ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 682/AP din data de 23.11.2020 a Curții de Apel Brașov, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare declarată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 623/Ap din 07.07.2017 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul penal nr. x/2016

A fost obligat contestatorul să plătească în favoarea statului suma de 200 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Pentru a hotărî în acest sens, s-a reținut, în esență, că la data de 11.09.2020 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. x/2020, contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei nr. 623 din 07.07.2017 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul penal nr. x/2016

În susținerea cererii contestatorul condamnat a arătat, în esență, că decizia instanței de apel s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională și pe probe ce au fost nelegal administrate. A arătat că în dosarul penal nr. x/2016, în care a fost condamnat, deși a solicitat să se facă aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 51/2016 și să elimine probele obținute în mod ilegal, cererea i-a fost respinsă în mod nejustificat.

Curtea de apel a reținut că prin Sentința penală nr. 1128/9.06.2016, pronunțată în Dosar nr. x/2016, Judecătoria Brașov a dispus, în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru comiterea cărora inculpatul A. a fost trimis în judecată din șantaj, prevăzută și pedepsită de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. a) C. pen. (persoană vătămată B.) și șantaj, prevăzută și pedepsită de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. a) din C. pen. (persoană vătămată C.), toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., în șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (persoană vătămată B.) și șantaj, prevăzută și pedepsită de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 77 lit. a) C. pen. (persoană vătămată C.), ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă din data de 03.09.2015), prevăzută și pedepsită de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) și art. 77 lit. a) din C. pen. (persoană vătămată C.).

În baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă din perioada septembrie - octombrie 2015), prevăzută și pedepsită de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată B.).

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele anterior stabilite, aplicând inculpatului pedeapsa principală rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare (compusă din pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă principală, respectiv 1/3 din 3 ani închisoare, adică 1 an închisoare).

În baza art. 72, alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii/arestării preventive/arestului la domiciliu, respectiv de la 09.11.2015 - la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestului la domiciliu instituită împotriva inculpatului în prezenta cauză.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumelor de 450 euro și 3.250 RON, consemnate la J. cu chitanța nr. x din 12.11.2015 și recipisa x, respectiv chitanța nr. x din 12.11.2015 și recipisa nr. x .

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) și alin. (5) C. pen. a dispus confiscarea specială de la inculpat a diferenței dintre suma totală de 7.000 euro și sumele anterior menționate (450 euro și 3.250 RON).

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin Decizia penală nr. 623 din data de 07.07.2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, părțile civile D., E., F. și inculpatul B. împotriva Sentinței penale nr. 1.128 din 9.06.2016 a Judecătoriei Brașov, pronunțată în Dosar nr. x/2016, care a fost desființată în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului A., soluționarea laturii civile și greșita reținere a stării de recidivă față de inculpatul B.

Rejudecând în aceste limite; a fost descontopită pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, după cum urmează:

- 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă din data de 03.09.2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) și art. 77 lit. a) din C. pen. (persoană vătămată C.);

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă din perioada septembrie - octombrie 2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată B.), și înlătură sporul de 1 an închisoare.

Au fost majorate pedepsele aplicate față de inculpat, după cum urmează: de la 3 ani și 6 luni închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă din data de 03.09.2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) și art. 77 lit. a) din C. pen. (persoană vătămată C.); de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă din perioada septembrie - octombrie 2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată B.).

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă principală, respectiv 1/3 din 4 ani închisoare, adică 1 și 4 luni închisoare, în final inculpatul execută pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare. S-a dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată perioada de arest la domiciliu de la 10.06.2016 la 20.01.2017 și de arest preventiv de la 18.02.2017 la zi.

Au fost obligați inculpații B., A., G., H. și I. la plata de despăgubiri civile către părțile civile D., E. și F., după cum urmează: echivalentul în RON la data plății la cursul BNR a sumei de 67.000 euro plus dobânda legală calculată de la data de 30.08.2015 la data plății; suma de 3300 RON plus dobânda legală calculată de la data de 30.08.2015 la data plății cu titlu de daune materiale.

Verificând admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare formulată de condamnatul A., în conformitate cu dispozițiile art. 431 C. proc. pen., Curtea a constatat că motivele invocate de contestator nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

Astfel, instanța de apel a reținut că, motivul de contestație în anulare invocat, respectiv neaplicarea unei decizii a Curții Constituționale în cauza în care a fost condamnat contestatorul, nu se încadrează în cazurile exprese de contestație în anulare prevăzute de C. proc. pen. (s-ar putea analiza incidența articolului 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., dar în alt cadru procesual, nu în judecarea unei contestații în anulare). Nu se poate susține nici că ne aflăm în prezența unui caz de încetare a procesului penal, din moment ce Decizia CCR nr. 51/2016 viza nelegalitatea unor mijloace de probă aflate la dosarul cauzei, iar aplicarea acestei decizii ar fi avut ca efect înlăturarea unor mijloace de probă, iar nu pronunțarea în mod obligatoriu a unei soluții de încetare a procesului penal.

Pe de altă parte, conform Deciziei nr. 10/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța ce soluționează contestația în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanța de a apel a dezbătut și a analizat incidența cauzei de încetare a procesului penal. Or, la fila nr. x din Decizia penală nr. 623 din 07.07.2017, instanța de apel a analizat și s-a pronunțat pe cererea formulată de contestator de aplicare a Deciziei CCR nr. 51/2016, cu consecința înlăturării proceselor-verbale de redare a comunicărilor de la dosar, respingând motivat această cerere.

Astfel, Curtea a observat, în primul rând, că aplicarea acestei decizii a Curții Constituționale nu reprezintă un caz de încetare a procesului penal și, în al doilea rând, că instanța de apel, prin Decizia penală nr. 623 din 07.07.2017, a analizat și s-a pronunțat pe această cerere a contestatorului, formulată cu ocazia judecării apelului. Or, pe calea contestației în anulare nu este posibilă a rejudecare a cererii formulate de contestator în procesul penal în care s-a dispus condamnarea sa, cerere de excludere a convorbirilor telefonice interceptate, în baza Deciziei CCR nr. 51/2016.

Instanța de apel a considerat că, prin decizia atacată în acest dosar, că probele sunt legal administrate și nu se impune constatarea nulități lor, în acest cadru procesual reprezentat de judecarea unei contestații în anulare, nu este posibilă o rejudecare a cererii contestatorului de anulare a acelor mijloace de probă întrucât legea procesual penală (art. 426 C. proc. pen.) nu permite încălcarea autorității de lucru judecat a Deciziei penale nr. 623 din 07.07.2017 decât în cazurile expres prevăzute de art. 426 C. proc. pen., cazuri ce nu se regăsesc în prezenta speță.

Astfel, în baza art. 431 C. proc. pen. Curtea a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 623/Ap din 07.07.2017 a Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul penal nr. x/2016

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul A.

La termenul din data de 10 martie 2021 Înalta Curte a invocat excepția inadmisibilității apelului formulat.

Examinând excepția inadmisibilității apelului invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 129 din Constituția României, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Astfel, căile de atac pot fi exercitate de către părți atunci când sunt prevăzute de lege și în condițiile stabilite de lege.

Potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. Apelul este o cale ordinară de atac prevăzută de lege care devoluează fondul cauzei.

Hotărârea atacată de condamnatul A. este o decizie pronunțată de instanța de apel, care a soluționat o cale extraordinară de atac, de retractare, respectiv contestația în anulare formulată de același condamnat împotriva deciziei prin care a fost soluționată în fond acțiunea penală exercitată împotriva sa de către parchet.

Decizia prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată împotriva unei decizii pronunțate de instanța de apel este definitivă și deci nu mai poate fi supusă căii de atac a apelului, pentru simplul fapt că numai hotărârile prevăzute de art. 408 C. proc. pen. pot fi supuse apelului, iar decizia pronunțată de instanța de apel, prin care a respins ca inadmisibilă contestația în anulare, nu se încadrează printre acestea.

Dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen., potrivit cărora "sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă" sunt aplicabile în procedura de judecare a contestației în anulare, în cazul admiterii acesteia, al desființării hotărârii și al rejudecării apelului sau al rejudecării cauzei după desființare, deci numai după parcurgerea examinării admisibilității în principiu a contestației în anulare și după admiterea acesteia.

De altfel, în considerentele Deciziei nr. 5/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a reținut că hotărârile judecătorești pronunțate în etapa admiterii în principiu a contestației în anulare, etapă reglementată distinct în dispozițiile art. 431 din C. proc. pen., sunt definitive. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

Prin urmare, văzând că decizia împotriva căreia s-a exercitat apel în prezenta cauză este o hotărâre definitivă, care nu mai este supusă apelului, potrivit art. 408 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil apelul declarat contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 682/AP din data de 23 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 682/AP din data de 23 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10 martie 2021.

GGC - ED