ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 236/A/2017

Asupra apelurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 91/F din 12 mai 2016 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus următoarele:

1

din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de complicitate la șantaj în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 194 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție cu privire la reținerea în sarcina inculpatului a dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la șantaj în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 194 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție cu privire la reținerea în sarcina inculpatei a dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a achitat pe inculpata SC B. SRL, cu sediul social în sector 1, București, citată prin administrator judiciar SC C. SRL cu sediul în sector 2, București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj în formă continuată, prev. de art. 194 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție cu privire la reținerea în sarcina inculpatei a dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen. din 1969.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a achitat pe inculpata SC D. SA, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de complicitate la șantaj în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. art. 194 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

În baza art. 304 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul E., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice.

În baza art. 67 C. pen. a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și k) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și k) C. pen.

1

din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de șantaj în formă continuată prev. de art. 194 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție cu privire la reținerea în sarcina inculpatului a dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen. din 1969.

În baza art. 194 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 74 lit. a) - art. 76 lit. b) C. pen. din 1969 a condamnat pe inculpatul F., la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) (dreptul de a ocupa funcția de administrator, director sau cenzor în cadrul unei societăți comerciale) C. pen. din 1969.

În baza art. 65 C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) (dreptul de a ocupa funcția de administrator, director sau cenzor în cadrul unei societăți comerciale) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen. din 1969 a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 30 mai 2013 la 6 iunie 2013.

1

din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de complicitate la șantaj în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 194 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție cu privire la reținerea în sarcina inculpatei a dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen. din 1969.

În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 194 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 74 lit. a) - art. 76 lit. b) C. pen. din 1969 a condamnat pe inculpata G., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. din 1969 a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. din 1969.

În baza art. 81 C. pen. din 1969 și art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și a celei accesorii pe un termen de încercare de 4 ani.

A pus în vedere inculpatei disp. art. 83 C. pen. din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în termenul de încercare.

1

din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de complicitate la șantaj în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 194 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție cu privire la reținerea în sarcina inculpatului a dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen. din 1969.

În baza art. 26 C. pen. din 1969 rap. la art. 194 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 74 lit. a) - art. 76 lit. b) C. pen. din 1969 a condamnat pe inculpatul H., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj în formă continuată.

În baza art. 71 C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. din 1969.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b), art. 36 și art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplic. art. 5 C. pen. a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în cauza de față cu pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen. aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 701 din 26 septembrie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 888/A sin 8 august 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, și aplică pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) (dreptul de a fi director, împuternicit, asociat, administrator, beneficiar real al unor societăți comerciale, în țară ori în străinătate) C. pen.

A dispus ca inculpatul să execute pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b și g (dreptul de a fi director/împuternicit/asociat/administrator/beneficiar real al unor societăți comerciale, în țară ori în străinătate) C. pen., stabilită prin sentința penală nr. 701 din 26 septembrie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 888/A din 8 august 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 36 C. pen. din 1969 rap. la art. 35 alin. (4) C. pen. din 1969 a menținut măsurile de siguranță dispuse față de inculpat prin sentința penală nr. 701 din 26 septembrie 2013 a Tribunalului București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 888/A din 8 august 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. din 1969 a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată, de la 8 august 2014 la zi.

A anulat Mandatul de Executarea Pedepsei Închisorii nr. 1171 din 8 august 2014 emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție cu privire la reținerea în sarcina inculpatei a dispozițiilor art. 75 lit. a) C. pen. din 1969.

În baza art. 194 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 a condamnat pe inculpata SC I. SA, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 350.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată.

A luat act că persoana vătămată J. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 274 alin. (2) C. pen. a obligat pe inculpatul E. la plata sumei de 11.500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 274 alin. (2) C. pen. a obligat pe fiecare dintre inculpații F., G., H. și SC I. SA la plata sumei de 24.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel a consemnat următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție înregistrat pe rolul instanței la data de 1 octombrie 2013 sub nr. x/2/2013 au fost trimiși în judecată inculpații:

1

din Legea nr. 78/2000.

1

din Legea nr. 78/2000.

1

din Legea nr. 78/2000.

1

din Legea nr. 78/2000.

1

C. pen. din 1969;

1

C. pen. din 1969;

1

C. pen. din 1969.

În fapt, s-a reținut în actul de sesizare al instanței că instituțiile media nominalizate anterior - persoane juridice - au fost folosite de către reprezentanții lor legali inculpații persoane fizice (mai puțin numitul E.) pentru șantaj, în scopul obținerii de foloase materiale ilicite însemnate. În calitate de acționari și angajați, învinuiții și inculpatul, în numele libertății de exprimare și sub pretextul anchetelor jurnalistice, care ar fi vizat implicarea părții vătămate J., acționar și administrator al companiei SC K. SA, și a altor persoane în infracțiuni de dare - luare de mită, au amenințat-o pe partea vătămată cu răspândirea unor informații, care ar fi compromis-o în fața partenerilor de afaceri interni și externi și i-ar fi afectat viața de familie, scopul acestor acțiuni fiind obținerea ilicită a sumei de 6.480.000 euro/an, pe o durată de 5 ani, din contractul pretins părții vătămate să-l încheie în schimbul renunțării la demersul infracțional.

S-a mai arătat că realizarea șantajului a fost facilitată de inculpatul E., fost președinte al L., persoană cu rang de secretar de stat și calitatea de demnitar, care a utilizat abuziv documente și informații confidențiale nedestinate publicității, la care a avut acces în virtutea funcției deținute punându-le la dispoziția inculpatului F.

Parchetul a arătat, cu privire la inculpatul F., că în perioada 16 aprilie 2013 - 21 mai 2013, în calitate de director general al SC I. SA a exercitat mod repetat și gradual, pentru a accentua temerea părții vătămate J. și a o determina să urmeze conduita impusă, acte de constrângere prin amenințarea cu darea în vileag a unei pretinse fapte de corupție săvârșită de către acesta. În mod concret, inculpatul F. a exercitat acte de amenințare cu publicarea prin intermediul entităților media a unor documente care, în opinia sa argumentau o pretinsă faptă de corupție săvârșită de J., în situația în care acesta nu ar fi acceptat semnarea unui contract de retransmisie a posturilor de televiziune aparținând SC I. SA la un preț dorit de inculpat, ceea ce ar fi garantat stingerea litigiilor existente pe rolul instanțelor, oprirea campaniei media împotriva SC K. SA și a persoanelor din conducerea societății.

S-a învederat că actele de constrângere prin amenințare s-au materializat după cum urmează:

a) În mod direct, verbal, prin afirmarea de către inculpatul F. a unor situații de natură să-i inducă lui J. temerea legată de izbucnirea unui scandal mediatic. În perioada 16.04 - 21 mai 2013 F. s-a întâlnit cu administratorul J. și i-a cerut acestuia să semneze sau să dispună semnarea unui contract de distribuție prin satelit a emisiunilor posturilor TV care aparțin SC I. SA În timpul întâlnirilor inculpatul a făcut o serie de afirmații în sensul că J. nu-și dă seama ce poate ieși din publicarea materialelor, că va fi supus unor investigații, că nu va mai fi posibilă finanțarea externă a companiei SC K. SA după ce va fi făcută public pretinsa faptă de corupție.

b) Audio-vizual, prin intermediul unui promo pe care inculpatul F. a dispus a fi realizat în seara de 08 mai 2013 de către angajații SC I. SA și care să fie difuzat sub genericul „Exploziv! Mită în fotbal! 3.500.000 euro de la Oradea via București! În curând anchetă jurnalistică”, cu o frecvență de 5 ori pe zi. Promo-ul menționat a fost difuzat de toate posturile TV aparținând SC I. SA și SC D. SA, în total de 401 ori în perioada 09 mai - 30 mai 2013. Rolul difuzării în mod repetat al acestor materiale promoționale era de fapt acela de a-i crea convingerea lui J. că amenințările cu mediatizarea unor presupuse fapte de corupție și expunerea sa și a SC K. SA la o campanie de denigrare era iminentă.

c) Prin înscrisuri transmise în numele unei alte publicații, cu caracterul unei “somații” și prin care se cereau lămuriri relative la condițiile încheierii contractului comercial dintre SC M. SRL și SC K. SA Emiterea acestora constituie de fapt un alt act material de executare a constrângerii dispus de inculpatul F. și învinuita G., prin intermediul SC B. SRL, în demersul lor de a-i crea părții vătămate o stare de temere și a-l determina pe J. să semneze contractul de difuzare sub presiunea unui eventual scandal mediatic și în condițiile dorite de autorii șantajului.

Conform rechizitoriului, toate aceste acte materiale exercitate în mod gradual și repetat ar fi avut scopul de a-l constrânge pe J. să semneze contractul cu SC I. SA.

Cu privire la inculpatul E. s-a învederat că în luna februarie 2013, când ocupa poziția de director L., i-a remis inculpatului F. un set cu documente provenind de la angajații Gărzii Financiare, în condițiile în care, având în vedere calitatea sa, era obligat să păstreze confidențialitatea informațiilor obținute în exercitarea funcției. S-a arătat că prin această faptă inculpatul E. i-a furnizat inculpatului F. materialul folosit ulterior la șantajarea părții vătămate, urmărind să obțină pentru sine sprijin în vederea menținerii în funcția de președinte al L., iar pentru prietena sa promovarea imaginii pe canalele media deținute de trustul de presă.

Cu privire la inculpatul H., s-a reținut prin rechizitoriu că în perioada 16 aprilie 2013-30 mai 2013 direct, prin discuții și îndrumări adresate inculpatului F. sau indirect, prin intermediul fiicei sale, inculpata G., i-a acordat ajutor inculpatului F. pe tot parcursul activității infracționale prin asigurarea suportului moral și logistic necesar exercitării actelor de constrângere psihică asupra părții vătămate J.. În acest sens, s-a arătat că i-a transmis inculpatului F. să procedeze cu prudență

și multă grijă, pentru a nu fi descoperite acțiunile desfășurate în scopul realizării infracțiunii de șantaj și că, la rândul său, inculpatul F. l-a informat constant pe H., fie direct, fie prin intermediul lui G. despre stadiul acțiunilor de șantajare și despre pozițiile adoptate de partea vătămată. S-a mai învederat că sprijinul acordat inculpatului F. de către inculpatul H. rezultă și din interesul manifestat cu privire la stadiul demersului infracțional al autorului, în acest sens fiind amintite mai multe convorbiri telefonice interceptate în cauză.

Împrejurarea că inculpatul H. a sprijinit activitatea infracțională, ar rezulta, conform actului de sesizare a instanței, inclusiv din atitudinea sa avută după demararea cercetărilor penale față

de inculpatul

F.

Referitor la inculpata G., s-a arătat că aceasta a cunoscut, sprijinit și încurajat actele materiale de șantaj exercitate de inculpatul F. în intervalul aprilie-mai 2013.

Potrivit rechizitoriului, activitățile infracționale s-au materializat prin contactul permanent cu inculpatul, încurajarea acestuia și atenționarea să manifeste prudență

în rela

ția cu partea vătămată, modul în care s-a interesat permanent în timpul întâlnirilor avute de inculpat cu partea vătămată asupra stadiului discuțiilor, îndemnul adresat acestuia „să fie exagerat, chiar excesiv”, în abordarea părții vătămate J., ceea ce însemna să intensifice actele de constrângere pe care le exercita asupra acesteia.

În aceeași arie a sprijinului, parchetul a avut în vedere și împrejurarea că, la data de 23 aprilie 2013, inculpata a participat la luarea deciziei transmiterii unor înscrisuri în numele altei publicații, în scopul amplificării stării de temere a părții vătămate.

Cu privire la inculpatul A., s-a arătat că, începând cu data de 23 aprilie 2013, în baza unei înțelegeri prealabile cu ceilalți participanți la săvârșirea infracțiunii de șantaj, a publicat știri negative la adresa SC K. SA prin intermediul site-urilor, în scopul susținerii actelor materiale de șantaj exercitate de către inculpatul F. și că a semnat la data de 24 aprilie 2013 înscrisurile trimise către părțile contractului de asociere în participațiune încheiat între SC K. SA și SC M. SRL, în condițiile în care acestea nu vizau niciun fel de investigație jurnalistică, ci pur și simplu erau făcute în scopul amplificării stării de temere a părții vătămate prin amenințarea cu publicarea detaliilor unor pretinse fapte de corupție.

Referitor la inculpata persoană juridică SC I. SA, s-a arătat că, începând cu data de 16 aprilie 2013 prin reprezentantul său legal, inculpatul F., a exercitat acte de constrângere prin amenințarea cu publicarea implicării părții vătămate într-o pretinsă faptă de corupție în scopul încheierii, pentru și în numele societății, a unui contract de redifuzare în sistem DTH a posturilor de televiziune care îi aparțineau la un preț prestabilit, urmărind în subsidiar și stingerea litigiilor aflate pe rolul instanțelor cu SC K. SA.

De asemenea, s-a învederat că la data de 08 mai 2013 a produs promo-ul „Exploziv! Mită în fotbal! 3.500.000 euro de la Oradea via București! În curând anchetă jurnalistică” pe care a început să-l difuzeze începând cu data de 09 mai 2013 și până la 30 mai 2013 inclusiv, în scopul exercitării actelor de constrângere care o vizau pe persoana vătămată J.

Cu privire la persoana juridică SC B. SRL, s-a arătat că, începând cu data de 22 aprilie 2013, fiind deținătoarea site-urilor, a publicat știri negative la adresa SC K. SA, în scopul amplificării actelor materiale de constrângere exercitate de inculpatul F., iar la data de 24 aprilie 2013, prin directorul său general, inculpatul A., a emis, tot cu titlul de acte de constrângere, înscrisuri prin care se solicitau puncte de vedere semnatarilor contractului de asociere în participațiune încheiat la data de 15 august 2009 între SC K. SA și SC M. SRL.

Referitor la inculpata persoană juridică SC D. SA, s-a arătat în cuprinsul rechizitoriului că în perioada 16 aprilie 2013 -30 mai 2013, prin intermediul site-ului SC D. SA. și al emisiunilor cu conținut negativ difuzate pe postul de televiziune a sprijinit activitățile de constrângere prin amenințare a părții vătămate J., iar începând cu data de 09 mai 2013 a preluat și difuzat promo-ul cu textul „Exploziv! Mită în fotbal! 3.500.000 euro de la Oradea via București! În curând anchetă jurnalistică.” în scopul amplificării actelor de constrângere exercitate asupra părții vătămate J.

S-a mai apreciat și că în aceeași arie a sprijinului acordat activităților exercitate de inculpatul F. pentru și în numele SC I. SA se înscriu și emisiunile difuzate începând cu 30 mai 2013 de postul de televiziune SC D. SA, care au urmărit exonerarea de răspundere penală a inculpatului, denigrarea sistemului judiciar, influențarea deciziilor magistraților în ceea ce privește urmărirea penală și judecarea măsurilor preventive în prezenta cauză penală.

Prin încheierea din data de 23 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a II-a penală a fost constatată legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății în cauză. Încheierea menționată a rămas definitivă la data de 11 septembrie 2014, prin respingerea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a contestațiilor declarate de inculpați.

În cursul judecății, prima instanță a procedat la audierea inculpaților A. (filele 43-45 vol. 3), F. (filele 103-108 vol. 3), G. (filele 205-207 vol. 4) și E. (filele 192-195 vol. 8), a persoanei vătămate J. (filele 46-50 vol. 3), precum și a martorilor N. (filele 239-242 vol. 4), O. (filele 243 vol. 4), P. (filele 244-245 vol. 4), R. (filele 246-247 vol. 4), S. (filele 224-226 vol. 7), T. (filele 227-230 vol. 7), U. (filele 231-232 vol. 7), V. (filele 233-234 vol. 7), X. (filele 235-236 vol. 7), Z. (fila 72 vol. 8), Y. (filele 73-74 vol. 8) și A.A. (fila 75 vol. 8).

A fost atașată declarația dată de inculpatul F. în fața Tribunalului București cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva încheierii de arestare preventivă (filele 261-262 vol.4).

Inculpații au depus la dosarul cauzei înscrisuri pe situația de fapt, inclusiv propria interpretare a interceptărilor efectuate în faza de urmărire penală (filele 1-289 vol. 6, filele 1-213 vol. 7), listinguri ale convorbirilor și comunicărilor telefonice efectuate de inculpații F. și G. în perioada 19 aprilie 2013-30 mai 2013 (filele 290-343 vol. 6), precum și o expertiză extrajudiciară a interceptărilor efectuate în cauză (filele 3-254 vol. 10).

S-au solicitat relații de la unitățile de parchet care au instrumentat cauza în cursul urmăririi penale cu privire la caracterul original al înregistrării ambientale din data de 22 aprilie 2013, respectiv cu privire la modalitatea de punere în executare a mandatelor de interceptare emise în cauză, acestea fiind atașate la dosarul cauzei (filele 76-84, 141-142 vol. 8, filele 34, 37-38 vol. 11).

Prin încheierea din 24 februarie 2016 s-a dispus sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 374 alin. (7) C. proc. pen. din 1969 invocată de inculpatul F. (filele 168-169 vol. 9).

La termenul din 17 februarie 2016, Ministerul Public a formulat o cerere de schimbare a încadrării juridice cu privire la toți inculpații acuzați de săvârșirea infracțiunii de șantaj în sensul reținerii dispozițiilor art. 41 alin. (2) și art. 75 lit. a) C. pen. din 1969 (fila 165 vol. 9). La termenul din 13 aprilie 2016, Ministerul Public a formulat o nouă cerere de schimbare a încadrării juridice în sensul reținerii dispozițiilor art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 și cu privire la faptele inculpaților persoane juridice.

La termenul din 17 februarie 2016, instanța a pus în discuție din oficiu schimbarea încadrării juridice a faptei de care este acuzat inculpatului E. din infracțiunea prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 304 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. (fila 165 vol. 9).

Analizând întreg desfășurătorul sus-menționat, Curtea de Apel a reținut propria stare de fapt și încadrare juridică:

În perioada 16 aprilie 2013-30 mai 2013 inculpatul F., director general al SC I. SA, societate care deținea posturile B.B. C.C., D.D. și E.E., a încercat să îl determine pe numitul J., administrator și acționar al SC K. SA, una dintre principalele companii care activează pe piața serviciilor de televiziune prin cablu și satelit din România, să încheie un contract având ca obiect redifuzarea prin satelit de către SC K. SA a posturilor TV controlate de SC I. SA.

Pentru a-și atinge scopul, inculpatul, beneficiind și de ajutorul persoanelor care controlau SC I. SA - inculpații G. și H. - a exercitat în mod repetat asupra persoanei vătămate J. amenințări privind dezvăluirea - însoțită de crearea unui scandal mediatic - unei presupuse fapte de corupție în care ar fi fost implicați persoana vătămată și SC K. SA.

Exercitarea amenințărilor de către inculpat a fost facilitată de faptul că inculpatul E., la acel moment președinte al L., îi pusese anterior la dispoziție o copie a unui contract încheiat între SC K. SA și SC M. SRL și semnat din partea SC K. SA de către J., contract despre care inculpații F. și E. considerau că ascunde o faptă de corupție. Contractul respectiv fusese ridicat de către reprezentanții L. de la sediul SC M. SRL la începutul anului 2013, în urma unui control tematic, iar inculpatul E. avea obligația de a păstra confidențialitatea acestuia.

Instanța a apreciat că inculpații A., SC B. SRL și SC D. SA, deși au sprijinit prin acțiunile lor activitatea infracțională a inculpatului F., nu au fost conștienți de împrejurarea că participă la comiterea unei infracțiuni, astfel că faptele acestor inculpați nu au fost săvârșite cu vinovăția prevăzută de lege.

Din structura acționariatului societăților SC B. SA rezultă că acestea erau controlate de membrii familiei H. (H. și fiicele sale, G. și F.F.), aceștia deținând fie direct, fie prin intermediul altor persoane juridice, pachetele majoritare de acțiuni sau părți sociale ale acestora.

SC K. SA avea ca acționar principal o companie olandeză, iar ca acționari persoane fizice aproximativ 15 persoane, fiecare dintre acestea deținând un număr redus de acțiuni, însă din discuțiile purtate de inculpatul F. și J. rezultă că, în fapt, principalul acționar al companiei era numitul G.G., acesta deținând probabil pachetul majoritar de acțiuni al societății olandeze anterior menționate. Societatea avea ca director general pe numitul H.H., ajutat de alți trei administratori, printre care și persoana vătămată J.

SC M. SRL avea ca asociat unic pe numitul I.I., fost președinte al J.J., iar ca administrator pe numitul K.K.

Curtea de Apel a reținut că relațiile dintre SC I. SA și SC K. SA au fost relativ bune până în anii 2010-2011, cele două societăți colaborând și câștigând împreună, în cadrul unui consorțiu, drepturile de televiziune pentru meciurile de fotbal din cadrul Ligii I pentru sezoanele competiționale 2008/2009, 2009/2010 și 2010/2011, drepturi puse în vânzare de J.J., condusă de numitul I.I. Ulterior însă, între cele două entități au apărut neînțelegeri grave, izvorâte chiar din contractul de asociere privind transmisia meciurilor de fotbal din cadrul Ligii I, acestea acuzându-se reciproc de încălcarea obligațiilor contractuale. Alte conflicte între cele două societăți au survenit și în ce privește retransmisia prin cablu și satelit de către SC K. SA a posturilor de televiziune aparținând SC I. SA, cele două societăți acuzându-se și în acest caz de nerespectarea unor obligații izvorâte din contractele încheiate. Aceasta stare conflictuală a condus la un număr impresionant de procese civile și comerciale pe care cele două societăți și le-au intentat reciproc (o listă orientativă în acest sens se regăsește la filele 189-206 vol. 9 d.u.p.), la sesizări reciproce la Consiliul Concurenței, Consiliul Național al Audiovizualului și alte instituții, precum și la o campanie de presă pe care entitățile mass-media din cadrul SC B. SA (denumirea neoficială prin care sunt desemnate societățile comerciale controlate de familia H.) au dus-o față de SC K. SA.

Neînțelegerile prezentate au dus și la neîncheierea între SC K. SA și SC I. SA a unui nou contract de retransmisie prin satelit (în sistem DTH) a posturilor TV aparținând SC I. SA, în condițiile în care cel anterior expirase la finalul anului 2011. Acest aspect era de natură să provoace pierderi financiare directe pentru SC I. SA, deoarece în cadrul unui astfel de contract operatorul de satelit (SC K. SA) este cel care achită societății deținătoare de posturi TV o sumă de bani lunară ca preț al dreptului de retransmisie. Această sumă este calculată în funcție de numărul de abonați pe care îl are operatorul de televiziune prin satelit.

În ce privește relațiile contractuale dintre SC K. SA și SC M. SRL, Curtea a reținut că la data de 15 august 2009 între cele două societăți s-a încheiat un contract de asociere în participațiune având ca obiect exploatarea imobilului situat în București, sector 5, deținut de SC M. SRL (filele 21-29 vol. 6 d.u.p.). Potrivit acestui contract, SC M. SRL urma să desfășoare activități de alimentație publică și organizare de evenimente (nunți, botezuri, festivități particulare sau corporate etc.) în cadrul cărora urma să promoveze brandul SC K. SA, iar această ultimă societate contribuia cu suma de 1.700.000 euro în vederea modificării și amenajării imobilului anterior menționat. De asemenea, SC M. SRL avea obligația de a achita anual către SC K. SA o sumă reprezentând 5% din profitul net realizat în urma activităților desfășurate în cadrul asocierii. Contractul a fost semnat de persoana vătămată J. din partea SC K. SA și de K.K. din partea SC M. SRL Ulterior, contractul a fost prelungit prin trei acte adiționale la datele de 14 octombrie 2009, 22 ianuarie 2010 și 28 iulie 2010. Prin aceste acte, SC K. SA și-a mărit contribuția la asociere mai întâi cu 300.000 euro, apoi cu 700.000 euro și în final cu 800.000 euro, crescând progresiv și cota sa parte din profitul net al asocierii, la 7,5%, 10% și în final la 15% (filele 52-54 vol. 6 d.u.p.). Actele adiționale au fost semnate de aceiași reprezentanți ai celor două societăți.

S-a reținut că acesta a fost contractul pe care inculpatul F. l-a obținut și apoi, pretinzând că acesta ascunde o faptă de corupție, l-a folosit pentru șantajarea persoanei vătămate J.

Fapta săvârșită de inculpatul E.

Curtea a prezentat activitatea infracțională a inculpatului E., care s-a epuizat anterior faptelor comise de ceilalți inculpați și, în același timp, ar fi stat la baza actelor de șantaj săvârșite ulterior de aceștia.

Astfel, în luna ianuarie 2013, la nivelul Gărzii Financiare s-a luat decizia organizării unei operațiuni de control privind modul de înregistrare contabilă a veniturilor realizate de diverse unități de alimentație publică ce organizaseră evenimente cu ocazia Revelionului 2012/2013. Agenții economici ce urmau a fi controlați au fost selectați pe baza consultării mediului internet, iar una dintre unitățile vizate în cadrul acestei operațiuni a fost restaurantul „x” aparținând SC M. SRL Operațiunea de control a avut loc la 23 ianuarie 2013, ocazie cu care la restaurantul menționat s-a deplasat o echipă formată din martorii U., A.A. și Y. În urma analizei înregistrărilor contabile operate de SC M. SRL, angajații Gărzii Financiare au constatat că societatea menționată realizase venituri importante în urma contractului de asociere în participațiune încheiat cu SC K. SA (3,1 milioane euro), motiv pentru care au solicitat spre studiu contractul respectiv. Acestora li s-au pus la dispoziție atât contractul de asociere în participațiune cât și actele adiționale. Deoarece aceste acte le-au ridicat suspiciuni, membrii echipei de control au efectuat în intervalul imediat următor (o săptămână) alte două deplasări la SC M. SRL, ridicând în copie, atât contractul de asociere în participațiune, cât și actele adiționale la acesta (declarația U., filele 231-232 vol. 7 dos. inst., declarația Y., filele 4-8 vol. 5 d.u.p.).

Membrii echipei de control nu au întocmit niciun document care să ateste predarea-primirea actelor menționate, acestea fiind menționate abia în procesul-verbal de control din data de 14 mai 2013 (în acest sens, declarația Y., filele 4-8 vol. 5 d.u.p.).

De asemenea, membrii echipei de control au comunicat șefilor lor ierarhici (martorii V. și X.) suspiciunile ridicate de contractul respectiv și de actele adiționale la acesta (lipsa unui fundament economic al asocierii, suma foarte mare de bani achitată de SC K. SA către SC H. SRL, cota foarte mică din profit care revenea SC K. SA).

Potrivit declarației martorului X. (care deținea la începutul anului 2013 funcția de comisar general adjunct al Gărzii Financiare), clauzele contractului de asociere coroborate cu știrile din presă privind litigiile referitoare la drepturile de televizare ale meciurilor din Liga I i-au creat bănuiala că prin acest act se urmărise ascunderea unei fapte de corupție, motiv pentru care l-a contactat pe președintele L., inculpatul E., căruia i-a relatat bănuielile pe care le avea și, de asemenea, i-a lăsat o copie a contractului de asociere în participațiune (filele 52-60 vol. 5 d.u.p., filele 235-236 vol. 7 dos. inst.) și copii ale actelor adiționale.

Potrivit declarației inculpatului E. din cursul urmăririi penale (fila 238 vol. 2 d.u.p.), martorul X. i-a lăsat copii ale contractului precum și ale actelor adiționale. Conform aceleiași declarații, după aproximativ două săptămâni de la acel moment (așadar în luna februarie 2013), cu ocazia unei întâlniri pe care a avut-o cu inculpatul F. la sediul SC B. SA, acesta din urmă l-a întrebat dacă are cunoștință despre controlul efectuat de Garda Financiară la SC M. SRL.

Inculpatul E. a învederat că i-a comunicat inculpatului F. bănuielile existente la nivelul Gărzii Financiare cu privire la contractul de asociere în participațiune, inclusiv probabilitatea destul de mare a sesizării Direcției Naționale Anticorupție (declarația inculpat E., fila 192 verso vol. 8 dos. inst., fila 239 vol. 2 d.u.p.) și, de asemenea, la foarte scurt timp după discuție (posibil a doua zi) i-a înmânat acestuia copii ale contractului de asociere în participațiune și ale tuturor documentelor pe care i le lăsase X. (declarația inc. E., fila 239 vol. 2 d.u.p.).

Prin raportul de constatare tehnico-științifică din data de 4 iulie 2013 (filele 8-19 vol. 6 d.u.p.) s-a stabilit că exemplarul contractului de asociere în participațiune predat organelor de urmărire penală de către inculpatul F. reprezintă o xerocopie ulterioară a xerocopiei contractului prezentat ca fiind ridicat de la SC M. SRL de Garda Financiară.

Inculpatul F. a negat în mod constant faptul că ar fi primit de la numitul E. documentele menționate (fila 104 vol. 3 dos. inst.), pretinzând că acestea ar fi provenit dintr-o sursă anonimă și că în luna aprilie 2013 l-ar fi întrebat pe coinculpat dacă L. desfășoară acțiuni de combatere a evaziunii fiscale care să îl vizeze pe I.I., moment la care acesta, surprins, i-ar fi spus doar că L. investighează relațiile comerciale dintre o societate a lui I.I. și un operator din zona de telecomunicații, fără însă a preciza numele societăților implicate. Curtea a reținut că această susținere a inculpatului F. nu este reală, având ca scop doar ascunderea provenienței documentelor folosite pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj.

Raportat la această situație de fapt, Curtea a constatat mai întâi că, prin predarea către inculpatul F. a contractului și a actelor adiționale, dar și prin comunicarea suspiciunilor pe care instituția pe care o conducea le avea cu privire la societățile semnatare ale actelor respective, inculpatul E. și-a încălcat în mod grav obligațiile de serviciu, în mod special cele de respectare a confidențialității cu privire la informațiile obținute ca urmare a exercitării funcției pe care o deținea la acel moment (președinte L.). Aceste obligații erau clar prevăzute în toate actele normative care reglementau la acel moment organizarea și funcționarea L. și a Gărzii Financiare.

De asemenea, este indubitabil că inculpatul E. primise în cadrul exercitării atribuțiilor de președinte L. și în virtutea acestei calități documentele transmise inculpatului F. și, tot în aceleași condiții, cunoscuse și faptul că aceste documente ridicaseră suspiciuni privind comiterea unor fapte de corupție angajaților Gărzii Financiare.

Curtea a reținut că inculpatul nu a urmărit prin transmiterea documentelor menționate apărarea vreunui interes public sau a dreptului cetățenilor la informare.

Referitor la încadrarea juridică a faptei inculpatului E., Curtea a apreciat că aceasta nu poate fi circumscrisă infracțiunii prevăzute de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000. Potrivit acestui text normativ, constituie infracțiune permiterea accesului unor persoane neautorizate la informații ce nu sunt destinate publicității, dacă fapta este săvârșită în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

Instanța a reținut că în cauză este întrunită latura obiectivă a infracțiunii, existând o acțiune de permitere a accesului unei persoane neautorizate la informații confidențiale, însă lipsește cerința esențială a scopului săvârșirii acestei fapte, anume în vederea obținerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

Curtea a mai constatat că, potrivit rechizitoriului, prin transmiterea informațiilor confidențiale către F., inculpatul E. a urmărit să obțină pentru sine sprijin în vederea menținerii în funcția de președinte al L., iar pentru prietena sa promovarea imaginii pe canalele media deținute de trustul de presă. Pentru dovedirea acestei susțineri au fost invocate mai multe convorbiri și comunicări telefonice dintre inculpații E. și F., interceptate în baza unui mandat pentru siguranță națională, purtate la datele de 9 aprilie 2013 (filele 125-127 vol. 5 d.u.p.), 11 aprilie 2013 (filele 140-141 vol. 5 d.u.p.) și 22 aprilie 2013 (fila 177 vol. 5 d.u.p.).

Instanța a apreciat că aceste convorbiri dovedesc împrejurarea că, la 9 aprilie 2013, ulterior transmiterii documentelor și informațiilor anterior menționate către F., inculpatul E. i-a solicitat acestuia sprijin pentru a preveni apariția „unui scenariu negativ”, care putea fi reprezentat, în opinia instanței, de schimbarea sa din funcția de președinte L. (în cuprinsul convorbirii există suficiente elemente de natură a duce în mod rezonabil la această presupunere).

De asemenea, la data de 11 aprilie 2013, inculpatul E. a discutat cu inculpatul F. despre un concurs internațional de gimnastică în organizarea căruia era implicată prietena inculpatului E., numita L.L.. În opinia instanței, această ultimă convorbire nu vizează în niciun caz vreun folos necuvenit solicitat de inculpatul E. inculpatului F.. Practic, inculpații nu fac altceva decât să stabilească o întâlnire între F. și o persoană implicată în organizarea unui concurs de gimnastică, posibil numita L.L. (filele 140-141 vol. 5 d.u.p.), fără ca în cuprinsul convorbirii să existe elemente de natură a duce la concluzia că s-ar încerca obținerea de foloase în sensul art. 12 din Legea nr. 78/2000.

În ce privește prima convorbire menționată (filele 125-127 vol. 5 d.u.p.), instanța a apreciat că aceasta este insuficientă pentru a dovedi faptul că inculpatul E. a transmis informații confidențiale lui F. în scopurile prevăzute de art. 12 din Legea nr. 78/2000.

Astfel, analizând toate convorbirile purtate de cei doi inculpați în perioada martie-mai 2013 (filele 99-217 vol. 5 d.u.p.), Curtea a reținut, contrar celor afirmate de aceștia în declarațiile date în faza de judecată, că între numiții E. și F. existau la acel moment relații apropiate, de prietenie. Relevante în acest sens sunt modalitatea neprotocolară de adresare folosită de aceștia („Dragule!”, „Te pup!”, Pe unde umbli, bă, omule?”, „Te cinstesc?”, „Drăguțule”, „ce faci, mă (…)”, „te pupic, pa, pa” etc. filele 99-100, 110, 111, 117, 119, 140 vol. 5 d.u.p.), faptul că E. îi permite lui F. să îl aștepte în biroul său în timp ce el se află la o întâlnire cu ministrul (fila 165 vol. 5 d.u.p.), împrejurarea că cei doi inculpați se întâlnesc frecvent ca să ia masa împreună sau ca să meargă la teatru, discută despre filmele văzute recent etc.

Raportat la aceste aspecte, Curtea a apreciat că inculpatul E. a transmis informații confidențiale lui F. nu în perspectiva unor viitoare foloase pe care urma să i le procure acesta, ci pur și simplu datorită relațiilor de prietenie existente între ei. Relevante în acest sens sunt conversațiile și comunicările dintre inculpați din data de 22 aprilie 2013, când inculpatul E. a fost înlăturat din poziția de președinte L. (filele 177-182 vol. 5 d.u.p.), când acesta, departe de a-i reproșa lui F. o eventuală ineficiență a susținerii solicitate anterior, îl informează că „jocul a fost închis”, acesta își exprimă regretul, iar apoi inculpații discută despre evenimentul survenit, apreciind că „e tâmpenie”. În final, aceștia stabilesc să se vadă în zilele următoare, încheind convorbirea în termeni cât se poate de amicali.

În aceste condiții, Curtea a apreciat că nu se poate reține că inculpatul E. și-a încălcat obligațiile de serviciu în modalitatea anterior arătată în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite.

În același timp însă, chiar dacă nu a fost săvârșită în scopul menționat, activitatea ilicită a inculpatului constituie infracțiune, fiind însă incriminată de dispozițiile art. 298 alin. (1) C. pen. din 1969, care sancționa infracțiunea de divulgare a secretului economic, constând în divulgarea unor date sau informații care nu sunt destinate publicității, de către cel care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu, dacă fapta este de natură să producă pagube. Elementele constitutive ale acestei fapte sunt pe deplin întrunite, inculpatul divulgând date sau informații nedestinate publicității, de natură economică, iar fapta sa a fost de natură să producă pagube.

Curtea a mai reținut totodată că infracțiunea prevăzută de art. 298 alin. (1) C. pen. din 1969 a fost preluată de dispozițiile art. 304 alin. (1) din N.C.P., care incriminează infracțiunea de divulgare a informațiilor secrete de serviciu sau nepublice, constând în divulgarea, fără drept, a unor informații secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicității, de către cel care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane.

Instanța a apreciat că dispozițiile art. 304 alin. (1) C. pen. reprezintă legea penală mai favorabilă în cazul inculpatului E., deoarece prevede limite de pedeapsă semnificativ mai mici (închisoarea de la 3 luni la 3 ani alternativ cu amenda) față de dispozițiile art. 298 alin. (1) C. pen. din 1969 (închisoarea de la 2 la 7 ani).

Raportat la cele arătate, Curtea a constatat că fapta inculpatului E., care în luna februarie 2013, în calitate de președinte al L., a înmânat inculpatului F., director general al SC I. SA, în copie, un set de documente ridicate de angajații Gărzii Financiare în cursul unui control, documente care avea caracter confidențial, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de divulgare a informațiilor secrete de serviciu sau nepublice, prev. de art. 304 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

Infracțiunea de șantaj îndreptată împotriva persoanei vătămate J.

Referitor la această faptă, prima instanță a reținut că în perioada 16 aprilie 2013-30 mai 2013, după obținerea contractului de asociere în participațiune și a actelor adiționale de la inculpatul E. în modalitatea anterior arătată, inculpatul F. a exercitat presiuni asupra persoanei vătămate J., unul dintre administratorii și acționarii SC K. SA, în scopul de a obține încheierea unui contract de redifuzare prin satelit (în sistem DTH) a posturilor de televiziune aparținând SC I. SA în condițiile dorite de inculpat (la prețul de 0,6 euro/abonat lunar, scăzut ulterior de inculpat la 0,4 euro/abonat lunar).

Presiunile asupra persoanei vătămate au constat în amenințarea cu declanșarea unui scandal mediatic, însoțit și de sesizarea organelor judiciare, cu privire la contractul de asociere în participațiune încheiat între SC M. SRL și SC K. SA care urma a fi prezentat ca o operațiune care ascundea săvârșirea unor infracțiuni de dare-luare de mită. Amenințările menționate au fost exercitate de inculpat în mod direct, în cadrul a 7 întâlniri cu persoana vătămată care au avut loc la datele de 16 aprilie 2013, 19 aprilie 2013, 22 aprilie 2013, 26 aprilie 2013,14 mai 2013, 16 mai 2013 și 21 mai 2013 și au fost dublate de alte acțiuni care au avut rolul de a mări presiunile asupra numitului J..

Aceste acțiuni au constat în trimiterea la data de 24 aprilie 2013 unor scrisori din partea publicației „Jurnalul Național”, componentă a SC B. SA, persoanei vătămate și altor persoane cu influență în cadrul SC K. SA (acționarul principal G.G. și directorul general H.H.) prin care se cereau puncte de vedere privind contractul încheiat cu SC M. SRL, precum și în difuzarea în perioada 9 mai 2013-30 mai 2013 la posturile B.B., C.C., SC D. SA, D.D. și E.E. a unui promo/teatser intitulat „Exploziv! Mită