ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

plângerilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

ordonanța nr. 33/P/2005 din 21 decembrie 2007 a Direcției Naționale

Anticorupție, Secția de combatere a corupției, s-au dispus următoarele:

1.

Scoaterea de sub urmărire penală cu

privire la săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 194 C.

pen. rap. la art. 13 din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. rap. la art. 257 C.

pen. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 41 alin. (2) C. pen., a

învinuitului G.C., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

2.

Scoaterea de sub urmărire penală a

învinuitului G.C. cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. și ped.

de art. 194 C. pen. rap. la art. 13

1

din Legea nr.

78/2000 și art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 264 C. pen., în

temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

3.

Scoaterea de sub urmărire penală a

învinuitului G.C.

cu

privire la

săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 246 C.

pen. rap. la art. 248

1

C. pen. cu aplic. art. 13 alin.

(1

2

) din O.U.G. nr. 43/2002, modificată și completată prin O.U.G.

nr. 134 din 29 septembrie 2005 și art. 41 alin. (2) C. pen., în temeiul art. 10

lit. a) C. proc. pen.

4.

Scoaterea de sub urmărire penală cu

privire la săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 194 C.

pen. rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 și art. 257 C. pen. rap.

la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. disp. art. 41

alin. (2) C. pen., a învinuitului T.G., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc.

pen.

5.

Scoaterea de sub urmărire penală cu

privire la săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 194 C.

pen. rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din

Legea nr. 78/2000, a învinuitului B.M.C., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc.

pen.

6.

Scoaterea de sub urmărire penală cu

privire la săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 194 C.

pen. rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 și art. 254 alin. (1) C.

pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a învinuitului N.D., în temeiul art.

10 lit. a). C. proc. pen.

7

. Neînceperea urmăririi penale față

de numitul T.G. sub aspectul săvârșirii de către acesta a infracțiunii prev. și

ped.

de art. 25 C. pen. rap. la art. 246 C. pen. cu aplic. art. 248

1

C. pen. în condițiile art. 13

alin. (1)

2

din O.U.G. nr. 43/2002, în temeiul art. 10 lit. a) C.

proc. pen.

8.

Neînceperea urmăririi penale față

de numitul B.M.C. cu privire la săvârșirea de către acesta a infracțiunii prev.

și ped.

de art. 246 C. pen. rap. la art. 248

1

C. pen. în

condițiile art. 13 alin. (1)

2

din O.U.G. nr. 43/2002, în temeiul

art. 10 lit. a) C. proc. pen.

9.

Neînceperea urmăririi penale față

de procurorul G.C. cu privire la săvârșirea de către acesta a faptelor prev. și

ped.

de art. 246 C. pen. rap. la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000 în

temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen. și prev. de art. 289 C.

pen., în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen.

10.

Neînceperea urmăririi penale față

de G.C., B.I.N., T.G., B.M.C. și G.S. cu privire la săvârșirea de către aceștia

a faptelor prev. și ped. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din

Legea nr. 78/2000, art. 195 C. pen. rap. la art. 13

1

din Legea nr.

78/2000 și art. 25 C. pen. rap. la art. 260 C. pen., în temeiul art. 10 lit. a)

C. proc. pen.

11.

Neînceperea urmăririi penale față

de sinsp. de poliție B.I.N. cu privire la săvârșirea de către

acesta a faptei prev. și ped. de art. 246 C. pen. rap. la art. 17 lit.

d) din Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

12

. Neînceperea urmăririi penale față de T.G. și

B.M.C. cu privire la săvârșirea de către aceștia a faptelor prev. și ped.

de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 194

C. pen. rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 și art.193 C. pen.,

în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

13

. Neînceperea urmăririi penale față

de T.G., T.(A.).M., O.N., D.A., B.M.C., S.A. și AN (10 persoane cu identitate

necunoscută din cadrul SC P. SRL) sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev.

și ped.

de art. 220 alin. (3) C. pen., art. 194 alin. (2) C. pen., art. 208,

art. 209 lit. a) C. pen. și art. 257 C. pen. rap la art. 6 din Legea nr.

78/2000, în temeiul art. 10 lit. a) și j) C. proc. pen.

14

. Neînceperea urmăririi penale față

de T.G. cu privire la săvârșirea de către acesta a infracțiunilor prev. și ped.

de art. 246 C. pen.rap. la art. 17 lit. d) din Legea nr. 78/2000, art. 289, art.

291 C. pen., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

15

. Neînceperea urmăririi penale față

de S.A. și M.C. sub aspectul săvârșirii de către aceștia a faptelor prev. și

ped. de art. 194 C. pen. rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 și

art. 193 C. pen., în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

16.

Neînceperea urmăririi penale față

de numitul G.C. sub aspectul săvârșirii de către acesta a faptelor prev. și

ped. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) Legea nr. 78/2000

și art. 256 C. pen. rap. la art. 7 pct. 2, 3 din Legea nr. 78/2000 cu privire

la cele învederate la pct. IV.8 al ordonanței, în temeiul art. 10 lit. a) C.

proc. pen.

17

. Neînceperea urmăririi penale față

de T.G. și S.A. sub aspectul săvârșirii de către aceștia a faptelor prev. și ped.

de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr.

78/2000, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

18

. Neînceperea urmăririi penale față

de numitul G.C. sub aspectul săvârșirii de către acesta a infracțiunii prev. și

ped.

de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.

19

. Disjungerea cauzei față de numiții

I.V., B.M., T.D., C.M.O., R.A., G.M., E.A., sub aspectul săvârșirii de către

aceștia a infracțiunii prev. și ped. de art. 260 C. pen.

20.

Declinarea competenței de

soluționare a cauzei cu privire la dosarul format prin efectul disjungerii de

la pct. 19 în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1

București.

Împotriva soluției au formulat

plângeri petenții R.S. și R.M., având calitatea de părți vătămate în dosarul

nr. 33/P/2005, la data de 4 februarie 2008 și respectiv 6 februarie 2008.

Aceste plângeri au fost formulate în termenul procedural prev. de art. 278 pct.

3 C. proc. pen.

Prin rezoluția din 19 februarie 2008 dată

în dosarul nr. 45/II-2/2008 - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție -Direcția Națională Anticorupție - procurorul șef al Secției de

combatere a corupției din cadrul D.N.A. a respins ca neîntemeiată plângerea

împotriva soluției formulate de R.S. și R.M.

Împotriva acestei rezoluții au formulat

plângere R.S., R.M. și C.C.

În ședința publică din 30 mai 2008 Înalta

Curte de Casație și Justiție, în baza art. 34 C. proc. pen. constatând că

plângerile petiționarilor vizează ordonanța nr. 33/P/2005 din 21 decembrie 2007

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția

Națională Anticorupție, Secția de combatere a corupției, a conexat la dosarul

nr. 2381/2008, dosarele nr. 2499/1/2008 și 2958/1/2008.

La dosarul cauzei petenții au atașat un

set de înscrisuri.

Prin plângerea formulată la instanță

petenții au solicitat să se constate nulitatea absolută a ordonanței din 21

decembrie 2007, deoarece ordonanța a fost dispusă de un procuror necompetent

„numit” în efectuarea anchetei ce formează obiectul cauzei nr. 33/P/2005 cu

încălcarea dispozițiilor imperative privind organizarea și funcționarea

Direcției Naționale Anticorupție, precum și cu încălcarea dispozițiilor Codului

de procedură penală și ale Legea nr. 304/2004.

Un alt aspect de nelegalitate al

rezoluției nr. 45/II-2/2008 prin care s-a respins plângerea formulată de petent

împotriva ordonanței nr. 33/P/2005 din 21 decembrie 2007 - susține în plângere

că derivă din faptul că prin această ordonanță nu a fost soluționată cauza sub

toate aspectele, în sensul că nici în expozeul acesteia și nici în dispozitiv

nu se face referire la toate plângerile înregistrate în acest dosar sau

conexate, și cu atât mai puțin, în dispozitivul ordonanței nu sunt dispuse

soluții de neîncepere a urmăririi penale, clasare sau disjungere, în

conformitate cu dispozițiile codului de procedură penală cu privire la toate

aceste plângeri.

Au fost enumerate toate plângerile

formulate, concluzionându-se că motivarea rezoluției nr. 45/II-2/2008 cu

privire la această problemă este greșită.

Nelegalitatea celor două rezoluții este

invocată și datorită faptului că acestea, ar fi date cu încălcarea

dispozițiilor art. 203 C. proc. pen. care prevăd în mod expres faptul că

ordonanțele organelor de urmărire penală trebuie să fie motivate și să cuprindă

atât împrejurările de fapt, cât și cele de drept, precum și probatoriile

administrate în cauză.

S-a apreciat că nu a fost avut în vedere

întregul material probator administrat în cauză.

Se mai susține că rezoluția nr. 45/II-2/2008

și ordonanța nr. 33/P/2005 sunt nelegale datorită faptului că s-au înlăturat

nejustificat, „global” de la soluționarea cauzei, toate probatoriile

administrate, reprezentând declarații de martori, înscrisuri, procese-verbale

de confruntare și procesele verbale de constatare și soluția este întemeiată

numai pe cuprinsul înregistrării, din data de 22 noiembrie 2004 dintre partea

vătămată R.M. și învinuitul G.C. care se află la dosarul cauzei pe format CD-R

marca Imation 700 MB.

În plângerea formulată de R.S., sunt

enumerate toate declarațiile martorilor, unele dintre ele comutate,

considerându-se că acelea care exprimă adevărul nu au fost valorificate de

organele de urmărire penală.

De asemenea, s-a făcut referire la

înscrisurile aflate la dosar considerându-se că ele dovedesc afirmațiile părții

vătămate R.M., făcându-se referire, pe larg, la dispozițiile legale referitoare

la probe.

Ordonanța nr. 33/P/2005 este criticată și

pentru motivul că s-au dispus 12 soluții de neîncepere a urmăririi penale față

de T.G., B.M.C., G.C., B.I., G.S., T.M.(A.), O.N., S.A. și „10 persoane cu

identitate necunoscută din cadrul SC P. SRL”, față de S.A. și M.C. soluțiile

fiind numerotate de la punctul 7 la 18 din ordonanță, fără a se dispune

efectuarea vreunei cercetări cu privire la faptele reclamate, fără a dispune

audierea persoanelor vătămate sau a făptuitorilor și fără ca la dosarul cauzei

să fie administrat vreun probatoriu care să conducă la soluțiile de neîncepere

a urmăririi penale.

Ordonanța nr. 33/P/2005 și menținută de

procurorul ierarhic superior este considerată nelegală și datorită faptului că,

în cuprinsul acesteia nu se face nici o referire la șantajul exercitat asupra

lui R.S. în acea perioadă, dar mai ales la data de 29 noiembrie 2004, în

cuprinsul ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a învinuiților

nefăcându-se referire decât la șantajul exercitat asupra părții vătămate R.M.

Referitor la elementele materiale ale

infracțiunii de șantaj –pretins a fi săvârșite de înv. G.C. și făptuitorul B.I.

la 24 noiembrie 2004, în plângere se face trimitere la modalitatea de acordare

și desfășurare a vizitei în cadrul unității de deținere, considerând că

inspectorul B.I. în complicitate cu procurorul G.C. au organizat vorbitorul,

primul asistând la vorbitor, contrar normelor din unitățile de detenție, la

solicitarea învinuitului G.C. Se face trimitere în acest sens, la materialul

probator administrat în cauză.

În esență, se susține că pentru

răspunderea lui T.G. în „drepturi”, G.C. a devenit, contrar dispozițiilor

legale „recuperatorul” personal al acestuia, punându-se în slujba lui T.G.,

apreciind că sunt probe la dosar în acest sens.

În ceea ce privește aspectele de

netemeinicie ale ordonanței, se consideră că soluția dispusă cu privire la

învinuirile reținute în sarcina lui T.G., B.M.C. și G.C. este netemeinică

întrucât în cuprinsul acesteia nu există nicio motivare care să ducă la incidența

în cauză a dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Procurorul de cauză nu a avut în vedere

cronologia faptei, precum și o analiză atentă a probelor aflate la dosarul

cauzei. În plângere se face referire la conținutul constitutiv al infracțiunii

de șantaj și se concluzionează că la dosarul cauzei se află numeroase

înscrisuri care stabilesc, în mod definitiv și irevocabil, cu autoritate de

lucru judecat că T.G., precum și firmele patronate de acesta, SC D. SA și SC T.G.

SA, nu au nici un drept legitim să solicite sau să pretindă acțiuni și active

ale societății R.I.H. SA, administrată de R.S.

Se consideră că în cauză sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj și trafic de influență,

fapte prev. și ped. de art. 194 C. pen. rap. la art. 13

1

din Legea

nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 257 C. pen. cu aplic. art.

17 din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce privește soluția de scoatere

de sub urmărire penală a învinuiților T.G. și B.M.C., în temeiul art. 10 lit.

a) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 257 C.

pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că „în perioada de

timp 22 noiembrie 2004 - 29 noiembrie 2004, au pretins de la R.S., prin

intermediul numitei R.M., activele firmelor acestuia, pentru a fi transferate

în beneficiul învinuitului T.G., afirmând că, împreună cu acesta din urmă,

dețin influența necesară asupra procurorului G.C. pentru a-l determina ori să-i

agraveze situația, ori să-l favorizeze în cauza penală în care era anchetat de

acest procuror, se solicită infirmarea ordonanței, întrucât, în ceea ce

privește aceste fapte, procurorul nu a făcut nici o mențiune referitoare la

împrejurările de fapt și de drept, precum și probatoriile administrate în cauză,

din cuprinsul cărora ar rezulta că fapta nu există, ordonanța fiind nemotivată,

ceea ce contravine dispozițiilor codului de procedură penală.

Referitor la soluția de scoatere de sub

urmărire penală a învinuitului N.D.R. pentru săvârșirea infracțiunilor de

șantaj și luare de mită, faptă prev. de art. 194 C. pen. rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., și art. 254

alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, precum și scoaterea de

sub urmărire penală a înv. G.C. sub aspectul săvârșirii de către acesta a

infracțiunii prev. și ped. de art. 194 C. pen. rap. la art. 13

1

din Legea

nr. 78/2000, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., scoaterea de sub

urmărire penală a învinuitului G.C. cu privire la săvârșirea de către acesta a

infracțiunii de favorizare a infractorului, faptă prev. de art. 264 C. pen. rap.

la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 s-a solicitat infirmarea măsurii

dispuse și trimiterea cauzei la D.N.A. în vederea reluării cercetărilor.

Un prim aspect de nelegalitate a

ordonanței invocat se referă la faptul că s-a dispus scoaterea de sub urmărire

penală a învinuiților N.D.R. și G.C. pentru faptele reținute în sarcina lor,

nesoluționând toate plângerile penale împotriva acestora și nu a dispus o

soluție în ceea ce privește plângerile formulate de SC M. SA împotriva lui N.D.R.

și G.C.

În opinia petentului R.S., existau

indiciile comiterii de către N.D.R. a infracțiunii prev. de art. 254 rap. la art.

6 din Legea nr. 78/2000 și se impunea începerea urmăririi penale în cazul

acestuia. Petentul se referă pe larg la conținutul constitutiv al acestei

infracțiuni.

Cu privire la soluția de scoatere de sub

urmărire penală față de învinuiții N.D.R. și G.C. referitor la infracțiunea

prev. de art. 194 C. pen. rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 s-a

solicitat infirmarea acesteia întrucât este nelegală și netemeinică și reluarea

cercetărilor, referindu-se la conținutul constitutiv al acestor infracțiuni și

situația de fapt reclamată.

Referitor la soluția de scoatere de sub

urmărire penală față de învinuitul G.C. pentru infracțiunea prev. de art. 194

C. pen. rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 și infracțiunea prev.

de art. 264 C. pen. rap. la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 s-a solicitat

infirmarea acesteia întrucât este nelegală și netemeinică și reluarea

cercetărilor.

Se apreciază că ordonanța din punct de

vedere al motivației este profund nelegală și netemeinică. Dispunându-se

această soluție nu s-a avut în vedere materialul probator aflat la dosar,

neverificându-se dacă în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunilor reținute în sarcina învinuitului G.C.

De asemenea, se consideră că în mod

nelegal s-a emis ordonanța de conexare a cauzelor la data de 29 iulie 2004,

fiind conexat dosarul nr. 2475/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul

București la dosarul nr. 430/P/2003 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție.

S-a concluzionat că învinuitul G.C. a

consimțit ca prin activitatea sa, să pericliteze înfăptuirea corectă a actului

de justiție și prin această activitate inițial l-a favorizat pe N.D.R., iar

ulterior prin preluarea dosarului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul

București și în final prin începerea urmăririi penale împotriva lui R.S. la 16

septembrie 2004, învinuire întemeiată pe nerespectarea clauzelor din protocol,

astfel prin activitatea sa procurorul a intenționat evitarea tragerii la

răspundere penală a celui care a săvârșit infracțiunea de luare de mită pentru

ca în finalul rezoluției sale infracționale să urmărească obținerea pentru N.D.R.

a produsului infracțiunii, terenul de 9000 mp cu titlu gratuit.

În plângerea sa, R.S. face referire la

conținutul constitutiv al infracțiunii de favorizare a infractorului, enumerând

acțiunile care, în opinia sa constituie elemente materiale de favorizare,

respectiv acte procedurale, sau măsuri luate de procuror în cadrul procesului

penale (emiterea de adrese, modalitatea de audiere a părții vătămate,

declarații martor, aplicarea sechestrului, zădărnicirea urmăririi penale

începută cu privire la înv. N.D.R.

Referitor la fapta de șantaj reținută în

sarcina înv. G.C.

Petentul R.S. susține că înv. G.C. a

început urmărirea penală împotriva sa pentru o faptă de înșelăciune reclamată

de N.D.R. cu scopul vădit urmărit de acesta de a favoriza pe N.D.R. și de a-l

determina pe acesta să transfere cu titlu gratuit terenul către N. În

septembrie 2004, procurorul în cauză a încercat să obțină arestarea preventivă

a petentului R.S. în dosarul nr. 430/P/2003 petentul apreciind că probele

dosarului nu îi permiteau să invoce nici una din prevederile art. 148 C. proc.

pen., dar cu toate acestea procurorul Gherța urmărea arestarea, în opinia

petentului, pentru ca el să fie constrâns să cedeze firmele patronate sau administrate

de el lui T.G., lui S.A. și N.D.R.

În finalul plângerii, petentul R.S.,

invocă din nou, nelegalitatea ordonanței atacate, invocând încălcarea art. 203

alin. (2) C. proc. pen., art. 168 C. proc. pen., art. 63 C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului

Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele considerente.

Prin rezoluția nr. 33/P/2005 din 15

noiembrie 2005 a D.N.A., Secția de Combatere a Corupției, s-a dispus începerea

urmăririi penale față de:

T.G. - sub aspectul săvârșirii de către

acesta a infracțiunii prev. și ped. de art. 194 C. pen. rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. - constând în

aceea că, începând cu luna noiembrie 2004, în mod repetat, acționând direct ori

prin intermediul numitului B.M.C., a constrâns-o pe numita R.M. să-și determine

soțul, pe numitul R.S., să-i transfere activele firmelor pe care le administrau

și a infracțiunii prev. și ped. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea

nr. 78/2000 constând în aceea că, în aceeași perioadă a pretins de la R.S. prin

intermediul numitei R.M., activele firmei acestuia, susținând că are influență

asupra procurorului G.C. pentru a-l determina să-i agraveze situația sau să-l

favorizeze în cauza penală în care acest procuror îl ancheta.

B.M.C. - sub aspectul săvârșirii de către

acesta a infracțiunii prev. și ped. de art. 194 C. pen. rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în

aceea că, începând cu luna noiembrie 2004, în mod repetat, a constrâns-o pe

numita R.M., prin amenințări și violență, să-și determine soțul, pe numitul R.S.,

pentru a transfera activele formelor pe care le administra învinuitului T.G. și

a infracțiunii prev. și ped. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000,

constând în aceea că, în aceeași perioadă a pretins de la R.S., prin

intermediul numitei R.M., activele firmelor acestuia, pentru a fi transferate

în beneficiul învinuitului T.G., afirmând că, împreună cu acesta din urmă,

deține influența necesară asupra procurorului G.C. pentru a-l determina ori

să-i agraveze situația, ori să-l favorizeze în cauza penală în care era

anchetat de acest procuror.

G.C. - procuror în cadrul Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - pentru săvârșirea infracțiunii

prev. și ped. de art. 194 C. pen. rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000

cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în cursul lunii

noiembrie 2004, a constrâns-o pe numita R.M., prin amenințări, să-și determine

soțul, pe R.S., pentru a-și transfera activele firmelor sale, în beneficiul

învinuitului T.G. și a infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 257

cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că, a îngăduit cu bună

știință învinuiților T.G. și B.M.C. să susțină în fața numitei R.M. și altor

persoane că dețin influența necesară asupra sa pentru a-l determina, ori să

agraveze, ori să favorizeze situația numitului R.S., în cauza penală pe care o

instrumenta.

În această cauză plângerea penală a fost

formulată de R.M. - în final primind numărul 33/P/2005.

Pe parcursul cercetărilor desfășurate în

acest dosar au mai fost depuse plângeri penale, de mai multe persoane.

În plângerea formulată, R.M. a arătat că

între partea vătămată R.S. și înv. T.G. s-au derulat mai multe litigii civile,

comerciale și penale legate de structura acționariatului unor societăți

administrate de R.S. ori de asociați ai acestuia.

La data de 19 noiembrie 2004, partea

vătămată R.S. a fost reținut, iar apoi arestat, în cadrul unui dosar penal,

instrumentat de procurorul G.C. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, iar din acest moment, T.G. și B.C. a început să facă

presiuni asupra părții vătămate R.M. în scopul ca ea să își convingă soțul să

cedeze acțiuni ale societății către înv. T.G.

Petenta R.M. a făcut referire la mai

multe întâlniri fie cu B.M.C., fie cu T.G., în cadrul cărora pretinde că a fost

supusă unei presiuni psihice de către aceștia, prin atitudinea lor, iar în

discuția cu procurorul G.C., acesta a îndemnat-o să cadă la înțelegere cu T.G.

Partea vătămată R.M. a formulat plângere

și împotriva procurorului G.C., pentru modul cum a instrumentat dosarul nr. 368/D/P/2004

al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.

(fost dosar nr. 430/P/2003) acuzându-l pentru infracțiunea de abuz în serviciu,

favorizarea infractorului, cercetare abuzivă, încălcarea normelor profesionale

prevăzute de Codul Deontologic al Magistratului.

Partea vătămată a depus la dosar CD-uri,

conținând înregistrări audio sau video.

Procurorul a reținut ca fiind relevante

pentru cauză două înregistrări.

Într-una din înregistrări sunt cuprinse

dialogurile purtate de învinuitul B.M.C. și partea vătămată R.M., la data de 21

noiembrie 2004.

Din audierea acestor înregistrări

rezultă, în esență, că învinuitul B.M.C. îi spunea părții vătămate R.M. că ar

trebui să negocieze, pentru că, astfel, riscă să piardă totul.

B.M.C. a sfătuiește pe R.M. să-i

transmită soțului său că poate rămâne acționar cu o cotă de 25% și că a fost

sunat de procuror, care i-a relatat că va continua audierile, va dispune o

expertiză contabilă. Se vorbește de o înțelegere a părților care ar putea grăbi

eliberarea lui R.S., însă numai nu poate garanta acest lucru.

Dintr-o altă convorbire rezultă faptul că

partea vătămată R.M. afirmă că se găsește „într-o tensiune extraordinară” ,

„într-o stare de stres” și, în acest context, îi spune procurorului „poate îmi

dați și un sfat”. R.M. a făcut referire la „șantaj și hărțuire” situație care o

„îngrozește” atât pe aceasta cât și pe fiica sa.

Din declarația părții vătămate R.M. a

rezultat că simțindu-se șantajată, s-a adresat procurorului G.C. și fără știrea

acestuia cu ajutorul unui reportofon pregătit în acest scop, a înregistrat

convorbirea.

În opinia părții vătămate, discuția

purtată cu procurorul a avut semnificația unei continuări a șantajului

practicat asupra sa, deoarece chiar procurorul a îndemnat-o să cedeze în fața

șantajului.

Învinuitul G.C. a dat mai multe declarații,

arătând că aceste înregistrări nu sunt făcute în condiții legale, că discuția

cu partea vătămată a avut loc în prezența a două colege de birou, explicând

toată discuția avută cu partea vătămată.

Înregistrările depuse la dosarul cauzei

nu pot fi apreciate mijloace de probă obținute în mod legal.

În plus, în mod corect procurorul a

concluzionat că dialogul dintre partea vătămată și procuror a avut loc în

biroul procurorului, în prezența a două colege de birou, avocatul părăsind

biroul din proprie inițiativă.

În dialogul care a avut loc, procurorul

i-a dat sfaturi părții vătămate cu titlu informativ și în principal acela de a

negocia pe latura civilă a cauzei cu părțile vătămate și civile în cauză.

Soluționarea laturii civile este

guvernată de principiul disponibilității și în adevăr, procurorul nu încalcă

nici o normă legală și nu săvârșește o faptă penală în cazul în care

învederează părților că poate interveni o înțelegere.

Procurorul nu a amenințat partea

vătămată, dimpotrivă a îndemnat-o să nu cedeze presiunilor de care se plângea.

De asemenea, împrejurarea că procurorul a

încunoștințat partea vătămată cu privire la faptul că cercetările în ceea ce o

privește pe aceasta, ca administrator al SC W.M.L. SRL, vor continua, întrucât

în activitatea respectivei societăți au fost detectate grave nereguli iar la

data dialogului, era dispus un control financiar, pe care urma să-l realizeze A.N.A.F.,

nu reprezintă o „amenințare” sau „presiuni” din partea procurorului așa cum, de

altfel s-a și reținut prin ordonanța atacată.

Procurorul a concluzionat în mod corect

că nu există probe din care să rezulte vreo formă de șantaj practicată de

învinuitul G.C. asupra părții vătămate R.M. ori vreo împrejurare care să releve

faptul că acesta ar fi tolerat ca numele său să fie folosit de ceilalți doi

învinuiți în scopul de a o șantaja pe partea vătămată R.M.

În privința întâlnirilor dintre R.S. și

membrii familiei sale, în datele de 22 și 29 noiembrie 2004 la sediul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin ordonanța

atacată au fost analizate toate declarațiile date în cauză și în mod corect s-a

reținut că nu există elementele probatorii din care să rezulte vreo formă de

șantaj practicată de învinuitul G.C., neexistând vreo constrângere practicată de

învinuit prin amenințare, asupra părților vătămate pentru ca R.S. să transfere

acțiuni sau active ale societăților sale către T.G.

Soluția de scoatere de sub urmărire

penală a înv. G.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj, prev. și

ped. de art. 194 C. pen. rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în temeiul art. 10 lit. a) este corectă.

Din actele de urmărire penală

administrate în cauză nu a rezultat nici existența vreunei forme de ajutor sau

înlesnirea, cu intenție, dat învinuitului T.G. și B.M.C., pentru ca aceștia, la

rândul lor să susțină în prezența părții vătămate R.M. și a altor persoane, că

dețin influența necesară asupra sa, pentru a-l determina, ori să agraveze ori

să favorizeze situația numitului R.S., în cauza penală pe care o instrumenta,

soluția de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului G.C. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii prev. și ped. de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 cu

aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, în temeiul disp. art. 10 lit. a) C.

proc. pen.

Prin ordonanța atacată s-a reținut că din

ansamblul materialului probator administrat în cauză a rezultat că învinuitul

T.G. prin implicarea sa financiară în afacerile derulate prin societățile lui R.S.,

precum și prin faptul că, în timp, unele din aceste societăți au fost

apropriate fraudulos de către R.S., în detrimentul său, avea un interes legitim

de a acționa pentru nedobândirea drepturilor sale. S-a susținut că o parte din

scopurile anchetelor penale la care a fost supus R.S. constau tocmai în

cercetarea acestor fraude săvârșite de R.S. (prin majorări fictive de capital

social și multiplicarea artificială a acțiunilor deținute în cadrul

societăților, lezând astfel drepturile celorlalți acționari prin falsuri

intelectuale și materiale săvârșite în înscrisurile legate de transferurile

acțiunilor).

Instanța analizând înscrisurile depuse la

dosar pe parcursul procesului penal constată că în adevăr, învinuitul T.G., în

paralel cu procedurile judiciare ce își urmau cursul, își dorea și încerca o

soluție negociată în privința intereselor sale financiare, nefiind interzis de

lege acest demers, latura civilă a cauzei, așa cum s-a subliniat deja, fiind

guvernată de principiul disponibilității.

Împrejurarea că învinuitul T.G., în

contextul arestării lui R.S., și-a oferit sprijinul material pentru membrii

familiei acestuia aflați în dificultate, încercând să negocieze cu privire la

soluționarea laturii civile a cauzei, învinuitul fiind de acord să mențină o

cotă de 25% din acțiuni pentru R.S., nu poate atrage concluzia că acesta a

săvârșit o faptă penală.

Din întregul material probator

administrat în cauză a rezultat că învinuitul T.G. a încercat să redreseze

situația economico-financiară a societăților asupra cărora deține controlul

decizional petentul.

În anii în care petentul a deținut

controlul decizional, societățile respective au dobândit datorii importante.

Chiar dacă a existat o situație mai

tensionată între părți, având în vedere relațiile dintre părți, litigiile

dintre aceștia „amenințarea” cu privire la continuarea și întețirea

demersurilor judiciare împotriva lui R.S. nu poate constitui elementul material

al laturii obiective a infracțiunii de șantaj.

Nici susținerile în sensul că procurorul

poate fi influențat după caz, să agraveze sau să ușureze situația procesuală a

lui R.S. nu poate constitui elementul material al infracțiunii de șantaj care

constă în acțiunea de constrângere, prin violență sau amenințare asupra altei

persoane.

Această susținere nu este de natură a

insufla unei persoane temerea pentru un pericol ce o așteaptă, știut fiind

faptul că magistrații sunt imparțiali și se supun numai legii, iar pentru

partea care va avea îndoieli asupra acestui lucru, există mijloace procedurale

de înlăturare din acea cauză a magistratului, de care poate uza.

În concluzie și soluția de scoatere de

sub urmărire penală a învinuitului T.G. corespunde dispozițiilor legale.

Pentru aceleași considerente și soluția

de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului B.M.C. sub aspectul

săvârșirii de către acesta a infracțiunii de șantaj și trafic de influență,

prev. și ped. de art. 194 C. pen. rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000

cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea

nr. 78/2000 în temeiul art. 10 lit. a) va fi menținută.

Prin rezoluția din 25 iulie 2006, s-a

dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții N.D.R. și G.C. după cum

urmează:

- față de înv. N.D.R. - pentru săvârșirea

infracțiunii de șantaj și luare de mită prev. și ped. de art. 194 C. pen. rap.

la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 și art. 254 alin. (1) C. pen. rap.

la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- față de înv. G.C. - pentru săvârșirea

infracțiunilor de șantaj, prev. și ped. de art. 194 C. pen. rap. la art. 13

1

din Legea nr. 78/2000 și favorizarea infractorului, prev. de art. 17 lit. a)

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 264 C. pen.

În fapt, s-a reținut că la data de 22

aprilie 2002, între învinuitul N.D.R. în calitate de Președinte al Consiliului

de Administrație al SC M. SA și Președinte al Asociației „PA.S.M.” SA și B.M.C.

în calitate de reprezentant al SC W.M.L. SRL, s-a încheiat antecontractul de

cesiune de acțiuni, atestat sub nr. 015 din 22 aprilie 2002 de Cabinetul

Avocațial R.V.

Învinuitul N.D.R. i-a impus părții

vătămate R.S., prin protocolul atestat sub nr. 016 din 25 aprilie 2002, de

același avocat să îi transfere cu titlu gratuit în proprietatea sa, suprafața

de 9000 mp din terenul aparținând SC M. SA, plus suma de 30.000 dolari SUA, în

schimbul încheierii contractului de cesiune și al transferului efectiv al

acțiunilor.

S-a reținut că partea vătămată R.S. a

refuzat să-și achite obligațiile i-au fost solicitate cu titlu de mită,

împotriva acesteia s-a dispus începerea urmăririi penale de către procurorul

G.C., prin rezoluția din 16 septembrie 2004, dată în dosarul nr. 430/P/2003 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire

penală și criminalistică, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev.

și ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

Referitor la această situație de fapt,

prin ordonanța atacată s-au reținut următoarele:

A).

Antecontractul de cesiune de acțiuni nominative ale SC M. & C SA (f.

238-239 vol. XIII dosar ) - a fost încheiat la data de 22 aprilie 2002, între N.D.R.,

în calitate de reprezentant al Asociației P.A.S. M. (promitent-cedent) și B.M.C.,

reprezentant legal-administrator al SC W.M.L. SRL (promitent - cesionar).

Obiectul antecontractului îl

constituia încheierea în viitor, în formă autentică, a contractului de cesiune

pentru 269.724 acțiuni nominative ale SC M. & C SA, în valoare nominală de

25.000 lei fiecare, reprezentând 54,78% din capitalul social al antemenționatei

societăți. Momentul încheierii contractului de cesiune în forma autentică a

fost stabilit la un termen de 5 zile din 3mbmentul acnitării de către cesionar

al avansului. Mai multe clauze, din cadrul cap. IV al antecontractului se

referă la prețul cesiunii.

B). În

paralel cu antecontractul susmenționat, la momentul încheierii acestuia, își

producea efectele, în continuare, contractul de închiriere, încheiat în formă

autentică, la 13 martie 2000 între SC M. & C SA și F.S.O.T.R. (f. 240 - 242

vol. XIII dosar) - acest contract a fost încheiat între I.D. și C.V.D., ca

reprezentanți ai SC M. & C SA, pe de o parte și N.D.R., ca reprezentant al

fundației amintite, pe de altă parte.

Contractul stabilea închirierea în

favoarea F.S.O.T.R. pe un termen de 25 de ani (fiind valabil până la 14 mai

2025) a terenului în suprafață totală de 8598,93 mp, cu destinație de teren

sportiv și spațiu verde, situat în București, sector 6, proprietate a SC M.

& C SA,

C). Protocolul încheiat la 25

aprilie 2002 între N.D.R. și R.S. (f. 243-245 vol. XIII dosar) - acest protocol

completează antecontractul de cesiune de acțiuni descris la lit. A)., îl

detaliază, prin împărțirea procesului de take over în mai multe faze și

stabilește noi obligații în sarcina părților.

Astfel, în materie de obiect al

protocolului, se stabilește de această dată că adevăratul beneficiar al

procesului de take over este R.S., care preia pachetul majoritar de acțiuni de

la SC M. & C SA, administrat de învinuitul N.D.R., prin intermediul SC

W.M.L. SRL.

Examinând relația dintre protocol și

antecontractul de cesiune de acțiuni, apare ca evidentă unitatea teleologică a

celor două acte juridice. împreună, acestea realizează, de fapt, o simulație

prin interpunere de persoane (în speță, persoana interpusă fiind SC W.M.L. SRL).

în acest sens este de remarcat data protocolului (la dosar 3 zile distanță de

data antecontractului), precum și caracterul celor două acte juridice:

antecontractul - act public, ostensibil, iar protocolul - act secret, ce vine

să modifice și să precizeze anumiți termeni și condiții ale actului ostensibil.

Din punct de vedere al condițiilor

protocolului, analizate în corelație cu prevederile antecontractului și ținând

seama și de prevederile contractului de închiriere descris la pct. B., remarcăm

următoarele:

a). procesul

de take over operat de R.S. asupra SC M. & C. SA a fost conceput în două

etape; într-o primă etapă se încheia antecontractul de cesiune de acțiuni,

urmat de plata unui avans în contul contravalorii acțiunilor, iar în termen de

5 zile de la plata avansului - încheierea contractului de cesiune de acțiuni în

forma autentică; în cea de-a doua etapă SC W.M.L. SRL urma să majoreze

capitalul social al SC M. & C. SA;

b). prin procesul take over descris

mai sus, R.S. urma să dețină controlul absolut asupra SC M. & C. SA;

c). pentru a

se preveni transformarea preluării pachetului majoritar de acțiuni într-un

veritabil „hostile take over", au fost stabilite mai multe obligații în

sarcina lui R.S.; aceste obligații au fost concepute, în mod cert, ca și

garanții ale exercitării cu bună-credință ale drepturilor de acționar majoritar

ale lui R.S.:

- obligația de a schimba structura

de conducere a

SC M. & C. SA

,

din consiliu de administrație în administrator unic (această modificare apare

ca logică în contextul deținerii unui control absolut asupra societății de

către R.S.), obligația este dublată însă de garanția constând în desemnarea ca

director general, pe o perioadă de minimum 5 ani și cu o clauza este firească

din punct de vedere al păstrării unui echilibru organic și-funcțional între

puterea decizională (reprezentată de administratorul unic ce urma să fie

desemnat de R.S.) și puterea executivă (reprezentată de directorul general); de

asemenea, garantarea unei retribuții lunare minime a acestuia pentru o perioadă

limitată de timp nu face decât să confere credibilitate bunelor intenții ale

cesionarului, avându-se în vedere că salariul directorului general urma să fie

stabilit de către administratorul unic, controlat de R.S.; în lipsa unei astfel

de garanții apare ce evidență posibilitatea de a înlătura directorul general

prin stabilirea de către administrator a unui salariu neconvenabil pentru

acesta; mai mult, suma stabilită - 1.500 dolari SUA / lună - nu este exagerată

raportat la importanța funcției deținute;

- obligația

asumată de R.S. de a asigura folosința de către F.S.O.T.R. a bazei sportive, în

suprafață de 9.000 mp , reprezentată de terenurile de tenis, situate pe terenul

aparținând SC M. & C. SA, conform contractului de închiriere existent în

vigoare la data cesiunii și, într-o perioadă de maximum 5 ani de la încheierea

acestui protocol, să transfere cu titlu gratuit acest teren lui N.D.R.; se mai

prevede, de asemenea că, în cazul în care, prin intermediul SC W.M.L. SRL se va

proceda la înstrăinarea pachetului de acțiuni către alți investitori, ori la

înstrăinarea de active aparținând SC M. & C. SA, aceste operațiuni pot fi

efectuate numai după ce antemenționatul teren a fost transferat cu titlu

gratuit lui N.D.R.

- obligația de a plăti învinuitului N.D.R.

suma totală de 130.000 dolari SUA, în trei tranșe : 10.000 dolari SUA, 5.000 dolari

SUA și respectiv 115.000 dolari SUA.

În plângerile formulate în cauză și

în declarațiile date în calitate de parte vătămată în cauză, R.S. învederează,

în esență, că aceste trei obligații la care s-a făcut referire anterior, nu

reprezentau altceva decât o mită pretinsă de învinuitul N.D.R., pentru

perfectarea preluării pachetului de control al SC M. & C. SA, iar

persistența lui în a obține aceste drepturi, dublată de redactarea unor

plângeri penale împotriva sa avea semnificația unui șantaj. Ideea a fost

preluată în rezoluția de începere a urmăririi penale din data de 25 iulie 2006.

- în apărare, în declarația dată în

calitate de învinuit la data de 28 august 2006 (f. 13-17 vol. XIII dosar), N.D.R.

arată, în sinteză, următoarele :

În anul 1994,

atunci când SC M. & C. SA s-a născut, ca urmare a privatizării prin metoda

MEBO un număr de 5 persoane fizice au creditat P.A.S. -ul cu diverse sume de

bani, în vederea cumpărării pachetului majoritar de acțiuni, după cum urmează:

martorul I.C. - 100.000 dolari SUA; martorul M.F. - 10.000 dolari SUA; martorul

N.G. - 5.000 dolari SUA și martorii B. și F. - în total 15.000 dolari SUA -

conform înțelegerii cu aceste persoane, în momentul în care P.A.S. își stingea

datoriile către F.P.S., urma ca sumele de bani să le fie restituite ori să

primească în compensație acțiuni ale societății.

- În cursul negocierilor situația

sus-amintită a fost cunoscută de partea vătămată R.S., care a fost de acord să

ramburseze respectivele sume de bani investitorilor amintiți; acesta este

motivul pentru care s-a înscris în protocol obligația de plată a sumelor

respective. A fost înscris ca destinatar al acestor sume N.D.R., însă practic,

sumele urmau să fie rambursate lui I.C. și celorlalți investitori.

- în privința terenului în suprafață

de 9.000 mp, învinuitul N.D.R. arată că în perioada 1998 - 2000, a investit

personal, prin F.S.O.T.R., fondurile necesare pentru amenajarea unei baze

sportive destinate tenisului (sumele investite fiind de aprox. 400.000 Euro);

în aceste condiții, învinuitul a insistat în includerea în protocol a unei

garanții pentru investițiile făcute, ajungându-se astfel la formularea celei

de-a doua obligații cuprinse în protocol; oricum, destinația terenului

respectiv nu putea fi schimbată în vreun fel prin voința învinuitului, pentru

că terenul era supus, pe o perioadă de 25 de ani, contractului de închiriere

descris la pct. B; destinația terenului putea fi însă schimbată prin voința lui

R.S., în lipsa unei asemenea clauze de protecție, pentru că, în conținutul

contractului de închiriere a fost înscrisă clauza : „Destinația spațiului

închiriat nu va putea fi schimbată fără consimțământul scris al

proprietarului" (proprietar urmând să devină R.S.).

Alegațiile învinuitului N.D.R. sunt

susținute prin declarațiile martorilor și înscrisurilor depuse de acesta în

apărare. Astfel:

- martorul C.M., administrator al

unei societăți aflate în relații comerciale cu SC M. & C. SA (declarație

din 26 septembrie 2006 - f. 56 - 57 vol., XIII dosar) arată că : „ (...) esența

acestui conflict era mersul fabricii, care scădea lună de lună în segmentul de

aprovizionare și asta datorită faptului că R. nu investise banii promiși. In

legătură cu protocolul, mai știu că, N. i-ar fi cerut lui R. să îl despăgubească

în legătură cu banii pe care îi investise pentru amenajarea terenului de tenis.

Eu nu știu concret ce conținea acest protocol dar am ascultat de la cei doi cu

ocazia unei discuții în |cadrul căreia încercam să-i împac, că N.D.R. va

renunța la protocolul respectiv referitor la teren în momentul în care va fi

despăgubit față de investițiile făcute".

- martorul B.M. (declarație din 26

septembrie 2006 - f 58-59 vol. XIII. dosar) - confirmă faptul că a creditat P.A.S.

M. cu suma de 15.000 dolari SUA, din care nu i-a fost restituit niciun ban; a

participat la întâlnirea de la Hotel „Mariott" din februarie 2006, împreună

cu N.D.R., R.S. și C.O., ocazie cu care R.S. a recunoscut că nu i-au fost

restituiți banii și a propus ca investiția să-i fie rambursată; martorul mai

arată că: „în cadrul discuției, care avea caracterul unei discuții de împăcare,

N. a pus problema ca domnul R. să dea banii la acționari, adică să plătească

acțiunile pe care le-a cumpărat de la P.A.S. M., deoarece nu a plătit nimic, să

restituie banii care mi se cuveneau mie și numitului F., să-l despăgubească

pentru investițiile făcute la terenul de tenis și, în același timp, să-i

plătească salariul de director retroactiv".

- martorul I.C.

(f. 60-61 vol. XIII dosar - declarație din 26 septembrie 2006) - confirmă în

totalitate susținerile făcute în apărare de învinuitul N.D.R. Martorul susține

următoarele: „nu am fost de față la data când s-a semnat protocolul, ci la o

dată ulterioară acestui moment, când R.S. a scris personal pe acest protocol

care este distribuția sumelor pe care a recunoscut că le datorează. Această

consemnare a fost rezultatul faptului că R.S. nu-și îndeplinise până la această

data obligațiile pe care și le asumase prin acel protocol. R. îmi datora

100.000 dolari SUA, deoarece eu am dat celor de la P.A.S. M. bani împrumut

pentru ca aceștia să cumpere acțiuni de la F.P.S. (...) Am cerut banii de la

domnul R. și nu de la P.A.S. M. pentru că, în momentul încheierii protocolului

acesta cumpărase acțiunile P.A.S. M., preluând totodată și datoriile fabricii,

între care și suma împrumutată. Protocolul a fost necesar să se încheie

deoarece R. nu respecta convenția în sensul că refuza să achite datoriile către

muncitori, în calitatea acestora de acționari (...) Protocolul a fost încheiat

(...) între alte persoane decât acelea care au semnat convenția deoarece R.

urmărea de la început, cu rea credință, să găsească modalități de a se sustrage

de la obligațiile care îi reveneau. Așa a procedat în toate afacerile care le-a

făcut. (...)".

- martorul B.M.D.(declarație

din 27 septembrie 2006 - f. 63 - 65 dosar) - avocat ce a acordat consultanță

juridică SC M. & C. SA, începând, din anul 1994 în repetate rânduri -

acesta arată că protocolul, conținând obligațiile în dezbatere, a avut o formă

inițială anterioară redactării antecontractului de cesiune de acțiuni. Lucrul

este important pentru ca să nu se creadă că protocolul s-a făcut după semnarea

antecontractului, ca o condiție impusă lui R.S. pentru semnarea contractului

propriu-zis de cesiune. De altfel, acest protocol nu a fost niciodată gândit ca

o condiție pentru cesiunea propriu-zisă a acțiunilor, ci privea mai mult o

regularizare a tranzacției, în sensul efectuării unor plăți către persoanele

care aveau pretenții materiale către P.A.S. M. și reglării problemei

transferului terenurilor către F.S.O.T.R. În varianta inițială de protocol se

nominalizaseră persoanele către care urmau să se facă aceste transferuri

bănești, iar cu privire la teren se prevedea că acesta urma să fie transferat

către fundația respectivă și nu către vreo persoană fizică. Ulterior, s-a

intrat în redactarea formei definitive a acestui protocol, care s-a petrecut la

3 zile după semnarea antecontractului. Față de viziunea inițială a

protocolului, de data aceasta, în conținutul lui a intervenit o schimbare și

asta la cererea expresă a lui R.S., în sensul ca el să fie ținut de promisiunea

transferurilor bănești către o singură persoană , și anume N.D.R., cu care

încheiase protocolul și care, la rândul lui, avea să distribuie fondurile către

celelalte persoane, iar cu privire la transferul terenului de tenis, acesta să

se facă în beneficiul lui N.D.R. și nu al fundației respective, pentru aceleași

considerente. Protocolul s-a semnat la A. și au fost de față patru persoane; R.

și N., eu personal și C.C.". Martorul insistă asupra faptului că R.S. a

fost cel care a cerut redactarea protocolului în sensul că obligațiile de

rambursare a creditelor să fie stabilite direct către N.D.R., iar transferul

proprietății asupra terenului de sport să fie făcut, de asemenea, personal

către N.D.R., menționând de o manieră tranșantă și plastică faptul că: „dacă

bate palma cu N., înțelege să-și îndeplinească promisiunile către; N., atât cu

privire la sume cât și cu privire la teren, nedorind să discute nimic cu

ceilalți". În final, martorul mai atestă faptul că „la N. nu a ajuns nicio

sumă de bani, suma fiind distribuită de chiar R. către persoanele vizate

inițial", iar în privința terenului: „N., dacă ar fi vrut să ceară o mită

constând într-un teren, ar fi avut posibilitatea să ceară orice altă parcelă,

liberă de construcții, numai aceea putând fi valorificată din punct de vedere

economic. Terenul menționat în protocol era deja ocupat de fundația de tenis și

închiriat pe 30 de ani, astfel încât el nu putea să fie valorificat din punct

de vedere economic de către N.D.R., în beneficiul lui personal".

- la f. 246 - 268 - vol. XIII dosar

- sunt depuse facturi fiscale, contracte de achiziții, chitanțe - care fac

proba efectuării de investiții de către F.S.O.T.R., prin intermediul

învinuitului N.D.R. în baza sportivă edificată pe terenul aparținând SC M.

& C. SA;

- la f. 285 și urm. vol. XIII -

dosar - se găsește înregistrarea, urmată de transcrierea discuției ambientale

purtate în data de 10 februarie 2006, între N.D.R. și R.S., în prezența

martorilor C.M.O. și B.M. - la Hotel Mariott din București - conține mai multe

discuții în jurul onorării obligațiilor asumate prin protocol, neaducând

elemente probatorii noi față de cele expuse deja anterior.

Față de materialul probator

administrat și analizat în cauză în mod corect s-a concluzionat că stabilirea

acestor obligații în sarcina părții vătămate R.S. și asumarea voluntară de

către acesta a unor asemenea obligații nu poate avea semnificația pretinderii

ori acceptării unei mite de către înv. N.D.R.

În sprijinul acestei concluzii s-a

reținut și faptul că pe măsura evoluției negocierilor dintre părți, s-a ajuns

la încheierea actului juridic intitulat „Convenție” încheiat între R.S., N.D.R.

și I.C.

În acest înscris este consemnat următorul

text: „Declarăm în mod irevocabil că înscrisul numit – protocol - încheiat la

25 aprilie 2002 între R.S. și N.D.R. mai produce, în prezent, efecte juridice

numai în privința creanței stipulate în conținutul acestuia și anume în ceea ce

privește adnotarea făcută de domnul R.S. în sensul că domnul I.C. este

îndreptățit să primească suma de 100 dolari SUA de la Asociația P.A.S. M., sumă

remisă de acesta domnului N.D.R. pentru cumpărarea de acțiuni în numele

Asociației P.A.S. M., se obligă să restituie domnului I.C. suma investită în

asociație”.

Referitor la păstrarea funcției de

director general de către N.D.R. s-a convenit să se pronunțe instanțele

judecătorești, iar cu privire la terenul de sport prin convenție s-a stabilit

în următorul sens: „părțile convin modificarea protocolului în sensul că baza

sportivă va fi folosită în continuare de F.S.O.T.R., în temeiul contractului de

închiriere existent, iar prevederea cu privire la trecerea acesteia cu titlu

gratuit în proprietatea domnului N.D.R. devine nulă și lipsită de orice efect

juridic”.

În acest caz, soluția de scoatere de sub

urmărire penală a învinuitului N.D.R. sub aspectul săvârșirii de către acest a

infracțiunii p