ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 702/2020

HOTĂRÂRE

30.10.2020

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 702/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra contestației la executare formulată de condamnatul A., constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1857 din 12 octombrie 2016 pronunțată de Judecătoria Brașov, printre altele, s-a dispus, în baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, din infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 206 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată B.), amenințare prevăzută de art. 206 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată C.), șantaj prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată D.) și camătă prevăzută de art. 351 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 77 lit. a) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 din C. pen., în infracțiunile de amenințare în formă continuată, prevăzută de art. 193 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și a art. 5 din C. pen. (persoană vătămată B.), amenințare în formă continuată, prevăzută de art. 193 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și a art. 5 din C. pen. (persoană vătămată C.), șantaj în formă continuată, prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 41 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată D.) și camătă, prevăzută de art. 351 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 din C. pen.

În baza art. 193 alin. (1) din C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1969 și a art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare în formă continuată (persoană vătămată B.).

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, cu ref. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 71 din C. pen. din 1969, cu ref. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. din 1969, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 207 alin. (1), (3) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) și (5) din C. pen. și art. 3 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată (persoană vătămată D.)

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și de a comunica cu persoana vătămată D. pe o perioadă de 2 ani, în condițiile prevăzute de art. 68 din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată D.), pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 351 din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) și (5) din C. pen. și art. 3 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de camătă.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. și art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a C. pen., s-au contopit pedepsele sus-menționate, stabilindu-se pedeapsa cea mai grea, de 4 ani 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din celelalte pedepse, respectiv 1 an și 2 luni închisoare, urmând astfel ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) din C. pen., respectiv a interzicerii dreptului de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și de a comunica cu persoana vătămată D. pe o perioadă de 2 ani, în condițiile prevăzute de art. 68 din C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată D.) pe durata executării pedepsei principale conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 104 alin. (2) din C. pen., s-a revocat liberarea condiționată a inculpatului din executarea Sentinței penale nr. 458 din 18 aprilie 2012 pronunțată de Judecătoria Moreni, definitivă prin nerecurare la data de 16 mai 2012 și s-a adiționat la pedeapsa aplicată în cauză restul rămas neexecutat din sentința amintită, respectiv 207 zile (6 luni și 27 zile închisoare), rezultând astfel o pedeapsă rezultantă de 6 ani, 2 luni și 27 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) din C. pen., respectiv a interzicerii dreptului de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și de a comunica cu persoana vătămată D. pe o perioadă de 2 ani, în condițiile prevăzute de art. 68 din C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) din C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorități publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată D.) pe durata executării pedepsei principale conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din data de 29 aprilie 2015, ora 12:45 - 30 ianuarie 2015, ora 12:45, precum și durata arestului preventiv din data de 30 ianuarie 2015 până în data de 30 martie 2015, durata arestului la domiciliu din data de 30 martie 2015 până la data de 29 mai 2015 și durata arestului preventiv din data de 16 noiembrie 2015 până la data de 1 februarie 2016.

În temeiul art. 399 alin. (1) raportat la art. 211 și art. 208 alin. (5) din C. proc. pen., s-a menținut măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul A.

Pe latură civilă, s-a luat act că persoanele vătămate B., C. și D. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumelor de 5.950 euro și 13.200 RON cu privire la care a fost instituit sechestru asigurător prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov din data de 30 ianuarie 2015 și consemnate la E. conform recipiselor seria x nr. x din 2 februarie 2015 și TA nr. x din 2 februarie 2015, aflate în volumul IV, dosar urmărire penală.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov din 30 ianuarie 2015 asupra sumelor de 5.950 euro și 13.200 RON.

Împotriva acestei sentințe, a formulat apel inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 548/AP din 21 iunie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 1857 din 12 octombrie 2016 a Judecătoriei Brașov.

În baza art. 422 din C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului și perioada începând cu data de 18 februarie 2017 până la data de 21 iunie 2017, inclusiv.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească statului suma de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Totodată, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de inculpatul A. și, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, a dispus sesizarea Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 din C. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 548/AP din 21 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, la data de 23 octombrie 2017, a declarat recurs în casație inculpatul A.

Prin Decizia nr. 74/RC din data de 09 martie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a respins, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 548/AP din 21 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Împotriva Deciziei nr. 74/RC din data de 9 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a formulat contestație la executare condamnatul A., invocând ca temei de drept art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. coroborat art. 16 alin. (1) din Constituția României, art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 4 din Protocolul adițional la Convenție.

Cererea a fost înregistrată, inițial, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 4 august 2020, sub nr. x/2020 și repartizată, în mod aleatoriu, completului de judecată C5, cu prim termen de judecată fixat pentru data de 11 septembrie 2020.

Prin încheierea de ședință din data de 25 septembrie 2020, pronunțată de Completul C5 din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea contestației pendinte la Completul C10 din cadrul aceleiași secții, spre competentă soluționare.

Pe cale administrativă, s-a stabilit termen de judecată pentru soluționarea contestației la executare pendinte la data de 30 octombrie 2020, concluziile părților și ale procurorului de ședință fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând cauza cu prioritate, prin prisma excepției de necompetență invocată, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 598 și următoarele din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în prezenta cauză, competența de soluționare aparține Judecătoriei Brașov, în considerarea următoarelor argumente:

Procedura de soluționare a contestației la executare vizându-l pe condamnatul A. este guvernată de dispozițiile art. 598 din C. proc. pen. care, în alin. (2), statuează că în cazul contestației care vizează vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută (cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen. - ipoteza speței), cererea se adresează instanței "care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție."

Dispozițiile legale precitate disciplinează, așadar, competența de soluționare a contestațiilor la executare întemeiate pe cazul prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în funcție de hotărârea asupra căreia poartă, în mod concret, nelămurirea ce constituie fundamentul cererii. Astfel, în ipoteza în care nelămurirea vizează o dispoziție din hotărârea instanței de fond, contestația la executare este de competența acestei instanțe, chiar și în ipoteza în care hotărârea sa a fost atacată conform legii, fără a fi modificate, însă, în jurisdicția superioară, dispozițiile ce se execută. Numai în ipoteza în care nelămurirea vizează o dispoziție pronunțată direct în hotărârea instanței de apel sau recurs în casație, competența de soluționare a contestației la executare revine instanței de control judiciar care a pronunțat respectiva hotărâre.

Stabilirea hotărârii asupra căreia poartă nelămurirea presupune, așadar, identificarea precisă a aspectelor ce se impun a fi clarificate și, în funcție de natura acestora, a posibilității concrete pe care instanța, prin prisma atribuțiilor jurisdicționale specifice fiecărei faze procesuale în parte, o are în elucidarea lor.

Aplicând acest algoritm de interpretare la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că, în raport de solicitările concrete ale contestatorului A., instanța competentă să soluționeze contestația la executare vizându-l pe condamnat este Judecătoria Brașov, în prezent, contestatorul aflându-se în executarea pedepsei aplicată prin Sentința penală nr. 1857 din 12 octombrie 2016 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 548/AP din 21 iunie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția penală prin care a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.

Se constată astfel că dispozițiile Sentinței penale nr. 1857 din 12 octombrie 2016 a Judecătoriei Brașov, astfel cum acestea se execută la acest moment, nu au fost modificate în calea de atac a apelului și nici în calea de atac extraordinară a recursului în casație.

Or, Înalta Curte nu poate primi susținerile contestatorului potrivit cărora acesta a formulat contestație la executare conform dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. împotriva Deciziei nr. 74/RC din 9 martie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, deoarece această hotărâre a fost pronunțată în calea extraordinară de atac a recursului în casație prin care a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de condamnat întemeiată în drept pe dispozițiile prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 din C. proc. pen.

Niciuna dintre criticile contestatorului A. nu vizează vreo nelămurire cu privire la hotărârea pronunțată de instanța supremă.

De altfel, Înalta Curte remarcă faptul că încă de la termenul de judecată din 25 septembrie 2020, procurorul de ședință a formulat concluzii de trimitere a cauzei la Judecătoria Brașov, spre competentă soluționare, în raport de precizările concrete ale contestatorului din cadrul ședinței de la acea dată, arătând, în mod explicit, că indiferent de dispozițiile pe care condamnatul își întemeiază în drept cererea, respectiv pe art. 598 alin. (1) lit. c) sau lit. a) din C. proc. pen., competența de soluționare a cauzei pendinte nu revine, în niciun caz, instanței supreme.

În consecință, având în vedere că a fost precizat temeiul de drept al cauzei pendinte de către contestator la termenul de judecată din data de 25 septembrie 2020 și menținut în cadrul ședinței de judecată din data de 30 octombrie 2020 vizând incidența dispozițiilor prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., pentru argumentele prezentate, Înalta Curte de Casație și Justiție va trimite cauza având ca obiect contestația la executare formulată de condamnatul A. la Judecătoria Brașov, spre competentă soluționare.

Potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, în cuantum de 313 RON, va fi suportat din fondul Ministerului Justiției.