile I.C.I. și I.A.M. nu au făcut alte precizări suplimentare privind

pretențiile civile, decât cele menționate în faza de urmărire penală deși,

conform art. 320 alin. (l) C. proc. pen., le-a fost adus la cunoștință acest

drept la termenul din data de 31 octombrie 2011, iar partea vătămată B.T. nu

s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpații

P.D., C.M. și P.V., la termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2011, după

citirea actului de sesizare, au precizat că înțeleg să se prevaleze de dreptul

la tăcere, conform dispozițiilor art. 70 alin. (2) C. proc. pen., poziția lor

procesuală fiind consemnată în declarațiile aflate la dosar instanță.

Ulterior, pe

parcursul cercetării judecătorești, audierea inculpatului P.V. a fost realizată

la termenul de judecată din 23 noiembrie 2011, a inculpatului C.M. la termenul

de judecată din data de 28 februarie 2013 iar a inculpatului P.D. la termenul

din data de 22 martie 2013, declarațiile acestora fiind consemnate în scris și

atașate la dosar.

În conformitate

cu prevederile art. 326 raportat la art. 322 – art. 324 C. proc. pen., au fost

audiate părțile civile I.C.I. și I.A.M., declarațiile acestora fiind consemnate

la dosar și partea vătămată B.T.

În cursul

cercetării judecătorești, în conformitate cu prevederile art. 327 C. proc. pen.,

s-a procedat la audierea martorilor din lucrări, după cum urmează: N.D.R., Ș.I.,

S.M.D., P., L.N., E.S., P.I., A.A.I., S.S.N., G.I., M.G., I.I. - martor cu

identitate protejată, cu respectarea dispozițiilor art. 86

2

C. proc.

pen., P.V.C., D.V., O.O.R., M.C.M., M.G.M., O.I., T.F., D.C., P.C., R.A.R., V.I.,

S.D.V., P.M., l.N., J.J., T.I.M., O.Șt.C., Z.M., V.F., S.D., P.G., C.B.

La termenul de

judecată din 25 mai 2013 au fost audiați martorii propuși în apărare de

inculpatul P.D., respectiv, P.F.C. și C.R.V. și martorul D.I.P., propus în

apărare de inculpatul C.M., încuviințați de instanță la termenul din 14

noiembrie 2011, iar la termenul din data de 22 martie 2013, martorul R.M.,

propus de instanță din oficiu.

A fost

administrată proba cu înscrisuri, solicitată de inculpați atât cu privire la

situația de fapt, cât și în circumstanțiere.

Întrucât la

termenul din 25 mai 2012, după ascultarea, în prezența procurorului și a

inculpaților, a înregistrării în mediu ambiental a dialogului purtat la dat de

29 octombrie 2009 de P.D. cu părțile civile I.A.M., I.C.l. la care a participat

și inculpatul C.M. (propusă ca mijloc de probă prin rechizitoriu, a cărei

transcriere se află la dosarul cauzei, consemnată în procesul verbal de la dosar),

nu s-a putut distinge în integralitate conținutul discuțiilor dintre părțile

implicate datorită zgomotului de fond, și nici ulterior, la termenul din 19

septembrie 2012, când, în prezența specialistului IT și prin utilizarea

programului folosit de specialiștii D.N.A. la audierea CD-ului în vederea

transcrierii, s-a procedat, din nou de către instanță la ascultarea

înregistrării în mediu ambiental, prin încheierea de la termenul din data de 19

septembrie 2012, s-a încuviințat, în conformitate cu prevederile art. 119 raportate

la art. 120 C. proc. pen., efectuarea expertizei tehnice de specialitate de

către Î.N.E.C. București. Obiectivele expertizei au vizat stabilirea

autenticității înregistrărilor audiate, dacă conțin ștersături, adăugiri,

intercalări, dacă vocea aparține inculpatului P.D., stabilirea softului folosit

la prelucrarea înregistrării și a corespondenței între conținutul înregistrării

și redarea din conținutul procesului verbal. Celelalte obiective propuse de

inculpatul P.D. au fost respinse, după cum a fost respinsă și cererea

inculpatului C.M. de stabilire a unor obiective având în vedere că acesta nu a

solicitat efectuarea expertizei și nu a contestat conținutul înregistrărilor

efectuate în cauză.

Raportul de

expertiză a fost finalizat la data de 24 ianuarie 2013 de către Laboratorul

interjudețean de expertize criminalistice București, fiind înaintat instanței

la termenul din data de 08 februarie 2013, în raport de concluziile expertizei

nefiind formulate obiecțiuni nici de către parchet nici de către părți

(încheierea din data de 28 februarie 2013).

Prin încheierea

din data de 14 februarie 2013, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția

necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, motivat de

faptul că fapta prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, pentru care

inculpatul P.D. a fost trimis în judecată are legătură cu atribuțiile de

serviciu ale acestuia, respectiv, cele conferite de demnitatea publică deținută,

deputat, și, pe cale de consecință, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 40

alin. (l) lit. a) C. proc. pen.

I. Pe baza

probelor administrate în cursul urmării penale și în etapa cercetării

judecătorești, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarea situație

de fapt:

1.1. După

obținerea prin licitație publică, în luna noiembrie 2007 și respectiv, mai

2008, a contractelor privind efectuarea lucrărilor de aducțiune cu apă potabilă

în comunele Toporu și Vărăști, jud. Giurgiu (contractul nr. 3839 din 14

noiembrie 2007 în valoare de 3.848.719 Ron și 1356 din 13 mai 2010 în valoare

de 3.331.767,90 Ron), de către SC A.C. SRL Teleorman, reprezentanții legali ai

societății, I.A.M. și I.C.I. au dezvoltat relații comerciale cu societatea P.I.

SRL Giurgiu, printre acționari fiind și inculpatul P.D. care, încă de la

început i-a asigurat de buna colaborare invocând relațiile pe care le are cu

persoane influente.

Apreciind la

acel moment că numai în condițiile unei colaborări cu inculpatul P.D., care era

cunoscut în județul Giurgiu prin prisma funcțiilor de demnitate publică

deținute (subprefect al jud. Giurgiu, din toamna anului 2008 deputat în Camera

Deputaților) dar și a afacerilor desfășurate (avea în exploatare B. Hobaia-Ogrezani

renumită în zonă pentru competițiile de pescuit sportiv, terenurile deținute),

ar putea să-și deruleze activitatea, părțile civile I.A.M. și I.C.I. au

încheiat un contract de subantrepriză cu SC P.I. SRL, pentru 50 % din lucrările

privind aductiunea cu apă potabilă în comuna Toporu și contractul de

subantrepriză nr. 9 din 03 iulie 2008 prin care SC A.C. SRL a subcontractat în

proporție de 97 % lucrările din contractul 1356/2008 (aspect confirmat atât de

părțile civile în declarațiile date în faza de urmărire penală și a judecății

martorul A.A.I., care a arătat că relațiile inițiale dintre societăți erau de

colaborare dar ulterior s-au deteriorat, cât și de inculpatul P.D. care a

precizat că nu el a fost cel care a solicitat această colaborare ci frații I.,

împrejurare ce nu are nicio relevanță sub aspectul situației de fapt reținută).

În acest sens, a fost virată în contul SC P.I. SRL, suma de 700.000 lei în baza

facturilor emise de această societate pentru lucrarea din comuna Toporu, deși

societatea executase doar o parte din lucrări și în valoare mult mai mică,

conform situației plăților efectuate de SC A.C. SRL.

În aceste

împrejurări, I.A.M. și I.C.I. au refuzat să mai facă vreo plată către firma SC P.I.

SRL, întrucât lucrările la aducțiunea cu apă potabilă pentru comuna Toporu nu

au fost realizate, fapt ce nu a convenit inculpatului P.D. care a început să

exercite constrângeri asupra reprezentanților SC A.C. SRL (amenințări verbale

directe sau la adresa membrilor familiei acestora și chiar să-i agreseze

fizic), în vederea realizării plății integrale a părții din contract ce revenea

societății P.I. SRL (diferența scriptică de plată fiind de 270.000 Ron).

Conform

denunțului și declarațiilor părților civile I.A.M. și I.C.I., inculpatul P.D. a

exercitat în permanență o constrângere psihică asupra lor pentru plata părții

sale din contract, chiar în condițiile în care acesta nu a realizat lucrarea

astfel cum prevedea contractul de subantrepriză (în proporție de 50 %),

amenințându-i că va începe „iureșul” și le „va rupe capul”.

Pentru a scăpa

de amenințările verbale și sub imperiul constrângerii psihice și agresiunii

fizice exercitate de inculpatul P.D. împreună cu inculpatul C.M., părțile

civile au acceptat semnarea la data de 29 octombrie 2009 (în contract este

menționată data de 28 octombrie 2009) a contractului de cesiune integrală a

contractului de subantrepriză generală lucrări la contractul de achiziție

publică nr. 1356 din 13 mai 2008 privind aducțiunea cu apă potabilă pentru

comuna Vărăști, jud. Giurgiu, prin care lucrările erau cedate firmei SC P.I.

SRL (de menționat că, inițial, a fost încheiat contractul de subantrepriză nr. 9

din 03 iulie 2008 prin care SC A.C. a subcontractat în proporție de 97 % lucrările

din contractul 1356/2008). La scurt timp după subcontractarea lucrărilor, SC A.C.

SRL a virat suma de 2.400.000.000 lei vechi, firmei inculpatului P.D. iar din

tranșa a doua, în sumă de 6.000.000.000 lei vechi, a virat doar suma de 4

miliarde lei, în condițiile în care lucrările nu au fost efectuate.

Deși, potrivit

susținerilor sale, nu a reprezentat societatea P.I. SRL în relațiile comerciale

cu terții, dată fiind calitatea sa de deputat în Parlamentul României care îl

punea în imposibilitatea fizică obiectivă să desfășoare activități în cadrul

firmei, acesta fiind și motivul cesionării unor părți sociale către martora R.A.R.

ce îndeplinea funcția de administrator, nu este lipsită de relevanță stăruința

inculpatului P.D. în efectuarea plăților de către reprezentanții SC A.C. SRL,

concretizată în amenințarea părților civile cu agresiuni fizice directe sau

asupra familiei acestora, care de altfel s-au și concretizat la data de 29

octombrie 2009, pentru a-i determina să nu rezilieze contractul de

subantrepriză a lucrărilor pentru aducțiunea cu apă potabilă în comuna Vărăști,

să semneze contractul de cesiune integrală a lucrărilor la contractul nr. 1356

din 13 mai 2008 și să-i remită diferența de bani primiți de la P. Toporu (în

sumă de 290.000 Ron).

După discuțiile

telefonice purtate de inculpatul P.D. cu I.A.M. la data de 28 octombrie 2009,

în care acesta din urmă i-a comunicat intenția sa de a rezilia contractul de

subantrepriză privind efectuarea lucrărilor la Vărăști, cei doi au stabilit o

întâlnire pentru a doua zi, la sediul firmei SC A.C. SRL, din București, B-dul

Timișoara, Cartierul Crângași, unde anterior, conform declarațiilor inculpatului

P.D. și a părților civile au mai fost purtate discuții cu privire la plata

sumei de bani restante pentru lucrarea din comuna Toporu, aspect confirmat și

de martorii R.A.R., S.M.D., P.C. dar și de inculpatul C.M.

În aceste

împrejurări, la data de 29 octombrie 2009, la sediul SC A.C. s-a deplasat

inculpatul P.D. însoțit de inculpatul C.M., aceștia au urcat în biroul lui

I.A.M. unde a venit și I.C.I., însă în jurul clădirii se mai aflau în jur de

6-8 persoane necunoscute care au fost aduse de cei doi inculpați pentru

intimidarea fraților I. Prezența acestor persoane în curtea sediului societății

A.C. este confirmată și de martorii V.I. și E.S., angajați la SC D.C.E. SRL ce

avea sediul în aceeași curte, care au arătat că erau mai multe persoane

străine, ce au plecat după incidentul din firmă, aspect pe care l-au cunoscut

de la angajații societății.

În cadrul

acestei întâlniri, inculpații P.D. și C.M. au proferat amenințări la adresa lui

I.A.M. și I.C.I. și i-au agresat fizic, pentru a-i determina să semneze un

contract de cesiune integrală a lucrărilor de la Vărăști, cunoscând intenția

părților civile de a rezilia contractatul de subantrepriză pentru comuna

Vărăști și pentru efectuarea unei plăți cu privire la suma de 290.000 Ron, pe

care firma A.C. SRL urma să o primească de la P. Toporu, urmare finalizării

lucrărilor privind execuția contractului nr. 3839 din 14 noiembrie 2007.

În timpul

discuțiilor purtate de inculpatul P.D. cu I.C.I., acesta din urmă îi confirmă

că vrea să renunțe la contractul de subantrepriză privind lucrările din comuna

Vărăști, reproșându-i lui P.D. că nu dorește să i se întâmple la fel ca la

Toporu, în condițiile în care firma sa a câștigat licitația iar banii au fost

luați de SC P.I., împrejurare în care intervine și I.A.M. care îi spune că nu

va semna contractul de cesiune, având în vedere că a fost de acord doar cu

semnarea contractului de subantrepriză la Vărăști.

Dialogul purtat

între inculpatul P.D. și frații I., astfel cum este redat în transcrierea din

procesul verbal din data 03 noiembrie 2009 și care corespunde înregistrării în

mediu ambiental efectuată de I.C.I. cu un reportofon, potrivit concluziilor

raportului de expertiză criminalistică nr. 19 din 24 ianuarie 2013, face dovada

că nerezilierea contractului de subantrepriză și semnarea contractului de

cesiune integrală a lucrărilor încheiat de reprezentanții SC A.C. SRL cu SC P.I.

SRL, precum și demersurile efectuate de I.A.M. la P. Toporu pentru efectuarea

plății direct în contul SC P.I. a sumei de 290.000Ron, au fost rezultatul

constrângerii psihice și agresiunii fizice realizată de inculpatul P.D.

împreună cu C.M. și nu al unor relații comerciale între cele două societăți sau

al voinței părților civile. De altfel, cel interesat în obținerea unui folos de

către SC P.I. SRL era inculpatul P.D., în condițiile în care contractul de

efectuare a lucrărilor a fost obținut de firma A.C. prin licitație publică, iar

plățile erau efectuate de beneficiar în contul acestei societăți.

Agresivitatea

limbajului, tonul folosit și amenințările proferate atât de P.D. cât și de

inculpatul C.M. în discuțiile purtate la sediul SC A.C. la data de 29 octombrie

2009 sunt confirmate de I.A.M. și I.C.I. în declarațiile date în fața organelor

judiciare cât și a instanței de judecată și de către martorii Ș.I., I.I. -

martor cu identitate protejată și N.D.R., angajați ai societății A.C. și ai

firmei SC J.C.D., care cunoșteau scopul vizitei inculpaților, respectiv, de a

se discuta despre anumite contracte și efectuarea unor plăți, ce au auzit din

anticameră și biroul alăturat tonul aprins al discuțiilor, țipete, injurii,

unii dintre martori chiar unele bocănituri, iar după plecarea celor doi

inculpați l-au văzut pe I.A.M. roșu la față și agitat, acesta comunicându-le că

a fost agresat fizic de cei doi și amenințat cu cuțitul de către C.M.

De asemenea,

amenințările pe care inculpatul P.D. le face la adresa lui I.I.C. dacă se va

opune la continuarea colaborării și semnarea contractului de cesiune, redate în

conținutul transcrierii în sensul că „o să te calc în picioare”, „o să te

nenorocesc” sau „dacă îți dau eu două”, dar și cele ale inculpatului C.M.

referitoare la „tăierea urechii”, „lăsarea unui semn pe față”, împușcarea unei

persoane, ce au condus, în final, la acceptarea condițiilor impuse de inculpați

privind semnarea contractului de cesiune a lucrărilor la Vărăști „..deci,

contractul semnat înseamnă exonerarea.. De orice fel de obligații față de

lucrarea respectivă. .Absolut orice obligații..”, fac credibile susținerile

părților civile privind agresarea lor fizică (lovirea cu pumnul în față de

către cei doi inculpați și folosirea unui cuțit de către C.M. în scopul

amenințării), în timpul întâlnirii din data de 29 octombrie 2009.

Despre situația

tensionată dintre reprezentanții firmei SC A.C. și P.D. și amenințările făcute

de cei doi inculpați la adresa fraților I., a cunoscut și martorul S.M.D. care

a și participat la câteva discuții dintre părți, anteriore momentului din data

de 29 octombrie 2009, respectiv, în luna octombrie 2009 când a fost prezentă și

martora R.A.R., relatând în acest sens că inculpatul P.D., în prezența lui C.M.,

a adresat amenințări lui I.A.M. și a folosit un ton ridicat, în sensul că va

începe războiul dacă nu îi va plăti, martorul arătând că pe fondul acestor

amenințări I.M.A. a semnat contractul de cesiune de creanță către SC P.I. prin

care plățile urmau să se facă direct către această societate. Același martor

confirmă și împrejurarea că inculpatul C.M., la întâlnirea de pe terasă cu

frații I., i-a amenințat, spunându-le, printre altele, că va aduce sportivi să

îl ajute, percepția martorului fiind că frații I. aveau o stare de temere în

relațiile cu P.D. și C.M.

Relevanță sub

acest aspect prezintă și declarațiile martorului A.A.I. și ale părții vătămate

B.T. care, deși nu au participat la nicio discuție dintre părți, au aflat de la

părțile civile că au fost agresați de către inculpații P.D. și C.M. în luna

octombrie 2009, la sediul firmei A.C., activitățile ulterioare ale inculpatului

P.D. în realizarea scopului propus, obținerea unor sume de bani de la P.

Toporu, în baza cesiunii datoriei de către frații I. tot ca urmare a

constrângerii exercitate de acesta, urmând a fi analizate în raport de

activitatea desfășurată de inculpat cu privire la partea vătămată B.T.

Singurul martor

care, deși a participat la discuțiile dintre părțile civile și inculpatul P.D.,

a precizat că nu a perceput amenințările inculpatului la adresa

reprezentanților SC A.C., este R.A.R., concubina lui P.D., declarația acesteia

fiind infirmată de ansamblul probator administrat în cauză. Nici susținerile

martorei în sensul că motivul pentru care s-a dus însoțită de P.D. la sediul A.C.

SRL s-a datorat stării de teamă pe fondul amenințărilor folosite de părțile

civile la întâlnirile anterioare, nu pot fi primite de instanță, întrucât nu

sunt susținute de niciun element probator, fiind făcute pro causa, în scopul

exonerării de răspundere penală a inculpatului. Astfel, în discuțiile

telefonice purtate cu P.D. în legătură cu recuperarea banilor de la părțile

civile, R.A.R. nu îi relatează nimic în legătură cu acest aspect, după cum

niciunul dintre martorii audiați nu susțin această împrejurare, prin urmare,

depoziția martorei nu este veridică și urmează a fi înlăturată de instanță.

Acțiunile de

intimidare a părților civile, în vederea determinării acestora de nu rezilia

contractul de subantrepriză și de a semna contractul de cesiune a întregii

lucrări de la Vărăști precum și de a efectua plata sumei de 290.000 Ron primită

de la P. Toporu, au continuat și în perioada 02 noiembrie - 09 noiembrie 2009,

când inculpații P.D. și C.M. au purtat mai multe convorbiri telefonice cu

partea civilă I.A.M. Din conținutul acestor înregistrări, obținute în baza

autorizațiilor emise de Înalta Curte de Casație și Justiție, necontestate de

niciuna dintre părți, rezultă amenințările adresate părților civile de a plăti

„datoria” lui P.D. Faptul că inculpații P.D. și C.M. desfășurau toate aceste

activități în scopul comun de a constrânge părțile civile să plătească o sumă

de bani lui P.D. este relevat și de conținutul convorbirilor telefonice din

aceeași perioadă, dintre cei doi, care confirmă că inculpații își comunicau

conținutul discuțiilor telefonice purtate separat cu I.A.M. dar și ce urmau să

spună acestuia în convorbirile viitoare, inculpatul P.D. fiind cel care îi

cerea lui C.M. să sune pe partea civilă I.A.M. (din conținutul discuției telefonice

din data de 09 noiembrie 2009 dintre I.A.M. și M.C. rezultă că acesta din urmă

da curs solicitării lui P.D. „…nu-i dai, el vine, mă ia pe mine, mă cheamă ..

că m-am săturat de drumurile astea.. Că nu stăm să vin .. dacă nu eram băgat

într-un loc unde trebuie să depind de el).

Astfel cum

rezultă din actele și lucrările dosarului, în baza contractului de cesiune a

lucrării (nr. 3185 din 28 octombrie 2009) și a procesului verbal nr. 3765 din 09

decembrie 2008, au fost efectuate de către P. Vărăști o parte din plăți direct

către firma SC P.I., cu încălcarea normelor legale (art. 18 și art. 20 din O.U.G.

nr. 34/2006), aspect constatat și de A.N.R.M.A.P. în Raportul de control nr. 822/3858/2010

care a condus la sancționarea contravențională a Primăriei Vărăști.

Tot pe fondul

acestor amenințări, partea civilă I.A.M. a solicitat, inițial, primarului

comunei Toporu efectuarea plății sumei de 290.000 Ron direct către P.I.,

dispoziție asupra căreia a revenit ulterior (adresa nr. 131 din 03 noiembrie 2009),

comunicându-i lui B.T. despre amenințările și incidentul din data de 29

octombrie 2009 de la sediul SC A.C. SRL

În consecință,

raporturile comerciale dintre societățile A.C. SRL Teleorman și P.I. SRL

Giurgiu, cu privire la efectuarea lucrărilor de aductiune cu apă potabilă în

comuna Vărăști, concretizate în nerezilierea contractului, cesiunea integrală a

lucrărilor de aductiune cu apă potabilă în comuna Vărăști și cesionarea unei creanțe

pe care firma A.C. o avea de recuperat de la P. Toporu, au fost rezultatul

constrângerii psihice și fizice exercitate de inculpatul P.D., împreună cu

inculpatul C.M., asupra lui I.A.M. și I.C.I., în modalitatea descrisă mai sus,

în scopul obținerii unor sume de bani pentru societatea P.I., în condițiile în

care licitațiile publice organizate de cele două instituții publice au fost

câștigate de SC A.C. (fără a fi de neglijat împrejurarea că societatea P.I. SRL

nu îndeplinea condițiile de eligibilitate care să îi permită participarea la

licitații publice organizate de primării, aspect confirmat atât de martorii

audiați în cauză cât și de situația scriptică privind salariații P.I.

comunicată de I.T.M. Giurgiu, din care rezultă că, în perioada 2007 - 31

decembrie 2009, firma avea 14 angajați dar perioadele în care desfășurau

activități erau scurte de 2-5 luni, pentru majoritatea lucrătorilor sau 6-13

luni pentru un număr de 5 angajați).

În raport de

situația de fapt expusă, reținută pe baza declarațiilor martorilor, ale

părților civile I.A.M. și I.C.I., a părții vătămate B.T., transcrierile

înregistrărilor convorbirilor telefonice și în mediu ambiental, contractelor,

documentelor întocmite și semnate de părți, Înalta Curte constată că faptele

inculpatului P.D. care, în calitate de deputat în Parlamentul României și

reprezentant al SC P.I. SRL Giurgiu, în perioada octombrie - noiembrie 2009,

sprijinit de C.M., a amenințat verbal, în mod repetat, și a agresat fizic, la

data de 29 octombrie 2009 părțile civile I.A.M. și I.C.I., reprezentanți ai

firmei A.C. SRL Teleorman, pentru a-l determina pe I.A.M. să semneze un

contract de cesiune integrală a lucrărilor de aducțiune a apei din comuna

Vărăști, jud. Giurgiu și să se prezinte la sediul primăriei Toporu, pentru a

efectua demersurile necesare pe lângă primarul B.T., în scopul încasării unor

sume de bani, pe care, ulterior, urma să le remită firmei lui P.D., întrunesc,

în drept, elementele constitutive ale infracțiunilor de șantaj, prevăzute de art.

13

1

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 194 alin. (l) C. pen.

și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 fapte).

Cu referire la

cele două fapte de șantaj, inculpatul P.D. a formulat mai multe apărări,

solicitând, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. a) C. proc. pen. (faptele nu există) și, în subsidiar, achitarea în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. (faptelor

le lipsesc elementele constitutive ale infracțiunilor).

În al doilea

subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptelor de șantaj

în infracțiunile de amenințare, prevăzute de art. 193 C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen., și achitarea sa pentru cele

două infracțiuni de amenințare, întemeiat pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. (fapta nu există) și, într-un alt

subsidiar, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. (lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor).

În susținerea

primei apărări se arată că, în actul de sesizare s-a reținut, în mod eronat, că

la data de 29 octombrie 2009 între inculpat și părțile civile ar fi avut loc un

incident, singura probă relevantă în acest sens fiind înregistrarea în mediu

ambiental efectuată de părțile civile cu un reportofon, dar care nu poate

constitui mijloc de probă, întrucât, potrivit concluziilor raportului de

expertiză efectuat în cauză, nu se poate stabili dacă vocea aparține

inculpatului P.D.

Totodată,

probatoriile administrate nu dovedesc că I.A.M. și I.C.I. ar fi fost constrânși

în vreun fel să subcontracteze o parte din lucrări, inițiativa le-a aparținut

acestora, iar contractele respective au fost încheiate în momentul în care P.D.

nu îndeplinea o funcție publică. Mai mult, sumele de bani pretinse de

inculpatul P.D. reprezentau o creanță certă și exigibilă în baza unor contracte

comerciale dintre cele două societăți, creanță stabilită și de o instanță

comercială în procedura de insolvență pentru SC A.C.

Prin urmare,

acțiunile întreprinse de inculpatul P.D. au reprezentat o modalitate prin care

acesta a urmărit obținerea unor sume de bani ce i se cuveneau și pe care SC A.C.

nu le mai putea achita întrucât a intrat în procedura de insolvență, astfel că,

plata nu se putea face decât în contul P.I., iar folosul urmărit a fi obținut

de inculpat nu era unul injust.

Înalta Curte

constată însă că susținerile formulate de inculpat în apărare sunt irelevante

atât în ceea ce privește condițiile de existență cât și al întrunirii

elementelor constitutive ale infracțiunilor de șantaj, sub aspectul laturii

obiective și subiective.

Astfel, este de

necontestat că, în cadrul discuțiilor purtate cu părțile civile la data de 29

octombrie 2009, inculpatul P.D. împreună cu C.M. au proferat amenințări la

adresa reprezentanților SC A.C., amenințări constând în constrângerea psihică

și chiar agresarea fizică a lui I.A.M. și I.C.I., de natură a crea acestora o

stare de temere și de a-i determina să nu rezilieze contractul de subantrepriză

a lucrărilor privind aducțiunea cu apă potabilă în comuna Vărăști, să semneze

contractul de cesiune integrală a acestor lucrări și să semneze cesiunea unei

creanțe privind o sumă de bani ce urma a fi încasată de la P. Toporu, efectuând

unele demersuri în acest sens.

Analizând

probatoriul administrat în faza de urmărire penală și a cercetării

judecătorești, instanța reține că interpretările date de inculpat declarațiilor

martorilor sunt subiective și nu au corespondent în realitate. Astfel,

declarațiile martorilor Ș.I., I.I., martor cu identitate protejată și S.M.D. confirmă

existența unor amenințări din partea inculpaților P.D. și C.M. adresate

fraților I. atât în contextul incidentului din 29 octombrie 2009 cât și

anterior acestui moment, la întâlnirile dintre părți, starea de temere a

fraților I. fiind percepută în mod direct de martorii menționați.

La stabilirea

împrejurărilor cauzei și a vinovăției inculpatului P.D. au fost avute în vedere

și înregistrările convorbirilor telefonice dintre inculpat și partea civilă

I.A.M. și dintre inculpatul P.D. și C.M. precum și înregistrarea în mediu

ambiental din data de 29 octombrie 2009, realizată de părțile civile cu

mijloace tehnice proprii de înregistrare (reportofon). Interpretarea

inculpatului că în raport de concluziile raportului de expertiză tehnică

această probă ar trebui înlăturată nu poate fi primită de Înalta Curte.

Astfel cum s-a

reținut la analizarea probelor, în concluziile sale, expertul a reținut că deși

nu se poate realiza o identificare după voce a lui P.D., redarea în formă

scrisă din procesul verbal din data de 03 noiembrie 2009 este fidelă

înregistrării pusă la dispoziție pe suportul optic (CD), or, conținutul

procesului verbal confirmă denunțul și declarațiile părților civile,

declarațiile martorilor prezenți la evenimentul din 29 octombrie 2009, care au

relatat prezența inculpaților P.D. și C.M., discuțiile purtate pe un ton

ridicat, prin folosirea de injurii și chiar zgomote ce veneau din biroul

fraților I., faptul că se solicita o sumă de bani și cuprinde referiri chiar la

prenumele persoanelor prezente („D.”, „M.”), relevantă în acest sens fiind și

declarația inculpatului C.M. care nu a contestat conținutul acestei înregistrări

și nici prezența sa și a inculpatului P.D. la sediul A.C. SRL din București.

Prin urmare,

conținutul dialogurilor înregistrate se coroborează cu ansamblul probator

administrat în cauză și confirmă existența întâlnirii dintre părți la data de

29 octombrie 2009, modalitatea în care s-au purtat discuțiile în cadrul acestei

întâlniri și agresivitatea limbajului și tonul folosit de inculpați, perceput

parțial și de instanță cu ocazia audierii CD-ului în ședința publică din data

de 19 septembrie 2009.

Împrejurarea că

inițiativa derulării unor relații comerciale între SC A.C. și SC P.I. a

aparținut părților civile nu are nicio relevanță sub aspectul activităților

desfășurate de inculpatul P.D. în perioada octombrie - noiembrie 2009, având în

vedere că ceea ce se reține în sarcina inculpatului este împrejurarea că prin

constrângere, constând în amenințarea verbală și agresare fizică, a determinat

părțile civile să nu rezilieze contractul de subantrepriză cu SC P.I. SRL

(încheiat la data 03 septembrie 2008), să semneze contractul de cesiune

integrală a executării lucrărilor la Vărăști nr. 3185 din 28 octombrie 2009 și

să efectueze demersuri la P. Toporu în vederea efectuării plății de 290.000 Ron

direct către firma P.I. SRL (în baza contractului de cesiune de creanță nr. 152/2009).

De asemenea, toate aceste activități au fost realizate în perioada octombrie -

noiembrie 2009, astfel cum s-a reținut și în actul de inculpare, iar potrivit

datelor din dosar inculpatul P.D. îndeplinea funcția de deputat în Parlamentul

României din data de 15 decembrie 2008 (conform adeverinței nr. 60/9107 din 18

decembrie 2012 emisă de Parlamentul României, Camera Deputaților, Direcția

Resurse Umane), prin urmare, avea calitatea cerută de lege subiectului activ al

infracțiunii de șantaj, în modalitatea prevăzută de art. 13

1

din

Legea nr. 78/2000.

Referitor la

apărările inculpatului privind lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii,

se impun a fi făcute câteva precizări de ordin teoretic.

Înalta Curte

reține că, în conformitate cu prevederile art. 194 C. pen., infracțiunea de

șantaj constă în constrângerea unei persoane prin violență și amenințare, să

dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a

dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul.

Prin

incriminarea faptei, legiuitorul a urmărit să ocrotească, în principal,

relațiile sociale privind libertatea individuală, manifestată în aspectul ei

particular, de libertate psihică a persoanei, iar în plan secundar, relațiile

sociale cu caracter patrimonial sau nepatrimonial care sunt lezate prin scopul

ilicit urmărit de făptuitor, obținerea unui folos injust.

Acțiunea de

constrângere, ce compune elementul material al laturii obiective a infracțiunii

de șantaj, trebuie să îndeplinească două condiții, respectiv, să fie de natură

a prilejui o stare de temere (acțiunea să fie obiectiv susceptibilă de a

conduce la o stare de temere), sub stăpânirea căreia persoana supusă acțiunii

de constrângere să nu mai poată reacționa în sensul opunerii eficace la

pretențiile făptuitorului, și să fie efectuată în scopul obținerii unui anumit

comportament din partea celui constrâns, să dea, să facă, să nu facă sau să

sufere ceva.

Mijlocul cu

ajutorul căruia se exercită în fapt constrângerea este violența sau

amenințarea, termenul având un înțeles mai larg decât cel definit de art. 193 C.

pen., în sensul că nu limitează obiectul acesteia la faptele cu relevanță

penală (infracționale și păgubitoare), pe cale de consecință, amenințarea poate

fi și cu privire la o faptă licită. în aceste împrejurări, sub aspect

subiectiv, intenția făptuitorului de a șantaja este îndeplinită chiar dacă

folosul este just, întrucât modul în care a urmărit obținerea lui este injust.

În considerarea

aspectelor teoretice expuse, Înalta Curte reține că, sub aspectul laturii

obiective, constrângerea exercitată de inculpatul P.D. asupra lui I.A.M. și I.C.I.

constă în amenințările verbale directe și prin intermediul lui M.C., privind

„începerea războiului” și cauzarea unor suferințe fizice acestora și familiei

lor, constrângere fizică exercitată la sediul SC A.C. la data de 29 octombrie

2009 împreună cu inculpatul C.M. asupra lui I.A.M. și I.C.I., ceea ce a

determinat părțile civile să nu rezilieze contractul de subantrepriză pentru

lucrările de la Vărăști, să semneze contractul de cesiune integrală pentru

aceste lucrări și să facă demersuri la P. Toporu pentru plata unor sume de bani

direct în contul SC P.I., reprezentată de P.D.

Probele

administrate, astfel cum au fost analizate și interpretate de către instanță,

conving sub aspectul certitudinii proferării de amenințări (verbale și

exercitarea constrângerii fizice) la adresa părților civile I.A.M. și I.C.I.,

atât direct de către inculpatul P.D. cât și prin intermediul lui C.M.,

agresivitatea limbajului și tonul amenințător fiind percepute de martorii audiați

în cauză și relevate de transcrierile convorbirilor telefonice din perioada 02

noiembrie - 09 noiembrie 2009, prin urmare, susținerile inculpatului P.D. că

aceste discuții și limbajul “agresiv” a fost folosit doar în convorbirile

dintre cei doi inculpați nu sunt relevate de probatoriul administrat care

dovedește contrariul.

Urmarea

imediată a infracțiunii de șantaj s-a produs, respectivlezarea libertății

psihice a părților civile și crearea unei stări de temere pentru acestea,

dovadă fiind însăși împrejurarea că părțile civile au solicitat sprijinul

organelor de urmărire penală la data de 02 noiembrie 2009.

Pretinsul

comportament agresiv al părților civile față de inculpatul P.D., precum și

anturajul acestora cu „interlopi” și „foști sportivi”, nu rezultă din niciun

mijloc de probă, ci sunt doar simple afirmații ale inculpatului P.D. în

apărare, contrazise de transcrierea înregistrării în mediu ambiental realizată

la data de 29 octombrie 2009, în care I.A.M. îi solicită inculpatului P.D. să

se poarte civilizat și fără amenințări. Nici transcrierile convorbirilor

telefonice purtate după data de 02 noiembrie 2009 nu fac dovada unui limbaj

agresiv al părților civile, însă demonstrează insistența inculpaților P.D. și C.M.

și limbajul trivial folosit pentru a fi cât mai convingători în ceea ce

privește punerea în practică a amenințărilor proferate.

Relevanță în

aprecierea comportamentului părții civile I.A.M. prezintă și declarația

martorului M.G.M. care, în cursul lunii iulie 2010, în timp ce se afla la P.

Grădinari pentru a face un necesar de materiale, a asistat la o discuție în

biroul primarului, în care inculpatul P.D. i-a reproșat lui I.A.M. că a

formulat plângere împotriva sa, iar la ieșirea din sediul Primăriei, acesta din

urmă a ocolit aleea principală unde se afla inculpatul P.D. pentru “a evita un

scandal și o ceartă” cu inculpatul.

Faptul că

I.A.M. și I.C.I. au cunoscut împrejurarea că, după denunțul făcut la D.N.A., se

realizează activități de investigații și chiar interceptarea convorbirilor

telefonice purtate de inculpatul P.D., nu poate fi apreciată ca o provocare din

partea părților civile în condițiile în care convorbirile telefonice au fost

inițiate de ambele părți iar discuțiile au vizat de fiecare dată obținerea

folosului de către P.D. Tot din conținutul convorbirilor telefonice rezultă că

inculpatul P.D. îi reproșează lui I.A.M. că vrea să fugă de el și îi cere să îl

aducă și pe I.C.I. la întâlnire, or, prin acest comportament perceput de

inculpatul P.D. nu se poate aprecia că părțile civile au avut o atitudine

provocatoare sau violentă față de acesta sau R.A.R., concubina inculpatului, și

care ar fi impus prezența acestuia la discuțiile cu părțile civile.

Din

transcrierile convorbirilor telefonice aflate la dosar rezultă fără echivoc că

martora R.A.R. îl informa pe inculpatul P.D. cu privire la situația firmei P.I.

SRL (situația lucrărilor și plăților) fără însă a manifesta vreo temere în a se

întâlni cu frații I.

Legătura de

cauzalitate dintre elementul material și urmarea periculoasă rezultă ex re.

Sub aspectul

laturii subiective, inculpatul P.D. a comis fapta cu intenție directă,

calificată de scop, prin acesta urmărind să determine părțile civile să nu

rezilieze contractul de subantrepriză, să semneze contractul de cesiune

integrală a lucrării de la Vărăști și să facă demersuri pentru plata sumei de

290.000 Ron de la P. Toporu direct în contul SC P.I., unde era acționar și pe

care o reprezenta în fapt. De asemenea, inculpatul P.D. cunoștea împrejurarea

că modalitatea de dobândire a acestui folos, constând în semnarea contractului

de cesiune integrală a lucrării de la Vărăști și efectuarea demersurilor pentru

plata creanței de 290.000 Ron de către părțile civile, pentru firma sa, este

injustă, pe de o parte, pentru că din punct de vedere legal prin încheierea

contractului de cesiune integrală a lucrărilor privind aducțiunea cu apă de la

Vărăști și efectuarea plății direct în contul SC P.I. erau eludate normele

legale privind atribuirea contractelor de achiziție publică în condițiile în

care contractul a fost atribuit legal firmei SC A.C., iar pe de altă parte,

pentru că lucrarea de la comuna Toporu a fost efectuată de firma A.C., despre

imposibilitatea efectuării plății direct către subantreprenor aflând de la

primarul B.T., parte vătămată în cauză.

Faptul că

părțile civile aveau probleme financiare și era deschisă procedura insolvenței

cu privire la SC A.C. SRL Teleorman, potrivit actelor depuse la dosar de către

inculpatul P.D., nu are nicio relevanță sub aspectul laturii subiective și

scopului urmărit de inculpatul P.D. în obținerea folosului pentru SC P.I., câtă

vreme modalitatea obținerii acestuia este injustă, pentru considerentele expuse

anterior. în plus, trebuie subliniat faptul că semnarea contractului de cesiune

integrală a lucrărilor de aducțiune cu apă de la Vărăști la data de 29

octombrie 2009 (denumit contract de cesiune la antrepriză generală și datat 28

octombrie 2009), nerezilierea contractului de subantrepriză de la Vărăști și

efectuarea demersurilor la P. Toporu pentru efectuarea plății sumei de 290.000 Ron

în contul firmei P.I., sunt rezultatul amenințărilor exercitate de inculpatul

P.D. asupra lui I.A.M. și I.C.I., care au acționat sub presiunea constrângerii

(acțiunile inculpatului, prin modalitatea comiterii lor, fiind cel puțin

susceptibile de a crea starea de temere cerută de lege), prin urmare, în acest

context a fost apreciată acțiunea inculpatului în realizarea pretenției

întemeiată pe un „drept” (considerat o creanță certă și exigibilă).

Toate

argumentele expuse conduc la constatarea existenței infracțiunilor de șantaj și

a întrunirii elementelor constitutive ale faptelor atât sub aspectul laturii

obiective cât și al laturii subiective, prevăzute de art. 13

1

din

Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 194 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen., texte în baza cărora urmează a se

dispune condamnarea inculpatului P.D.

Înalta Curte

constată că în raport de acțiunile repetate ale inculpatului P.D. în

constrângerea părților civile de a face sau a nu face anumite acte, într-un

interval de timp scurt, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în

scopul obținerii unui folos pentru firma P.I., acte de executare ce realizează

fiecare în parte conținutul celor două infracțiuni de șantaj față de I.A.M. și I.C.I.

(pluralitatea subiecților pasivi determină, chiar în cazul unității de acțiune,

o pluralitate de infracțiuni), este justificată reținerea formei continuate a

infracțiunilor, conform art. 41 alin. (2) C. pen. și a concursului ideal

(formal), reglementat în art. 33 lit. b) C. pen.

Inculpatul P.D.

a solicitat, într-o apărare subsidiară, în temeiul art. 334 C. proc. pen.,

schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile de șantaj, prevăzută

de art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 194 alin. (l) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen., în

două infracțiuni de amenințare, prevăzute de art. 193 C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. b) C. pen., reiterând în cuprinsul cererii

aceleași argumente invocate în susținerea apărării privind lipsa elementelor

constitutive ale infracțiunii de șantaj (inexistența unei stări de temere

creată reprezentanților SC A.C., a unui scop urmărit de inculpat în condițiile

în care avea de recuperat o creanță certă și exigibilă, caracterul just al

folosului urmărit a fi dobândit, inexistența legăturii de cauzalitate între

acțiunea de constrângere și actele efectuate de părțile civile).

Înalta Curte

apreciază cererea inculpatului, ca neîntemeiată, pentru motivele expuse pe larg

la analizarea conținutului constitutiv al infracțiunii de șantaj, raportat la

apărările formulate de inculpat sub acest aspect.

Pe lângă

considerațiile de ordin teoretic analizate, care își găsesc pe deplin aplicabilitatea

în raport de argumentele invocate în cererea de schimbare a încadrării juridice

formulate de inculpatul P.D., prin apărători aleși, Înalta Curte constată, în

plus, că, deși cele două infracțiuni se aseamănă între ele, aducând atingere

libertății psihice a persoanei, infracțiunea de amenințare este interzisă de

lege pentru că produce în mod nejustificat un sentiment de temere, fără alte

consecințe, în timp ce șantajul este reprimat atât pentru constrângerea psihică

cât și pentru scopul urmărit de făptuitor, cu distincțiile arătate la

analizarea conținutului constitutiv al infracțiunii de șantaj.

Se mai reține

că, la infracțiunea de șantaj, între acțiunea de constrângere și efectuarea

actului cerut poate fi un raport de concomitentă sau de succesiune în timp,

realizate în ambele variante în cauza dedusă judecății (nerezilierea

contractului și semnarea contractului de cesiune integrală a lucrării de la

Vărăști și demersurile efectuate la P. Toporu pentru plata sumei de 290.000 Ron

în contul P.I., neavând relevantă dacă folosul a fost sau nu obținut de către

făptuitor), în timp ce în cazul infracțiunii de amenințare, acțiunea ce face

obiectul amenințării nu se realizează, de îndată, pentru că făptuitorul ar

răspunde pen