ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție nr. 171/P/2006 din 14 decembrie 2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P.C.M. - pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 C. pen., art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., ambele cu referire la dispozițiile art. 12 lit. a) și art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. S-a reținut că într-un dosar al Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, înregistrat sub nr. 10/P/2005 a fost cercetat învinuitul M.I.

pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție, în legătură cu încheierea unor convenții de schimb cu C.N.L.O. și cu modul în care a beneficiat de reconstruirea unui imobil, fiind ulterior trimis în judecată în dosarul respectiv, prin rechizitoriul din 5 septembrie 2006 și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen. În fapt, în perioada iulie - august 2006 inculpatul M.I. a luat cunoștință de materialul de urmărire penală existent în dosarul penal care îl privea, inclusiv de un act de control întocmit în baza Ordinului nr. 62 din 18 februarie 2005 al M.E.C., înaintat la D.N.A.

la data de 29 mai 2006, act care prin conținutul său îl încrimina pe inculpatul M.I. În contextul în care pe data de 18 august 2006 urma să se finalizeze prezentarea materialului de urmărire penală în dosarul privindu-l pe inculpatul M.I., inculpatul P.C.M. - care avea la acea dată calitatea de secretar de stat în M.E.C., cu atribuții de condamnare a D.R.C.E. a elaborat Ordinul nr. 534 din 4 august 2006 pentru efectuarea unui control al activității S.N.L. Oltenia având ca tematică verificarea convențiilor de schimb încheiate de C.N.L.O. cu familia M. S-a mai reținut în actul de inculpare că efectuarea controlului respectiv a avut loc sub pretinsa motivare a unei informări necesare conducerii ministerului, iar raportul de control întocmit, care a fost favorabil inculpatului M.I., a fost înaintat prin fax, din dispoziția inculpatului P.C.M.

în data de 18 august 2006 la D.N.A., urmare la adresa nr. 102148 din 29 mai 2006, actul fiind semnat pentru ministru de către inculpatul P.C.M., fără ca acesta să fi fost delegat în acest sens printr-un ordin. Se motivează în considerentele rechizitoriului că ordinul nr. 534 din 4 august 2006, în baza căruia s-a efectuat controlul la S.N.L. Oltenia, a fost emis cu încălcarea de către inculpatul P.C.M. a procedurilor privind elaborarea și avizarea internă a proiectelor de acte normative, astfel cum au fost stabilite prin Regulament, în scopul vădit de a-l favoriza pe inculpatul M.I. Astfel, se reține că Ordinul nr. 534 din 4 august 2008 a fost elaborat de către inculpatul P.C.M. fără o consultare a direcțiilor de specialitate, fără o prezentare și motivare corespunzătoare a necesității emiterii Ordinului, care a fost redactat de către inculpatul P.C.M.

pe laptop-ul său personal și nu a fost supus avizării direcțiilor de specialitate. Ordinul respectiv a fost prezentat ministrului spre însușire și aprobare de către inculpatul P.C.M., cu încălcarea dispozițiilor Regulamentului, înainte de a se obține pe exemplarul nr. 2 al Ordinului avizele direcțiilor de specialitate, iar pentru acoperirea lipsei avizelor respective, ulterior semnării de către ministru, Ordinul a fost prezentat spre avizare secretarului general - martorul V.P.

Față de urgența impusă de termenul foarte scurt pentru obținerea raportului de control și înaintarea lui la D.N.A., dar și lipsa consultării specialiștilor din Direcția Generală Legislație și Management au făcut ca mențiunea „secretar general” să fie efectuată pe exemplarul nr. 1 semnat de către ministru și nu pe exemplarul nr. 2, cum prevedea Regulamentul, mențiunea suplimentară pe Ordinul aprobat de către ministru fiind efectuată ulterior de către martora V.V.A., consilier la cabinetul secretarului de stat P.C.M., la solicitarea acestuia din urmă, prin introducerea în calculator pe o pagină albă a mențiunii și apoi imprimarea acesteia pe exemplarul de Ordin aprobat. S-a concluzionat că față de contextul în care avizul secretarului general V.P.

a fost solicitat pe un Ordin deja aprobat de către ministru, semnătura acestuia a fost o simplă formalitate. În ce privește înregistrarea și arhivarea Ordinului nr. 534 din 4 august 2006 s-au constatat o serie de nelegalități menite să asigure ascunderea neregularităților ordinului respectiv și motivul real al emiterii acestuia ca și destinația Raportului de control întocmit în baza Ordinului nr. 534. Tocmai pentru a elimina posibilitatea sesizării unor aspecte de nelegalitate privind forma și conținutul Ordinului nr. 534/2006, de către secretarul general al șefii direcțiilor de specialitate din minister, operațiunile de înregistrare și avizare a Ordinului au fost realizate de consiliera V.V.A.

la cererea inculpatului P.C.M. Pe de altă parte, încălcând prevederile Regulamentului potrivit cărora ordinul trebuia adus la cunoștința compartimentelor ministerului de către Direcția Generală Legislație, Management care alături de Direcțiile de Specialitate aveau obligația de a aduce la îndeplinire prevederile ordinului, inculpatul P.C.M. a dispus comunicarea Ordinului nr. 534/2006 prin cabinetul său, de către martora V.V.A.

De altfel, aceasta din urmă a solicitat număr de înregistrare la Serviciul Contencios anterior obținerii avizelor legale și deși ordinul respectiv a fost înregistrat pe data de 4 august 2006 martora la adus la cunoștința unuia dintre membrii comisiei care urma să efectueze controlul dispus, la data de 14 august 2006, iar altor membrii nici nu l-a comunicat, în condițiile în care activitatea de control trebuia efectuată în perioada 7-10 august 2006, iar Raportul trebuia finalizat până pe data de 12 august 2006. Se menționează în actul de inculpare că inculpatul P.C.M.

avea cunoștință că în perioada respectivă, în care trebuia să se efectueze controlul dispus prin Ordinul nr. 534/2006, o parte dintre membrii desemnați să facă parte din Comisia de control se aflau în imposibilitatea de a participa la realizarea controlului, fiind plecați din țară, în delegații, la cursuri de perfecționare sau în concedii de odihnă, însă inculpatul nu a dispus măsuri de înlocuire a acestora. S-a apreciat de către Parchet ca fiind evident faptul că prin modul de comunicare al Ordinului nr. 534/2006 nu s-a urmărit realizarea unui control obiectiv și fundamentat, ci dimpotrivă realizarea unui Raport superficial și favorabil numitului M.I., prin care să se înlăture concluziile unui Raport al corpului de control al ministrului, anterior înaintat de către M.E.C.

la solicitarea D.N.A. S-a mai reținut în actul de inculpare că raportul de control în forma înaintată la D.N.A. în data de 18 august 2006 nu a fost redactat de către membrii comisiei și nu a fost rezultatul verificărilor efectuate de către aceștia, raportul tehnoredactat fiind pus la dispoziția lor pentru a fi semnat, împreună cu anexele, de către inculpatul P.C.M. În fapt, din dispoziția inculpatului, în ziua de 14 august 2006, martora V.V.A. a solicitat martorei D.E.L. să semneze raportul de control, însă aceasta din urmă a refuzat, solicitând să-i fie comunicat mai întâi Ordinul prin care a fost desemnată ca membru al Comisiei de control, precum și obiectivele controlului. Solicitarea de a semna raportul prezentat martorei D.E.L.

a avut loc în biroul și în prezența directorului B.D., iar la refuzul manifestat de aceasta, martora V.V.A. i-a lăsat spre studiu raportul de control. În aceeași zi martora V.V. i-a solicitat și martorei C.C. să semneze Raportul de control, după ce anterior îi comunicase Ordinul nr. 534 din 4 august 2006. Martora C.C. a refuzat să semneze Raportul la a cărui redactare nu a participat și care nu era semnat de nici un alt membru al comisiei, împrejurare în care martora V.V. i-a înmânat spre consultare o copie a raportului și a asigurat-o că Raportul va fi semnat de către G.M.S. și ceilalți membrii ai comisiei, cu care inculpatul P.C.M. deja discutase. După ce martora C.C. a studiat Raportul de control și tematica stabilită, a revenit la cabinetul martorei V.V., unde dealtfel i-a fost înmânată o copie a Raportului, pentru a solicita precizări, ocazie cu care a fost îndrumată să ia legătura cu inculpatul P.C.M.

Copia raportului de control prezentată martorei C.C. era diferită de cea înmânată celorlalți membrii ai comisiei, atât sub aspectul formei cât și al conținutului. În dimineața aceleiași zile, de 14 august 2006, inculpatul P.C.M. a înmânat un exemplar al Raportului și anexelor, martorului G.M.S., cerându-i să îl semneze urgent, deoarece termenul stabilit prin Ordin pentru redactarea actului de control expirase, iar apoi să-l predea martorei A.I., ceea ce martorul G. a și făcut, deși nu efectuase personal nici o verificare, ci doar a procedat la punctarea sub aspectul existenței a Raportului cu anexele și tematica de control (acte care îi fuseseră prezentate în condițiile arătate). Se precizează în actul de inculpare că, până la data de 14 august 2006 nici unul dintre membrii comisiei, cu excepția martorei A.I., nu cunoșteau conținutul Ordinului nr. 534 din 4 august 2006 și nu efectuaseră verificări potrivit tematicii.

Martora A.I. era cea care se deplasase la Târgu Jiu în ziua de 8 august 2006 și care a discutat pe marginea tematicii de control cu mai multe persoane din cadrul S.N.L.O. și C.E. Turceni. Inculpatul P.C.M. a fost cel care a coordonat activitatea de control efectuată de A.I., în sensul că a anunțat conducerea S.N.L.O. cu privire la deplasarea comisiei, activitatea desfășurându-se sub supravegherea directorului economic M.I., persoană care dealtfel a primit-o pe martora A.I. și s-a preocupat să-i fie furnizate informațiile necesare. În acest sens, directorul general al S.N.L.O., B.D. a pus la dispoziția comisiei două adrese înaintate de S.N.L.O. către D.N.A., care vizau aspecte supuse controlului, dar care conțineau date eronate și erau favorabile inculpatului M.I.

Una dintre adrese era semnată de inculpatul P.C.M., actele respective fiind prezentate comisiei cu scopul de a influența actul de control în favoarea inculpatului M.I., sens în care au fost selectate documentele, unele fiind puse la dispoziție în extras pentru a nu fi sesizate neregulile privind realizarea schimbului de terenuri. Față de împrejurarea că în raportul pus la dispoziție membrilor comisiei de către inculpatul P.C.M. se făcea referire la verificări care ar fi fost efectuate de către cei cinci membrii ai comisiei și de vizualizarea imobilului în discuție, dar și pentru că în Raport nu se răspunde în totalitate unui punct din tematica controlului, martorele A.I., C.C. și D.E. s-au deplasat la Târgu Jiu în ziua de 16 august 2006, iar la întoarcere cele trei au semnat Raportul în forma pusă la dispoziție de inculpatul P.C.M., care era semnat și de către martorul G.M.S.

În aceeași zi, cele trei martore și-au dat seama, din conținutul Anexelor la Raport că, documentația de schimb, programele de investiții, documentele referitoare la programele generale de exploatare, perimetrul de licență sau cele afectate de lucrările miniere, se aflau la D.N.A., fiind ridicate în cursul cercetărilor care se efectuau în Dosarul nr. 10/P/2005, astfel că nu puteau fi verificate, motiv pentru care martorele au convenit să redacteze un nou Raport în care să nu se mai precizeze că s-au efectuat verificări nemijlocite și să fie eliminată mențiunea cu privire la deplasarea la Târgu Jiu doar a martorei A.I. Ca urmare, martora A.I. a procedat la redactarea unui alt Raport de control, pe structura celui prezentat de inculpatul P.C.M., cu precizările că aspectele consemnate corespundeau discuțiilor purtate la sediul S.N.L.O.

și că nu s-a stabilit modul în care s-a făcut selecția firmei de construcții, modul în care s-a derulat construcția și nici cum s-a realizat mediatizarea. Acest ultim Raport a fost semnat de cele trei martore și ambele variante ale Raportului de control au fost duse la cabinetul ministrului de către martora A.I., la momente diferite, pentru a se discuta și a fi examinate, astfel că în acest context inculpatul P.C.M. nu a luat cunoștință decât de prima variantă a Raportului. În dimineața zilei de 18 august 2006, când urma să se finalizeze prezentarea materialului de urmărire penală în dosarul privindu-l pe inculpatul M.I., inculpatul P.C.M. a înaintat la D.N.A. cu o adresă înregistrată la cabinetul ministrului și semnată personal pentru ministru, Raportul de control care purta semnăturile a patru din cei cinci membrii ai Comisiei de control.

Adresa de înaintare a documentului la D.N.A. fusese redactată de către martora Vlad Victoria Alina la solicitarea inculpatului P.C.M. și se făcea mențiunea în cuprinsul adresei că aceasta era transmisă în completarea adresei anterioare, nr. 102148 din 29 mai 2005 și în vederea soluționării dosarului nr. 10/P/2005. Parchetul a apreciat că din conținutul adresei rezultă că s-a dorit o înlăturare a concluziilor primului Raport de control întocmit inițial și care era defavorabil inculpatului M.I. Se mai reține în rechizitoriu că Raportul de control privind situația reconstrucției gospodăriei familiei M. de către C.N.L.O. SA întocmit în baza Ordinului nr. 534/2006 al M.E.C.

a fost falsificat cu prilejul întocmirii, prin atestarea unor fapte nereale și prin omisiunea cu știință de a insera aspectele de nelegalitate privind realizarea schimbului și reconstrucției gospodăriei familiei M., falsul fiind săvârșit în scopul ascunderii infracțiunilor de corupție săvârșite de inculpatul M.I., care a fost trimis în judecată în Dosarul nr. 10/P/2005. Caracterul fals al aspectelor consemnate în Raportul de control rezultă, în opinia Parchetului, din faptul că evidențele S.N.L.O. privind programele de exploatare, cele de investiții, perimetrele de licență, care vizau schimbul efectuat de C.N.L.O. cu familia M. nu puteau fi verificate de membrii Comisiei de control în luna august 2006 pentru că actele erau deja ridicate de D.N.A.

Pe de altă parte, afirmația că în zonele afectate existau restricții de eliberare a autorizațiilor de construcții prevăzute în planurile urbanistice și care erau cunoscute de locuitori și autoritățile locale, nu este susținută de documente, iar Primăria comunei Fărcășești a comunicat Direcției Naționale Anticorupție că nu a avut nici o implicare în procesul de strămutare realizat de exploatările miniere, nu s-a aflat în posesia planurilor generale de exploatare, nu a avut cunoștință dacă s-au organizat întâlniri cu cetățenii din zonele afectate de lucrările miniere și nu a deținut o situație cu persoanele care urmau să fie afectate. Nici referirea la art. 2 din Hotărârea A.G.A.

nr. 1/2000 care face trimitere la programul de scoatere din circuitul agricol a suprafețelor afectate de lucrările miniere nu a fost corectă, dispozițiile respective nefiind aplicabile în cauză, deoarece terenurile care au făcut obiectul schimbului nu făceau parte din categoria terenurilor agricole.

De asemenea, precizarea de la pct. 3 din Raportul de control în sensul că reconstrucția anexelor gospodărești ca suprafață locuibilă s-ar fi făcut prin aplicarea unui raport de transformare care să păstreze echivalența valorică, potrivit Regulamentului în vigoare, aprobat prin Ordinul nr. 579/2005, s-a făcut cu ignorarea faptului că în realitate transformarea respectivă nu era permisă de Regulamentul în vigoare la data încheierii convențiilor de schimb cu familia M. Un alt aspect neconform cu realitatea se reține a fi și cel de la pct. 4 din Raport, în care se precizează că atât contractul de vânzare-cumpărare, cât și convențiile juridice încheiate cu privire la imobilele afectate de lucrări miniere nu erau interzise prin Regulamentul aprobat de C.N.L.O., când în realitate Regulamentul interzicea realizarea unor schimburi în situația în care nu era clarificată situația juridică a terenurilor, iar prin convenția încheiată cu familia M., C.N.L.O.

primea doar construcțiile, fără teren, așa cum dealtfel le dobândise prin contract de vânzare-cumpărare autentificat. În Raport s-a omis a se mai preciza că imobilul adus la schimb de familia M. în cazul Convenției încheiate cu EMC Jilț a făcut obiectul unui partaj voluntar, în urma căruia familiei M. îi revenise un grajd de 10,53 m 2 și un fânar de 80 m 2 (etaj). Deși la pct. 6 din Raport se arată că prețul de reconstrucție pentru familia M. a fost cu 3 milioane de lei mai mic decât prețul mediu ponderat practicat pentru reconstrucția gospodăriilor respective și că este a 28-a din cele 37 de gospodării construite de E.M.C. Roșia în cartierul Vărsături, în realitate s-au raportat prețurile din anii 2002-2003 la cele din anii 2004-2005.

În fine se mai reține că deși la pct. 7 din tematica de control se dispuneau verificări cu privire la efectuarea recepțiilor, în Raport nu s-a precizat faptul că nu a fost efectuată recepția finală și motivele pentru care nu a fost posibilă efectuarea recepției finale și a predării-primirii imobilului. S-a omis a se arăta că în realitate nerealizarea recepției finale a fost o consecință a modului în care a beneficiat familia M. de reconstrucția imobilului și anume prin contribuția mai multor unități miniere, pe baza unor proiecte de execuție succesive, fără a se putea stabili lucrările efectuate de fiecare unitate în parte pe baza măsurătorii (conform Legii cadastrului), ci doar pe situații de lucrări.

Ca urmare se concluzionează în actul de inculpare că deși Raportul de control trebuia să fie un act obiectiv, în realitate nu s-au stabilit cauzele neefectuării recepțiilor și nici care au fost persoanele responsabile în cauză. Referitor la cea de-a doua formă a Raportului de control, semnat de martorele A.I., C.C. și D.E.L. se arată în rechizitoriu, că actul respectiv a fost întocmit pe structura celui dintâi (la care s-a făcut referire) păstrându-se cea mai mare parte a mențiunilor de la pct. 2-9, eliminându-se doar precizările privind verificarea documentației (așa cum deja s-a arătat) și cu mențiunea expresă că nu s-a stabilit cum s-a făcut selecția firmei de construcții și mediatizarea preliminatului.

Sub aspectul încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului P.C.M., s-a constatat că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 C. pen. și art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., ambele cu referire la art. 12 lit. a) și art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și constau în aceea că, în calitate de secretar de stat în cadrul M.E.C., în scopul de a-l favoriza pe inculpatul M.I. și de a zădărnici cercetările în dosarul în care acesta din urmă era cercetat de D.N.A. în legătură cu fapte de corupție, a solicitat ministrului emiterea Ordinului nr. 534 din 4 august 2006 pentru efectuarea unui control al activității S.N.L.O.

a cărui tematică viza încheierea convențiilor de schimb și reconstrucția imobilului pentru familia M.I. (fapte care au făcut obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 10/P/2005, dispunându-se trimiterea în judecată), iar ulterior a pus la dispoziția membrilor Comisiei pentru a fi semnat un Raport în care se atestă date nereale cu privire la aspectele supuse verificării, act pe care din proprie inițiativă l-a înaintat la D.N.A. înainte de a fi adus la cunoștința conducerii ministerului, înaintarea fiind făcută „urmare la un act de control înaintat anterior” (care era defavorabil inculpatului M.I.). Parchetul în argumentarea soluției de trimitere în judecată a inculpatului P.C.M. a susținut că prin actul de control întocmit în baza Ordinului nr. 534 din 4 august 2006 s-a urmărit punctual înlăturarea acuzațiilor aduse inculpatului M.I.

în Dosarul nr. 10/P/2005, iar împrejurările și modalitatea de săvârșire a faptei denotă intenția inculpatului P.C.M. de a-l ajuta pe inculpatul M.I. în zădărnicirea urmăririi penale, în sensul prevăzut de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000. Existența faptelor și vinovăția inculpatului au fost stabilite în faza de urmărire penal prin mijloacele de probă menționate în rechizitoriu la filele 25-35 (Dosar de urmărire penală nr. 171/P/2006 - volumul 1). Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. 4369/85/2006, precizându-se în rechizitoriul din 14 decembrie 2006 că s-a dispus sesizarea acestei instanțe deoarece Tribunalul Sibiu este instanța la care a fost strămutată judecarea cauzei privind pe inculpatul M.I.

- trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 10/P/2005. S-a motivat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție că potrivit art. 34 lit. c) și d) C. proc. pen. când o faptă este săvârșită pentru a ascunde săvârșirea unei alte infracțiuni, ori pentru a înlesni sau asigura sustragerea de la urmărirea penală a făptuitorului altei infracțiuni, există legătură de conexitate ți reunirea cauzelor se impune pentru o mai bună înfăptuire a justiției, iar conform art. 35 alin. (5) C. proc. pen. favorizarea infractorului este de competența instanței care judecă infracțiunea la care aceasta se referea. Prin sentința penală nr. 38 din 21 februarie 2007 Tribunalul Sibiu și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, motivând că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 35 alin. (5) C. proc.

pen. și că, față de dispozițiile art. 32 și urm. C. proc. pen. nu se poate conexa un dosar al parchetului cu un dosar aflat pe rolul instanței. S-a apreciat că Tribunalul Gorj era singurul în măsură să decidă trimiterea dosarului în vederea conexării cu dosarul în care este cercetat inculpatul M.I. (dosar aflat pe rolul Tribunalului Sibiu ca urmare a strămutării cauzei). Tribunalul Gorj, prin sentința penală nr. 148 din 3 mai 2007 și-a declinat competența soluționării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 4369/85/2006 în favoarea Tribunalului Sibiu, apreciind că în raport de natura infracțiunii deduse judecății - respectiv favorizarea infractorului - și de dispozițiile legale referitoare la reunirea cauzelor, această din urmă instanță trebuie să judece cauza.

Constatându-se existența unui conflict negativ de competență a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin încheierea nr. 3002 din 5 iunie 2007 dată în Dosarul nr. 4781/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit competența soluționării cauzei privindu-l pe P.C.M. în favoarea Tribunalului Sibiu cu motivarea că dispozițiile art. 35 alin. (5) C. proc. pen. stabilesc că judecarea infracțiunii de favorizare a infractorului este de competența instanței care judecă infracțiunea la care aceasta se referă, în speță Tribunalul Sibiu, investit cu judecarea cauzei privindu-l pe inculpatul M.I. Ca urmare Dosarul a fost trimis Tribunalului Sibiu, fiind înregistrat sub nr. 2522/85/2007 (potrivit procesului-verbal din 22 iunie 2007 - fila 6 dosar instanță).

În ședința publică din 30 ianuarie 2008 instanța a respins cererea de conexare a dosarului la Dosarul nr. 432/96/2006 al Tribunalului Sibiu privind pe inculpații M.I. și V.I., cu motivarea că în acea cauză urma să se efectueze o cercetare judecătorească mai îndelungată, respectiv audierea a peste 63 de martori, efectuarea unor expertize tehnice, contabile, în timp ce în cauza în care a fost trimis în judecată inculpatul P.C.M. cercetarea judecătorească nu impune un timp îndelungat. S-a mai argumentat în sensul că potrivit art. 36 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 37 alin. (3) C. proc. pen. legiuitorul a lăsat la latitudinea instanței reunirea cauzelor aflate în conexitate sau indivizibilitate, fiind prevăzută o singură excepție și anume indivizibilitatea la care se referă art. 33 lit. c) C. proc.

pen. (situație în care reunirea cauzelor este obligatorie). Cum în cauza de față nu sunt incidente aceste din urmă dispoziții, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că instanța competentă material să judece cauza este Tribunalul Sibiu, care a fost legal investit și pentru a asigura continuitatea soluționării cauzei, cererea de conexare a celor două dosare a fost respinsă. Prin sentința penală nr. 226 din 22 decembrie 2008 Tribunalul Sibiu a declinat competența de soluționare a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 2522/85/2007 privindu-l pe inculpatul P.C.M. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a se pronunța astfel instanța a constatat, că la data de 30 noiembrie 2008 inculpatul P.C.M.

a fost ales deputat în circumscripția electorală nr. 20 Gorj, grupul parlamentar P.D.L. ți având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., potrivit cărora competența judecării în primă instanță pentru infracțiunile săvârșite de senatori și deputați revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 42 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea instanței supreme. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 2522/85/2007, iar la termenul din 24 aprilie 2009 Înalta Curte s-a pronunțat prin încheierea de ședință în sensul menținerii actelor îndeplinite de către instanța desesizată, avându-se în vedere dispozițiile art. 42 alin. (2) C. proc.

pen. În faza cercetării judecătorești desfășurată atât în fața Tribunalului Sibiu și continuată mai apoi la Înalta Curte s-a procedat la audierea inculpatului și a martorilor din acte, fiind admise și cererile de probatorii formulate de reprezentantul Ministerului Public și de inculpat prin apărătorul său, încuviințându-se audierea martorilor propuși, precum și proba cu înscrisuri. Analizând probele administrate în cauză în cele două faze ale procesului penal, respectiv la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, Înalta Curte, coroborând aceste probe reține în fapt următoarele: La începutul lunii august 2006 inculpatul M.I., cercetat în Dosarul nr. 10/P/2005 al D.N.A. - Secția de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție prevăzute de Legea nr. 78/2000, în legătură cu încheierea unor convenții de schimb cu S.N.L.O.

și modul în care a beneficiat de reconstrucția unui imobil, a fost citat la D.N.A. în vederea prezentării materialului de urmărire penală. Cu această ocazie inculpatul M.I. a luat cunoștință că la dosar exista o probă care îl incrimina, și anume Raportul de control înaintat la D.N.A. de M.E.C. cu adresa nr. 102148 din 29 mai 2006. În aceste împrejurări, la 4 august 2006 inculpatul P.C.M., care la acea dată avea calitatea de secretar de stat în Ministerul Economiei și Comerțului, funcție pe care anterior o ocupase până în iunie 2006 inculpatul M.I., al cărui subordonat fusese inculpatul P.C.M. în perioada în care ambii au lucrat la S.N.L.O. SA, a inițiat emiterea Ordinului nr. 534 prin care se constituia o Comisie de Control a activității S.N.L.O., referitor la reconstrucția gospodăriei familiei M. de către C.N.L.O., tematica controlului fiind tocmai verificarea convențiilor de schimb încheiate de C.N.L.O.

cu familia M. Ordinul nr. 534 din 4 august 2006 a fost emis cu încălcarea de către inculpatul P.C.M. a procedurilor privind elaborarea și avizarea internă a proiectelor de acte normative. Astfel, deși în Regulamentul privind procedurile de elaborare, avizare și promovare a proiectelor de acte normative, aprobat prin Ordinul M.E.C. nr. 300 din 2 iunie 2005 se prevedea în Anexa nr. 1 că la elaborarea proiectelor de acte normative (categorie în care se încadrează potrivit art. 1 din Anexa nr. 2 la ordinul menționat și ordinele ministrului) participă specialiști din cadrul ministerului, sub conducerea secretarului de stat, în funcție de obiectivul reglementării, Ordinul nr. 534 din 4 august 2006 a fost elaborat de inculpatul P.C.M.

fără consultarea Direcțiilor de Specialitate. Ordinul a fost redactat de către inculpatul P.C.M., așa cum dealtfel a și recunoscut în declarațiile sale, nu a existat o prezentare și o motivare a necesității emiterii acestui act, iar tematica de control a fost structurată pe acuzațiile aduse inculpatului M.I. de către D.N.A. în dosarul în care acesta era cercetat pentru fapte de corupție. Relevant este faptul că inculpatul P.C.M. cunoștea acuzațiile respective pentru că fusese audiat ca martor în respectivul dosar. În plus tematica de control prevăzută în Anexa la ordin viza și aspecte care nu aveau legătură cu obiectul de activitate al S.N.L.O. ca de exemplu funcțiile ocupate de inculpatul M.I.

în perioada 2000-2004 și capacitatea acestuia de a angaja societatea în raporturi juridice. Cât privește componența Comisiei de control Înalta Curte reține că prin art. 2 al Ordinului nr. 534 din 4 august 2006 inculpatul P.C.M. a desemnat membrii comisiei fără a consulta în prealabil conducerea Direcțiilor din care aceștia făceau parte, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care numele sau prenumele unora dintre membrii comisiei nu erau corect menționate, inculpatul P.C.M. fiind numit în funcția de secretar de stat cu foarte puțin timp înainte de 4 august 2006. Deși cunoștea faptul că unele dintre persoanele desemnate să facă parte din Comisia de control erau în acea perioadă (prima parte a lunii august 2006) plecate în delegații, inculpatul P.C.M.

i-a nominalizat pentru a face parte din comisie, realizând că persoanele respective în mod obiectiv nu puteau participa la activitatea de control. Inculpatul P.C.M. a relatat dealtfel că însuși ministrul i-a solicitat în cazul martorului G.M.S., să nu-l desemneze ca membru în comisia de control deoarece acesta era plecat din țară și chiar i-a propus o altă persoană, propunere de care însă inculpatul P.C.M. nu a ținut seama, desemnându-l pe martorul G. Pe de altă parte, unii dintre membrii desemnați de către inculpatul P.C.M. nici nu aveau cunoștințele necesare în domeniile vizate prin tematica de control stabilită, cum a fost cazul martorei C.C. care a relatat în declarațiile sale că „în afară de nominalizarea în comisia respectivă nu a mai fost nominalizată în vreo comisie de control de acest tip, participând potrivit specificului funcției sale doar în comisii de avizare și analiză a legalității întocmirii unor acte”.

Și martora D.E.L. a relatat instanței că „niciodată cât a lucrat în minister nu a mai făcut parte din vreo comisie de control deoarece atribuțiile sale nu erau de control”. Este evident așadar că pentru efectuarea controlului comisia a fost constituită din funcționari din cadrul unor compartimente, care nu au fost implicați în încheierea convențiilor de schimb și reconstrucția persoanelor strămutate (aspecte care formau obiectul tematicii de control) astfel că nu aveau cunoștință de actele normative specifice activității respective și de modalitatea de punere în aplicare a Regulamentului de către cei direct implicați.

De asemenea termenul foarte scurt stabilit în Ordin pentru finalizarea controlului, 7 august 2006 – 10 august 2006 „dar nu mai târziu de 12 august 2006” în condițiile unui volum mare al documentelor ce trebuiau verificate, de către membrii desemnați în comisie, care cei mai mulți (4 din 5 membrii) se aflau în imposibilitatea de a participa efectiv la activitatea de control și în plus unii nici nu aveau cunoștințele necesare în domeniul respectiv, dovedește că în realitate nu s-a dorit din partea inculpatului P.C.M. să se realizeze un control efectiv, ci doar să se întocmească un raport de control favorabil inculpatului M.I. În acest context inculpatul P.C.M. a pus la dispoziția comisiei un raport tehnoredactat solicitând semnarea acestuia de către membrii comisiei.

Acest aspect a fost relatat de membrii comisiei care audiați în calitate de martori au precizat împrejurările în care Raportul de control le-a fost pus la dispoziție și li s-a cerut să-l semneze. Din declarațiile membrilor Comisiei a rezultat că Anexele la Raport au fost puse la dispoziția martorei A.I. de către directorul S.N.L.O., cu ocazia deplasării martorei la Târgu Jiu în data de 8 august 2006, iar ulterior pe data de 17 august 2006 martora A.I. însoțită de C.C. și D.E.L. s-au deplasat la Târgu Jiu pentru a viziona imobilul care a făcut obiectul reconstrucției. Martorele au declarat constant că nu s-au verificat efectiv documentele care au stat la baza realizării schimbului și a reconstrucției imobilului familiei M. și că au semnat Raportul pus la dispoziție de inculpatul P.C.M., având reprezentarea că este un document de uz intern („pentru informarea ministrului”), iar aspectele consemnate se coroborează cu documentele care constituiau Anexele la Raport.

A mai rezultat din probele administrate în cauză că Ordinul nr. 534 din 4 august 2006 a fost prezentat ministrului spre însușite și aprobare de către inculpatul P.C.M. înainte de a obține pe exemplarul 2 avizele Direcțiilor de Specialitate, contrar prevederilor Regulamentului privind procedurile de elaborare, avizare și promovare a proiectelor de acte normative inițiate sau avizate de M.E.C., aprobat prin Ordinul nr. 300 din 2 iunie 2005, iar ulterior semnării de către ministru, Ordinul a fost prezentat spre avizare secretarului general. Martora V.V.A. a declarat că mențiunile suplimentare referitoare la avizare pe Ordinul aprobat de către ministru au fost făcute de ea la solicitarea inculpatului P.C.M., într-un mod care demonstrează intenția frauduloasă, respectiv introducerea pe o pagină albă a mențiunilor iar apoi imprimarea acestora pe exemplarul de ordin aprobat.

Pentru a ascunde Direcțiilor implicate motivul real al emiterii Ordinului nr. 534 din 4 august 2006 și destinația Raportului de control s-a ocupat de operațiunile de înregistrare și avizare a Ordinului martora Vlad Victoria Alina, care din dispoziția inculpatului P.C.M. a solicitat număr de înregistrare la Serviciul contencios anterior obținerii avizelor și a procedat la arhivarea Ordinului fără Anexă. Ca urmare s-a înlăturat posibilitatea sesizării neregulilor din cuprinsul Ordinului nr. 534/2006 de către șefii Direcțiilor de specialitate și implicit posibilitatea blocării actului. Deși potrivit Regulamentului, Ordinul nr. 534/2006 trebuia adus la cunoștință compartimentelor ministerului de către Direcția Generală Legislație, Management, urmând a fi păstrat la Serviciul contencios, inculpatul P.C.M.

a dispus comunicarea Ordinului prin cabinetul său, de către martora V.V.A. care deși l-a înregistrat pe data de 4 august 2006 l-a comunicat unuia dintre membrii comisiei la 14 august 2006 (martorei C.C.), iar altor membrii, respectiv G.M.S., I.M. și D.E.L. nici nu l-a comunicat, cu toate că activitatea de control trebuia efectuată în perioada 7 august - 10 august 2006, iar Raportul trebuia finalizat până pe 12 august 2006. Încălcarea Regulamentului privind elaborarea, emiterea și comunicarea Ordinului nr. 534/2006 este o dovadă a intenției infracționale a inculpatului P.C.M.

Lipsa unei motivări care a stat la baza emiterii Ordinului, neimplicarea Direcțiilor de specialitate în elaborarea actului, modul de constituire a Comisiei de control, fără consultarea Direcțiilor din care făceau parte persoanele desemnate ca membrii și care fie se aflau în imposibilitatea de participare la verificări efective, fie nu aveau cunoștințe de specialitate; necomunicarea Ordinului; omisiunea de a încunoștința membrii comisiei despre faptul că aspectele vizate în tematică au făcut obiectul unui act de control anterior care se dorea a fi completat, dar și punerea în circulație a unei Anexe la Ordin, nesemnată de persoanele care au întocmit-o și stabilirea unei tematici de control neconforme cu art. 1 din Ordinul nr. 534/2006 care se referă la activitatea S.N.L.O.

sunt argumente care susțin că prin acțiunile desfășurate inculpatul P.C.M. a urmărit realizarea unui Raport de control favorabil inculpatului M.I. care să-i servească interesul acestuia în dosarul penal în care era cercetat de D.N.A. pentru fapte de corupție. Din probele administrate a mai rezultat că în ziua de 18 august 2006, dată la care urma să se finalizeze prezentarea materialului de urmărire penală în dosarul în care era cercetat inculpatul M.I. pentru fapte de corupție, cu adresa nr. 103242 semnată pentru ministru de secretarul de stat P.C.M. a fost înaintat prin fax la D.N.A. un Raport de control, cu referire și în completare la o adresă anterioară, numărul 102148 din 29 mai 2006, de înaintare a Raportului întocmit cu privire la aceleași aspecte de corpul de control al ministrului.

Raportul de control în forma înaintată la D.N.A. în dimineața zilei de 18 august 2006 nu a fost rezultatul verificărilor efectuate de membrii comisiei și nu a fost redactat de către aceștia, fiind pus la dispoziția lor de către inculpatul P.C.M., din dispoziția căruia martora V.V.A. a prezentat actul respectiv membrilor comisiei de control cărora le-a solicitat să-l semneze, în împrejurările deja arătate anterior. Solicitarea adresată membrilor comisiei de a semna un Raport de control tehnoredactat mai înainte de a le fi fost comunicat acestora Ordinul prin care au fost desemnați în calitate de membrii într-o comisie de control, precum și înaintarea la D.N.A. a respectivului Raport care conținea date nereale cu privire la aspectele supuse verificării fără ca Raportul să fi fost însușit de toți membrii Comisiei, cu mențiunea de completare la o adresă anterioară și fără a putea justifica o urgență dovedesc implicarea inculpatului P.C.M.

în acțiunea de favorizare a inculpatului M.I. și de falsificare a unui înscris oficial. Raportul de control întocmit potrivit Ordinului nr. 534/2006 al M.E.C. a fost falsificat cu prilejul întocmirii prin atestarea unor fapte nereale și prin omisiunea cu știință a referirilor la aspectele de nelegalitate privind realizarea schimbului și reconstrucției gospodăriei familiei M. În realitate martorii audiați au relatat că evidențele S.N.L.O. relevante în cauză în raport cu tematica controlului nu au fost verificate de către Comisia de control pentru că actele erau ridicate de D.N.A. anterior controlului dispus pentru luna august 2006, astfel că afirmația din Raportul pus la dispoziție de inculpatul P.C.M.

referitor la verificările efectuate nemijlocit nu avea suport real. Și celelalte aspecte la care se face referire în actul de inculpare ca reprezentând fapte nereale inserate în Raportul de control dar și omisiunile cu privire la aspectele de nelegalitate care au guvernat realizarea schimbului și a reconstrucției gospodăriei familiei M. sunt susținute de înscrisurile existente la dosar coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză. Inculpatul P.C.M. a avut o poziție procesuală oscilantă, în sensul că inițial a negat orice implicare în elaborarea, emiterea și aducerea la îndeplinire a Ordinului nr. 534 din 14 august 2006, susținând că doar a executat o dispoziție a ministrului și că emiterea Ordinului a fost discutată de acesta din urmă cu G.M.S.

care ar fi desemnat și membrii comisiei de control, iar Anexa la Ordin ar fi fost redactată de martora A.I. în colaborare cu ministrul, pentru ca ulterior în urma confruntărilor efectuate să revină în parte asupra acestor declarații. Apărarea inculpatului P.C.M. în sensul că Ordinul nr. 534/2006 ar fi reprezentat voința ministrului este infirmată și de faptul că deși inculpatul a susținut că Raportul de control întocmit în baza Ordinului s-a dorit a fi o completare la un act de control anterior încheiat în baza Ordinului nr. 62/2005, în realitate în Raportul din 2006 nu s-a făcut nici o referire la actul anterior, iar pe de altă parte au fost vizate exclusiv convențiile încheiate de C.N.L.O.

cu familia M., fără a se face vreo referire la celelalte convenții de schimb. Pe de altă parte martorul S.C., care în calitate de ministru a aprobat Ordinul nr. 534 din 14 august 2006 a relatat în faza de urmărire penală că inițiatorul Ordinului a fost inculpatul P.C.M. care în calitatea sa de secretar de stat era abilitat să solicite un control cu privire la activitatea societăților din domeniul pe care în coordona, precizând și faptul că noul act de control nu a avut menirea de a completa actul de control înaintat la D.N.A. la 29 mai 2005. Aceasta deoarece controlul efectuat în baza Ordinului nr. 62/2005 s-a încheiat doar cu un Raport preliminar, astfel că nu a existat o finalizare în acel caz, urmare a unor presiuni despre care martorul S.C.

a susținut că au fost exercitate de „persoanele interesate”. Același martor a mai relatat că nu a avut cunoștință de conținutul Raportului de control înaintat la D.N.A. în ziua de 18 august 2006, fiind contactat în dimineața acelei zile de inculpatul P.C.M. care i-a spus că Raportul de control întocmit în baza Ordinului nr. 534 din 14 august 2006 a fost finalizat și că îl va înainta la D.N.A., împrejurare în care martorul i-a comunicat inculpatului că „îl poate înainta dar pe semnătura sa”. În fața instanței martorul S.C. și-a precizat poziția în sensul că „nu a solicitat inculpatului P.C.M. emiterea Ordinului nr. 534 din 14 august 2006 pentru că nu intra în atribuția sa ci a Direcțiilor de specialitate” menționând că a discutat cu inculpatul despre necesitatea unui control la societatea respectivă.

În ce privește înaintarea Raportului de control la D.N.A., la 18 august 2006, martorul a declarat că „întotdeauna pe adresele de înaintare a unor astfel de acte la organele abilitate exista o viză care purta semnătura sa în calitate de ministru, singura excepție când nu a existat o astfel de semnătură fiind în cazul Raportului de control întocmit în baza Ordinului nr. 534/2006, când adresa de înaintare a fost semnată de secretarul de stat, inculpatul P.C.M., deși nu exista o delegare de atribuții în acest sens. Martorul a mai relatat că nu a luat cunoștință de raportul respectiv nici după înaintarea unui exemplar la D.N.A. în condițiile arătate și datorită scandalului generat de trimiterea actului la parchet a hotărât „să stea deoparte”.

Deși inițial inculpatul P.C.M. a declarat că nu s-a implicat în realizarea actului de control, în urma confruntărilor care s-au efectuat între acesta și martorii audiați în cauză, a recunoscut faptul că a pus la dispoziția membrilor desemnați în Comisia de control, Raportul de control tehnoredactat. Cu toate că inculpatul a susținut că Raportul i-a fost înmânat de martora A.I., el nu a putut oferi o justificare a motivului pentru care el a fost cel care a solicitat membrilor Comisiei de control (prin intermediul martorei V.V.A.) să semneze Raportul și nici motivul pentru care unuia dintre membrii comisiei respectiv martorului G.M.S. i-a pus la dispoziție Raportul însoțit de Anexe, iar celorlalți membrii, martorele D.E.

și C.C. doar Raportul de control. Referitor la apărarea inculpatului P.C.M. în sensul că ar fi semnat pentru ministru adresa de înaintare la 18 august 2006 a Raportului de control la D.N.A. în baza unui acord verbal al ministrului, Înalta Curte o consideră lipsită de relevanță în condițiile în care Legea nr. 90/1991, H.G. nr. 738 din 3 iulie 2003 și Ordinul de delegare de competențe pentru secretarii de stat reglementează modul de reprezentare a ministerului în raporturile cu justiția, iar în speță nu a existat un ordin de delegare de atribuții în acest sens pentru inculpatul P.C.M. Reținând situația de fapt astfel cum a fost expusă, pe baza probelor administrate în cauză, la care s-a făcut referire, Înalta Curte constată, că faptele inculpatului care, în calitate de secretar de stat în Ministerul Economiei și Comerțului în scopul de a-l favoriza pe inculpatul M.I.

și de a zădărnici cercetările într-un dosar în care acesta era cercetat de D.N.A. în legătură cu fapte de corupție (împrejurare despre care inculpatul P.C.M. avea cunoștință deoarece fusese audiat ca martor) s-a implicat în emiterea Ordinului nr. 534 din 14 august 2006 pentru efectuarea unui control al activității S.N.L.O., având ca tematică încheierea convențiilor de schimb și reconstrucție a imobilului pentru familia M. (fapte care au făcut obiectul cercetărilor în Dosarul penal nr. 10/P/2005), iar ulterior inculpatul P.C.M. a pus la dispoziția membrilor comisiei de control pentru a fi semnat un Raport de control care cuprindea date nereale referitor la aspectele supuse verificărilor, Raport care a fost înaintat la D.N.A.

din proprie inițiativă a inculpatului, mai înainte de a fi adus la cunoștința ministrului și ca urmare la un act de control înaintat anterior aceleiași instituții întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 C. pen. și respectiv art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., ambele cu referire la art. 12 lit. c) și art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fapte pentru care urmează a se dispune condamnarea.

La stabilirea și aplicarea pedepsei Înalta Curte va avea în vedere criteriile generale de individualizare consacrate de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, împrejurările concrete în care acestea s-au consumat, urmările produse, ținând seama de dispozițiile generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în textele încriminatoare dar și de circumstanțele personale ale inculpatului. Astfel, calitatea pe care inculpatul o avea la data săvârșirii faptelor deduse judecății - aceea de secretar de stat în M.E.C. - este de natură a potența gravitatea acestora și periculozitatea autorului, care avea reprezentarea exactă a acțiunilor sale ilicite și a consecințelor care decurgeau din acestea, dar și impactul negativ pe care faptele sale l-au produs asupra opiniei publice, cu consecința prejudicierii și a imaginii instituției din care făcea parte, urmare scandalului public declanșat.

Pe de altă parte, Înalta Curte va avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o atitudine procesuală oscilantă, apreciindu-se în raport de toate criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. că aplicarea unor pedepse orientate spre un cuantum mediu sunt în măsură să satisfacă scopurile preventiv și punitiv al pedepsei astfel cum a fost avut în vedere de legiuitor în art. 52 C. pen. Cât privește modalitatea de executare, având în vedere argumentele expuse Înalta Curte apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile de aplicare a dispozițiilor art. 86 1 C. pen., respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pronunțarea condamnării reprezentând un avertisment pentru inculpat, astfel încât acesta, chiar fără ca o executare a pedepsei să aibă loc, nu va mai săvârși infracțiuni.

Așa fiind urmează ca, Înalta Curte să dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, iar în baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. să contopească pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, a cărei executare să o suspende sub supraveghere în temeiul art. 86 1 - 86 2 C. pen. Pe durata termenului de încercare stabilit potrivit art. 86 2 C. pen. va fi obligat inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) C. pen., urmând a se atrage atenția inculpatului potrivit art. 359 C. proc. pen. asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. referitor la revocarea suspendării executării sub supraveghere. Se va face aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

dispunându-se suspendarea executării pedepsei accesorii aplicată, pe durata suspendării executării pedepsei principale și se va desființa înscrisul falsificat, respectiv Raportul înaintat D.N.A. cu adresa nr. 103242 din 18 august 2006 a M.E.C., în temeiul art. 348 C. proc. pen. Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen. urmează a fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E În baza art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 C. pen. (cu referire la art. 12 lit. a) și lit. b) din Legea nr. 78/2000), condamnă pe inculpatul P.C.M., la o pedeapsă de 2 ani închisoare. Face aplicarea dispozițiilor art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. În baza art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. (cu referire la art. 12 lit. a) și lit. b) din Legea nr. 78/2000), condamnă pe același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare. Face aplicarea dispozițiilor art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate urmând ca inculpatul P.C.M.

să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen. În baza art. 86 1 - art. 86 2 C. pen. suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani. Pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte în prima zi de luni a fiecărui trimestru la judecătorul delegat de la instanța de executare. b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Conform art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se suspendă executarea pedepsei accesorii aplicată. Desființează înscrisul falsificat, respectiv „Raportul înaintat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.” cu adresa