ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei penale

de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Secția de Combatere a Infracțiunilor

Conexe Infracțiunilor de Corupție nr. 171/P/2006 din 14 decembrie 2006 s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatului P.C.M. - pentru săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 C. pen.,

art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., ambele cu

referire la dispozițiile art. 12 lit. a) și art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000

și cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

S-a reținut că

într-un dosar al Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor

conexe infracțiunilor de corupție, înregistrat sub nr. 10/P/2005 a fost

cercetat învinuitul M.I. pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție, în

legătură cu încheierea unor convenții de schimb cu C.N.L.O. și cu modul în care

a beneficiat de reconstruirea unui imobil, fiind ulterior trimis în judecată în

dosarul respectiv, prin rechizitoriul din 5 septembrie 2006 și pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) și cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen.

În fapt, în perioada

iulie - august 2006 inculpatul M.I. a luat cunoștință de materialul de urmărire

penală existent în dosarul penal care îl privea, inclusiv de un act de control

întocmit în baza Ordinului nr. 62 din 18 februarie 2005 al M.E.C., înaintat la

D.N.A. la data de 29 mai 2006, act care prin conținutul său îl încrimina pe

inculpatul M.I.

În contextul în care

pe data de 18 august 2006 urma să se finalizeze prezentarea materialului de

urmărire penală în dosarul privindu-l pe inculpatul M.I., inculpatul P.C.M. -

care avea la acea dată calitatea de secretar de stat în M.E.C., cu atribuții de

condamnare a D.R.C.E. a elaborat Ordinul nr. 534 din 4 august 2006 pentru

efectuarea unui control al activității S.N.L. Oltenia având ca tematică

verificarea convențiilor de schimb încheiate de C.N.L.O. cu familia M.

S-a mai reținut în

actul de inculpare că efectuarea controlului respectiv a avut loc sub pretinsa

motivare a unei informări necesare conducerii ministerului, iar raportul de

control întocmit, care a fost favorabil inculpatului M.I., a fost înaintat prin

fax, din dispoziția inculpatului P.C.M. în data de 18 august 2006 la D.N.A.,

urmare la adresa nr. 102148 din 29 mai 2006, actul fiind semnat pentru ministru

de către inculpatul P.C.M., fără ca acesta să fi fost delegat în acest sens

printr-un ordin.

Se motivează în

considerentele rechizitoriului că ordinul nr. 534 din 4 august 2006, în baza

căruia s-a efectuat controlul la S.N.L. Oltenia, a fost emis cu încălcarea de

către inculpatul P.C.M. a procedurilor privind elaborarea și avizarea internă a

proiectelor de acte normative, astfel cum au fost stabilite prin Regulament, în

scopul vădit de a-l favoriza pe inculpatul M.I.

Astfel, se reține că

Ordinul nr. 534 din 4 august 2008 a fost elaborat de către inculpatul P.C.M.

fără o consultare a direcțiilor de specialitate, fără o prezentare și motivare

corespunzătoare a necesității emiterii Ordinului, care a fost redactat de către

inculpatul P.C.M. pe laptop-ul său personal și nu a fost supus avizării

direcțiilor de specialitate.

Ordinul respectiv a

fost prezentat ministrului spre însușire și aprobare de către inculpatul P.C.M.,

cu încălcarea dispozițiilor Regulamentului, înainte de a se obține pe

exemplarul nr. 2 al Ordinului avizele direcțiilor de specialitate, iar pentru acoperirea

lipsei avizelor respective, ulterior semnării de către ministru, Ordinul a fost

prezentat spre avizare secretarului general - martorul V.P.

Față de urgența

impusă de termenul foarte scurt pentru obținerea raportului de control și

înaintarea lui la D.N.A., dar și lipsa consultării specialiștilor din Direcția

Generală Legislație și Management au făcut ca mențiunea „secretar general” să

fie efectuată pe exemplarul nr. 1 semnat de către ministru și nu pe exemplarul nr.

2, cum prevedea Regulamentul, mențiunea suplimentară pe Ordinul aprobat de

către ministru fiind efectuată ulterior de către martora V.V.A., consilier la

cabinetul secretarului de stat P.C.M., la solicitarea acestuia din urmă, prin

introducerea în calculator pe o pagină albă a mențiunii și apoi imprimarea

acesteia pe exemplarul de Ordin aprobat.

S-a concluzionat că

față de contextul în care avizul secretarului general V.P. a fost solicitat pe

un Ordin deja aprobat de către ministru, semnătura acestuia a fost o simplă

formalitate.

În ce privește

înregistrarea și arhivarea Ordinului nr. 534 din 4 august 2006 s-au constatat o

serie de nelegalități menite să asigure ascunderea neregularităților ordinului

respectiv și motivul real al emiterii acestuia ca și destinația Raportului de

control întocmit în baza Ordinului nr. 534.

Tocmai pentru a

elimina posibilitatea sesizării unor aspecte de nelegalitate privind forma și

conținutul Ordinului nr. 534/2006, de către secretarul general al șefii

direcțiilor de specialitate din minister, operațiunile de înregistrare și

avizare a Ordinului au fost realizate de consiliera V.V.A. la cererea

inculpatului P.C.M.

Pe de altă parte,

încălcând prevederile Regulamentului potrivit cărora ordinul trebuia adus la

cunoștința compartimentelor ministerului de către Direcția Generală Legislație,

Management care alături de Direcțiile de Specialitate aveau obligația de a

aduce la îndeplinire prevederile ordinului, inculpatul P.C.M. a dispus

comunicarea Ordinului nr. 534/2006 prin cabinetul său, de către martora V.V.A.

De altfel, aceasta

din urmă a solicitat număr de înregistrare la Serviciul Contencios anterior

obținerii avizelor legale și deși ordinul respectiv a fost înregistrat pe data

de 4 august 2006 martora la adus la cunoștința unuia dintre membrii comisiei

care urma să efectueze controlul dispus, la data de 14 august 2006, iar altor

membrii nici nu l-a comunicat, în condițiile în care activitatea de control

trebuia efectuată în perioada 7-10 august 2006, iar Raportul trebuia finalizat până

pe data de 12 august 2006.

Se menționează în

actul de inculpare că inculpatul P.C.M. avea cunoștință că în perioada

respectivă, în care trebuia să se efectueze controlul dispus prin Ordinul nr. 534/2006,

o parte dintre membrii desemnați să facă parte din Comisia de control se aflau

în imposibilitatea de a participa la realizarea controlului, fiind plecați din

țară, în delegații, la cursuri de perfecționare sau în concedii de odihnă, însă

inculpatul nu a dispus măsuri de înlocuire a acestora.

S-a apreciat de către

Parchet ca fiind evident faptul că prin modul de comunicare al Ordinului nr. 534/2006

nu s-a urmărit realizarea unui control obiectiv și fundamentat, ci dimpotrivă

realizarea unui Raport superficial și favorabil numitului M.I., prin care să se

înlăture concluziile unui Raport al corpului de control al ministrului,

anterior înaintat de către M.E.C. la solicitarea D.N.A.

S-a mai reținut în

actul de inculpare că raportul de control în forma înaintată la D.N.A. în data

de 18 august 2006 nu a fost redactat de către membrii comisiei și nu a fost

rezultatul verificărilor efectuate de către aceștia, raportul tehnoredactat

fiind pus la dispoziția lor pentru a fi semnat, împreună cu anexele, de către

inculpatul P.C.M.

În fapt, din

dispoziția inculpatului, în ziua de 14 august 2006, martora V.V.A. a solicitat martorei

D.E.L. să semneze raportul de control, însă aceasta din urmă a refuzat, solicitând

să-i fie comunicat mai întâi Ordinul prin care a fost desemnată ca membru al

Comisiei de control, precum și obiectivele controlului.

Solicitarea de a

semna raportul prezentat martorei D.E.L. a avut loc în biroul și în prezența

directorului B.D., iar la refuzul manifestat de aceasta, martora V.V.A. i-a

lăsat spre studiu raportul de control.

În aceeași zi martora

V.V. i-a solicitat și martorei C.C. să semneze Raportul de control, după ce

anterior îi comunicase Ordinul nr. 534 din 4 august 2006.

Martora C.C. a

refuzat să semneze Raportul la a cărui redactare nu a participat și care nu era

semnat de nici un alt membru al comisiei, împrejurare în care martora V.V. i-a

înmânat spre consultare o copie a raportului și a asigurat-o că Raportul va fi

semnat de către G.M.S. și ceilalți membrii ai comisiei, cu care inculpatul P.C.M.

deja discutase.

După ce martora C.C. a

studiat Raportul de control și tematica stabilită, a revenit la cabinetul

martorei V.V., unde dealtfel i-a fost înmânată o copie a Raportului, pentru a

solicita precizări, ocazie cu care a fost îndrumată să ia legătura cu

inculpatul P.C.M.

Copia raportului de

control prezentată martorei C.C. era diferită de cea înmânată celorlalți

membrii ai comisiei, atât sub aspectul formei cât și al conținutului.

În dimineața

aceleiași zile, de 14 august 2006, inculpatul P.C.M. a înmânat un exemplar al

Raportului și anexelor, martorului G.M.S., cerându-i să îl semneze urgent,

deoarece termenul stabilit prin Ordin pentru redactarea actului de control

expirase, iar apoi să-l predea martorei A.I., ceea ce martorul G. a și făcut,

deși nu efectuase personal nici o verificare, ci doar a procedat la punctarea

sub aspectul existenței a Raportului cu anexele și tematica de control (acte

care îi fuseseră prezentate în condițiile arătate).

Se precizează în

actul de inculpare că, până la data de 14 august 2006 nici unul dintre membrii

comisiei, cu excepția martorei A.I., nu cunoșteau conținutul Ordinului nr. 534

din 4 august 2006 și nu efectuaseră verificări potrivit tematicii.

Martora A.I. era cea

care se deplasase la Târgu Jiu în ziua de 8 august 2006 și care a discutat pe

marginea tematicii de control cu mai multe persoane din cadrul S.N.L.O. și C.E.

Turceni.

Inculpatul P.C.M. a

fost cel care a coordonat activitatea de control efectuată de A.I., în sensul

că a anunțat conducerea S.N.L.O. cu privire la deplasarea comisiei, activitatea

desfășurându-se sub supravegherea directorului economic M.I., persoană care

dealtfel a primit-o pe martora A.I. și s-a preocupat să-i fie furnizate

informațiile necesare.

În acest sens,

directorul general al S.N.L.O., B.D. a pus la dispoziția comisiei două adrese înaintate

de S.N.L.O. către D.N.A., care vizau aspecte supuse controlului, dar care

conțineau date eronate și erau favorabile inculpatului M.I.

Una dintre adrese era

semnată de inculpatul P.C.M., actele respective fiind prezentate comisiei cu

scopul de a influența actul de control în favoarea inculpatului M.I., sens în

care au fost selectate documentele, unele fiind puse la dispoziție în extras

pentru a nu fi sesizate neregulile privind realizarea schimbului de terenuri.

Față de împrejurarea

că în raportul pus la dispoziție membrilor comisiei de către inculpatul P.C.M.

se făcea referire la verificări care ar fi fost efectuate de către cei cinci

membrii ai comisiei și de vizualizarea imobilului în discuție, dar și pentru că

în Raport nu se răspunde în totalitate unui punct din tematica controlului,

martorele A.I., C.C. și D.E. s-au deplasat la Târgu Jiu în ziua de 16 august

2006, iar la întoarcere cele trei au semnat Raportul în forma pusă la

dispoziție de inculpatul P.C.M., care era semnat și de către martorul G.M.S.

În aceeași zi, cele

trei martore și-au dat seama, din conținutul Anexelor la Raport că, documentația

de schimb, programele de investiții, documentele referitoare la programele

generale de exploatare, perimetrul de licență sau cele afectate de lucrările

miniere, se aflau la D.N.A., fiind ridicate în cursul cercetărilor care se

efectuau în Dosarul nr. 10/P/2005, astfel că nu puteau fi verificate, motiv

pentru care martorele au convenit să redacteze un nou Raport în care să nu se

mai precizeze că s-au efectuat verificări nemijlocite și să fie eliminată mențiunea

cu privire la deplasarea la Târgu Jiu doar a martorei A.I.

Ca urmare, martora A.I.

a procedat la redactarea unui alt Raport de control, pe structura celui

prezentat de inculpatul P.C.M., cu precizările că aspectele consemnate

corespundeau discuțiilor purtate la sediul S.N.L.O. și că nu s-a stabilit modul

în care s-a făcut selecția firmei de construcții, modul în care s-a derulat

construcția și nici cum s-a realizat mediatizarea.

Acest ultim Raport a

fost semnat de cele trei martore și ambele variante ale Raportului de control

au fost duse la cabinetul ministrului de către martora A.I., la momente diferite,

pentru a se discuta și a fi examinate, astfel că în acest context inculpatul P.C.M.

nu a luat cunoștință decât de prima variantă a Raportului.

În dimineața zilei de

18 august 2006, când urma să se finalizeze prezentarea materialului de urmărire

penală în dosarul privindu-l pe inculpatul M.I., inculpatul P.C.M. a înaintat

la D.N.A. cu o adresă înregistrată la cabinetul ministrului și semnată personal

pentru ministru, Raportul de control care purta semnăturile a patru din cei

cinci membrii ai Comisiei de control.

Adresa de înaintare a

documentului la D.N.A. fusese redactată de către martora Vlad Victoria Alina la

solicitarea inculpatului P.C.M. și se făcea mențiunea în cuprinsul adresei că aceasta

era transmisă în completarea adresei anterioare, nr. 102148 din 29 mai 2005 și

în vederea soluționării dosarului nr. 10/P/2005.

Parchetul a apreciat

că din conținutul adresei rezultă că s-a dorit o înlăturare a concluziilor

primului Raport de control întocmit inițial și care era defavorabil

inculpatului M.I.

Se mai reține în

rechizitoriu că Raportul de control privind situația reconstrucției gospodăriei

familiei M. de către C.N.L.O. SA întocmit în baza Ordinului nr. 534/2006 al M.E.C.

a fost falsificat cu prilejul întocmirii, prin atestarea unor fapte nereale și

prin omisiunea cu știință de a insera aspectele de nelegalitate privind

realizarea schimbului și reconstrucției gospodăriei familiei M., falsul fiind

săvârșit în scopul ascunderii infracțiunilor de corupție săvârșite de

inculpatul M.I., care a fost trimis în judecată în Dosarul nr. 10/P/2005.

Caracterul fals al

aspectelor consemnate în Raportul de control rezultă, în opinia Parchetului,

din faptul că evidențele S.N.L.O. privind programele de exploatare, cele de

investiții, perimetrele de licență, care vizau schimbul efectuat de C.N.L.O. cu

familia M. nu puteau fi verificate de membrii Comisiei de control în luna

august 2006 pentru că actele erau deja ridicate de D.N.A.

Pe de altă parte,

afirmația că în zonele afectate existau restricții de eliberare a

autorizațiilor de construcții prevăzute în planurile urbanistice și care erau cunoscute

de locuitori și autoritățile locale, nu este susținută de documente, iar

Primăria comunei Fărcășești a comunicat Direcției Naționale Anticorupție că nu

a avut nici o implicare în procesul de strămutare realizat de exploatările

miniere, nu s-a aflat în posesia planurilor generale de exploatare, nu a avut cunoștință

dacă s-au organizat întâlniri cu cetățenii din zonele afectate de lucrările

miniere și nu a deținut o situație cu persoanele care urmau să fie afectate.

Nici referirea la art.

2 din Hotărârea A.G.A. nr. 1/2000 care face trimitere la programul de scoatere

din circuitul agricol a suprafețelor afectate de lucrările miniere nu a fost

corectă, dispozițiile respective nefiind aplicabile în cauză, deoarece terenurile

care au făcut obiectul schimbului nu făceau parte din categoria terenurilor

agricole.

De asemenea,

precizarea de la pct. 3 din Raportul de control în sensul că reconstrucția

anexelor gospodărești ca suprafață locuibilă s-ar fi făcut prin aplicarea unui

raport de transformare care să păstreze echivalența valorică, potrivit

Regulamentului în vigoare, aprobat prin Ordinul nr. 579/2005, s-a făcut cu

ignorarea faptului că în realitate transformarea respectivă nu era permisă de

Regulamentul în vigoare la data încheierii convențiilor de schimb cu familia M.

Un alt aspect neconform

cu realitatea se reține a fi și cel de la pct. 4 din Raport, în care se

precizează că atât contractul de vânzare-cumpărare, cât și convențiile juridice

încheiate cu privire la imobilele afectate de lucrări miniere nu erau interzise

prin Regulamentul aprobat de C.N.L.O., când în realitate Regulamentul

interzicea realizarea unor schimburi în situația în care nu era clarificată

situația juridică a terenurilor, iar prin convenția încheiată cu familia M.,

C.N.L.O. primea doar construcțiile, fără teren, așa cum dealtfel le dobândise

prin contract de vânzare-cumpărare autentificat.

În Raport s-a omis a

se mai preciza că imobilul adus la schimb de familia M. în cazul Convenției

încheiate cu EMC Jilț a făcut obiectul unui partaj voluntar, în urma căruia

familiei M. îi revenise un grajd de 10,53 m

2

și un fânar de 80 m

2

(etaj).

Deși la pct. 6 din

Raport se arată că prețul de reconstrucție pentru familia M. a fost cu 3

milioane de lei mai mic decât prețul mediu ponderat practicat pentru

reconstrucția gospodăriilor respective și că este a 28-a din cele 37 de

gospodării construite de E.M.C. Roșia în cartierul Vărsături, în realitate s-au

raportat prețurile din anii 2002-2003 la cele din anii 2004-2005.

În fine se mai reține

că deși la pct. 7 din tematica de control se dispuneau verificări cu privire la

efectuarea recepțiilor, în Raport nu s-a precizat faptul că nu a fost efectuată

recepția finală și motivele pentru care nu a fost posibilă efectuarea recepției

finale și a predării-primirii imobilului.

S-a omis a se arăta

că în realitate nerealizarea recepției finale a fost o consecință a modului în

care a beneficiat familia M. de reconstrucția imobilului și anume prin

contribuția mai multor unități miniere, pe baza unor proiecte de execuție

succesive, fără a se putea stabili lucrările efectuate de fiecare unitate în

parte pe baza măsurătorii (conform Legii cadastrului), ci doar pe situații de

lucrări.

Ca urmare se

concluzionează în actul de inculpare că deși Raportul de control trebuia să fie

un act obiectiv, în realitate nu s-au stabilit cauzele neefectuării recepțiilor

și nici care au fost persoanele responsabile în cauză.

Referitor la cea de-a

doua formă a Raportului de control, semnat de martorele A.I., C.C. și D.E.L. se

arată în rechizitoriu, că actul respectiv a fost întocmit pe structura celui

dintâi (la care s-a făcut referire) păstrându-se cea mai mare parte a

mențiunilor de la pct. 2-9, eliminându-se doar precizările privind verificarea

documentației (așa cum deja s-a arătat) și cu mențiunea expresă că nu s-a

stabilit cum s-a făcut selecția firmei de construcții și mediatizarea

preliminatului.

Sub aspectul

încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului P.C.M., s-a

constatat că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute

de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 C. pen. și art. 17

lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., ambele cu referire

la art. 12 lit. a) și art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen. și constau în aceea că, în calitate de secretar de stat în

cadrul M.E.C., în scopul de a-l favoriza pe inculpatul M.I. și de a zădărnici

cercetările în dosarul în care acesta din urmă era cercetat de D.N.A. în

legătură cu fapte de corupție, a solicitat ministrului emiterea Ordinului nr. 534

din 4 august 2006 pentru efectuarea unui control al activității S.N.L.O. a

cărui tematică viza încheierea convențiilor de schimb și reconstrucția

imobilului pentru familia M.I. (fapte care au făcut obiectul cercetărilor în Dosarul

nr. 10/P/2005, dispunându-se trimiterea în judecată), iar ulterior a pus la

dispoziția membrilor Comisiei pentru a fi semnat un Raport în care se atestă

date nereale cu privire la aspectele supuse verificării, act pe care din

proprie inițiativă l-a înaintat la D.N.A. înainte de a fi adus la cunoștința

conducerii ministerului, înaintarea fiind făcută „urmare la un act de control

înaintat anterior” (care era defavorabil inculpatului M.I.).

Parchetul în

argumentarea soluției de trimitere în judecată a inculpatului P.C.M. a susținut

că prin actul de control întocmit în baza Ordinului nr. 534 din 4 august 2006

s-a urmărit punctual înlăturarea acuzațiilor aduse inculpatului M.I. în Dosarul

nr. 10/P/2005, iar împrejurările și modalitatea de săvârșire a faptei denotă

intenția inculpatului P.C.M. de a-l ajuta pe inculpatul M.I. în zădărnicirea

urmăririi penale, în sensul prevăzut de art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Existența faptelor și

vinovăția inculpatului au fost stabilite în faza de urmărire penal prin

mijloacele de probă menționate în rechizitoriu la filele 25-35 (Dosar de

urmărire penală nr. 171/P/2006 - volumul 1).

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr. 4369/85/2006, precizându-se în

rechizitoriul din 14 decembrie 2006 că s-a dispus sesizarea acestei instanțe

deoarece Tribunalul Sibiu este instanța la care a fost strămutată judecarea

cauzei privind pe inculpatul M.I. - trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 10/P/2005.

S-a motivat de către

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție că potrivit art. 34 lit.

c) și d) C. proc. pen. când o faptă este săvârșită pentru a ascunde săvârșirea

unei alte infracțiuni, ori pentru a înlesni sau asigura sustragerea de la

urmărirea penală a făptuitorului altei infracțiuni, există legătură de

conexitate ți reunirea cauzelor se impune pentru o mai bună înfăptuire a

justiției, iar conform art. 35 alin. (5) C. proc. pen. favorizarea

infractorului este de competența instanței care judecă infracțiunea la care

aceasta se referea.

Prin sentința penală nr.

38 din 21 februarie 2007 Tribunalul Sibiu și-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, motivând că în cauză nu

sunt aplicabile prevederile art. 35 alin. (5) C. proc. pen. și că, față de

dispozițiile art. 32 și urm. C. proc. pen. nu se poate conexa un dosar al

parchetului cu un dosar aflat pe rolul instanței.

S-a apreciat că

Tribunalul Gorj era singurul în măsură să decidă trimiterea dosarului în

vederea conexării cu dosarul în care este cercetat inculpatul M.I. (dosar aflat

pe rolul Tribunalului Sibiu ca urmare a strămutării cauzei).

Tribunalul Gorj, prin

sentința penală nr. 148 din 3 mai 2007 și-a declinat competența soluționării

cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 4369/85/2006 în favoarea Tribunalului

Sibiu, apreciind că în raport de natura infracțiunii deduse judecății - respectiv

favorizarea infractorului - și de dispozițiile legale referitoare la reunirea

cauzelor, această din urmă instanță trebuie să judece cauza.

Constatându-se

existența unui conflict negativ de competență a fost sesizată Înalta Curte de

Casație și Justiție, care prin încheierea nr. 3002 din 5 iunie 2007 dată în Dosarul

nr. 4781/1/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit competența

soluționării cauzei privindu-l pe P.C.M. în favoarea Tribunalului Sibiu cu

motivarea că dispozițiile art. 35 alin. (5) C. proc. pen. stabilesc că

judecarea infracțiunii de favorizare a infractorului este de competența

instanței care judecă infracțiunea la care aceasta se referă, în speță

Tribunalul Sibiu, investit cu judecarea cauzei privindu-l pe inculpatul M.I.

Ca urmare Dosarul a

fost trimis Tribunalului Sibiu, fiind înregistrat sub nr. 2522/85/2007

(potrivit procesului-verbal din 22 iunie 2007 - fila 6 dosar instanță).

În ședința publică

din 30 ianuarie 2008 instanța a respins cererea de conexare a dosarului la Dosarul

nr. 432/96/2006 al Tribunalului Sibiu privind pe inculpații M.I. și V.I., cu

motivarea că în acea cauză urma să se efectueze o cercetare judecătorească mai

îndelungată, respectiv audierea a peste 63 de martori, efectuarea unor

expertize tehnice, contabile, în timp ce în cauza în care a fost trimis în

judecată inculpatul P.C.M. cercetarea judecătorească nu impune un timp

îndelungat.

S-a mai argumentat în

sensul că potrivit art. 36 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 37 alin.

(3) C. proc. pen. legiuitorul a lăsat la latitudinea instanței reunirea

cauzelor aflate în conexitate sau indivizibilitate, fiind prevăzută o singură

excepție și anume indivizibilitatea la care se referă art. 33 lit. c) C. proc.

pen. (situație în care reunirea cauzelor este obligatorie).

Cum în cauza de față

nu sunt incidente aceste din urmă dispoziții, iar Înalta Curte de Casație și

Justiție a stabilit că instanța competentă material să judece cauza este Tribunalul

Sibiu, care a fost legal investit și pentru a asigura continuitatea

soluționării cauzei, cererea de conexare a celor două dosare a fost respinsă.

Prin sentința penală nr.

226 din 22 decembrie 2008 Tribunalul Sibiu a declinat competența de soluționare

a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 2522/85/2007 privindu-l pe inculpatul P.C.M.

în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a constatat, că la data de 30 noiembrie 2008 inculpatul P.C.M.

a fost ales deputat în circumscripția electorală nr. 20 Gorj, grupul

parlamentar P.D.L. ți având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., potrivit cărora competența judecării în primă instanță pentru

infracțiunile săvârșite de senatori și deputați revine Înaltei Curți de Casație

și Justiție, în baza art. 42 raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. și-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea instanței

supreme.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 2522/85/2007, iar la termenul din

24 aprilie 2009 Înalta Curte s-a pronunțat prin încheierea de ședință în sensul

menținerii actelor îndeplinite de către instanța desesizată, avându-se în

vedere dispozițiile art. 42 alin. (2) C. proc. pen.

În faza cercetării

judecătorești desfășurată atât în fața Tribunalului Sibiu și continuată mai

apoi la Înalta Curte s-a procedat la audierea inculpatului și a martorilor din

acte, fiind admise și cererile de probatorii formulate de reprezentantul

Ministerului Public și de inculpat prin apărătorul său, încuviințându-se

audierea martorilor propuși, precum și proba cu înscrisuri.

Analizând probele

administrate în cauză în cele două faze ale procesului penal, respectiv la

urmărirea penală și cercetarea judecătorească, Înalta Curte, coroborând aceste

probe reține în fapt următoarele:

La începutul lunii

august 2006 inculpatul M.I., cercetat în Dosarul nr. 10/P/2005 al D.N.A. - Secția

de Combatere a Infracțiunilor Conexe Infracțiunilor de Corupție pentru

săvârșirea unor infracțiuni de corupție prevăzute de Legea nr. 78/2000, în

legătură cu încheierea unor convenții de schimb cu S.N.L.O. și modul în care a

beneficiat de reconstrucția unui imobil, a fost citat la D.N.A. în vederea

prezentării materialului de urmărire penală.

Cu această ocazie

inculpatul M.I. a luat cunoștință că la dosar exista o probă care îl incrimina,

și anume Raportul de control înaintat la D.N.A. de M.E.C. cu adresa nr. 102148

din 29 mai 2006.

În aceste

împrejurări, la 4 august 2006 inculpatul P.C.M., care la acea dată avea

calitatea de secretar de stat în Ministerul Economiei și Comerțului, funcție pe

care anterior o ocupase până în iunie 2006 inculpatul M.I., al cărui subordonat

fusese inculpatul P.C.M. în perioada în care ambii au lucrat la S.N.L.O. SA, a

inițiat emiterea Ordinului nr. 534 prin care se constituia o Comisie de Control

a activității S.N.L.O., referitor la reconstrucția gospodăriei familiei M. de către

C.N.L.O., tematica controlului fiind tocmai verificarea convențiilor de schimb

încheiate de C.N.L.O. cu familia M.

Ordinul nr. 534 din 4

august 2006 a fost emis cu încălcarea de către inculpatul P.C.M. a procedurilor

privind elaborarea și avizarea internă a proiectelor de acte normative.

Astfel, deși în

Regulamentul privind procedurile de elaborare, avizare și promovare a

proiectelor de acte normative, aprobat prin Ordinul M.E.C. nr. 300 din 2 iunie

2005 se prevedea în Anexa nr. 1 că la elaborarea proiectelor de acte normative

(categorie în care se încadrează potrivit art. 1 din Anexa nr. 2 la ordinul

menționat și ordinele ministrului) participă specialiști din cadrul

ministerului, sub conducerea secretarului de stat, în funcție de obiectivul

reglementării, Ordinul nr. 534 din 4 august 2006 a fost elaborat de inculpatul P.C.M.

fără consultarea Direcțiilor de Specialitate.

Ordinul a fost

redactat de către inculpatul P.C.M., așa cum dealtfel a și recunoscut în

declarațiile sale, nu a existat o prezentare și o motivare a necesității

emiterii acestui act, iar tematica de control a fost structurată pe acuzațiile

aduse inculpatului M.I. de către D.N.A. în dosarul în care acesta era cercetat

pentru fapte de corupție.

Relevant este faptul

că inculpatul P.C.M. cunoștea acuzațiile respective pentru că fusese audiat ca

martor în respectivul dosar.

În plus tematica de

control prevăzută în Anexa la ordin viza și aspecte care nu aveau legătură cu

obiectul de activitate al S.N.L.O. ca de exemplu funcțiile ocupate de inculpatul

M.I. în perioada 2000-2004 și capacitatea acestuia de a angaja societatea în

raporturi juridice.

Cât privește

componența Comisiei de control Înalta Curte reține că prin art. 2 al Ordinului nr.

534 din 4 august 2006 inculpatul P.C.M. a desemnat membrii comisiei fără a

consulta în prealabil conducerea Direcțiilor din care aceștia făceau parte,

acesta fiind și unul dintre motivele pentru care numele sau prenumele unora

dintre membrii comisiei nu erau corect menționate, inculpatul P.C.M. fiind

numit în funcția de secretar de stat cu foarte puțin timp înainte de 4 august

2006.

Deși cunoștea faptul

că unele dintre persoanele desemnate să facă parte din Comisia de control erau

în acea perioadă (prima parte a lunii august 2006) plecate în delegații,

inculpatul P.C.M. i-a nominalizat pentru a face parte din comisie, realizând că

persoanele respective în mod obiectiv nu puteau participa la activitatea de

control.

Inculpatul P.C.M. a

relatat dealtfel că însuși ministrul i-a solicitat în cazul martorului G.M.S.,

să nu-l desemneze ca membru în comisia de control deoarece acesta era plecat

din țară și chiar i-a propus o altă persoană, propunere de care însă inculpatul

P.C.M. nu a ținut seama, desemnându-l pe martorul G.

Pe de altă parte,

unii dintre membrii desemnați de către inculpatul P.C.M. nici nu aveau

cunoștințele necesare în domeniile vizate prin tematica de control stabilită,

cum a fost cazul martorei C.C. care a relatat în declarațiile sale că „în afară

de nominalizarea în comisia respectivă nu a mai fost nominalizată în vreo

comisie de control de acest tip, participând potrivit specificului funcției

sale doar în comisii de avizare și analiză a legalității întocmirii unor acte”.

Și martora D.E.L. a

relatat instanței că „niciodată cât a lucrat în minister nu a mai făcut parte

din vreo comisie de control deoarece atribuțiile sale nu erau de control”.

Este evident așadar

că pentru efectuarea controlului comisia a fost constituită din funcționari din

cadrul unor compartimente, care nu au fost implicați în încheierea convențiilor

de schimb și reconstrucția persoanelor strămutate (aspecte care formau obiectul

tematicii de control) astfel că nu aveau cunoștință de actele normative

specifice activității respective și de modalitatea de punere în aplicare a

Regulamentului de către cei direct implicați.

De asemenea termenul

foarte scurt stabilit în Ordin pentru finalizarea controlului, 7 august 2006 –

10 august 2006 „dar nu mai târziu de 12 august 2006” în condițiile unui volum

mare al documentelor ce trebuiau verificate, de către membrii desemnați în

comisie, care cei mai mulți (4 din 5 membrii) se aflau în imposibilitatea de a

participa efectiv la activitatea de control și în plus unii nici nu aveau

cunoștințele necesare în domeniul respectiv, dovedește că în realitate nu s-a

dorit din partea inculpatului P.C.M. să se realizeze un control efectiv, ci

doar să se întocmească un raport de control favorabil inculpatului M.I.

În acest context

inculpatul P.C.M. a pus la dispoziția comisiei un raport tehnoredactat solicitând

semnarea acestuia de către membrii comisiei.

Acest aspect a fost

relatat de membrii comisiei care audiați în calitate de martori au precizat

împrejurările în care Raportul de control le-a fost pus la dispoziție și li s-a

cerut să-l semneze.

Din declarațiile membrilor

Comisiei a rezultat că Anexele la Raport au fost puse la dispoziția martorei A.I.

de către directorul S.N.L.O., cu ocazia deplasării martorei la Târgu Jiu în

data de 8 august 2006, iar ulterior pe data de 17 august 2006 martora A.I. însoțită

de C.C. și D.E.L. s-au deplasat la Târgu Jiu pentru a viziona imobilul care a

făcut obiectul reconstrucției.

Martorele au declarat

constant că nu s-au verificat efectiv documentele care au stat la baza

realizării schimbului și a reconstrucției imobilului familiei M. și că au semnat

Raportul pus la dispoziție de inculpatul P.C.M., având reprezentarea că este un

document de uz intern („pentru informarea ministrului”), iar aspectele

consemnate se coroborează cu documentele care constituiau Anexele la Raport.

A mai rezultat din

probele administrate în cauză că Ordinul nr. 534 din 4 august 2006 a fost

prezentat ministrului spre însușite și aprobare de către inculpatul P.C.M.

înainte de a obține pe exemplarul 2 avizele Direcțiilor de Specialitate,

contrar prevederilor Regulamentului privind procedurile de elaborare, avizare

și promovare a proiectelor de acte normative inițiate sau avizate de M.E.C., aprobat

prin Ordinul nr. 300 din 2 iunie 2005, iar ulterior semnării de către ministru,

Ordinul a fost prezentat spre avizare secretarului general.

Martora V.V.A. a

declarat că mențiunile suplimentare referitoare la avizare pe Ordinul aprobat

de către ministru au fost făcute de ea la solicitarea inculpatului P.C.M.,

într-un mod care demonstrează intenția frauduloasă, respectiv introducerea pe o

pagină albă a mențiunilor iar apoi imprimarea acestora pe exemplarul de ordin

aprobat.

Pentru a ascunde

Direcțiilor implicate motivul real al emiterii Ordinului nr. 534 din 4 august

2006 și destinația Raportului de control s-a ocupat de operațiunile de

înregistrare și avizare a Ordinului martora Vlad Victoria Alina, care din

dispoziția inculpatului P.C.M. a solicitat număr de înregistrare la Serviciul

contencios anterior obținerii avizelor și a procedat la arhivarea Ordinului

fără Anexă.

Ca urmare s-a

înlăturat posibilitatea sesizării neregulilor din cuprinsul Ordinului nr. 534/2006

de către șefii Direcțiilor de specialitate și implicit posibilitatea blocării

actului.

Deși potrivit

Regulamentului, Ordinul nr. 534/2006 trebuia adus la cunoștință

compartimentelor ministerului de către Direcția Generală Legislație,

Management, urmând a fi păstrat la Serviciul contencios, inculpatul P.C.M. a

dispus comunicarea Ordinului prin cabinetul său, de către martora V.V.A. care

deși l-a înregistrat pe data de 4 august 2006 l-a comunicat unuia dintre

membrii comisiei la 14 august 2006 (martorei C.C.), iar altor membrii, respectiv

G.M.S., I.M. și D.E.L. nici nu l-a comunicat, cu toate că activitatea de

control trebuia efectuată în perioada 7 august - 10 august 2006, iar Raportul

trebuia finalizat până pe 12 august 2006.

Încălcarea

Regulamentului privind elaborarea, emiterea și comunicarea Ordinului nr. 534/2006

este o dovadă a intenției infracționale a inculpatului P.C.M.

Lipsa unei motivări

care a stat la baza emiterii Ordinului, neimplicarea Direcțiilor de

specialitate în elaborarea actului, modul de constituire a Comisiei de control,

fără consultarea Direcțiilor din care făceau parte persoanele desemnate ca

membrii și care fie se aflau în imposibilitatea de participare la verificări

efective, fie nu aveau cunoștințe de specialitate; necomunicarea Ordinului; omisiunea

de a încunoștința membrii comisiei despre faptul că aspectele vizate

în tematică au făcut obiectul unui act de control anterior care se dorea a fi

completat, dar și punerea în circulație a unei Anexe la Ordin, nesemnată de

persoanele care au întocmit-o și stabilirea unei tematici de control neconforme

cu art. 1 din Ordinul nr. 534/2006 care se referă la activitatea S.N.L.O. sunt

argumente care susțin că prin acțiunile desfășurate inculpatul P.C.M. a urmărit

realizarea unui Raport de control favorabil inculpatului M.I. care să-i

servească interesul acestuia în dosarul penal în care era cercetat de D.N.A.

pentru fapte de corupție.

Din probele administrate

a mai rezultat că în ziua de 18 august 2006, dată la care urma să se finalizeze

prezentarea materialului de urmărire penală în dosarul în care era cercetat

inculpatul M.I. pentru fapte de corupție, cu adresa nr. 103242 semnată pentru

ministru de secretarul de stat P.C.M. a fost înaintat prin fax la D.N.A. un

Raport de control, cu referire și în completare la o adresă anterioară, numărul

102148 din 29 mai 2006, de înaintare a Raportului întocmit cu privire la

aceleași aspecte de corpul de control al ministrului.

Raportul de control

în forma înaintată la D.N.A. în dimineața zilei de 18 august 2006 nu a fost

rezultatul verificărilor efectuate de membrii comisiei și nu a fost redactat de

către aceștia, fiind pus la dispoziția lor de către inculpatul P.C.M., din

dispoziția căruia martora V.V.A. a prezentat actul respectiv membrilor comisiei

de control cărora le-a solicitat să-l semneze, în împrejurările deja arătate

anterior.

Solicitarea adresată

membrilor comisiei de a semna un Raport de control tehnoredactat mai înainte de

a le fi fost comunicat acestora Ordinul prin care au fost desemnați în calitate

de membrii într-o comisie de control, precum și înaintarea la D.N.A. a

respectivului Raport care conținea date nereale cu privire la aspectele supuse

verificării fără ca Raportul să fi fost însușit de toți membrii Comisiei, cu

mențiunea de completare la o adresă anterioară și fără a putea justifica o

urgență dovedesc implicarea inculpatului P.C.M. în acțiunea de favorizare a

inculpatului M.I. și de falsificare a unui înscris oficial.

Raportul de control

întocmit potrivit Ordinului nr. 534/2006 al M.E.C. a fost falsificat cu

prilejul întocmirii prin atestarea unor fapte nereale și prin omisiunea cu

știință a referirilor la aspectele de nelegalitate privind realizarea

schimbului și reconstrucției gospodăriei familiei M.

În realitate martorii

audiați au relatat că evidențele S.N.L.O. relevante în cauză în raport cu

tematica controlului nu au fost verificate de către Comisia de control pentru

că actele erau ridicate de D.N.A. anterior controlului dispus pentru luna

august 2006, astfel că afirmația din Raportul pus la dispoziție de inculpatul P.C.M.

referitor la verificările efectuate nemijlocit nu avea suport real.

Și celelalte aspecte

la care se face referire în actul de inculpare ca reprezentând fapte nereale

inserate în Raportul de control dar și omisiunile cu privire la aspectele de

nelegalitate care au guvernat realizarea schimbului și a reconstrucției gospodăriei

familiei M. sunt susținute de înscrisurile existente la dosar coroborate cu

declarațiile martorilor audiați în cauză.

Inculpatul P.C.M. a

avut o poziție procesuală oscilantă, în sensul că inițial a negat orice

implicare în elaborarea, emiterea și aducerea la îndeplinire a Ordinului nr. 534

din 14 august 2006, susținând că doar a executat o dispoziție a ministrului și

că emiterea Ordinului a fost discutată de acesta din urmă cu G.M.S. care ar fi

desemnat și membrii comisiei de control, iar Anexa la Ordin ar fi fost

redactată de martora A.I. în colaborare cu ministrul, pentru ca ulterior în

urma confruntărilor efectuate să revină în parte asupra acestor declarații.

Apărarea inculpatului

P.C.M. în sensul că Ordinul nr. 534/2006 ar fi reprezentat voința ministrului

este infirmată și de faptul că deși inculpatul a susținut că Raportul de

control întocmit în baza Ordinului s-a dorit a fi o completare la un act de

control anterior încheiat în baza Ordinului nr. 62/2005, în realitate în

Raportul din 2006 nu s-a făcut nici o referire la actul anterior, iar pe de altă

parte au fost vizate exclusiv convențiile încheiate de C.N.L.O. cu familia M.,

fără a se face vreo referire la celelalte convenții de schimb.

Pe de altă parte

martorul S.C., care în calitate de ministru a aprobat Ordinul nr. 534 din 14

august 2006 a relatat în faza de urmărire penală că inițiatorul Ordinului a

fost inculpatul P.C.M. care în calitatea sa de secretar de stat era abilitat să

solicite un control cu privire la activitatea societăților din domeniul pe care

în coordona, precizând și faptul că noul act de control nu a avut menirea de a

completa actul de control înaintat la D.N.A. la 29 mai 2005.

Aceasta deoarece

controlul efectuat în baza Ordinului nr. 62/2005 s-a încheiat doar cu un Raport

preliminar, astfel că nu a existat o finalizare în acel caz, urmare a unor

presiuni despre care martorul S.C. a susținut că au fost exercitate de

„persoanele interesate”.

Același martor a mai

relatat că nu a avut cunoștință de conținutul Raportului de control înaintat la

D.N.A. în ziua de 18 august 2006, fiind contactat în dimineața acelei zile de

inculpatul P.C.M. care i-a spus că Raportul de control întocmit în baza

Ordinului nr. 534 din 14 august 2006 a fost finalizat și că îl va înainta la

D.N.A., împrejurare în care martorul i-a comunicat inculpatului că „îl poate

înainta dar pe semnătura sa”.

În fața instanței

martorul S.C. și-a precizat poziția în sensul că „nu a solicitat inculpatului P.C.M.

emiterea Ordinului nr. 534 din 14 august 2006 pentru că nu intra în atribuția

sa ci a Direcțiilor de specialitate” menționând că a discutat cu inculpatul

despre necesitatea unui control la societatea respectivă.

În ce privește

înaintarea Raportului de control la D.N.A., la 18 august 2006, martorul a

declarat că „întotdeauna pe adresele de înaintare a unor astfel de acte la

organele abilitate exista o viză care purta semnătura sa în calitate de

ministru, singura excepție când nu a existat o astfel de semnătură fiind în

cazul Raportului de control întocmit în baza Ordinului nr. 534/2006, când

adresa de înaintare a fost semnată de secretarul de stat, inculpatul P.C.M.,

deși nu exista o delegare de atribuții în acest sens.

Martorul a mai relatat

că nu a luat cunoștință de raportul respectiv nici după înaintarea unui

exemplar la D.N.A. în condițiile arătate și datorită scandalului generat de

trimiterea actului la parchet a hotărât „să stea deoparte”.

Deși inițial

inculpatul P.C.M. a declarat că nu s-a implicat în realizarea actului de

control, în urma confruntărilor care s-au efectuat între acesta și martorii

audiați în cauză, a recunoscut faptul că a pus la dispoziția membrilor

desemnați în Comisia de control, Raportul de control tehnoredactat.

Cu toate că

inculpatul a susținut că Raportul i-a fost înmânat de martora A.I., el nu a

putut oferi o justificare a motivului pentru care el a fost cel care a

solicitat membrilor Comisiei de control (prin intermediul martorei V.V.A.) să

semneze Raportul și nici motivul pentru care unuia dintre membrii comisiei

respectiv martorului G.M.S. i-a pus la dispoziție Raportul însoțit de Anexe, iar

celorlalți membrii, martorele D.E. și C.C. doar Raportul de control.

Referitor la apărarea

inculpatului P.C.M. în sensul că ar fi semnat pentru ministru adresa de

înaintare la 18 august 2006 a Raportului de control la D.N.A. în baza unui

acord verbal al ministrului, Înalta Curte o consideră lipsită de relevanță în

condițiile în care Legea nr. 90/1991, H.G. nr. 738 din 3 iulie 2003 și Ordinul

de delegare de competențe pentru secretarii de stat reglementează modul de

reprezentare a ministerului în raporturile cu justiția, iar în speță nu a

existat un ordin de delegare de atribuții în acest sens pentru inculpatul P.C.M.

Reținând situația de

fapt astfel cum a fost expusă, pe baza probelor administrate în cauză, la care

s-a făcut referire, Înalta Curte constată, că faptele inculpatului care, în

calitate de secretar de stat în Ministerul Economiei și Comerțului în scopul de

a-l favoriza pe inculpatul M.I. și de a zădărnici cercetările într-un dosar în

care acesta era cercetat de D.N.A. în legătură cu fapte de corupție

(împrejurare despre care inculpatul P.C.M. avea cunoștință deoarece fusese

audiat ca martor) s-a implicat în emiterea Ordinului nr. 534 din 14 august 2006

pentru efectuarea unui control al activității S.N.L.O., având ca tematică

încheierea convențiilor de schimb și reconstrucție a imobilului pentru familia

M. (fapte care au făcut obiectul cercetărilor în Dosarul penal nr. 10/P/2005),

iar ulterior inculpatul P.C.M. a pus la dispoziția membrilor comisiei de

control pentru a fi semnat un Raport de control care cuprindea date nereale

referitor la aspectele supuse verificărilor, Raport care a fost înaintat la

D.N.A. din proprie inițiativă a inculpatului, mai înainte de a fi adus la

cunoștința ministrului și ca urmare la un act de control înaintat anterior aceleiași

instituții întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.

17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 C. pen. și respectiv art.

17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen., ambele cu

referire la art. 12 lit. c) și art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 și cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fapte pentru care urmează a se dispune

condamnarea.

La stabilirea și

aplicarea pedepsei Înalta Curte va avea în vedere criteriile generale de

individualizare consacrate de dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv gradul de

pericol social al faptelor comise, împrejurările concrete în care acestea s-au

consumat, urmările produse, ținând seama de dispozițiile generale ale codului

penal, de limitele de pedeapsă fixate în textele încriminatoare dar și de

circumstanțele personale ale inculpatului.

Astfel, calitatea pe

care inculpatul o avea la data săvârșirii faptelor deduse judecății - aceea de

secretar de stat în M.E.C. - este de natură a potența gravitatea acestora și

periculozitatea autorului, care avea reprezentarea exactă a acțiunilor sale

ilicite și a consecințelor care decurgeau din acestea, dar și impactul negativ

pe care faptele sale l-au produs asupra opiniei publice, cu consecința

prejudicierii și a imaginii instituției din care făcea parte, urmare

scandalului public declanșat.

Pe de altă parte,

Înalta Curte va avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, a avut

o atitudine procesuală oscilantă, apreciindu-se în raport de toate criteriile

prevăzute în art. 72 C. pen. că aplicarea unor pedepse orientate spre un

cuantum mediu sunt în măsură să satisfacă scopurile preventiv și punitiv al

pedepsei astfel cum a fost avut în vedere de legiuitor în art. 52 C. pen.

Cât privește

modalitatea de executare, având în vedere argumentele expuse Înalta Curte

apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile de aplicare a dispozițiilor art.

86

1

C. pen., respectiv suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere, pronunțarea condamnării reprezentând un avertisment pentru

inculpat, astfel încât acesta, chiar fără ca o executare a pedepsei să aibă

loc, nu va mai săvârși infracțiuni.

Așa fiind urmează ca,

Înalta Curte să dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunile reținute

în sarcina sa, iar în baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. să contopească

pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, a cărei executare să o suspende

sub supraveghere în temeiul art. 86

1

- 86

2

C. pen.

Pe durata termenului

de încercare stabilit potrivit art. 86

2

C. pen. va fi obligat inculpatul

să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

3

alin.

(1) C. pen., urmând a se atrage atenția inculpatului potrivit art. 359 C. proc.

pen. asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. referitor la revocarea

suspendării executării sub supraveghere.

Se va face aplicarea

dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. dispunându-se suspendarea executării

pedepsei accesorii aplicată, pe durata suspendării executării pedepsei

principale și se va desființa înscrisul falsificat, respectiv Raportul înaintat

D.N.A. cu adresa nr. 103242 din 18 august 2006 a M.E.C., în temeiul art. 348 C.

proc. pen.

Conform art. 191 alin.

(1) C. proc. pen. urmează a fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

În baza art. 17 lit.

a) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 264 C. pen. (cu referire la art. 12 lit.

a) și lit. b) din Legea nr. 78/2000), condamnă pe inculpatul P.C.M., la o

pedeapsă de 2 ani închisoare.

Face aplicarea

dispozițiilor art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C.

pen.

În baza art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 289 C. pen. (cu referire la art. 12 lit.

a) și lit. b) din Legea nr. 78/2000), condamnă pe același inculpat la o

pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.

Face aplicarea

dispozițiilor art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C.

pen.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate urmând ca inculpatul P.C.M.

să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 71, art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), c) C. pen.

În baza art. 86

1

- art. 86

2

C. pen. suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe

un termen de încercare de 5 ani.

Pe durata termenului

de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere:

a) să se prezinte în

prima zi de luni a fiecărui trimestru la judecătorul delegat de la instanța de

executare.

b)

să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)

să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d)

să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Conform art. 359 C.

proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Conform art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere se

suspendă executarea pedepsei accesorii aplicată.

Desființează

înscrisul falsificat, respectiv „Raportul înaintat Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.” cu adresa