ÎCCJ, Decizia nr. 92/2018

Asupra apelurilor de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. JUDECATA ÎN FAȚA PRIMEI INSTANȚE

I. Prin sentința penală nr. 49 din 31 ianuarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a dispus următoarele:

I.1. În baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților A. și B., după cum urmează:

- din infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, în forma în vigoare anterior datei de 1 februarie 2014;

- din infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. în infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 13

1

din Legea nr. 78/2000, forma aflată actual în vigoare;

- din infracțiunea de complicitate la șantaj, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. în infracțiunea de complicitate la șantaj, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 13

1

din Legea nr. 78/2000, forma aflată actual în vigoare

I.2. În baza art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 raportat la art. 6 și 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2006 cu aplicarea art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 65 C. pen. din 1969, a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) (dreptul de a ocupa funcția de procuror) C. pen. din 1969, pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. din 1969, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) (dreptul de a ocupa funcția de procuror) C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei principale.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada reținerii, arestării preventive și a arestului la domiciliu de la data de 04.06.2015 până la data de 21.01.2016.

I.3. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen., a achitat pe inculpații:

- A. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 13

1

din Legea nr. 78/2000, forma aflată actual în vigoare.

- B. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplicarea art. 13

1

din Legea nr. 78/2000, forma aflată actual în vigoare.

I.4. A constatat că prin decizia penală nr. 145 din data de 20 iulie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, pronunțată în dosarul nr. x, s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituită prin Ordonanța emisă la data de 23 iunie 2016, în dosarul nr. x, de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție, asupra bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea inculpatului A..

A dispus restituirea către martorul denunțător C. a sumei de 1000 euro din suma de 7000 de euro consemnată de inculpatul A. pe seama și la dispoziția instanței, conform recipisei D. nr. x din 11.07.2016.

A dispus restituirea restului de 6000 de euro din aceeași sumă către inculpatul A..

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 6000 RON cheltuieli judiciare către stat, pentru urmărirea penală și judecata în primă instanță.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina sa.

II. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 649/P/2014 din 29 iunie 2015 al Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

- A. procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și șantaj prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., și

- B. la data săvârșirii faptelor procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism București - Structura centrală - pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 207 alin. (1) și (3) C. pen.

În esență, prin Rechizitoriu s-a reținut următoarea situație de fapt:

II.1. Referitor la infracțiunea de trafic de influență.

Inculpatul A., în perioada iulie 2012 - septembrie 2013, cu complicitatea numitului E., ar fi pretins de la martorul C. remiterea unor sume de bani și un comision de 20% din valoarea terenului (circa 23.800.000 RON, la o valoare a terenului de 700 RON/mp conform grilei notariale în vigoare în anul 2015) sau 20% din suprafața de teren în litigiu (3,4 ha din suprafața de 17 ha revendicată), pentru a-și exercita influența asupra magistraților din completul căruia îi fusese repartizat dosarul civil nr. x/2010, având ca obiect recursul declarat de C. în cauza privind reconstituirea dreptului de proprietate, în scopul obținerii unei hotărâri favorabile, respectiv pentru a-i facilita o executare silită.

Astfel, inculpatul A. ar fi primit, în mod direct și, respectiv, prin intermediul suspectului E., suma de 7.200 de euro și urma să primească procentul de 20% din valoarea terenului sau 20% din suprafața de teren la momentul obținerii terenului de către martorul C..

Pentru obținerea sprijinului în vederea influențării magistraților din completul de judecată, la sfârșitul lunii august, începutul lunii septembrie 2012, C. i-a remis lui E. suma de 1.500 euro cu titlu de împrumut.

De asemenea, pentru a obține sprijinul inculpatului A. și al lui E., în cadrul unei întâlniri ce a avut loc în luna septembrie 2012, în beciul casei magistratului A., C. le-a remis celor doi suma de 300 de euro.

Tot în luna septembrie 2012, inculpatul A. a pretins și primit, prin intermediul lui E., suma de 1.000 USD pentru efectuarea unui transport pe societatea în care era interesat și A., respectiv S.C. F. S.R.L..

După pronunțarea deciziei civile prin care Tribunalul Dolj a casat sentința civilă pronunțată de Judecătoria Craiova și a dispus trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare, în luna noiembrie 2012, inculpatul A. a pretins și primit de la C., prin intermediul numitului E., suma de 1.000 euro pentru președinta Tribunalului Dolj. Pentru a-l convinge pe C. că este necesar să remită această sumă de bani, A. a susținut că dosarul se va întoarce la tribunal și că soluția finală în dosar depinde de președintă.

Pe baza probelor administrate, organul de urmărire penală a stabilit că persoana pentru care A. a pretins suma de 1.000 euro este G. - președinte al secției I civilă, în perioada în care s-a dispus casarea hotărârii instanței de fond.

Tot în luna noiembrie 2012, inculpatul A. a pretins de la C. suma de 3.300 RON pentru a-i rezolva o problemă legată de evacuarea, prin executare silită, a unor persoane ce îi ocupau abuziv un teren. Banii au fost remiși prin intermediul suspectului E..

În luna aprilie 2013, prin intermediul suspectului E., A. ar fi pretins și primit de la C. suma de 3.300 de RON.

Pentru a-l convinge pe C. să îi remită aceste sume de bani, inculpatul A. i-a promis martorului C. că își va exercita influența asupra magistraților din complet pentru a-i obține o sentință favorabilă, precum și faptul că își va exercita autoritatea decurgând din funcția de procuror asupra avocatului H., pentru ca acesta să îi restituie suma de 2.000 de euro.

În vara anului 2013, în cadrul unor discuții ce au avut loc în beciul imobilului aparținând lui A., inculpatul A. și avocatul H. ar fi pretins de la C. un comision de 20% din valoarea terenului sau 20% din suprafața de teren ce făcea obiectul litigiului, pentru a-i obține o hotărâre favorabilă.

Prin decizia nr. 2085/2012, Tribunalul Dolj, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamantul I. în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar, Comisia județeană a legilor fondului funciar și Prefectura Dolj împotriva sentinței civile nr. 6761 din 11 aprilie 2011, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x, a casat sentința civilă atacată și a trimis cauza la instanța de fond pentru judecarea fondului.

Având în vedere că, la data de 26.06.2014, Tribunalul Dolj a respins ca nefondat recursul formulat de C. în calitate de împuternicit al numitului I., pentru a justifica primirea foloaselor necuvenite, în luna august 2014, inculpatul A. i-ar fi promis lui C. că îi va asigura susținerea necesară la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism București, în vederea formulării unei plângeri penale față de funcționarii Primăriei Craiova. Această plângere i-ar fi fost utilă într-o contestație în anulare.

În acest sens, la data de 29.08.2014, inculpatul A. i-a înlesnit lui C. o întâlnire cu inculpatul B., procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, întâlnire ce a avut loc în Caracal. A. i-a redactat o plângere față de funcționarii primăriei Craiova și a stabilit o întrevedere la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism București pentru data de 04.09.2014, întrevedere care nu a mai avut loc, întrucât C. nu a dat curs acestei propuneri.

S-a arătat că, în luna septembrie 2014, la solicitarea lui C. de a-i restitui sumele de bani remise, inculpatul A. a recunoscut remiterea sumelor de bani, intervenția la magistrații de la Tribunalul Dolj, faptul că a garantat pentru avocatul H. și a girat solicitările lui E., promițând restituirea acestora, deși el nu a fost beneficiarul banilor.

Totodată s-a menționat că, pentru a-l determina pe C. să renunțe la solicitarea sumelor de bani, A. a efectuat presiuni asupra acestuia prin intermediul unor cetățeni de etnie rromă, precum și faptul că legătura dintre C. și A. a fost intermediată de J. și E., acesta din urmă fiind cel care a preluat părțile sociale ale S.C. F. S.R.L. de la soția magistratului A..

De asemenea, s-a arătat că demersurile inculpatului A., de obținere a unei hotărâri favorabile martorului C., au continuat până la sfârșitul anului 2014, când inculpatul a încercat să obțină repunerea cauzei civile pe rol, prin înregistrarea unui dosar penal pe numele funcționarilor Primăriei Craiova. Plata comisionului de 20% nu s-a mai concretizat datorită refuzului martorului denunțător de a colabora cu inculpatul.

II.2. Referitor la infracțiunile de șantaj și complicitate la șantaj.

La data de 08.10.2014, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 207 C. pen.

Cu privire la săvârșirea infracțiunii de șantaj, la data de 07.05.2015, în dosarul nr. x, au fost înregistrate și denunțurile formulate de K. și L..

În acest sens, s-a arătat că în dosarul nr. x s-au efectuat cercetări față de E. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în legătură cu activitatea S.C. F. S.R.L.. În acest dosar, prin deciziile nr. 96102 din 13.12.2011 și nr. 76743 din 07.10.2011, Administrația Finanțelor Publice Dolj a stabilit un prejudiciu la bugetul de stat în cuantum de 1.096.906 RON.

S-a stabilit că E. a preluat părțile sociale ale S.C. F. S.R.L. de la soția inculpatului A., respectiv de la M..

Prin sentința nr. 865 din data de 26.09.2012, Curtea de Apel Craiova a admis contestația formulată de M. și a dispus anularea deciziei nr. 96102 din 13.12.2011 emisă de Administrația Finanțelor Publice Craiova, respectiv, anularea în parte a deciziei nr. 76743 din data de 07.10.2011, în ceea ce privește creanța fiscală în cuantum de 1.096.906 RON, stabilită în sarcina reclamantei.

Prin decizia nr. 2837 din data de 17.06.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dolj împotriva sentinței mai sus menționate și a respins acțiunea formulată de M..

Pentru a obține suma de bani necesară acoperirii prejudiciului stabilit de organele fiscale în dosarul ce viza S.C. F. S.R.L., inculpatul A. a exercitat presiuni asupra unor oameni de afaceri sirieni, care au avut relații contractuale cu S.C. F. S.R.L., pentru a-i determina să suporte acest prejudiciu. În acest sens, inculpatul A. ar fi solicitat cetățenilor sirieni să-i cumpere un imobil la un preț care să acopere prejudiciul și să asigure un profit pentru el și pentru E..

Pentru a-i determina pe N., K., L., O. să achite suma de bani pretinsă, inculpatul A. a beneficiat și de sprijinul coinculpatului B. - procuror la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism București - Structura Centrală, la data de 10.10.2014 comunicând suspectului E. că oamenii de afaceri sirieni vor fi citați la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism București.

În susținerea rezoluției infracționale, la datele de 15.10.2014, 06.11.2014 și 21.01.2015, inculpatul A. l-a contactat pe N., solicitându-i să cumpere imobilul din str. x.

De asemenea, pentru intermedierea tranzacției, inculpatul A. a contactat o agenție imobiliară, căreia i-a comunicat faptul că tranzacția urma să se efectueze de N., direct, sau prin intermediul lui O..

S-a stabilit că, în baza înțelegerii cu inculpatul A., oamenii de afaceri sirieni au fost contactați și de către suspectul E., care le-a adresat amenințări și a formulat plângerea penală aflată în instrumentarea procurorului B..

În luna februarie 2015, în baza înțelegerii cu inculpatul A., a datelor și documentelor puse la dispoziție de acesta, oamenii de afaceri sirieni au fost citați la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism București, inculpatul B. prezentându-le o plângere penală ce apare ca fiind formulată de suspectul E. și aducându-le la cunoștință că societățile lor vor face obiectul unui control.

Urmare a verificărilor efectuate, s-a stabilit că plângerea formulată de suspectul E. nu a fost înregistrată la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, iar procurorul B. nu avea în instrumentare un dosar penal care să-i vizeze pe cetățenii sirieni.

La data de 04.06.2015, din biroul inculpatului B. au fost ridicate mai multe înscrisuri: plângerea formulată de suspectul E., un înscris olograf în care sunt precizate societățile oamenilor de afaceri sirieni și numerele de telefon utilizate de aceștia, un plic pe care mențiunea A. este colorată cu un marker negru. Din declarația inculpatului B. s-a reținut că mențiunile de pe fila 2 a plângerii remisă de inculpatul A. și cele de pe înscrisul atașat sunt efectuate de el, cu ocazia primei întâlniri pe care a avut-o în birou cu cei doi cetățeni străini.

Organul de urmărire penală a mai arătat că, contrar susținerii că plângerea formulată de suspectul E. îi fusese înmânată de inculpatul A. doar pentru informare, în vederea documentării unei sesizări din oficiu, cu încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează sesizarea organelor de urmărire penală și procedura de citare, inculpatul B. a procedat la citarea cetățenilor sirieni. Faptul că le-a prezentat acestora din urmă o sesizare care nu îndeplinea condițiile de formă prevăzute de lege și în care nu erau descrise faptele, denotă - în opinia organului de urmărire penală - că intenția inculpatului a fost de a le transmite acestora un mesaj de amenințare cu posibile dosare penale din partea inculpatului A..

La scurt timp de la citarea lor la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism București, inculpatul A. l-a contactat pe martorul N., căruia i-a lăsat de înțeles că are cunoștință de citarea lor la București.

S-a menționat totodată că citarea la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism București a cetățenilor sirieni, în baza plângerii formulate de suspectul E., a fost de natură a le crea acestora o stare de temere în ceea ce privește posibilitatea de a fi anchetați pentru o presupusă faptă de evaziune fiscală, la solicitarea inculpatului A., fapt ce rezultă din declarațiile martorilor.

III. Procedura camerei preliminare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 29 iunie 2015, fiind repartizată aleatoriu judecătorului de cameră preliminară pentru a se proceda la verificarea competenței și a legalității sesizării instanței, precum și la verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 342 C. proc. pen., care stabilesc obiectul procedurii în camera preliminară.

Inculpatul A. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, iar inculpatul B. sub control judiciar.

Rechizitoriul a fost comunicat inculpaților, fixându-se termen pentru formularea de eventuale cereri și excepții până la data de 27 iulie 2015, inclusiv.

Prin înscrisul depus la dosar la data de 20 iulie 2015, inculpatul A. a invocat neregularități ale actului de sesizare și a solicitat excluderea unora din probele administrate la urmărirea penală, considerând că sunt nelegal administrate, fiind lovite de nulitate absolută.

La data de 27 iunie 2015, inculpatul B. a depus la dosar cereri și excepții privind neregularitatea actului de sesizare a instanței și nelegalitatea unora din probele administrate la urmărirea penală.

Prin încheierea din 11 august 2015, judecătorul de cameră preliminară a admis în parte excepțiile formulate de inculpații A. și B. și a constatat neregularitatea actului de sesizare, respectiv a rechizitoriului nr. 649/P/2014 din 29 iunie 2015 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în ceea ce privește descrierea infracțiunilor de șantaj pentru care au fost trimiși în judecată, respectiv:

- neindicarea, pentru fiecare din cei doi inculpați în parte, a persoanelor asupra cărora s-ar fi exercitat activitatea de constrângere;

- neaudierea persoanelor vătămate în această calitate;

- nedescrierea acțiunilor concrete de constrângere exercitate de fiecare dintre inculpați, în raport de părțile vătămate;

- neindicarea acțiunilor pe care fiecare din cei doi inculpați ar fi trebuit să le desfășoare în cadrul infracțiunii/infracțiunilor de șantaj.

Au fost respinse celelalte excepții formulate de inculpați.

În baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus comunicarea încheierii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în vederea remedierii neregularității constatate în actul de sesizare.

Prin Ordonanța nr. 649/P/2014 din 12 august 2015, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție a dispus completarea Rechizitoriului nr. 649/P/2014 din data de 29 iunie 2015, în sensul descrierii detaliate a infracțiunii de șantaj pentru care au fost trimiși în judecată inculpații A. și B. (în forma autoratului, respectiv a complicității) și menținerii trimiterii în judecată a acestora astfel:

- A., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și șantaj prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., fapte constând în aceea că l-a constrâns pe omul de afaceri N. să încheie un contract de vânzare - cumpărare având ca obiect un imobil pe care îl avea în proprietate, la prețul impus de 120.000 de euro, preț peste valoarea de piață, în scopul obținerii unui folos injust.

S-a arătat că, pentru a-l constrânge pe martorul N. să dea curs solicitării sale, inculpatul A. i-a adresat acestuia amenințări, atât în mod direct, cât și prin intermediul suspectului E..

Amenințările îl vizau atât pe martorul N., cât și pe ceilalți sirieni din anturajul acestuia - O., K., L., fratele său P..

S-a menționat faptul că, pentru ca amenințările să fîe credibile și să inducă martorului N. starea de temere care să-l determine să dea curs solicitărilor, inculpatul A. a apelat la sprijinul inculpatului B., procuror în cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, stabilind cu acesta să îi citeze pe cetățenii sirieni pentru ca astfel să le creeze convingerea că are puterea de a le comanda dosare penale și că dacă nu vor da curs acestei solicitări, vor avea de suferit.

S-a arătat că inculpatul A. a adresat amenințările în mod direct doar martorului N., iar citarea martorilor K. și L. a avut ca scop convingerea martorului N. că influența sa este una reală și că le poate crea probleme, folosul urmărit fiind unic, astfel că nu se poate aprecia că ar fi vorba despre un concurs de infracțiuni. Din declarațiile martorilor K. și L. ar fi rezultat faptul că au cunoștință că s-au solicitat bani pentru soția procurorului, de la N., dar personal nu au discutat aceste aspecte cu N..

Referitor la martorul O., organul de urmărire penală a arătat că acesta a susținut, de asemenea, că a discutat despre cumpărarea imobilului doar cu N..

Pe cale de consecință, s-a concluzionat că amenințările au fost adresate martorului N. și au fost de natură a crea acestuia temerea că el sau persoane apropiate acestuia - O., K., L., Q., ar putea avea de suferit prin înregistrarea unor dosare penale în care să se efectueze cercetări cu privire la ei.

Totodată, s-a subliniat faptul că formularea plângerii în numele lui E. și determinarea inculpatului B. să îi citeze pe cetățenii sirieni la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală în afara unui cadru procesual este susceptibilă de a produce martorului N. temerea că amenințarea este reală, elementul material al infracțiunii de șantaj fiind astfel realizat.

Elocvent în acest sens ar fi faptul că, după citarea numiților K. și L. la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, inculpatul A. l-a întrebat pe martorul N., pe un ton zeflemitor, "ce au făcut băieții la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism București ", lăsându-i să înțeleagă că este implicat în deschiderea acestui dosar penal.

De altfel, plângerea formulată de inculpatul A. în numele suspectului E. și înmânată procurorului B. pentru a sta la baza citării acestora la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală îl vizează atât pe martorul N., cât și pe K., L. și Q..

Prin urmare, organul de urmărire penală a conchis că, întrucât inculpatul A. nu a pretins în mod direct un folos material de la O., K., L., Q., iar presiunile exercitate asupra lor prin citarea la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală au avut ca scop constrângerea martorului N. să satisfacă pretenția inculpatului A., nu se poate reține că au fost săvârșite mai multe infracțiuni de șantaj.

În ceea ce privește pretinderea de către E. a unor sume de bani și, respectiv, a folosinței cu titlu gratuit a unei locuințe de la martorii K. și L., aceste fapte fac obiectul disjungerii, în cauză efectuându-se urmărire penală cu privire la faptă.

- B., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la șantaj prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., constând în aceea că, în baza unei înțelegeri prealabile, înțelegere ce a fost stabilită atât pe baza convorbirilor interceptate, cât și pe baza documentelor (plângerea penală ce apare ca fiind formulată de suspectul E. și care a fost ridicată din biroul inculpatului B., celelalte înscrisuri înmânate de inculpatul A. ridicate din biroul inculpatului B. împreună cu plicul în care i-au fost remise), l-a ajutat pe inculpatul A. să îl constrângă pe martorul N. să dea curs solicitării de a-i cumpăra un imobil la prețul impus de 120.000 de euro, sens în care a exercitat presiuni asupra martorilor K. și L. prin citarea la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală în afara unui cadru procesual.

În acest sens, s-a arătat că inculpatul B. recunoaște că i-a chemat la București, la sediul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, pe doi dintre cetățenii sirieni indicați în plângerea ce apare ca fiind formulată de suspectul E. și care i-a fost înmânată de inculpatul A., întrucât cunoștea de la cel din urmă că cei vizați ar fi efectuat afaceri pe firma deținută anterior de soția acestuia, firmă ce a fost cesionată lui E.. Inculpatul B. a susținut că A. îi spusese că E. a fost condamnat pentru evaziune fiscală și că cetățenii sirieni refuză să achite prejudiciul stabilit de Agenția Națională de Administrare Fiscală.

În aceste condiții, s-a arătat că inculpatul B. cunoștea că răspunderea penală pentru infracțiunea de evaziune fiscală a fost stabilită de instanța de judecată în sarcina suspectului E., astfel că citarea cetățenilor sirieni la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală în afara unui cadru procesual penal, în lipsa unei plângeri penale care să vizeze activitatea acestora și solicitarea de documente financiar-contabile de la societățile în care aceștia erau implicați, cu încălcarea dispozițiilor legale, constituie un act de complicitate la infracțiunea de șantaj.

Totodată, s-a menționat că inculpatul B. a avut reprezentarea faptului că inculpatul A. a exercitat presiuni asupra lui N., O., K., L., Q., chiar de la momentul primirii plângerii formulate în numele lui E.. Presiunile exercitate asupra lui K. și L. prin citarea acestora la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală reprezenta o modalitate indirectă de amenințare a martorului N.. Acesta trebuia să remită inculpatului A. suma de bani pretinsă din surse proprii, prin colectarea acesteia de la oamenii de afaceri sirieni sau prin determinarea unui alt cetățean sirian să încheie tranzacția cu inculpatul în condițiile impuse. Practic, prin amenințările aduse lui N. se dorea recuperarea prejudiciului stabilit de Agenția Națională de Administrare Fiscală în sarcina S.C. F. S.R.L. de la oamenii de afaceri sirieni din Craiova.

S-a subliniat faptul că, din probele administrate în cauză, a rezultat că înregistrarea de dosare penale în baza unor plângeri penale în care erau conturate în mod formal infracțiuni de competența Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, reprezenta pentru inculpatul B. o practică, un mod de lucru. Așa se explică și faptul că inculpații A. și B. au încercat să îl determine pe C. să formuleze o plângere față de primarul R. și alți funcționari din cadrul Primăriei Craiova, plângere în care sa se creeze aparența unei grupări organizate pentru a atrage competența procurorului Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism București - B., și care avea ca unic scop intimidarea factorilor de decizie din cadrul Primăriei Craiova și influențarea instanței de judecată în căile de atac pe care urmau să le promoveze.

Prin aceeași ordonanță s-a dispus completarea dispozitivului rechizitorului și cu precizarea că N. - victima infracțiunii de șantaj săvârșită de inculpați, nu dorește să participe la procesul penal în calitate de persoană vătămată, exprimându-și, la momentul audierii, acceptul de a fi audiat ca martor și precizând, în mod expres, că nu a suferit nicio pagubă ca urmare a săvârșirii infracțiunii de șantaj.

Totodată, s-a dispus menținerea dispozitivului rechizitoriului în sensul citării numiților O., K. și L. în calitate de martori, întrucât faptele de șantaj sesizate de ei ca fiind săvârșite de E., în perioada 2008 - septembrie 2014, și în raport cu care au calitatea de victime ale șantajului, fac obiectul disjungerii.

S-a menționat că, în speță, actul de sesizare vizează doar faptele din perioada septembrie 2014 - iunie 2015.

Prin încheierea nr. 639 din 3 septembrie 2015, judecătorul de cameră preliminară a constatat, în baza art. 346 alin. (4) C. proc. pen., legalitatea Rechizitoriului nr. 649/P/2015 din 29 iunie 2015, astfel cum a fost completat prin ordonanța nr. 649/P/2015 din data de 12 august 2015, precum și legalitatea probelor administrate și a actelor efectuate la urmărirea penală și a dispus începerea judecății cauzei.

Încheierea respectivă a rămas definitivă prin încheierea nr. 243, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 3 noiembrie 2015, prin respingerea ca nefondate a contestațiilor formulate de inculpați.

IV. Judecata în fond.

Inculpatul A., referitor la infracțiunea de trafic de influență, în declarația dată la 18 ianuarie 2016, nu a recunoscut săvârșirea faptei, în esență, precizând că l-a cunoscut pe martorul C. prin intermediul numitului E. (pe acesta din urmă considerându-l prieten) și că a fost abordat de cei doi, fiindu-i expuse niște probleme pe care C. le avea. Mai precis, C., în calitate de mandatar al lui I., se plângea de faptul că, deși obținuse hotărâri judecătorești în contradictoriu cu Primăria Craiova, prin care i se recunoștea dreptul la restituirea a 17 ha teren, cei de la primărie refuzau punerea în posesie; totodată, C., în calitate de mandatar al lui I., ar fi obținut hotărâri judecătorești de evacuare și demolare a unor imobile și căuta un executor capabil să le pună în executare.

Inculpatul A. a susținut că, întrucât C. venise împreună cu E., care părea și el interesat de rezolvarea problemelor lui C., i-a îndrumat pe cei doi să se adreseze numitului S. (finul inculpatului A.), funcționar în cadrul biroului agricol din Primăria Craiova, care să meargă și să identifice cele 17 ha teren, iar, în ceea ce privește clădirile ce trebuiau evacuate și demolate, le-a recomandat pe executorul T..

Inculpatul a negat că ar fi primit vreo sumă de bani, direct sau prin intermediul lui E., de la martorul C. și a arătat că nu cunoaște ce înțelegere a existat între C. și E..

De asemenea, raportat la acuzațiile reținute în sarcina sa, a arătat că E. nu ar fi avut cum să ceară 1000 dolari pentru efectuarea unui transport pe S.C. F. S.R.L. în care și el, inculpatul, ar fi fost interesat, deoarece această societate a fost dizolvată încă din anul 2010.

A negat întâlnirea cu C. (în beciul casei inculpatului) și primirea a 300 euro, precum și a celorlalte sume de bani.

Inculpatul A. a mai arătat că, în vara anului 2013, s-a întâlnit cu avocatul H. (pe care îl avea angajat ca avocat într-un dosar propriu) și care l-a întrebat dacă îl cunoaște pe C. (pe care avocatul îl avea client), iar cu această ocazie a aflat, de la martorul H., că C. îi făcea acestuia unele probleme în legătură cu onorariile plătite și îl considera răspunzător tot pe el.

În aceste condiții, inculpatul A. a intermediat o discuție directă, în curtea casei sale, între C. și H., discuție în care cei doi și-au făcut diferite reproșuri.

Privitor la acel comision de 20% din valoarea terenului revendicat de C., inculpatul A. a arătat că era vorba de un onorariu de succes cerut de avocatul H. și nu cunoaște dacă s-a mai plătit.

Inculpatul a negat faptul că, în cadrul acelor discuții, ar fi garantat el pentru avocatul H., în sensul că acesta i-ar restitui banii lui C. sau i-ar fi promis câștigarea proceselor, însă a recunoscut faptul că, pe baza celor afirmate de C., i-a redactat acestuia o plângere împotriva funcționarilor de la Primăria Craiova, plângere pe care l-a îndrumat să o depună la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism București, întrucât C. afirma că "…primarul Municipiului Craiova are relații la nivel local."

Totodată, inculpatul a arătat că, întrucât B. avea treabă la Caracal, împreună cu C. s-au deplasat în această localitate, unde au stat de vorbă cu B. circa 2 minute, iar în urma discuțiilor s-a stabilit ca C. să depună plângerea la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism București, urmând ca B. să îl îndrume, deoarece acesta nu știa unde să se adreseze. Acest lucru nu s-a mai întâmplat, deoarece C. nu s-a mai deplasat la București.

Referitor la acuzația de șantaj, inculpatul A. a arătat, în esență, că deținea un imobil pe str. x din Craiova, fiind vecin cu martorul N. și că, în anul 2010, i-a vândut acestuia o parte din grădina imobilului respectiv. În aceste condiții, în momentul în care s-a decis să vândă întreg imobilul, l-a contactat pe martorul N., prețul cerut, de 120.000 de euro, fiind prețul real al pieței. De asemenea, a menționat că s-a adresat lui N. și cu solicitarea ca acesta să-i găsească alți potențiali cumpărători printre prietenii și oamenii de afaceri pe care îi cunoștea, inculpatul considerând că poziția terenului său era pretabilă realizării unei investiții, respectiv un bloc de locuințe.

Inculpatul a arătat că vânzarea casei nu a avut nicio legătură cu decizia emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru soția sa și că a anunțat despre vânzare mai multe agenții imobiliare.

A menționat că nu-i cunoaște pe O., K., L..

În ceea ce privește plângerea formulată de E. a arătat că, după ce acesta și-a executat pedeapsa, a venit la el și i-a spus că nu a efectuat acele tranzacții intracomunitare pentru care fusese arestat, că nu avea cunoștință de cele mai multe dintre ele și că nu avea posibilitatea materială să facă acele tranzacții, considerându-i responsabili pe K., L., P. și N., iar el, inculpatul, l-a sfătuit să se adreseze autorităților.

Inculpatul A. a susținut că E. ar fi formulat două plângeri împotriva celor menționați, una la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Craiova și alta la București și că nu-și aduce aminte dacă E. s-a deplasat la București pentru a depune plângerea sau i-a înmânat-o el, inculpatul, lui B..

Inculpatul A. a negat că l-ar fi amenințat în vreun fel pe martorul N., a arătat că relațiile cu acest martor erau relativ apropiate din punctul său de vedere și că nu s-ar fi adresat acestuia cu expresia "…ce au făcut băieții la București…" - cu referire la chemarea la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală a numiților O., K., L., negând orice legătură, sub acest aspect, cu inculpatul B..

Inculpatul B., în declarația dată în fața instanței la data de 18 ianuarie 2016, a negat că ar fi avut vreo înțelegere prealabilă cu inculpatul A., în sensul chemării la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală a unor cetățeni arabi din Craiova, afirmând că evenimentele au fost interpretate distorsionat de organul de urmărire penală.

Astfel, inculpatul B. a arătat că îl cunoaște de multă vreme pe inculpatul A., sunt prieteni și, întâlnindu-se cu inculpatul A. în vara anului 2014 sau 2015, nu mai reține exact, acesta i-ar fi spus că soția sa are unele probleme cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, iar altă dată că numitul E., pe care inculpatul îl cunoștea din vedere, fusese condamnat pentru infracțiuni de evaziune fiscală, deși în "spatele" său s-ar fi aflat alte persoane.

Întrucât lucra la biroul de combatere a criminalității economico-financiare din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, cunoștea faptul că acesta este mecanismul unor mari evaziuni în care persoanele fără venituri erau trecute în acte ca administratori sau asociați, în fapt beneficiari fiind alte persoane și l-a încântat ideea de a se sesiza din oficiu pentru a se recupera prejudiciul adus statului.

Din acest motiv, i-a comunicat lui A. să-l pună pe acel prieten al lui să-i scrie numele persoanelor pe care le consideră vinovate de evaziune și să-i spună cum ar putea să-i contacteze.

Ulterior, un prieten comun, avocatul U., având drum prin București, i-a înmânat un plic maro, pe care era menționat numele "B.", plic ce conținea o plângere penală. Plângerea era însă lapidară, în sensul că nu se descriau în concret faptele, dar oferea numele și numerele de telefon ale unor cetățeni arabi din Craiova.

Inculpatul B. a arătat că a presupus că acel plic i-a fost trimis de A. și că, întrucât pe plic era menționat numele său, nu al instituției, nu a considerat că este o plângere oficială, ci doar o informare în vederea unei sesizări din oficiu.

În aceste condiții, inculpatul B. a menționat că i-a contactat telefonic pe doi dintre cetățenii arabi, respectiv pe P. și K., care s-au prezentat la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală și cărora le-a spus că are o informație de la numitul E., în sensul că au fost comise infracțiuni de evaziune fiscală; cei doi i-au replicat că E. este un "escroc" care a lucrat la ei în firmă.

Inculpatul a susținut că a purtat această discuție cu persoanele menționate și le-a cerut acestora să aducă sau să trimită unele documente ce vizau acuzațiile aduse prin plângere, pentru a se lămuri dacă există suficiente elemente în vederea unei sesizări din oficiu.

Ulterior, după ce a intrat și în posesia documentelor și-a dat seama că nu există astfel de elemente. Documentele aduse de cei doi arabi și uitate pe biroul său le-a restituit ulterior către cei doi, prin intermediul avocatului U. care venise în vizită pe la el.

Inculpatul B. a negat faptul că ar fi avut cunoștință de împrejurarea că inculpatul A. intenționa să își vândă casa.

Au fost audiați martorii: N., C., J., H., V., O., W., K., L., U., X., Y., Z..

S-a solicitat de la Direcția Națională Anticorupție și s-au depus la dosar înregistrări ale tuturor convorbirilor telefonice purtate de inculpatul A. în perioada 22.09.2014 - 30.09.2014, ce nu fuseseră depuse la dosarul cauzei, acestea fiind înaintate de organul de urmărire penală.

Ca urmare a depunerii la dosar și a altor înregistrări de convorbiri telefonice, la data de 15 noiembrie 2016, în ședință publică, instanța a procedat la audierea acelor convorbiri, conform celor consemnate în procesele-verbale și în încheierea din data respectivă.

În timpul audierii, inculpații A. și B. și-au recunoscut vocile în convorbirile ce le erau atribuite, iar inculpatul A. a precizat, în plus, că una din persoanele care apare în aceste convorbiri și cu care discuta era E..

Pe parcursul cercetării judecătorești, instanța de fond s-a pronunțat și asupra altor cereri de probatorii ale inculpaților, conform celor menționate în încheierile de ședință, cereri a căror detaliere în prezenta hotărâre nu se mai justifică.

Instanța de fond a constatat că, deși în procedura de cameră preliminară, inculpații nu au contestat legalitatea interceptărilor și a înregistrărilor efectuate în cauză din perspectiva efectuării lor de un organ necompetent, ca urmare a împrejurării că, prin Decizia nr. 51 din 16 februarie 2016 a Curții Constituționale, sintagma "ori de alte organe specializate ale statului" din cuprinsul dispozițiilor art. 142 alin. (1) din C. proc. pen. a fost declarată neconstituțională, inculpații au dreptul de a supune cenzurii instanței de judecată legalitatea acestor probe, pe acest temei, la primul termen de judecată stabilit ulterior publicării deciziei.

În speță, inculpații au procedat în acest sens și au ridicat în fața instanței de fond, în termenul arătat, problema legalității/nelegalității interceptărilor și înregistrărilor, întemeindu-se pe decizia arătată și invocând faptul că, în speță, aceste interceptări și înregistrări au fost efectuate de Serviciul Român de Informații, iar nu de organele de cercetare penală sau de lucrători specializați din cadrul poliției.

Analizând această excepție, instanța de fond a considerat că susținerea inculpaților, în sensul că probele menționate sunt lovite de nulitate și nu pot fi luate în considerare, este neîntemeiată.

Astfel, în primul rând, a constatat că doar o parte din interceptări și înregistrări au fost efectuate de unitatea teritorială a Serviciului Român de Informații din zona Craiovei - respectiv cele ambientale și telefonice privindu-l pe inculpatul A. și pe martorul C. - o altă parte fiind efectuate de Serviciul Tehnic din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, aspect ce rezultă din adresele emise de organul de urmărire penală în acest sens și aflate la dosar.

În al doilea rând, din considerentele respectivei deciziei (paragraful nr. 32) rezultă că "efectuarea supravegherii tehnice, ca procedeu probator, cu încălcarea condițiilor legale prevăzute la art. 138-146 din C. proc. pen., inclusiv a celor referitoare la organele abilitate să pună în executare mandatul de supraveghere, are ca efect nulitatea probelor astfel obținute".

Instanța a reținut că nulitatea respectivă nu poate fi decât una relativă, în condițiile art. 282 C. proc. pen., întrucât nu se încadrează în dispozițiile exprese și limitative ale art. 281 C. proc. pen.

În speță, inculpații nu au invocat nicio vătămare produsă prin faptul punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică de către Serviciul Român de Informații.

Instanța a reținut că prin încheierea din 15 noiembrie 2016 a fost respinsă solicitarea inculpatul A. de a se efectua o expertiză criminalistică asupra înregistrărilor ambientale și telefonice, în special cele din perioada 22.09.2014 - 30.09.2014. În motivarea încheierii s-a arătat că aspectele pe care inculpatul dorea să le lămurească, respectiv data și ora la care au fost efectuate convorbirile, dacă acestea conțin urme de alterare/modificare și în ce constau acestea, dacă între conținutul proceselor-verbale de transcriere și înregistrări există diferențe, dacă zgomotul de fond a acoperit anumite cuvinte care pot schimba sensul discuțiilor, dacă înregistrările poartă semnătură electronică și cui aparține aceasta, nu puteau fi lămurite printr-o expertiză criminalistică.

Instanța de fond a reținut că inculpații au primit copii de pe toate înregistrările și interceptările efectuate în cauză și că aceștia nu au evidențiat că ar exista modificări în fluxul normal al acestora, modificări de natură a conduce la ideea că ar fi vorba despre colaje.

De asemenea, instanța de fond a constatat că inculpații și-au recunoscut vocile înregistrate și nu au contestat conținutul proceselor-verbale de transcriere ori lipsa de corespondență între acestea și convorbirea înregistrată pe care se presupune că o redau.

IV.1. Cu privire la infracțiunea de trafic de influență.

Prin sentința civilă nr. 6761/2011, pronunțată de Judecătoria Craiova la 11 aprilie 2011, în dosarul nr. x, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul I. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Aplicare a Legii Fondului Funciar de pe lângă Consiliul Local Craiova și Comisia Județeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar de pe lângă Prefectura Dolj, prin care se solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren de 13,5 ha intravilan, situat în Craiova.

Avocatul reclamantului în această cauză a fost martorul H..

Prin decizia civilă nr. 2085/14.11.2012, pronunțată de Tribunalul Dolj în aceeași cauză, s-a admis recursul declarat de reclamantul I., s-a casat sentința civilă nr. 6761/2011 a Judecătoriei Craiova, iar cauza a fost trimisă pentru rejudecare la aceiași instanță.

Reclamantul a fost reprezentat de un alt apărător decât cel avut inițial.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 11005 din 17.07.2013, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x, s-a respins din nou, ca neîntemeiată, cererea reclamantului I..

Reclamantul a fost reprezentat de alți apărători.

Prin decizia civilă nr. 814 din 26 iunie 2014, recursul reclamantului I. a fost respins ca nefondat. La instanța de recurs reclamantul a fost reprezentat de avocat H..

În aceste cauze, martorul C. a avut calitatea de împuternicit al reclamantului și este cel care a discutat efectiv cu avocații.

Conform propriilor declarații ale martorului C., după prima respingere a cererii la Judecătoria Craiova, considerând că a fost judecat părtinitor ca urmare a influenței reprezentanților Primăriei Craiova, a căutat să-și rezolve problema apelând la o intervenție.

În acest sens, prin intermediul martorei J. - aspect confirmat și de martoră - l-a cunoscut pe numitul E., care a afirmat că are un prieten procuror și cunoștințe care îl pot ajuta.

Conform declarației martorului C., el i-a remis documentele sale lui E. pentru a fi arătate acelui procuror. Cert este faptul că, la scurt timp după ce a avut loc această discuție, martorul C. l-a cunoscut direct pe inculpatul A..

Martorul C. a afirmat că în cursul primelor discuții cu inculpatul A., acesta din urmă i-a promis că va interveni la Tribunalul Dolj, că nu va pierde și că dosarul se va întoarce, eventual, pentru rejudecare, ocazie cu care inculpatul i-ar fi solicitat bani pentru judecătoarea de la tribunal. Martorul a mai susținut că a propus suma de 10.000.000 RON ROL, sumă care inculpatului i s-a părut foarte mică.

Ulterior acestor discuții, martorul C. a fost sunat de E., care l-a certat pentru faptul că a oferit o sumă așa de mică, context în care martorul a oferit, în acel moment, suma de 1.000 de euro, E. spunându-i că "este bine".

Martorul C. s-a întâlnit ulterior cu E., căruia i-a dat 1.000 de euro, acesta asigurându-l că vor fi înmânați inculpatului A. pentru a-i da judecătoarei de la tribunal.

În acest context, instanța de fond a reținut că, în anul 2012, la o dată care nu a putut fi stabilită exact, dar anterioară momentului în care Tribunalul Dolj a pronunțat hotărârea în dosarul nr. x, inculpatul A. a primit de la martorul C., în condițiile arătate, suma de 1.000 euro, promițându-i acestuia că va interveni la judecătorii de la Tribunalul Dolj.

Pentru a reține acest aspect, instanța de fond a avut în vedere atât susținerea directă a martorului C., cât și proba indirectă a convorbirilor ambientale dintre inculpatul A. și martorul C..

Din declarațiile martorului C., atât cele de la urmărire penală, cât și cele date în fața instanței, a rezultat faptul că a dat și alte sume de bani lui E., sumele menționate în rechizitoriu, fiind cerute de acesta sub pretextul de "împrumut" ori sub o altă formă.

Instanța de fond a apreciat că acest aspect nu este confirmat de probele administrate în cauză, astfel încât, în lipsa unor probe certe, care să facă dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a faptului că și aceste sume de bani au ajuns, în final, la inculpatul A. sau că sumele de bani au fost împărțite cu numitul E., nu se poate reține că inculpatul a solicitat și alte sume de bani în afara celei de 1.000 euro.

Instanța de fond a mai reținut că din convorbirile telefonice și ambientale rezultă faptul că inculpatul A. l-a consiliat pe C. în demersurile sale de a formula plângeri penale împotriva funcționarilor Primăriei Craiova pe care îi considera vinovați de respingerea acțiunilor sale civile din instanță.

În acest sens, inculpatul A. i-a facilitat lui C. o discuție cu inculpatul B., discuție care a avut loc la Caracal și la care a participat și inculpatul A., ocazie cu care inculpatul B. i-a indicat lui C. ca să formuleze plângere penală, iar plângerea să fie adresată Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism București, pentru a se putea folosi apoi de acest lucru ca un argument în contestația în anulare.

Totodată, inculpatul A. a încercat să-l convingă pe C. și de faptul că l-ar putea ajuta cu acea contestație în anulare.

Din declarațiile martorului C., coroborate cu înregistrările convorbirilor telefonice și cele ambientale, rezultă faptul că martorul îl considera răspunzător de pierderea proceselor sale și pe avocatul H., despre care aflase că reprezenta Primăria Craiova în alte litigii.

În aceste condiții, martorul C. a considerat că avocatul H. i-ar fi înșelat încrederea, motiv pentru care nu a mai apelat la acesta în cel de-al doilea ciclu procesual (rejudecarea după casare) al dosarului nr. x

Acțiunea fiind însă respinsă de Judecătoria Craiova și întrucât martorul C. a primit asigurări de la inculpatul A. că avocatul H. este un om serios, s-a decis să îl angajeze în continuare în calea de atac a recursului.

În acest sens, așa cum rezultă din declarația martorului H., au avut loc discuții în trei (H., C. și inculpatul A.) la domiciliul acestuia din urmă. Nu rezultă, așa cum susține rechizitoriul, că în cadrul acestor discuții C. ar fi dat vreun ban celor doi.

Referitor la implicarea inculpatului A. în "mijlocirea" relației dintre C. și avocatul H. (relatată de acesta din urmă în declarația sa) este plauzibil ca aceasta să fi fost determinată de "obligația" pe care inculpatul A. o resimțea față de C., dar și de perspectiva unui câștig viitor, respectiv o cotă parte din teren.

După ce recursul a fost respins prin decizia civilă nr. 814 din 26 iunie 2014 a Tribunalului Dolj, martorul C. a încercat să-și recupereze banii pe care îi plătise cu titlu de onorariu avocatului H., apelând inclu