ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

A.1. Prin rezoluția nr. 105/P/2008

din 10 noiembrie 2010 a Direcției Naționale Anticorupție - Secția de Combatere

a Corupției, în baza dispozițiilor art. 249 C. proc. pen. , art. 11 pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., art. 242 C. proc. pen.,

art. 11 pct. 1 lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu

aplic. art. 122 lit. b), c) și d) C. pen., art. 228 C. proc. pen. rap. la art.

10 lit. a), d) și g) C. proc. pen., s-au dispus următoarele:

a). Scoaterea de sub urmărire penală

a învinuiților:

- P.C., pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev. de art. 254 alin.

(1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni;

-

G.I., pentru săvârșirea infracțiunii de

asociere în

vederea săvârșirii de

infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.,

întrucât nu sunt

întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni

b). încetarea urmăririi penale

față de învinuitul:

- G.N., pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la luare de mită informă continuată

prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 și

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

întrucât a intervenit decesul învinuitului;

c). Neînceperea urmăririi penale

față de numiții:

- P.M., M.G., P.G.,

P.S.

, G.P. și G.I.,

pentru săvârșirea infracțiunii

de dare de

mită în formă continuată prev. de art. 255 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen.

, întrucât nu sunt întrunite elementele

constitutive ale acestei infracțiuni;

- P.C. și M.V.,

foști ofițeri S.R.I., pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență în

formă continuată prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea

nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât în urma cercetărilor

efectuate nu s-a dovedit existența infracțiunii și s-a împlinit termenul de

prescripție a răspunderii penale;

- B.D., R.M.

și P.C., foști ofițeri S.R.I. și A.B. - fost președinte al Tribunalului

Dâmbovița, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art.

257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât nu sunt

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii și s-a împlinit termenul de

prescripție a răspunderii penale;

- P.C., fost

ofițer S.R.I. și M.A. - fost prim-procuror al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Dâmbovița,

pentru comiterea

infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257

alin. (1) rap. la

art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât faptele nu au fost dovedite și s-a

împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale;

- G.I., pentru

săvârșirea a două infracțiuni de cumpărare de influență prev. de art. 6

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., întrucât nu

s-a dovedit existența faptelor și s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii

penale;

-

P.M., M.G., P.G., P.S.

, G.P., P.C. și M.V.,

pentru comiterea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni

prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele

constitutive ale acestei infracțiuni și s-a împlinit termenul de prescripție a

răspunderii penale;

- B.D., fost

ofițer S.R.I., pentru comiterea infracțiunii de luare de mită în formă

continuată prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.

rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

,

întrucât nu s-a dovedit comiterea infracțiunii și s-a împlinit termenul de

prescripție a răspunderii penale;

- A.R. și S.S.,

foști ofițeri S.R.I., pentru comiterea infracțiunii de luare de mită prev. de

art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât nu

s-a dovedit existența faptelor și s-a împlinit termenul de prescripție a

răspunderii penale;

- R.M., ofițer

S.R.I., pentru comiterea infracțiunii de

complicitate

la luare de mită prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1)

C. pen. și

la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât nu s-a dovedit

existența faptei și s-a împlinit termenul de prescripție

a răspunderii

penale;

- E.M., P.E.M.,

P.C. și T.D., pentru săvârșirea infracțiunilor de

fals intelectual și uz de fals prev. de art. 289 și art. 291 C. pen.,

cu

aplic. art. 33 lit. a) C. pen., întrucât s-a împlinit termenul de prescripție

a răspunderii penale;

-

M.V.,

pentru

comiterea unei infracțiuni de luare

de

mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la

art.

6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a unei

infracțiuni de luare de mită în formă simplă, prev. de art. 254 alin. (1) C.

pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C.

pen., întrucât nu sunt întrunite elementele

constitutive

ale infracțiunii de luare de mită în formă continuată, nu

s-a dovedit

comiterea infracțiunii de luare de mită în formă simplă

și s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru

ambele

fapte;

- A.G., fost director general al SC H.C. SRL

,

pentru săvârșirea infracțiunilor de dare de mită în

formă continuată prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din

Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și asociere

pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.,

ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., întrucât a intervenit decesul făptuitorului.

d) Neînceperea urmăririi penale

cu privire la:

- infracțiunile

prev. de art. 254, art. 255 și art. 257 C. pen., sesizate în denunțurile

formulate de P.C., întrucât acestea nu au fost dovedite și s-a împlinit

termenul de prescripție a răspunderii penale;

- infracțiunile

prev. de art. 254 și art. 248 C. pen. și art. 11 din

Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 13 C. pen., sesizate în denunțurile

formulate

de B.D., întrucât acestea nu au fost dovedite și s-a împlinit termenul de

prescripție a răspunderii penale;

- infracțiunile

prev. de art. 254 C. pen., sesizate în denunțul formulat de S.L., întrucât

acestea nu au fost dovedite și s-a împlinit termenul de prescripție a

răspunderii penale.

în acest sens, procurorul a reținut următoarele:

a). Prin

rechizitoriul nr. 5/P/2004 din 09 februarie 2006 al Departamentului Național

Anticorupție - Secția de Combatere a Infracțiunilor de Corupție Săvârșite de

Militari s-a dispus trimiterea

în judecată a

inculpaților P.C. pentru comiterea a două

infracțiuni de luare de mită,

delapidare și asociere în vederea comiterii de infracțiuni, B.D. pentru

comiterea infracțiunilor de luare de mită, complicitate la delapidare,

complicitate la luare de mită și asociere pentru săvârșirea de acțiuni și N.O. pentru

delapidare și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni.

Prin același rechizitoriu, s-a dispus disjungerea

cauzei față de mai multe persoane pentru o serie de fapte detaliate în

dispozitivul

respectivului act de inculpare.

b). În urma disjungerii, s-a format dosarul nr.

13/P/2006 în care

s-au efectuat cercetări de către procurorii din cadrul

Secției de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari.

Ulterior, în

dosarul susmenționat s-au dispus noi măsuri de disjungere, formându-se alte trei

dosare, respectiv dosarele nr. 91/P/2006, 92/P/2006 și 93/P/2006.

Două dintre

acestea, dosarele nr. 91/P/2006 și 93/P/2006 s-au finalizat cu trimiteri în

judecată, iar în dosarul nr. 92/P/2006 s-a dispus declinarea competenței de

soluționare, acesta fiind

instrumentat în

continuare de Serviciul Teritorial Ploiești din cadrul

Direcției

Naționale Anticorupție.

Prin ordonanța

nr. 13/P/2006 din 20 martie 2008 a Secției de

combatere

a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari din cadrul

Direcției

Naționale Anticorupție s-a dispus declinarea competenței de soluționare în

favoarea Secției de combatere a infracțiunilor de

corupție din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.

Declinarea

competenței a fost determinată de emiterea Deciziei nr. 610 din 20 iunie 2007 a

Curții Constituționale prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a

art. III alin. (2) și (3) teza

I

din Legea nr.

356/2006, stabilindu-se că și în cauzele penale aflate pe rolul parchetelor

militare la data intrării în vigoare a legii menționate și în care se

efectuează cercetări față de un grup de

persoane

compus din militari și civili, competența revine procurorilor

civili.

În cuprinsul ordonanței de declinare a fost

delimitat în mod clar

obiectul cercetărilor din prezenta cauză, respectiv

persoanele

pentru care s-a dispus

declinarea, calitatea acestora și infracțiunile

pentru care sunt

cercetate.

Cu privire la situația

de fapt din conținutul ordonanței de declinare nr. 13/P/2006 din 20 martie 2008

a Secției de combatere a infracțiunilor de corupție săvârșite de militari din

cadrul Direcției Naționale, rezultă următoarele:

În perioada

1991 - 2001, învinuitul P.C. a îndeplinit funcția de șef al S.I.J. Prahova,

funcție în care avea următoarele obligații legale: să organizeze și să coordoneze

culegerea informațiilor cu privire la faptele ce ar putea aduce atingere

siguranței naționale a României; să dispună implementarea informațiilor

respective în baza de date a serviciului secret și să facă demersurile necesare

pentru ca aceste informații

să ajungă în

final la organele abilitate să efectueze cercetări potrivit

dispozițiilor

Legii nr. 51/1991.

Din datele aflate la dosar reiese că învinuitul P.C.

și-a încălcat obligațiile legale amintite prin aceea că a favorizat

activitățile economice ilegale desfășurate de anumiți cetățeni

italieni, în schimbul unor foloase de natură

materială pe care le-ar fi

obținut de la aceștia.

S-a arătat că,

prin intermediul numitului M.V., învinuitul P.C. a fost acceptat într-un

„grup" de afaceriști de cetățenie italiană pe care i-a sprijinit în

activitățile economice derulate pe teritoriul României, obținând în schimb bani

și bunuri materiale de la respectivii.

S-a stabilit

că principala afacere desfășurată de cetățenii italieni pe teritoriul României

a fost înființarea unei fabrici de producere a unor autovehicule blindate

destinate transportului de valori bancare.

În ordonanța de declinare s-a mai arătat că

învinuitul P.C.

și fostul director al S.R.I., V.M.V., i-ar fi ajutat pe

afaceriștii italieni să acceadă la nivelul conducerii mai multor bănci din

România și să încheie cu băncile respective contracte de vânzare-cumpărare

pentru mașinile blindate produse de societatea comercială administrată de

aceștia, SC B. România SRL. Totodată, cetățenilor italieni Ie-a fost facilitat

accesul în România prin „relații" la vamă, cu ajutorul cărora au

eludat cel puțin în parte formalitățile vamale

privind intrarea în țară,

Ie-a fost asigurat transportul cu avioane

particulare și cazarea în locații de protocol. în schimbul acestor favoruri,

atât M.V. cât și P.C., ar fi primit gratuit autoturisme de lux aduse din

Italia.

În ordonanța

de declinare s-a mai arătat că, în perioada

1996-1998,

între asociații SC B. România SRL au intervenit o

serie de neînțelegeri în urma cărora s-au derulat

mai multe procese

comerciale judecate de Tribunalul Dâmbovița, secția comercială,

iar învinuitul P.C. ar fi intervenit în favoarea uneia dintre părțile implicate

în acele litigii comerciale, în sensul că prin intermediul subordonaților săi,

ofițerii S.R.L B.D. și R.M.

, i-a aranjat

învinuitului G.I. o „audiență" la președintele

Tribunalului

Dâmbovița, B.A.

S-a precizat

că se impun cercetări și față de numitul G.N., socrul numitului B.D., pentru

comiterea infracțiunii de complicitate la luare de mită, constând în aceea că,

în perioada 1998-2000, l-ar fi ajutat pe acesta din urmă să primească de la

numitul M.F. bunuri și bani pentru construcția unei vile în comuna Măgurele,

județul Prahova, cu mențiunea că, pentru această infracțiune de luare de mită, B.D.

a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 5/P/2004 din 09 februarie 2006.

În prezenta

cauză, numitul B.D. este cercetat pentru o altă infracțiune de luare de mită,

constând în aceea că ar fi primit

trei

autoturisme „cadou" de la denunțătorul M.F., infracțiune

pentru

care s-a dispus disjungerea prin același rechizitoriu.

Numiții R.M.

și A.R. sunt cercetați pentru acte de corupție constând în aceea că, potrivit

afirmațiilor numitului V.P. care a formulat o plângere în acest sens, i-ar fi

cerut „taxă de protecție" pentru afacerile derulate, profitând de

informațiile pe care le obținuseră în virtutea funcțiilor deținute.

Făptuitorii E.M., P.E.M., C.P.

și T.D.

sunt cercetați pentru aceea că, în calitate de salariați ai rafinăriei Astra

Română, ar fi întocmit în fals acte de recepție și primire în gestiune a unor

cantități de benzină provenite de la SC P.B. SA, deși produsele respective

fuseseră în realitate oferite ca mită învinuitului

P.C. de

către fostul director al

Rafinăriei SC A. Română, N.O.,

fapte pentru care aceștia din urmă au

fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. 5/P/2004 din 09 februarie 2006.

Pe parcursul

cercetărilor efectuate în prezenta cauză atât P.C., cât și B.D. au formulat

denunțuri împotriva mai multor persoane pentru comiterea unor fapte de

corupție, aceste denunțuri făcând de asemenea obiectul cercetărilor în dosarul

declinat.

c). Prin ordonanța nr. 105/P/2008 din 05

februarie 2009 a Direcției

Naționale Anticorupție, Secția de Combatere a

Corupției s-a

dispus în baza art. 249 C.

proc. pen. rap. la art. 11 pct. 1 lit. b), art. 10 lit. d)

C. proc. pen.,

art. 242 C. proc. pen. rap. la art. 11. pct. 1 lit. c) C. proc. pen., art. 10

lit. g)

C. proc. pen., art. 228 alin. (6)

C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a), d), g) C. proc. pen.:

- scoaterea de

sub urmărire penală a învinuiților P.C.

pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art.

254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea

78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen. și G.I. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prevăzută

de art. 323 C. pen. alin. (1), (2) C. pen.;

- încetarea

urmăririi penale față de înv. G.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

complicitate la luare de mită prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 254 C.

pen. cu aplic. art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen.;

- neînceperea

urmăririi penale față de numiții: B.D.

pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 C. pen.

cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; E.M., P.E.M., C.P. și T.D. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. și uz

de fals prevăzută de art. 291 C. pen.; R.M., S.S. și

A.R. pentru săvârșirea infracțiunii de luare mită prevăzută de

art.

254 C. pen.; B.A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență

prevăzută de art. 257 C. pen.; S.P., G.P., P.M., G.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen.; S.P., G.P., P.M., G.A. și înv. G.I.

pentru

săvârșirea infracțiunii de dare de

mită prevăzută de art. 255 C. pen. cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; M.V.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită în formă continuată prev.

de art. 254 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și a infracțiuni prev.

de art. 323 alin. (1)

, (2) C. pen. și pentru

săvârșirea unei infracțiuni simple de luare de mită

prev. de art. 254 C.

pen.;

-

neînceperea urmăririi penale cu privire la

faptele prev. de art.

254 C. pen., art. 255 C. pen. și art. 257 C. pen.

precizate în denunțuri de P.C.;

-

neînceperea urmăririi penale cu privire la

faptele prev. de art.

254 C. pen., art. 248 C. pen. și art. 11 din Legea

87/1994 cu aplic. art. 13 C. pen. sesizate prin denunțuri de către B.D.;

-

neînceperea urmăririi penale cu privire la

faptele prev. de art.

254 C. pen., relatate de S.P.L.

Pentru a

dispune respectivele soluții, procurorii de caz au apreciat că o parte dintre

infracțiunile ce fac obiectul prezentei

cauze

nu sunt susținute de probe temeinice, în cazul altor infracțiuni

s-a

împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, iar unele fapte pentru

care s-au efectuat cercetări nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor reținute în sarcina celor cercetați în dosar.

d). împotriva

acestei soluții s-a formulat plângere de către reprezentantul legal al SC B.

ROMÂNIA SRL, numitul P.M., soluția fiind considerată de acesta nelegală și

netemeinică.

Prin rezoluția

nr. 173/11-2/2009 din 09 aprilie 2009, procurorul șef al Secției de Combatere a

Corupției a dispus, în baza art. 278

alin. (3)

1

C. proc. pen. , admiterea plângerii formulate de numitul P.M.

, infirmarea ordonanței procurorilor de caz din 05

februarie 2009 și

reluarea urmăririi penale în dosarul nr. 105/P/2008,

urmând a se administra următoarele probe suplimentare:

- audierea

martorilor P.G.V., P.N.D. și a comisarului C.M. din cadrul I.P.J. Dâmbovița;

- stabilirea

condițiilor în care autoblindata aparținând SC B. România SRL Târgoviște a

intrat în posesia înv. P.C., înv. G.I. și făptuitorului S.P.;

- audierea

reprezentanților SC B. România SRL și a martorului P.M. pentru a indica în mod

concret, conform dispozițiilor art. 222 alin. (2) C. proc. pen. mijloacele de

probă care susțin faptele de corupție semnalate;

- studierea dosarului nr. 421/P/2004 al

Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a

stabili în ce mod aceasta are legătură cu dosarul cauzei.

e). Față de

dispozițiile din rezoluția de infirmare, s-a procedat la administrarea probelor

indicate în vederea completării materialului probator.

Astfel, dosarul nr. 421/P/2004 a fost soluționat

prin rezoluția cu

același număr din 17 noiembrie 2005 a Parchetului de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, o copie a soluției menționate fiind atașată la dosar.

Prin rezoluția nr. 421/P/2004 din 17 noiembrie

2005 s-a dispus în baza

art. 228 C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a)

C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de U.A., P.P.F. și N.V.,

judecători în cadrul Curții de Apel Ploiești pentru săvârșirea infracțiunilor

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen.,

favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., fals intelectual prev. de

art. 289 C. pen. și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art.

323 alin. (1) C. pen.

Cu privire la situația de fapt din cuprinsul

rezoluției menționate,

s-au reținut următoarele:

La data de 18 iulie 2002, numitul P.M.,

reprezentantul

legal al SC B.R.C.B.E.I. SRL, a sesizat Parchetul de pe

lângă fosta Curte Supremă de Justiție cu privire la faptul că, începând din

anul 1996, patrimoniul societății pe care o reprezintă a fost înstrăinat în mod

abuziv prin mijloace frauduloase, acțiune la care au conlucrat oameni de

afaceri, magistrați, lucrători de poliție, notari

publici ș.a.

Sesizarea respectivă a fost înregistrată sub nr.

450/P/2002 iar

prin rezoluția din 07 octombrie 2002 s-a dispus

declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea fostului Parchet

Național Anticorupție pentru soluționarea faptelor de corupție invocate în

cuprinsul plângerii formulate de P.M.

Prin ordonanța

nr. 336/P/2003 din 23 iunie 2004 a Parchetului Național Anticorupție s-a dispus

în baza art. 228 C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. neînceperea

urmăririi penale față de A.U., judecător la Curtea de Apel Ploiești, N.V.,

judecător la Curtea de Apel Ploiești, A.C., fost comandant al Inspectoratului

Județean de Poliție

Dâmbovița și M.A., prim

procuror al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Dâmbovița pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen.

Prin aceeași ordonanță, s-a dispus declinarea

competenței cu

privire la celelalte aspecte invocate în plângerea

numitului P.M.

în favoarea Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție. În soluția dispusă,

procurorul din cadrul Secției de

Urmărire

Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte

de Casație și Justiție a precizat că între P.M.

, ca reprezentant al SC B. SRL și reprezentanții SC H.C.I. SRL s-au

derulat mai multe procese civile și s-au formulat o serie de plângeri penale

soluționate cu neînceperea

urmăririi penale, plângerile împotriva

soluțiilor pronunțate fiind respinse.

De asemenea, s-a arătat că în sesizarea făcută de

SC B. SRL

, prin reprezentantul său legal P.M., sunt învederate aspecte

ce au constituit obiectul altor dosare penale instrumentate de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau de diferite alte unități de pe

raza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Prin rezoluția

nr. 421/P/2004 din 17 noiembrie 2005, procurorul s-a pronunțat doar cu privire

la aspectele ce nu au fost soluționate de către alte unități de parchet, respectiv

cu privire la infracțiunile de

abuz în

serviciu, favorizarea infractorului, fals intelectual și asociere

în

vederea săvârșirii de infracțiuni de care sunt acuzați judecătorii din cadrul

Curții de Apel Ploiești: U.A., P.P.F. și N.V.

Potrivit

susținerilor semnatarului plângerii, infracțiunile susmenționate ar consta în

pronunțarea de către judecători a unor hotărâri nelegale, abuzive și motivate

de interese financiare. Analizând hotărârile respective și contextul în care

acestea au fost pronunțate, procurorul de caz a constatat că având în vedere

documentele pe care judecătorii le-au avut la dispoziție, hotărârile pronunțate

sunt legale, iar reținerea unor situații de fapt diferite față de cele

prezentate de părțile aflate în litigiu și o interpretare diferită a probelor

de către magistrați, chiar dacă este de natură să nemulțumească o parte din

proces, nu constituie o încălcare a atribuțiilor de serviciu sau a legii.

De asemenea, procurorul de caz a apreciat că

reținerea unei

situații de fapt diferite de cea susținută de una dintre

părți nu constituie o „inserare de date nereale" în sensul prevederilor

art. 289 C. pen.

Procurorul a

mai constatat că pentru faptele de corupție sesizate s-a pronunțat deja o

soluție de către organul competent, respectiv fostul Parchet Național

Anticorupție și că, referitor la favorizarea infractorului și la asocierea în

vederea săvârșirii de infracțiuni, autorul sesizării nu a fost în măsură să

dovedească cele susținute în plângere.

S-a procedat

la audierea numiților P.G.V., P.N.D. și a comisarului C.M. din cadrul I.P.J.

Dâmbovița,

potrivit indicațiilor din cuprinsul rezoluției de infirmare în

vederea

completării materialului probator.

Numitul P.M. nu s-a prezentat în vederea audierii,

mandatându-l pe numitul P.G.V., să reprezinte interesele SC B. România

SRL.

P.G.V., la

solicitarea organelor de anchetă de a preciza în mod detaliat faptele de

corupție pentru care solicită

efectuarea de

cercetări, a prezentat o serie de aspecte care nu intră

în sfera

infracțiunilor de corupție aflate în competența Direcției Naționale

Anticorupție, făcând referire tangențial și la câteva infracțiuni concrete de

corupție aflate în competența acestei unități

de

parchet, dar pentru care nu a fost în măsură sa propună probe.

Astfel,

numitul P.G.V., în calitate de mandatar al numitului P.M., având printre alte

atribuții și pe aceea de a reprezenta legal SC B.R.C.B.E.I. SRL, a susținut că S.P.

și G.I. - acționar la SC H. SRL, societate care deținea 1% din SC B. SRL, ar fi

hotărât să preia întreaga fabrică aparținând

investitorului

italian P.M.. în acest scop, s-ar fi întocmit o

factură falsă din

conținutul căreia reieșea că SC B. SRL datorează SC H. SRL suma de 2,7 miliarde

lei pentru comisioane; în același scop, s-ar fi falsificat o procură prin care S.P.,

acționar majoritar la SC H. SRL, a căpătat dreptul de a reprezenta SC B. SRL și

a întocmit împreună cu G.I. un proces-verbal de compensare a datoriei de 2,7

miliarde lei cu întregul patrimoniu aparținând SC B. SRL, respectiv fabrica în

totalitatea ei.

P.G.V. a mai

afirmat că, la înstrăinarea frauduloasă a patrimoniului SC B. SRL către SC H. SRL,

au concurat magistrați și ofițeri din cadrul S.R.L.

Astfel,

judecătorul B.A., președintele Tribunalului Dâmbovița l-ar fi primit pe G.I. în

audiență în urma intervențiilor efectuate de P.C., șeful S.R.L Prahova, iar în

aceeași zi magistratul S.A. din cadrul Tribunalului Dâmbovița a pronunțat o

ordonanță prezidențială în

baza căreia a

fost transferat patrimoniul SC B. SRL către SC H. SRL.

P.G.V. a mai

făcut referire și la alți ofițeri S.R.I, actuali sau foști, respectiv R.M.,

șeful S.R.I Dâmbovița,

B.D., adjunct S.R.I.

Prahova și M.V., fost șef al S.R.I, care ar fi contribuit la înstrăinarea

frauduloasă a patrimoniului

SC B. SRL prin sprijinirea activităților

ilegale ale numiților S.P. și G.I., încălcându-și atribuțiile de serviciu ce

constau în asigurarea protecției legale a acestei societăți

comerciale care desfășura o activitate de interes

național și anume

fabricarea autoblindatelor.

Semnatarul

declarației a mai afirmat că, la baza sprijinirii acestor acțiuni ilegale de

către ofițerii S.R.I., au stat interese

materiale,

afirmând că P.C. a primit un autoturism de teren marca Mitsubishi Pajero și un

autoturism marca Mercedes, iar

M.V. ar fi primit un ceas de mână marca

Audemars Piquet.

P.G.V. a mai

arătat că, la începutul anului 1997,

G.I.

și B.D., sub conducerea lui P.C. au sustras prin efracție o autoblindată

aparținând SC B. SRL.

În aceeași declarație se aduc acuzații cu privire

la intervențiile

ce ar fi fost făcute pentru ca G.I. să nu fie arestat, P.G.V.

declarând că ofițerul de poliție C.M. din cadrul

I.P.J. Dâmbovița l-ar fi prezentat pe

acesta la Parchetul de pe lângă

Tribunalul Dâmbovița cu propunere de

arestare, iar ca urmare a intervențiilor efectuate, propunerea ar fi fost

respinsă. Astfel, P.G.V. arată: „Cu mijloace personale, am aflat că ofițerul P.C.

a intervenit la procurorul B.G. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel

Ploiești, care la rândul său i-a dat

telefon prim-procurorului A.M.

de la PT Dâmbovița, cerându-i să nu ia

măsura arestării preventive a lui G.I. Nu divulg mijloacele personale prin care

am obținut informațiile relatate mai sus."

Analizând în ansamblu declarația numitului P.G.V.,

procurorul

a apreciat că majoritatea faptelor prezentate nu

constituie

infracțiuni de corupție, iar cele care ar putea constitui

astfel de infracțiuni sunt expuse lapidar, fără a se furniza suficiente date

pentru efectuarea de cercetări în privința

acestora și fără a se indica

mijloace

de probă în susținerea lor, în esență acuzațiile formulate în această privință

bazându-se pe speculațiile autorului declarației.

Fiind audiat, P.N.D.

a declarat că, în perioada

19 septembrie 1997

- decembrie 2002, a îndeplinit funcția de director general

la SC M. SA

Ulmi, jud. Dâmbovița. Susnumitul a arătat că SC M. SA a avut un contract de

asociere cu SC B. România SRL

, în perioada

1994 -1996, perioadă în care director la

SC M. SA era numitul N.N. care,

în baza contractului de asociere, se ocupa de aprovizionare atât pentru

societatea pe care o conducea, cât și pentru SC

B. România SRL

.

Pe parcursul acestei activități de aprovizionare,

au fost situații

când SC B. România

SRL primea materiale de la SC M.

SA, fără documente justificative și

fără a se achita contravaloarea

acestora.

Aceste transferuri de bunuri erau făcute de către N.N.

care primea în schimb anumite sume de bani de la

P.G.

sau M.G., pe care și le

însușea.

Pentru aceste

fapte, începând din anul 1998, numitul P.N.D.

a formulat mai multe plângeri penale împotriva SC B. România SRL

și a

numitului N.N. la I.P.J. Dâmbovița, la parchetul de pe lângă judecătorie și la

cel de pe

lângă tribunal, la Garda

Financiară și la Direcția Finanțelor Publice.

Referitor la P.C.,

fostul șef al S.R.I. Prahova, numitul P.N.D. a arătat că acesta împreună cu G.I.

și S.P. ar fi comis fapte de corupție.

P.N.D. a

susținut că ofițerul S.R.I. P.C., în virtutea funcției deținute, făcea

intervenții în favoarea SC H. pentru a vinde autoblindate la diferite bănci la

suprapreț, primind în schimb de la G.A., iar după

decesul acestuia de la G.I. sau S.P. bani, bunuri sau

alte

valori.

Cu privire la

aceste acuzații, numitul P.N.D. nu a fost în măsură să propună probe, afirmând:

„nu cunosc în mod concret cum s-a procedat".

Martorul a mai

afirmat că P.C. nu era singurul

beneficiar

al acestor sume de bani, bunuri și valori, „ci și alți ofițeri

SRI pe

care nu-i cunosc și nici în ce mod au intrat în posesia acestora".

Aspectul că

numitul P.G. a scos din bancă suma de 1.000.000 dolari SUA pentru a plăti

răscumpărarea fiului său M.G. care fusese sechestrat pentru o datorie la

cazinou, l-a

făcut pe P.N.D. să presupună că

S.R.I. ar fi într-un fel

implicat în acea operațiune dubioasă, deoarece

suma de bani

menționată nu ar fi putut fi

scoasă din bancă fără știrea S.R.I, fiind

vorba de bani primiți ca avans

pentru livrarea autoblindatelor. Și această afirmație a fost apreciată o pură

speculație, întrucât în sprijinul ei nu a fost invocată nici o probă.

P.N.D. a mai

afirmat că, în urma intervențiilor ofițerului S.R.I. P.C., ar fi fost cercetat

penal și chiar reținut fără vreun temei legal, aceasta fiind doar o răzbunare

determinată de indisponibilizarea unei autoblindate din vânzarea căreia

ofițerul S.R.I. ar fi urmat să câștige bani.

De asemenea,

martorul a susținut că tot din vina numitului P.C., împotriva sa au fost

formulate mai multe plângeri penale la I.P.J. Dâmbovița, la Poliția

Municipiului Târgoviște și la Parchetul de pe lângă la Tribunalul Dâmbovița,

plângeri soluționate cu neînceperea urmăririi penale și cu scoatere de sub

urmărire penală.

Martorul C.M.I.,

ofițer de poliție în cadrul I.P.J.

Dâmbovița

- Serviciul de Investigare a Fraudelor a declarat că din

cursul anului

1999 s-a ocupat de efectuarea cercetărilor în dosarele penale întocmite ca

urmare a plângerilor formulate de numiții P.G.V., administrator al SC B.

România SRL, P.N.D., fost director general al SC M. SA și N.N. care a fost

pentru o perioadă director la SC M. SA.

Martorul a arătat că au fost constituite

aproximativ 10 dosare

penale ca urmare a plângerilor formulate de

susnumiții, până în cursul anului 2002, când au epuizat motivele de sesizare a

organelor de urmărire penală, revenind apoi din cursul anului 2005 cu sesizarea

acelorași fapte, dar schimbând încadrarea juridică în infracțiuni mai grave

pentru a beneficia de un termen mai lung de prescripție.

În total,

dosarele penale formate au fost, potrivit spuselor martorului, în număr de

aproximativ 30-40, iar în mare parte

dintre

aceste dosare s-au dispus soluții de neîncepere a urmăririi

penale

pentru faptele sesizate.

Numitul C.M.I.

a precizat motivele ce au stat baza formulării numeroaselor plângeri penale de

către numiții P.G.V., P.N.D. și N.N., respectiv neînțelegerile intervenite în

legătură cu împărțirea patrimoniului SC R. și dispariția unor bunuri aparținând

SC B. România SRL care au fost depozitate într-un spațiu pus la dispoziție de SC

M. SA.

O altă sursă a

litigiilor succesive apărute între susnumiții a fost dispariția unei

autoblindate aparținând SC B. România SRL despre care P.G.V., în calitate de

reprezentant al societății comerciale, a susținut că ar fi fost sustrasă de G.I.

și dusă într-un depozit al SC H.C. SRL Ploiești.

Martorul C.M.I.

a declarat că nu cunoaște nimic despre o posibilă implicare a unor ofițeri din

cadrul S.R.I. Prahova

în comercializarea

autoblindatelor produse de SC B. România SRL

, că nu-i cunoaște pe P.C.

și B.D. și

nici pe cetățenii italieni S.P.

și P.M.

În legătură cu

dispariția a două autoblindate aparținând SC B. România SRL, dispariție

sesizată de P.G.V., numitul C.M.I. a arătat că a efectuat cercetări, stabilind

că una dintre acestea a fost găsită în depozitul SC

H.C. SRL

de unde a ridicat-o și a dus-o la Biroul Vamal Târgoviște la

solicitarea acestora, ca urmare a unor taxe

vamale neachitate de

SC B. România SRL, iar cea de-a doua a fost luată

chiar de către autorul sesizării, P.G.V. și dusă la Biroul Vamal Târgoviște din

același motiv.

Martorul a mai declarat că nu l-a prezentat

niciodată pe G.I.

la procuror cu propunere de arestare preventivă și că

acesta

din urmă a fost la parchet doar

pentru audieri, fiind citat în această

calitate.

De asemenea,

martorul a precizat că, pe parcursul cercetărilor pe care Ie-a efectuat în

dosarele penale formulate ca urmare a plângerilor numiților P.G.V., P.N.D. și N.N.,

nu s-au făcut presiuni asupra sa și nici intervenții pentru soluționarea

cauzelor într-un anumit mod, precum și că nu are cunoștință să se fi efectuat

astfel de intervenții la procurorii de caz.

Examinând

probele suplimentare administrate în cauză pe baza dispozițiilor din rezoluția

de infirmare a soluției, probe al căror conținut a fost prezentat în mod

detaliat anterior, procurorul a constatat că acestea nu sunt de natură să

modifice situația de fapt reținută în rezoluția de neîncepere a urmăririi

penale nr. 105/P/2008 din 05 februarie 2009 și nici nu susțin în mod temeinic

acuzațiile formulate de P.G.V.

Soluția

dispusă de Secția de Urmărire Penală și Criminalistică din Cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 421/P/2004 prin

rezoluția din 17 noiembrie 2005 are un obiect diferit de cel al prezentei

cauze, referindu-se la alte fapte și la alte persoane.

Este adevărat

că o parte dintre aspectele sesizate de

reprezentanții

legali ai SC B. România SRL se regăsesc atât

în dosarul nr. 421/P/2004,

cât și în prezentul dosar, dar faptele respective au făcut obiectul unor alte

dosare și au fost deja soluționate de organele competente, după cum se

precizează și în rezoluția Secției de Urmărire Penală și Criminalistică.

Declarațiile numiților P.G.V., P.N.D. și

C.M.

nu aduc dovezi în susținerea acuzațiilor ce fac obiectul prezentei cauze și

confirmă, încă odată, caracterul speculativ al acestor acuzații și lipsa lor de

fundament juridic și faptic, precum și imposibilitatea de a dovedi afirmațiile

reluate succesiv în numeroasele plângeri penale formulate de SC B. România SRL,

prin reprezentanți legali, la diferite structuri de parchet, fără a ține cont

de competența materială strict determinată de lege a acestor structuri și fără

a accepta soluțiile

dispuse de organele de

urmărire, reformulând la nesfârșit plângeri

cu același obiect.

Reprezentanții

SC B. România SRL au acuzat toate structurile de poliție și de parchet pentru

soluțiile dispuse, apreciind că acestea sunt nelegale și lipsite de temeinicie

și, mai mult decât atât, că ar dovedi în mod clar corupția din justiție, afirmații

care au

fost apreciate ca reprezentând pure

speculații, fără nici o susținere

probatorie, asemenea celor din

cuprinsul nenumăratelor plângeri formulate.

Numeroasele

litigii dintre reprezentanții SC B. România SRL, SC H.C. SA și SC M. SA au fost

soluționate succesiv de către instanțele civile, iar plângerile penale

formulate au stat la baza a numeroase dosare penale în care s-au efectuat

cercetări și s-au dispus soluții de către organele competente.

Toate

nemulțumirile părților în legătură cu soluțiile dispuse în procesele civile sau

în dosarele penale au fost contestate și soluționate de către organele

superioare ierarhic, fiind greu de presupus că toți lucrătorii de poliție și

toți magistrații de la toate

structurile au

constituit o mare „conspirație" împreună cu ofițerii din

cadrul

S.R.I. și cu cetățenii italieni implicați în afaceri în România pentru a

nedreptăți SC B. România SRL.

Prin ordonanța

nr. 77/P/2009 din 17 decembrie 2009 Secția Parchetelor Militare din cadrul

Direcției Naționale Anticorupție a

dispus în

baza art. 10 lit. g) C. proc. pen. , cu aplic. art. 122 lit. d) C. pen.,

neînceperea

urmăririi penale față de ofițeri din conducerea S.R.I. Dâmbovița (fapte comise

în 2001) pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 259, art. 246 și art. 289

C. pen.

În fapt, s-a

reținut că numitul P.N.D. a formulat o plângere împotriva unor ofițeri

neindividualizați din cadrul S.R.I. Prahova și Dâmbovița pe care i-a acuzat de

implicarea în

sustragerea a 91 de

autovehicule blindate în perioada asocierii SC M. SA

cu SC B. România SRL, în utilizarea nelegală a

unor

mari sume de bani și colaborarea cu structuri de crimă

organizată pentru valorificarea autovehiculelor blindate.

În aceeași

plângere, susnumitul a arătat că a fost cercetat în mod abuziv în dosarul nr.

358/P/2001, format în urma sesizării

S.R.I.,

solicitând tragerea la răspundere a celor vinovați.

Procurorul militar a constatat că, în privința

infracțiunilor prev.

de art. 259, art. 246 și art. 289 C. pen., s-a

împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prev. de art. 122 lit. d)

C. proc. pen., dispunând neînceperea urmăririi penale sub acest aspect, după

cum s-a menționat anterior.

Prin aceeași

ordonanță, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare

în favoarea Secției de

Combatere a

Infracțiunilor de Corupție din cadrul Direcției Naționale

Anticorupție

sub aspectul comiterii de către numitul P.C.

și alții a infracțiunilor prev. de art. 254, art. 255 și art. 257 C. pen.,

comise

cu ocazia încheierii și executării contractelor dintre SC M. SA și SC B.

România SRL, fapte cu privire la care se arată în cuprinsul ordonanței că ar fi

aceleași cu cele ce fac obiectul dosarului nr. 105/P/2008.

Procurorul a

apreciat că, în mod eronat, se face referire la

comiterea de către P.C. a infracțiunii de dare de mită prev. de art.

255 C. pen. deoarece, din examinarea situației de fapt

prezentate în

plângere, nu se regăsește nici o faptă care să poată primi o astfel de

încadrare juridică.

Având în

vedere că plângerea ce face obiectul dosarului trimis de Secția Parchetelor

Militare din cadrul Direcției Naționale Anticorupție se referă la aceleași

fapte și persoane ce se regăsesc

în dosarul

nr. 105/P/2008, s-a dispus conexarea celor două dosare.

Prin rezoluția

nr. 5/P/2004 din 05 septembrie 2005 a Secției de Combatere a Infracțiunilor de

Corupție săvârșite de Militari din cadrul fostului Parchet Național Anticorupție

s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul (colonel în rezervă) P.C.

, fost șef al S.I.J. Prahova sub aspectul săvârșirii

infracțiunii

de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 alin.

(1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2).

În fapt, s-a

reținut că, în perioada 1994-2001, învinuitul a fost implicat în mod direct,

împreună cu alți colegi și șefi din cadrul Secției de Informații a județului

Prahova, în susținerea intereselor economice ale unor oameni de afaceri de

cetățenie italiană, din grupul acestora fiind menționați numiții: S.P., G.P., P.M.

și G.A.

Cu privire la

cetățenii italieni, s-a arătat că aceștia și-au dezvoltat mai multe afaceri în

România unde ar fi fost aduși de

numitul G.A.

(în prezent decedat). De asemenea,

s-a precizat că respectivii ar fi

cunoscuți de organele judiciare ca făcând parte din mafia italiană, unii fiind

chiar condamnați în Italia.

Cu privire la

învinuitul P.C., s-a arătat că ar fi primit de la afaceriștii italieni mai

multe autoturisme de lux, excursii în străinătate și alte avantaje materiale. O

parte din respectivele autoturisme au circulat fără a fi înmatriculate în

România, având montate plăcuțe cu numere de acoperire dintre cele repartizate

Secției de Informații a județului Prahova.

Una dintre

firmele cetățenilor italieni din acest grup era SC B.R. Târgoviște, unde

administrator era P.M.,

obiectul de

activitate al societății fiind blindarea de furgonete IVECO

ce erau

ulterior vândute unor unități bancare românești. Această

societate comercială ar fi beneficiat în perioada

1995-1996 de pază

asigurată de cadre active ale Brigăzii de luptă

antiteroriste din

cadrul S.R.I., unul dintre

ofițerii care au asigurat paza fiind repartizat ca șofer personal al numitului G.A.

De asemenea,

aceeași societate ar fi „sponsorizat" Brigada de luptă

antiteroristă

cu o mașină blindată pentru

folosirea acesteia la misiuni.

În urma

cercetărilor efectuate în cauză față de învinuitul

P.C.

sub aspectul comiterii

infracțiunii de luare de mită

în formă continuată descrisă anterior, au

rezultat următoarele:

G.A. (în prezent

decedat) a fost director

general al SC H.C.

SRL, ocupându-se printre altele cu aducerea investitorilor italieni pe piața

românească. Din declarațiile

martorilor audiați în cauză rezultă că

susnumitul ar fi avut relații

apropiate cu

ofițerii S.R.I. P.C. V.M.

SC H.C. SRL

deținea un procent de 1% din capitalul social al SC B. România SRL, restul de

99% aparținând numitului P.M., investitor italian. în baza acestei asocieri, SC

H.C. SRL se ocupa de vânzarea autovehiculelor blindate produse la Târgoviște de

SC B. România SRL

, contra unui comision

stabilit de comun acord.

Prin intermediul numitului G.A., ofițerul S.R.I.

P.C.

i-a cunoscut pe investitorii italieni P.M., M.G. și P.S., implicați în mod

direct în activitatea comercială a societăților susmenționate, precum și pe

numitul G.I., director executiv la SC H.C. SRL.

Din probele administrate în cauză a rezultat că,

în cursul anului 1994, au fost aduse din Italia mai multe autoturisme pentru

folosința

SC H.C. SRL și SC B. România SRL iar o parte

dintre acestea au fost ulterior date spre

folosință ofițerilor S.R.I. din

cadrul Serviciului de Informații

Prahova, unele fiind utilizate

personal de

șeful acestei unități, învinuitul P.C.

Colonelul în

rezervă P.C. este acuzat că ar fi sprijinit afacerile derulate de grupul de

investitori italieni și de G.A., în schimbul unor avantaje de ordin

patrimonial, respectiv utilizarea autoturismelor de lux din Italia puse

la dispoziție de aceștia, precum și primirea de

bani și bunuri.

Martorii

audiați au confirmat relațiile prietenești pe care învinuitul P.C. le avea cu

acești oameni de afaceri considerați a fi „dubioși", precum și avantajele

materiale de care s-ar fi bucurat ofițerul S.R.I. în perioada existenței acelor

relații.

Afirmațiile

martorilor au un caracter general și nu sunt confirmate de probe concrete,

bazându-se mai mult pe aprecieri subiective, speculații și comentarii auzite de

la alții, motiv pentru

care nu s-a putut

stabili cu certitudine dacă învinuitul a beneficiat de

foloase materiale

necuvenite cuantificabile.

Astfel,

martorii au declarat că, începând din 1994, în curtea sediului Serviciului de

Informații a județului Prahova au apărut mai multe autoturisme de lux a căror

proveniență nu era clară și că unele dintre acestea au fost folosite și de P.C.

personal. De asemenea, au afirmat că P.C. ar

fi primit

bunuri de valoare de la investitorii italieni,

exemplificându-se cu

telefoane mobile,

calculatoare, camere video ceea ce ar rezulta din

comentariile unor

colegi de serviciu. În același context, unii martori au susținut că învinuitul P.C.

primea prin intermediari diferite plicuri, în care nimeni nu știa ce se află

dar unii

presupuneau că ar fi bani,

apreciindu-se chiar că era vorba de bani

mulți deoarece teancurile erau

groase. învinuitul P.C. a fost acuzat de faptul că ar fi obținut aceste

avantaje de ordin patrimonial în schimbul încălcării atribuțiilor sale de

serviciu, respectiv ascunderea informațiilor de care ar fi luat cunoștință în

virtutea atribuțiilor sale de serviciu în legătură cu activitățile ilicite desfășurate

de investitorii italieni.

Dincolo de

faptul că nu există dovezi concrete cu privire la aceste avantaje patrimoniale

obținute de învinuit, din cercetările

efectuate

nu a rezultat că investitorii italieni P.M., M.G.

, P.G., P.S. și G.P. și

reprezentanții SC H.C. SRL, G.A. și G.I. ar fi fost implicați în activități

ilicite despre care P.C. să fi luat cunoștință pe parcursul exercitării

atribuțiilor de serviciu și să nu le fi prelucrat potrivit obligațiilor sale

profesionale.

Unii ofițeri

S.R.I. ce au făcut parte din aceeași structură cu învinuitul au arătat că

anumite informații cu privire la investitorii italieni nu ar fi fost promovate

din vina colonelului în rezervă P.C., în sensul că acesta ar fi solicitat

verificări suplimentare, ceea ce a dus la tergiversarea în mod nejustificat a

cazului. Nu s-a precizat însă despre ce tip de informații este vorba, nu există

o certitudine cu privire la faptul că acele informații ar fi privit acțiuni

ilicite și nu se poate stabili în mod indubitabil că

verificările suplimentare cerute de învinuit în calitate de șef ar fi

avut

un caracter inutil și ar fi tergiversat nejustificat cercetările,

în această privință aprecierile martorilor putând avea un caracter subiectiv,

luând în considerare faptul că este vorba de propria activitate profesională

care, din punctul lor de vedere, nu a fost

apreciată

și exploatată la adevărata valoare de către șeful superior

ierarhic.

Față de cele

arătate, procurorul a reținut că, chiar dacă s-ar dovedi cu certitudine că

ofițerul S.R.I. P.C. a avut relații de prietenie cu respectivii, că Ie-a

favorizat accesul la diferite

structuri ale

statului pentru a-și derula afacerile în bune condiții și că

a primit

diferite cadouri de la aceștia, nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de luare de mită, întrucât nu s-a stabilit cu certitudine că

învinuitul și-a încălcat în vreun mod atribuțiile de serviciu și că între

respectiva încălcare și încasarea de bani sau alte foloase există o legătură de

cauzalitate.

Avându-se în vedere motivația prezentată,

procurorul a dispus

scoaterea de sub urmărire penală a fostului ofițer

S.R.I. sub

aspectul comiterii infracțiunii

de luare de mită, constând în aceea că

ar fi primit bani și alte

avantaje de natură patrimonială de la reprezentanții SC H.C. SRL și de la

investitorii italieni pentru a-și încălca atribuțiile de serviciu, în sensul că

nu a utilizat informațiile primite cu privire la activitatea infracțională

desfășurată de aceștia.

Luând în considerare aceeași motivație, procurorul

a constat că

nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale

infracțiunii corelative de dare de mită în formă continuată comisă de numiții P.M.,

M.G., P.G., P.S. și G.P. și reprezentanții SC H.C. SRL, G.A. și G.I., față de

care a dispus neînceperea urmăririi penale sub acest aspect.

P.C. și V.M.

au fost suspectați în prezenta cauză și cu privire la faptul că, în virtutea

relațiilor

apropriate cu reprezentanții SC

H.C. SRL și SC B. România SRL

, ar fi intervenit la diferite bănci pentru

a facilita încheierea contractelor privind achiziționarea de autovehicule

blindate. Comiterea unor astfel de fapte ar constitui infracțiunea de trafic de

influență care însă nu au fost dovedite și, în plus, a intervenit prescripția

răspunderii penale, deoarece se afirmă că faptele respective au fost comise în

perioada 1994-2000, astfel că s-a împlinit termenul de prescripție a

răspunderii penale prev. de art. 122 lit. c) C. proc. pen., neintervenind nici

un caz de întrerupere a cursului prescripției.

În prezenta

cauză s-au efectuat cercetări și sub aspectul comiterii acțiunii de asociere

pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 alin. (1) și (2) C. pen.,

constând în aceea că investitorii italieni P.M., M.G., P.G., P.S. și G.P. și

reprezentanții SC H.C. SRL, G.A. și G.I. ar fi comis infracțiuni pe parcursul

derulării afacerilor sub protecția și cu ajutorul ofițerilor S.R.I. P.C. și V.M.,

care și-au încălcat atribuțiile de serviciu în sensul că nu au implementat

informațiile privind activitatea ilicită a respectivilor în schimbul unor

avantaje materiale obținute în mod repetat de la aceștia.

Potrivit

dispozițiilor legale în materie și a interpretărilor din teoria și practica

judiciară pentru realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii de

asociere, pentru săvârșirea de infracțiuni trebuie dovedit că persoanele care

constituie asocierea sunt organizate și

între

ele există o anumită ierarhie ce implică desemnarea unuia sau

a mai

multor lideri, că organizația constituită are un program bine stabilit,

urmărește scopuri clare și are un regulament agreat de

membrii săi, ce include anumite norme comportamentale.

Din

cercetările efectuate în cauză nu s-a putut dovedi cu certitudine că

investitorii italieni, afaceriștii români și ofițerii S.R.I. susmenționați au

comis această infracțiune, nefiind realizate cerințele la care s-a făcut

referire anterior, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale

sub acest aspect, cu precizarea că a intervenit și termenul de prescripție a

răspunderii penale prev. de art. 122 lit. b) C. pen.

Prin

rezoluția nr. 5/P/2004 din 13 septembrie 2005 a Secției de Combatere a

Infracțiunilor de Corupție Săvârșite de Militari din cadrul fostului Parchet

Național Anticorupție s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul G.I.

sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de

asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art.

323 alin. (1) și

(2) C. pen. În fapt, s-a arătat că, în perioada 1995-2001, învinuitul a făcut

parte dintr-o grupare infracțională în care au fost implicați atât cetățeni

români cât și străini, iar dintre cetățenii români ce au fost identificați ca

fiind părți ale acestei

grupări

infracționale, unii au avut în perioada respectivă calitatea de

ofițeri

activi ai Serviciului Român de Informații.

De asemenea,

s-a reținut că învinuitul G.I. a participat

singur

sau împreună cu alte persoane în toată această perioadă la oferirea de bani,

autoturisme de lux sau alte foloase ofițerilor S.R.I.

implicați, toate

aceste cadouri constituind o veritabilă „taxă de protecție" oferită

acestora în schimbul protejării de către ofițeri a activităților ilegale

desfășurate de membrii grupării respective.

Având în

vedere motivația prezentată anterior cu privire la coautorii acestei

infracțiuni, numiții P.M., M.G., P.G., P.S., P.G. și G.A., s-a dispus scoaterea

de sub urmărire penală a învinuitului G.I.

Prin rezoluția

nr. 5/P/2004 din 31 mai 2005 a Secției de Combatere a Infracțiunilor de

Corupție Săvârșite de Militari din cadrul fostului Parchet Național

Anticorupție s-a dispus începerea urmăririi penale față de numitul G.N., socrul

numitului B.D. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la luare de mită

prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. rap. la art. 6 și 7 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în perioada 1999-2002,