ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1229/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1229/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 109/ D

din 22 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția penală, s-au dispus

următoarele:

I. În baza

art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care

inculpații au fost trimiși în judecată, după cum urmează:

- pentru inculpatul

A.V.V., din 4 infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1) din C. pen. raportat la

art. 6 din Legea nr. 78/2000, în 1 infracțiune prev. de art. 254 alin. (1)

raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (fapta din 28 februarie

2001) și în 3 infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la

art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (fapta din 18 aprilie 2008, 17 martie

2008 și aprilie 2008).

- pentru

inculpatul U.V., din infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 254 alin.

(1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prev. de

art. 26 raportat la art. 254 alin. (1), (2) din C. pen. raportat la art. 7

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (faptă din 18 aprilie 2008).

II. În baza

art. 11 pct. 2 lit. a) cu art. 10 lit. d) din C. proc. pen. s-a dispus

achitarea inculpatului A.V.V., fiul lui G. și E., pentru următoarele

infracțiuni:

- luare de

mită prev. de art. 254 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 78/2000 (faptă din 28 februarie 2001);

- 3

infracțiuni de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1), (2) din C. pen. raportat

la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (fapte din 18 aprilie 2008, 17 martie

2008 și aprilie 2008).

III. În baza

art. 11 pct. 2 lit. a) cu art. 10 lit. d) din C. proc. pen. s-a dispus

achitarea inculpatului U.V., fiul lui M. și E., pentru complicitate la

infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1),

(2) din C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (faptă din

18 aprilie 2008).

În baza art.

163 și următoarele din C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului

asigurător aplicat prin ordonanța din 21 aprilie 2008 în Dosarul nr. 147/P/2007

a Parchetului de pe lângă I.C.C.J. - D.N.A. - Secția de Combatere a Corupției

(fila 251 vol. II urmărire penală) și menținut prin ordonanța din 25 noiembrie

2008 (fila 253 vol. II urmărire penală), asupra sumei de 3250 euro ridicați de

la inculpatul A.V.V. și consemnată la C.E.C.B. - Agenția V. pe numele

inculpatului și la dispoziția organului de urmărire penală.

Potrivit art.

192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în

sarcina acestuia.

Pentru a

dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă I.C.C.J. - D.N.A. - Secția de Combatere a

Corupției nr. 147/P/2007 din 03 decembrie 2008 s-au dispus următoarele:

1) trimiterea

în judecată a inculpatului A.V.V., fiul lui G. si E., pentru săvârșirea a 4

(patru) infracțiuni de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.;

2) punerea în

mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului U.V., fiul

lui M. și E., pentru complicitate la comiterea infracțiunii de luare de mită,

faptă prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din

Legea nr. 78/2000;

3) neînceperea

urmăririi penale față de denunțătorii M.D., S.C., R.I., G.I., R.F., M.A., sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1)

C. pen., și față de B.P., pentru complicitate la infracțiunea de dare de mită,

prev. de art. 26 rap. la art. 255 alin. (1) C. pen., întrucât este incidență

cauza de nepedepsire prev. de art. 255 alin. (3) C. pen.

4) disjungerea

cauzei față de învinuiții D.M.V., P.E., T.A.A., B.M.Ș., P.I. și S.A., precum și

cu privire la T.L., L.V., A.G., B.V., S.L., P.V., I.C., L.G., A.F., P.D., B.D.,

P.I., U.I., N.D., B.M.Ș., R.C., A.I., P.C., I.V. și A.N., sub aspectul

comiterii infracțiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 C. pen. și trafic

de influență, prev. de art. 257 C. pen. și declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău

pentru instrumentarea cauzei cu privire la aceștia.

5) disjungerea

cauzei cu privire la chestor S.M. și cms. șef N.P., sub aspectul comiterii, de

către aceștia, a infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 248 C. pen.

rap. la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cauza urmând a fi reținută

pentru competentă soluționare la D.N.A.

Potrivit

actului de sesizare a instanței s-au reținut următoarele:

Inculpatul A.V.V.,

având gradul de comisar șef de poliție, a îndeplinit, până la data de 18

aprilie 2008 inclusiv, funcția de șef al Serviciului Public Comunitar Regim

Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor Bacău. Anterior, până la

data numirii în această funcție - 01 iunie 2004, a activat ca ofițer de poliție

în cadrul aceleiași instituții. în calitate de șef de serviciu, potrivit fișei

postului întocmită de Prefectura Bacău, instituție în a cărei subordine se află

direct și nemijlocit, potrivit legii, Serviciul Public Comunitar menționat,

inculpatul avea, între altele, următoarele atribuții:

- îndrumă,

coordonează și controlează activitatea desfășurată de lucrătorii din cadrul

serviciului,

- urmărește

respectarea prevederilor metodologice privind activitățile pe linie de

examinare, eliberare a permiselor de conducere și înmatriculare/radiere a

vehiculelor,

- organizează,

coordonează și controlează activitatea de examinare a persoanelor în vederea

obținerii permisului

de conducere, organizează și

coordonează activitatea de primire și eliberare a documentelor.

Înregistrarea,

la diferite instituții ale statului, a unor sesizări repetate ale Asociației

Instructorilor Auto Bacău și a unor denunțuri formulate de persoane fizice, a

constituit punctul de plecare a unor investigații complexe demarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și, apoi, după declinarea competenței de

soluționare, continuate de D.N.A. - Structura Centrală, cercetări efectuate cu

privire la fapte de corupție săvârșite de comisarul șef de poliție A.V.V.

Menționează

procurorul că practica promovării „probei practice a examenului de obținere a

permisului de conducere" prin oferirea unor sume de bani angajaților din

cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare

a Vehiculelor devenise extrem de cunoscută și uzitată de membri comunității

județului Bacău, împrejurare care a impus necesitatea monitorizării acestui

fenomen în scopul identificării unor elemente cu potențial de valorificare

probatorie, a unor momente operative care să permită confirmarea unor situații

de fapt cunoscute până atunci doar la nivel de zvon public sau ca urmare a unor

sesizări anonime repetate.

Astfel, activitățile

derulate în perioada august 2007 - aprilie 2008 au permis identificarea unui

mare număr de persoane care, în modalități extrem de variate, facilitau

obținerea permisului de conducere, sau doar pretindeau că realizează acest

lucru, obținând în acest mod sume de bani de la candidații convinși, prin

raportare la percepția generală, că acesta este modul cel mai sigur de a obține

dreptul de a conduce autovehicule. Focalizând investigațiile asupra

activităților cu caracter infracțional desfășurate de inculpatul A.V.V.,

sprijinit de apropiați aflați în cercul său relațional imediat, conturat de

datele și informațiile obținute, s-a reușit identificarea unui modus operandi

extrem de eficient în direcția protejării inculpatului de eventuala

identificare a participației sale penale.

S-a arătat că

sumele de bani remise de candidații la obținerea permisului de conducere erau

colectate de către persoane apropiate inculpatului, cu care acesta se afla în

relații consolidate în timp, bazate pe încredere și discreție, iar aceste

persoane remiteau inculpatului, cu prilejul unor întâlniri planificate „din

scurt", codificat, în locuri neutre (de regulă benzinării, spălătorii

auto, fast-food-uri etc), atât sumele de bani cuvenite cât și listele cu numele

candidaților pe care inculpatul urma să le comunice subordonaților săi

examinatori.

Inculpatul A.V.V.,

folosindu-se de prerogativele funcției, planifica, de regulă, sesiunile de

examen în așa fel încât candidații care trebuiau ajutați susțineau examen la

aceeași dată, fiind examinați de polițiștii desemnați de inculpat dintre cei

care se bucurau de încrederea sa. Ulterior, simpla comunicare a numelor

candidaților de către inculpat examinatorilor, echivala cu necesitatea

imperativă ca aceștia să beneficieze de clemență cu ocazia susținerii probei

practice, îndeplinirea misiunii primite fiind ulterior confirmată de

examinatori inculpatului prin referiri directe sau codificate la numele

persoanelor care fuseseră ajutate să promoveze examenul. Polițiștii examinatori

care se bucurau de încrederea inculpatului, ei înșiși reclamați în prezenta

cauză pentru un mare număr de fapte de corupție, reacționau întotdeauna pozitiv

și prompt la solicitările inculpatului A.V.V., șeful lor, fără a cărui

bunăvoință astfel câștigată nu ar fi reușit, ei înșiși, să-și valorifice

poziția deținută, necircumscrisă, în contextul dat, nici unei cenzuri din

partea conducerii Serviciului Public Comunitar Regim Permise Auto.

Persoanele

aflate în cercul relațional al inculpatului se bucurau de încrederea acestuia

de mai bine de 20 de ani, din perioada în care inculpatul A.V.V. lucrase și el

ca instructor auto, relațiile de prietenie și colaborare fiind menținute și

după încadrarea acestuia ca polițist în cadrul Poliției Rutiere și, mai ales,

după numirea lui ca șef al Serviciului Public Comunitar Regim Permise Auto.

Cercetările

efectuate de organele de urmărire penală au relevat numeroase situații de tipul

celor prezentate generic anterior, fără a se fi reușit, în absența, logică prin

prisma interesului reciproc satisfăcut, a unor denunțuri (cu excepțiile ce vor

fi în continuare prezentate), dar și din cauza modului de operare folosit

(primire și pretindere indirectă, prin interpuși, de foloase materiale),

probarea comiterii unor fapte de corupție în aceste cazuri.

De asemenea,

s-a menționat că inculpatul A.V.V. nu ezita să sprijine fără rezerve, în modul

arătat, pe acei candidați la obținerea permisului de conducere pentru care

interveneau rude și cunoscuți ai săi, notabilități ale comunității,

transformând practic examenul de obținere a permisului de conducere într-o

simplă formalitate pentru candidații care ajungeau să se bucure de sprijinul

său, lipsa unor criterii obiective în examinare conducând atât la o inegalitate

a șanselor celor care susțineau examenul, dar și la crearea unei premise

generatoare de pericol social în condițiile în care promovau examenul practic

de obținere a permisului de conducere persoane care erau verificate doar formal

cu privire la aptitudinile practice de conducere a vehiculului.

Pe de altă

parte, s-a arătat că inculpatul U.V. este administrator al SC A. SRL, firmă din

municipiul Onești, județul Bacău, în cadrul căreia funcționează școala de

șoferi cu același nume. Inculpatul activează de mai bine de 20 de ani și ca

instructor auto, aflându-se, așa cum relevă probele administrate, între

persoanele care se bucura de încrederea inculpatului.

Șaptezeci și

șapte dintre elevii Școlii de Șoferi A. Onești, condusă de inculpatul U.V.,

erau programați să susțină examenul în ziua de 14 aprilie 2008. La data de 08

aprilie 2008, inculpatul A.V.V. ia hotărârea de a crea o sesiune de examene

specială în ziua de 18 aprilie 2008, la Onești, dedicată exclusiv candidaților

acestei școli și celor care absolviseră cursurile Școlii M. SRL, condusă de U.I.,

un alt instructor auto - administrator de școală de șoferi agreat de inculpat.

Decizia este comunicată de inculpat personal lui U.I. și telefonic lui U.V.,

așa cum rezultă din conținutul notei de redare:

"U.V. – Da

șefu!

A. V. V. -

Măi, câți oameni ai la examen tu pe 14!

U.V. - Vreo 18.'.

A.V.V. - ...

Da... N-am ce face cu 18.... (dezamăgit)

U. V. - Vine

mâine D....(să-i aducă ceva)

A. V. V. - Păi

nu!...Câți oameni ai de toți în sală?

U. V. - Din

toată școala vreo 77.

A. V. V. -

(nedumerit) Deci cate dosare ai băgat tu pentru 14?

U. V. - 76 de

dosare.

A.V.V. - 76 de

dosare?!

U. V - Da

domnul colonel/Da!

A. V. V. - Da.

Deci nu mai dai pe 14...Băi m-auzi?!

U. V. -

Da!.... (neinteligibil)...

A.V.V.  - Poți

să-i anunți pe oamenii tăi...și-a Iu' ....N. (U.I.) e-aice a.. .Oamenii tăi să

dea pe data de 18?

U. V. - îi

anunț șefu. Ce să fac!"

U.V. și-a

anunțat imediat colaboratorii apropiați (instructorii de la școala sa de

șoferi) de modificarea datei de susținere a examenului pentru cei ce fuseseră

programați pe data de 14 august 2008.

Totodată, U.V.

a făcut demersurile necesare pentru colectarea sumelor de bani și finalizarea

listei candidaților care vor avea asigurată promovarea probei practice, listă

ce va fi remisă apoi inculpatului A.V.V. Acesta, potrivit uzanțelor, urma să se

deplaseze la data stabilită în municipiul Onești pentru organizarea examenului

și verificarea modului în care se derulează acesta, atribuții conforme fișei

postului. Concret, încă înaintea modificării datei de susținere a examenului, inculpatul

pretinsese și primise sume de bani, direct sau prin instructorii de la școala

sa de șoferi, de la elevi interesați de promovarea facilă a probei practice.

Astfel, așa

cum rezultă din denunțul formulat la data de 18 aprilie 2008 de numita S.C.,

inculpatul U.V. a pretins și a primit de la eleva sa suma de 100 euro în

schimbul garantării promovării, de către aceasta, a probei practice a examenului

pe care era programată să-l susțină la data de 18 aprilie 2008. Denunțătoarea a

acceptat să remită suma de bani respectivă întrucât cunoștea faptul că aceasta

era o practică generalizată în județul Bacău, o conduită contrară diminuându-i

substanțial șansele de obținere a permisului de conducere.

De asemenea, R.I.,

tatăl candidatului R.I.O., a denunțat faptul că inculpatul U.V. i-a pretins în

cursul lunii aprilie 2008, suma de 150 de euro pentru ca fiul său să fie ajutat

să promoveze proba practică a examenului pentru obținerea permisului auto din

data de 18 aprilie 2008. Cunoscând din zvon public împrejurarea că promovarea

examenului este condiționată de oferirea unor sume de bani persoanelor cu

putere de decizie din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise Auto,

și dorind foarte mult ca fiul său, a cărui angajare depindea de obținerea

permisului de conducere, să promoveze examenul, R.I. a acceptat să ofere

inculpatului suma de bani pretinsă, întâlnindu-se cu acesta în acest scop, așa

cum rezultă, de altfel, explicit, din cuprinsul notei de redare a convorbirilor

telefonice purtate la data de 04 aprilie 2008, ora 16,34:

"R.I.:

Da, șefu, deci îl băgați la examen pe data de 14, da?

U.V.: da, da,

da!

R.I.: Și dacă

o fi ceva la oraș...

U.V.: Nu

discutăm la telefon!

R.I.: Am

înțeles, da. Cănd ne putem întâlni?

U.V.: Sâmbătă,

duminică, luni după-amiază încolo, vino încoace ca să stăm de vorbă ca bărbații

R.I.: Bine,

șefu !"

Totodată, un

alt candidat la obținerea dreptului de a conduce autovehicule, M.D., care în

vara anului 2007 fusese respins la proba practică, a denunțat faptul că a

oferit suma de 150 de euro instructorului auto L.V., colaborator apropiat al

instructorului T.L. și al inculpatului U.V., care i-a garantat că îl va ajuta

să promoveze examenul. Numele denunțătorului se va regăsi pe lista remisă la

data de 18 aprilie 2008 de instructorul T.L. inculpatului A.V.V., înscrisul

fiind găsit asupra ultimului cu ocazia percheziției corporale efectuate în circumstanțele

flagrantului realizat la data menționată.

Colectarea

sumelor de bani de la candidații interesați de promovarea, în acest mod, a

probei practice a examenului este relevată și de discuțiile telefonice purtate

de U.V. în perioada premergătoare sesiunii programate la 18 aprilie 2008, l.D.,

T.L., A.V., etc.

De asemenea,

în discuțiile purtate cu alți instructori, U.V., care își confirmă prin acest comportament

statutul de "persoană de legătură", are același gen de conexiuni și

cu persoane care susțineau examenul în sesiunea din 14 aprilie 2008, chiar dacă

nu erau elevii săi (care, așa cum am arătat, fuseseră reprogramațij.

În opinia

procurorului, expunerea activităților precedente, desfășurate de U.V., permite

o corectă înțelegere a succesiunii evenimentelor derulate la 18 aprilie 2008,

dată la care acesta va remite inculpatului A.V.V. atât lista persoanelor care

urmează a fi ajutate să promoveze proba practică cât și suma de bani colectată

în modul arătat de la acestea.

Din analiza notelor de redare a

convorbirilor telefonice purtate de cei doi în perioada anterioară datei de 18

aprilie 2008, ambii manifestă, de regulă, o deosebită prudență cu privire la

discutarea aspectelor legate de examen, finalizând abrupt orice discuție

referitoare la eventualele aranjamente, așa cum este și cazul discuției purtate

între ei în după-amiaza zilei de 17 aprilie 2008, orele 16,09, când U.V. apelează

pe A.V.V. și discută următoarele:

A.V.V.: Da.

U.V: Mâine

dimineață ne vedem la benzinărie, acolo, e bine?

A.V.V.: Da.

U.V.: Atât, să

trăiți!

În dimineața

zilei de 18 aprilie 2008, potrivit atribuțiilor sale, inculpatul A.V.V. a

alcătuit comisia de examinare pentru sesiunea din ziua respectivă de la Onești

și a remis șefului acesteia, insp. G.O., seturile de formulare necesare probei

teoretice. Potrivit uzanțelor, inculpatul a făcut, la sediul Serviciului Public

Comunitar Regim Permise Auto Bacău, instructajul membrilor comisiei

anunțându-și, totodată, prezența la fața locului în scopul verificării modului

în care se derulează examenul. A fost întocmit un proces verbal cu privire la

acest instructaj, semnat de inculpat și de membri comisiei de examinatori.

În acest timp,

inculpatul U.V. și U.I., ultimul instructor auto ai cărui elevi erau programați

pentru aceeași zi, stabilesc telefonic meniul pentru masa la care urmau să fie

invitați, după sesiunea de examen, polițiștii examinatori D.V., T.A.A., P.E. și

P.R., nu însă și pentru A.V.V., a cărui prezență pe raza municipiului Onești se

limita la durata sesiunii de examene.

S-a procedat

la supravegherea operativă - încuviințată de Tribunalul Bacău care a emis

autorizația nr. 137/2008 - a inculpatului A.V.V. și a inculpatului U.V.

Inculpatul A.V.V.

s-a deplasat cu autoturismul personal A., spre ieșirea din mun. Bacău,

oprindu-se la stația P. unde s-a întâlnit, la ora 10,15 cu instructorul auto S.A.,

ca urmare a solicitării telefonice a acestuia. Problema abordată de cei doi cu

ocazia întâlnirii a fost, potrivit afirmațiilor lor, coroborate cu conținutul

discuției telefonice purtate, aceea a reprogramării la examen a unui elev.

În acest

interval de timp, U.V., care, potrivit înțelegerii din seara precedentă, urma

să se întâlnească cu inculpatul la o benzinărie din mun. Onești, îl apelează pe

acesta, dar apelul îi este respins.

Pentru a evita

folosirea propriului telefon mobil, A.V.V. îl roagă pe S.A. să-i transmită lui

U.V. ora și locul întâlnirii, iar acesta se conformează rezultând convorbirea

telefonică purtată la ora 10,28:

"U.V.:

Da!

S.A.: Băi,

șeful zice că la și zece (n.n. ora 11,10) să-l aștepți în stația M.!

U.V.: Ara

înțeles, să trăiți!"

Comisarul șef

A.V.V. își continuă deplasarea spre Onești, fiind așteptat la benzinăria M. de

la intrarea în municipiu de U.V., cu care se întâlnește și discută în

apropierea autoturismului său, oprit la o pompă de alimentare.

Inculpatul U.V.

remite în timpul discuției inculpatului A.V.V. o bucată de hârtie pliată pe

care acesta o introduce în buzunarul interior - stânga al uniformei de

polițist, moment după consumarea căruia ambii se deplasează în interiorul

stației P. din care ies împreună după câteva minute, plecând apoi în tandem

spre oraș.

Inculpatul A.V.V.

a intrat apoi în sediul Colegiului Național D.C., locul în care era organizată

susținerea probei teoretice de către candidații la obținerea permisului de

conducere instruiți doar de către școlile de șoferi aparținând inculpatului U.V.

și lui U.I. Inculpatul a purtat discuții cu membrii comisiei de examinare și a

părăsit sediul colegiului după circa o oră de la sosire, când proba teoretică

se încheiase.

Inculpatul se

întâlnește la ieșirea din colegiu cu U.I. și U.V., cu care schimbă câteva

cuvinte, plecând apoi cu autoturismul său, în tandem cu cele ale celor doi

instructori menționați, spre spălătoria auto a SC M. SRL, aparținând firmei lui

U.I. Toți trei se deplasează la biroul situat în incinta spălătoriei, A.V.V. lăsând-și

mașina pentru a fi spălată. La scurt timp sosește în locul respectiv și T.L.,

instructor auto, apropiat al lui U.V., acesta intrând, de asemenea, în biroul

respectiv.

Momentele

reunirii celor patru persoane coincid cu cele anterioare susținerii, de către

candidați, a probei practice a examenului de obținere a permisului de

conducere.

Cunoscând, din

analiza situațiilor anterioare, că inculpatul folosește acest gen de întâlniri

pentru primirea folosului material cuvenit favorizării, la proba practică, a

candidaților aflați pe listele remise de instructorii auto, echipa de anchetă

care desfășura activități de supraveghere operativă a descins în biroul situat

în incinta spălătoriei auto unde se aflau, așa cum s-a arătat, inculpatul A.V.V.,

inculpatul U.V. și instructorii auto U.I. și T.L.

A menționat

procurorul că, după identificarea persoanelor găsite și prezentarea motivului

prezenței echipei de anchetă în acel loc, s-a solicitat inculpatului A.V.V. să

prezinte de bună voie bunurile și sumele de bani pe care le avea asupra sa,

acesta prezentând, pe lângă alte bunuri personale, suma de 1103 RON, aflată în

portofelul său, precum și un bilet pe care figurau două nume: M.D. (denunțătorul

menționat mai sus) și I.C., precum și mențiunea T.

Fiind întrebat

dacă mai are asupra sa alte sume de bani, inculpatul a negat, spunând că biletul

fusese primit de la instructorul T.L. cu puțin timp înainte, aspect confirmat

și de acesta din urmă.

S-a procedat

la percheziția corporală a inculpatului A.V.V., ocazie cu care în buzunarul

interior stânga a vestonului de polițist a fost găsită suma de 2900 de euro,

bancnotele fiind pliate. întrebat fiind despre suma de bani respectivă,

inculpatul a afirmat că îi aparține, dar nu a oferit o motivație logică

refuzului de a o prezenta de bună voie la solicitarea echipei de anchetă.

Continuându-se

percheziția asupra inculpatului U.V. au fost identificate asupra acestuia trei

liste cu nume de persoane care susțineau examenul de obținere a permisului de

conducere la acea dată, una dintre liste având trecut în paranteză numele

instructorului auto C. Observarea listelor a permis identificarea numelor

denunțătorilor S.C. și R.I., dar și a persoanelor la care U.V. făcea referire

în convorbirile lui telefonice, respectiv C.V., C.A., U.M., L.C., G.F., L.F.

În scrumiera

aflată pe biroul din incintă se găsea o bucată de hârtie carbonizată ce a fost

ridicată în vederea cercetărilor.

S-a arătat că

atât inculpatul A.V.V., cât și inculpatul U.V. au avut o atitudine nesinceră în

cursul urmăririi penale.

Astfel, A.V.V.

a negat atât proveniența banilor cât și întâlnirile repetate premeditate cu U.V.,

afirmând că s-a întâlnit cu acesta, ca și cu ceilalți instructori, absolut

întâmplător la spălătoria auto a SC M. SRL, acceptând să servească cu ei o

cafea în perioada în care mașina sa era spălată. Inculpatul neagă orice

înțelegere cu aceștia referitoare la favorizarea unor candidați la proba

practică, afirmând că nu a făcut acest lucru niciodată. În legătură cu lista

găsită asupra sa inculpatul declară că acceptase, la rugămintea lui T.L., să

verifice dacă persoanele respective, care nu promovaseră anterior examenul,

fuseseră reprogramate să susțină examenul de obținere a permisului de

conducere. Inculpatul afirmă că avea suma de bani respectivă, în valută,

întrucât vânduse anterior un apartament al fiului său către R.I. Este adevărat

că în autoturismul lui A.V.V., în portbagaj, a fost găsită, împachetată alături

de un contract de vânzare - cumpărare și suma de 40.000 de euro, dar aceasta

era compusă exclusiv din bancnote în cupluri de 500 de euro, prinse cu elastice

de uz bancar și introduse, așa cum am arătat într-o mapă de plastic

transparent, alături de contract. Inculpatul a motivat depozitarea acestor bani

în portbagajul mașinii prin faptul că nu dorea ca alți membri ai familiei să

cunoască despre vânzarea apartamentului. în mod evident, suma de bani găsită

asupra inculpatului nu avea aceeași proveniență cu cea găsită în portbagajul

mașinii, suma de 40.000 de euro fiind, de altfel, restituită acestuia în cursul

urmăririi penale. A arătat procurorul că tot în portbagajul mașinii a fost

identificat și un raport întocmit de A.V.V., adresat M.I.R.A., prin care acesta

solicita menținerea sa în activitate după data de 21 septembrie 2008, la care

împlinea vârsta legală de pensionare, raportul având avizul Directorului

Direcției Regim Permise Auto București, chestorul S.M., dar nu și avizul

reprezentantului prefecturii.

Așa cum

rezultă din probele administrate, inculpatul derula în acea perioadă o serie de

demersuri pentru obținerea avizului care lipsea, lovindu-se constant de refuzul

reprezentanților prefecturii, în pofida sprijinului primit de la funcționari

din cadrul M.I., între care se remarca șeful Serviciului Resurse Umane din

cadrul M.I.R.A., N.P.

A mai

menționat procurorul că, tot pentru a evita angajarea răspunderii sale penale

pentru faptele comise, inculpatul A.V.V. și-a reconsiderat poziția imediat după

punerea în mișcare a acțiunii penale, reținerea sa pe timp de 24 de ore și după

dispunerea, de către Tribunalul Bacău, a măsurii preventive a obligării de a nu

părăsi localitatea, întocmind un raport prin care a solicitat pensionarea sa

anticipată, începând cu data de 18 aprilie 2008. Directorul Direcției Regim

Permise Auto a dispus efectuarea de urgență a demersurilor necesare încetării

raporturilor de muncă ale inculpatului, ignorând situația juridică de ultim

moment a acestuia. Șeful Biroului Resurse Umane, N.P., făcând abstracție de

comunicările primite la data de 22 aprilie 2008 din partea Prefecturii Bacău,

Tribunalului Bacău și D.N.A., verifică doar îndeplinirea condițiilor de vechime

și propune, la data de 29 aprilie 2008, încetarea raporturilor de muncă ale

inculpatului și pensionarea anticipată și retroactivă a acestuia începând cu

data de 18 aprilie 2008 (la care A.V.V. îndeplinise atribuții specifice

postului ocupat), cu drept la pensie raportată la venitul din ultima lună,

corespunzătoare gradului și funcției avute la acea dată. Propunerea formulată a

fost însușită de ministrul de resort, care a semnat ordinul nr. 2735 din 06 mai

2008 prin care se dispune încetarea raporturilor de serviciu de la data

solicitată de acesta.

S-a arătat că,

la scurt timp după declanșarea cercetărilor în cauză, au fost formulate mai

multe denunțuri de către persoane care aveau cunoștință despre fapte de

corupție comise de inculpatul A.V.V., fiind dispusă, prin ordonanță, extinderea

cercetărilor penale și cu privire la aceste fapte penale.

Primul denunț,

formulat la data de 21 aprilie 2008, aparține instructorului auto B.P.,

președinte al Asociației Instructorilor Auto Bacău. Din conținutul denunțului

formulat a rezultat că denunțătorul a remis personal, în ziua de 28 februarie 2001,

inculpatului A.V.V. suma de 100 dolari SUA pentru ca acesta, în calitate de

polițist examinator, să faciliteze promovarea probei practice a examenului de

obținere a permisului de conducere de către candidatul G.I.

Același denunț

a fost formulat la 21 aprilie 2008 de G.I., persoană cu deficiențe de vorbire

și auz, care a afirmat că avea cunoștință despre faptul că promovarea probei

practice era condiționată de oferirea de bani polițistului examinator, astfel

că, dorindu-și foarte mult să obțină permisul de conducere, l-a rugat pe

instructorul său, B.P., să intermedieze acest lucru.

La data

menționată, inculpatul A.V.V. avea gradul de locotenent - colonel în cadrul

Poliției Rutiere Bacău, având ca atribuții, între altele, și participarea, ca

polițist examinator, la sesiunile de examene organizate pentru obținerea

permisului de conducere, denunțătorul G.I. fiindu-i repartizat pentru

verificarea deprinderilor și cunoștințelor la proba practică.

Imediat după

promovarea, de către G.I., a probei teoretice, inculpatul l-a întrebat pe B.P. dacă

elevul său are banii pregătiți pentru proba practică. La rugămintea

instructorului de a-l scuti pe elev de plata sumei de bani, pe motiv că este

surdo-mut și are o situație materială dificilă, A.V.V. a afirmat: "Ce, P.,

banii lui nu merg?".

După

susținerea probei practice, la coborârea din mașină, B.P. - care asistase la

examinare, i-a remis inculpatului A.V.V., în prezența candidatului - denunțător

G.I., suma de 100 dolari SUA pretinsă de polițist pentru promovarea probei

practice.

Situația de

fapt expusă este confirmată de martora G.G., soția denunțătorului, și ea

hipoacuzică, aceasta aflând din relatarea soțului ei despre banii oferiți polițistului

examinator , bani pe care G.I. îi împrumutase de la CAR-ul fabricii A. SA

Bacău, unde lucra la acea dată. Și martora, la fel ca denunțătorul, au fost

audiați în prezența unui interpret autorizat pentru persoanele cu handicap, cei

doi menținându-și declarațiile și în prezența apărătorului inculpatului.

Inculpatul nu

a recunoscut fapta, afirmând că motivația denunțului formulat de B.P. ar fi mai

vechea preocupare nejustificată a acestuia de a-l reclama, ca reprezentant al

Asociației Instructorilor Auto din Bacău, la diferitele instituții ale

statului.

La data de 15

octombrie 2008 M.A. a denunțat faptul că în ziua de 17 martie 2008 a remis,

prin intermediul lui I.V., cunoștință apropiată, suma de 150 de euro

inculpatului A.V.V., pentru ca acesta din urmă să-i faciliteze promovarea

probei practice a examenului de obținere a permisului de conducere pe care era

programată să-l susțină la data de 19 martie 2008. Denuntătoarea a acceptat să

ofere respectiva sumă de bani întrucât, așa cum afirmă, devenise notorie

posibilitatea aranjării examenului practic și ea dorea să aibă certitudinea

promovării acestuia. Astfel, așa cum se proceda îndeobște în astfel de cazuri,

denuntătoarea a promovat în cadrul sesiunii din 13 februarie 2008 doar proba

teoretică și nu s-a prezentat la proba practică, fiind reprogramată să o

susțină la data de 19 martie 2008. La data menționată denuntătoarea a promovat

fără probleme proba practică, având ca examinator pe agentul P.R., subordonat

care se bucura de încrederea inculpatului. La data de 20 martie 2008, orele

09.42, agentul examinator P.R. l-a sunat pe inculpatul A.V.V. pentru a-i

confirma faptul că M.A. a promovat examenul.

După reținerea

inculpatului, denuntătoarea a fost contactată de I.V., care a avertizat-o să

manifeste discreție maximă cu privire la aceste împrejurări.

La data de 15

octombrie 2008 R.F. a denunțat faptul că la începutul lunii aprilie 2008,

cunoscând posibilitatea oferirii de bani pentru promovarea cu certitudine a

examenului de obținere a permisului auto, a remis intermediarului A.I., care-i

fusese prezentat de colegul său de serviciu P.C., suma de 200 de euro, acesta

garantându-i promovarea probei practice. în discuția purtată la 03 aprilie 2008,

ora 17.12, inculpatul, care uitase numele candidatului pe care urma să-l ajute,

află de la intermediar că acesta se numește R.F. și că are examenul în ziua

următoare. La doar două minute după această convorbire, inculpatul A.V.V. îl

sună pe agentul examinator P.R. (alintat P.), căruia îi transmite numele

candidatului respectiv, programat să susțină examenul în ziua următoare. În

ziua de 04 aprilie 2008, R.F. a promovat fără probleme proba practică a

examenului fiind examinat de agentul P.R. În cursul aceleiași zile, după-amiaza

la ora 18,42, inculpatul l-a apelat pe P.R. pentru a afla dacă denunțătorul

promovase examenul, discuția decurgând după cum urmează:

P.R.:

Ordonați!

A.W.: Băi, ai luat

legătura cu doctorul acela?

P.R.: Cum să

nu?

A.W.: Da?

P.R.: Da,

șefu. Cum? O fost azi, s-o prezentat, s-o rezolvat, totul îi bine... în actul

de sesizare al instanței se menționează următoarele mijloace de probă:

declarații denunțători S.C., R.I., R.F., M.A., M.D., G.I., B.P.; proces verbal

de constatare a infracțiunii flagrante, înregistrări video activitate, planșe

foto anexă ; înscrisuri olografe ridicate (liste candidați); proces verbal

supraveghere operativă, înregistrări video activitate și planșe foto anexă;

procese verbale valorificare înregistrări convorbiri telefonice purtate de

inculpat și învinuit; declarații martori, declarații alte persoane cercetate;

documente ridicate de la Prefectura Bacău, Direcția Regim Permise Auto

București, Serviciul Public Comunitar Regim Permise Bacău.

În cursul

cercetării judecătorești au fost audiați cei doi inculpați și toți martorii din

lucrări, cu excepția martorei I.L.M., pentru care instanța a constatat

imposibilitatea audierii acesteia, avându-se în vedere mențiunile din mandatul

de aducere, astfel că - potrivit art. 327 alin. (3) din C. proc. pen. -

instanța de fond a dat citire depoziției acesteia din cursul urmăririi penale.

De asemenea,

la termenul din 03 februarie 2010, instanța de fond a pus în discuția părților

schimbarea de încadrare juridică a faptelor pentru care cei doi inculpați au

fost trimiși în judecată pentru următoarele considerente:

Prin actul de

sesizare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.V.V. pentru

săvârșirea a 4 infracțiuni prev.de art. 254 alin. (1) raportat la art. 6 din

Legea nr. 78/2000 cu art. 33 lit. a) din C. pen. și a inculpatului U.V. pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Or,

menționează instanța de fond, potrivit art. 254 alin. (2) din C. pen.,

săvârșirea infracțiunii de luare de mită de către un funcționar cu atribuții de

control constituie o condiție agravantă. Prin expresia „atribuții de

control" al cărui conținut nu este explicat în codul penal, trebuie

înțeleasă, potrivit sensului acceptat al unor cuvinte uzuale o activitate

complexă de verificare și analiză a unor situații sau sectoare în vederea

urmăririi evoluției acestora și care se desfășoară pentru moment sau periodic

în baza unor sarcini și atribuții concrete menționate expres în fișa postului

sau în lege. în varianta agravată introdusă prin art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, subiectul activ este de asemenea calificat. Astfel infracțiunile de

corupție mai pot fi săvârșite și de persoane care, conform legii au atribuții

de constatare sau de sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire

sau judecare a infracțiunilor.

În cauză,

având în vedere fișa postului, reține instanța de fond că funcția de șef al

Biroului Public Comunitar Regim Permis de Conducere și înmatriculare a

Vehiculelor Bacău deținută de inculpatul A.V.V. în perioada 01 iunie 2004 – 18

aprilie 2008, conferă acestuia atât atribuții de coordonare și conducere, cât

și atribuții de control al activității subordonaților, astfel că s-a impus

schimbarea de încadrare juridică pentru faptele din 18 aprilie 2008, 17 martie

2008 și aprilie 2008, pentru care inculpatul A.V.V. a fost trimis în judecată

prin actul de sesizare, din 3 infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat

la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în 3 infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1),

(2) din C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Pentru

aceleași considerente, s-a dispus schimbarea încadrării juridice și pentru

inculpatul U.V. din infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1)

din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în art. 26 rap. la art. 254

alin. (1), (2) din C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Cât privește

fapta din 28 februarie 2001 pentru care inculpatul A.V.V. a fost trimis în

judecată, instanța de fond a pus în discuția părților schimbarea de încadrare

juridică numai în ceea ce privește Legea nr. 78/2000, în sensul că inculpatul,

la acea dată, conform adresei aflată la fila 10 vol. III dosar instanță,

îndeplinea funcția de ofițer operativ II la Serviciul Poliției Rutiere, iar în principal

avea următoarele atribuții; îndrumare și control al traficului rutier,

controlul participanților la trafic, constatarea și sancționarea

contravențiilor și constatarea de infracțiuni (până la întocmirea

„referatului" cu propuneri corespunzătoare); instruirea, controlul și

analiza activităților desfășurate de agenții de circulație și a lucrătorilor de

poliție de la posturile de poliție comunale. Așa fiind, în calitatea sa, s-a

apreciat de judecătorul fondului că inculpatul desfășura doar o activitate de

constatare și sancționare a contravențiilor și constatarea de infracțiuni,

îndrumare și control în traficul rutier și control a activității agenților de

circulație și lucrătorilor de poliție de la posturile de poliție comunale, ceea

ce diferă de activitatea de control pe care o impune alin. (2) al art. 254 din

C. pen. Mai mult agravanta din alin. (2) al art. 254 C. pen. are în vedere

funcționarul cu atribuții de control, care în exercitarea acestora pretinde sau

acceptă bani sau foloase necuvenite tocmai pentru a nu îndeplini un act legal,

legat de exercitarea atribuțiilor de control, condiție care evident nu este

realizată în cauză în ceea ce privește fapta din 28 februarie 2001 pentru care

s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.V.V.

Față de

această situație, s-a dispus de către instanța de fond schimbarea încadrării juridice

pentru fapta din 28 februarie 2001 din art. 254 alin. (1) rap. la art. 6 din Legea

nr. 78/2000 în art. 254 alin. (1) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr.78/2000,

avându-se în vedere atribuțiile acestuia de la acea dată. În final, după

terminarea cercetării judecătorești, examinând actele și lucrările dosarului,

atât cele din cursul urmăririi penale, cât și cele din faza de cercetare

judecătorească, instanța de fond a apreciat că situația de fapt expusă prin

rechizitoriu nu se confirmă, nefiind susținută de probele administrate, pentru

următoarele considerente:

Infracțiunea

de luare de mită prev. în art. 254 din C. pen. constă în fapta funcționarului

care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu

i se cuvin ori acceptă permisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în

scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea uni act

privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act

contrar acestor îndatoriri.

„Pretinderea"

unei sume de bani presupune o acțiune (comisiune), constând în formularea unor

pretenții neechivocă, precisă, exactă cu privire la o sumă de bani în scopul

prevăzut de legiuitor (de a îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act

privitor la îndatoririle de serviciu, sat de a nu face un act ori a efectua un

act contrat acestor îndatoriri).

„Primirea" unei sume de bani

presupune o acțiune(comisiune), constând în o activitate de luare în posesie,

de preluare a sumei de bani în scopul prevăzut de legiuitor(de a îndeplini ori

a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu, sat de a

nu face un act ori a efectua un act contrar acestor îndatoriri).

Activitatea de

luare în posesie trebuie să fie voluntară și presupune o relativă

simultaneitate, concomitentă cu acceptarea sumei de bani care o precede. Luarea

în posesie a banilor este într-o legătură necesară cu acceptarea prealabilă a

sumei de bani.

„Acceptarea

promisiunif de bani presupune o acțiune (comisiune), constând în activitatea

prin care să își fi exprimat expres sau tacit acordul cu privire la promisiunea

de bani în schimbul serviciilor pe care acestea ar fi trebuit să le

îndeplinească (de a îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la

îndatoririle de serviciu, sau de a nu face un act ori a efectua un act contrar

acestor îndatoriri). Trebuie să fie o acceptare voluntară și spontană a

promisiunii privind primirea sumei de bani fără a exista vreun dubiu sau

confuzie.

În fine, a

patra modalitate de săvârșire a infracțiunii de luare de mită, constă în fapta

funcționarului de a „nu respinge promisiunea" de bani sau alte foloase

care nu i se cuvin. Prin „nu o respinge", se înțelege conduita persoanei

care nu dă la o parte, nu refuză, nu-și manifestă dezacordul față de

promisiunea mituitorului. Nerespingerea unei promisiuni nu poate fi nici ea

concepută fără actul corelativ al formulării unei promisiuni de către o altă

persoană. Nerespingerea promisiunii de mită nu este decât o acceptare tacită,

doar că a fost incriminată separat pentru a se stabili clar obligația

funcționarului de a respinge asemenea promisiune și a-l sili să iasă din apatie

față de solicitările exterioare, asociindu-l astfel la opera de prevenire a

infracțiunilor și de apărare a onoarei și prestigiului funcției pe care o

ocupă.

Pretinderea,

primirea, acceptarea sau nerespingerea promisiunii să aibă ca obiect bani sau

alte foloase. Prin expresia „alte foloase" utilizată în cuprinsul art. 254

C. pen. se înțeleg orice fel de avantaje patrimoniale dar și nepatrimoniale.

Sub aspectul

laturii subiective, infracțiunea de luare de mită se realizează numai dacă

acțiunea ori inacțiunea făptuitorului este săvârșită cu intenție directă și

este calificată prin scopul urmărit și reglementat de art. 254 din C. pen.

În opinia

instanței de fond, în privința laturii obiective, nu sunt satisfăcute nici una

din modalitățile alternative ale elementului material al infracțiunii și nici

cerința esențială a elementului material.

Astfel, cu

privire la fapta reținută în sarcina celor doi inculpați, faptă din data de 18

aprilie 2008, instanța de fond a constatat următoarele:

Inculpatul A.V.V.

în perioada 01 iunie 2004 - 18 aprilie 2008 inclusiv, având gradul de comisar

șef de poliție a îndeplinit funcția de șef al Serviciului Public Comunitar

Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor Bacău iar anterior

datei de 01 iunie 2004 a activat ca ofițer de poliție în cadrul aceleiași

instituții. în calitate de șef de serviciu, potrivit fișei postului întocmită

de Prefectura Bacău, instituție în a cărei subordine se află direct și

nemijlocit, potrivit legii, Serviciul Public Comunitar menționat, inculpatul

avea, între altele, următoarele atribuții: îndrumă, coordonează și controlează

activitatea desfășurată de lucrătorii din cadrul serviciului, urmărește

respectarea prevederilor metodologice privind activitățile pe linie de

examinare, eliberare a permiselor de conducere și înmatriculare/ radiere a

vehiculelor, organizează, coordonează și controlează activitatea de examinare a

persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, organizează și

coordonează activitatea de primire și eliberare a documentelor.

Inculpatul U.V.

era administrator al SC A. SRL Onești, în cadrul căreia funcționează școala de

șoferi cu același nume. La data de 14 aprilie 2008, elevi ai școlii condusă de

inculpatul U.V. erau programați să susțină examenul, însă la data de 08 aprilie

2008 se lua hotărârea de către inculpatul A.V.V. de a se reprograma acest

examen pentru data de 18 aprilie 2008 la Onești, dată la care urmau să susțină examenul

și elevi de la Școala M. SRL condusă de numitul U.I. În dimineața zilei de 18

aprilie 2008, potrivit atribuțiilor sale, inculpatul A.V.V. a alcătuit comisia

de examinare pentru sesiunea din ziua respectivă de la Onești și a remis

șefului acesteia, insp. G.O., seturile de formulare necesare probei teoretice.

Potrivit uzanțelor, inculpatul a făcut, la sediul Serviciului Public Comunitar

Regim Permise Auto Bacău, instructajul membrilor comisiei anunțându-și,

totodată, prezența la fața locului în scopul verificării modului în care se

derulează examenul. A fost întocmit un proces verbal cu privire la acest

instructaj, semnat de inculpat și de membri comisiei de examinatori.

S-a procedat

la supravegherea operativă - încuviințată de Tribunalul Bacău care a emis

autorizația nr. 137/2008 - a inculpatului A.V.V. și a inculpatului U.V.

Inculpatul A.V.V. s-a deplasat cu autoturismul personal A., spre ieșirea din

mun. Bacău, oprindu-se la stația P. unde s-a întâlnit, la ora 10,15, cu

instructorul auto S.A., ca urmare a solicitării telefonice a acestuia. Problema

abordată de cei doi cu ocazia întâlnirii a fost, potrivit afirmațiilor lor,

coroborate cu conținutul discuției telefonice purtate, aceea a reprogramării la

examen a unui elev. Inculpatul A.V.V. și-a continuat deplasarea spre Onești,

unde s-a oprit la stația de benzină M. În stație, inculpatul și-a alimentat

mașina cu carburant și în timp ce angajatul presta acest serviciu, inculpatul a

rămas lângă mașină. Este adevărat că în stație a venit la el inculpatul U.V. însă

din examinarea casetei și a imaginilor filmate în mișcare se constată că cei

doi nu s-au apropiat prea mult unul de altul iar la un moment dat inculpatul U.V.

îi remite acestuia un bilet pe care îl desface, îl citește, însă îl dă înapoi.

Rezultă deci, în opinia instanței de fond, că orice gest putea să fie observat și

înregistrat. Or, în opinia instanței de fond, filmul acestei întâlniri

demonstrează că inculpatul nu a primit nici o sumă de bani de la U.V. în stația

P. și, cu atât mai mult, nu rezultă că acea bucată de hârtie pliată a fost

băgată în buzunarul interior-stânga al uniformei de polițist, așa cum se

susține și se reține în actul de sesizare al instanței (fila 15). Mai mult, din

nici o fotografie atașată la dosar și nici din CD cu imagini în mișcare nu

rezultă că inculpatul avea bani în mână.

S-a mai

reținut că inculpatul A.V.V. a intrat apoi în sediul Colegiului Național D.C.,

locul în care era organizată susținerea probei teoretice de către candidații la

obținerea permisului de conducere instruiți doar de către școlile de șoferi

aparținând inculpatului U.V. și lui U.I. Inculpatul a purtat discuții cu

membrii comisiei de examinare și a părăsit sediul colegiului după circa o oră

de la sosire, când proba teoretică se încheiase. După ieșirea de la Liceul D.C.,

inculpatul a mers la o spălătorie auto unde a cerut să i se efectueze un

serviciu de spălare a mașinii. în stație se aflau mai multe persoane astfel

încât acesta a putut să fie observat tot timpul. Opinează instanța de fond că

din imaginile examinate rezultă că în exteriorul spălătoriei auto inculpatul nu

a fost contactat de nimeni. La un moment dat, acesta a intrat într-un birou al

spălătoriei, incintă care era un geam mare de sticlă îndreptat observării și

înregistrării fiecărui gest în parte. În această incintă au venit inculpatul U.V.,

precum și numiții T. și U. care au discutat cu inculpatul despre organizarea

examenului numărul 2 la Onești deoarece aveau candidații amânați și restanțieri

care doreau să susțină proba fiind în criză de timp. În opinia instanței de

fond, aceste discuții nu constituie indicii că inculpatul a primit sume de bani

de la vreuna din persoanele cu care discuta. De alt fel acest aspect era

absolut exclus deoarece cea ce se petrece în birou putea să fie văzut în afară

și în plus urmărirea și filmarea acestor evenimente nu confirmă acest lucru. în

timpul discuțiilor, directorul T. i-a dat inculpatului o bucată de hârtie pe

care erau trecute numele a două persoane pentru care i-a cerut acestuia să

verifice programarea pentru examenul 2 deoarece din greșeală fuseseră omiși la

programare. Acest aspect nu constituie însă, în opinia instanței de fond, un

indiciu că inculpatul a primit bani de la interlocutorii săi.

Mai mult, a

menționat instanța de fond că, din punct de vedere al regulamentelor, nu există

nici o dispoziție care să interzică unui conducător al unui asemenea serviciu

de a purta discuții cu directorii de școli, care sunt implicați în activitatea

organizatorică întrucât trebuie să asigure participarea candidaților la examene

și să le depună spre înregistrare dosarele. Din analiza conținutului concret a

fiecărei convorbiri purtate cu subalterni sau alți participanți la organizarea

acestor activități, în opinia instanței de fond nu rezultă nici un fel de

referiri la primirea de sume de bani ori pretinderea ori încurajarea primirii

unor sume de bani de către inculpat.

Or,

menționează instanța de fond, prezența inculpatului A.V.V. în aceeași încăpere

cu inculpatul U.V. și cu cei doi directori de școli de șoferi, încăpere care a

fost permanent monitorizată și prin geamurile căreia se putea observa absolut

tot ce se întâmpla înăuntru, fără să pretindă, să primească, să accepte promisiuni

sau să nu refuze promisiuni de bani, nu poate fi calificată ca o activitate

săvârșită cu intenție directă în scopul de a îndeplini ori a întârzia

îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu, sau de a nu face un

act ori a efectua un act contrar acestor îndatoriri.

Referitor la

sumele de bani găsite asupra inculpatului A.V.V., în portbagajul mașinii în

mapa cu acte, și în torpedo, în opinia instanței de fond s-a făcut dovada că

ele provin din banii pe care acesta îi dobândise cu trei zile înainte din

vânzarea unui apartament în Bacău operațiune din care a dobândit suma de 55.000

de euro conform contractului de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică

notarială. Cu privire la prezența acestor sume asupra sa inculpatul a motivat

că intenționa să-i schimbe pe  toți în bancnote mai mari de 500 de euro.

Este adevărat,

reține instanța de fond, că inculpatul A.V.V. a purtat mai multe convorbiri

telefonice cu inculpatul U.V., că s-a întâlnit cu acesta în ziua de 18 aprilie 2008,

dar nu rezultă din nici un mijloc de probă că inculpatul a pretins ori a primit

bani sau alte foloase.

În legătură cu

suma de 2.900 euro găsită asupra inculpatului A.V.V. cu ocazia percheziției

corporale, și despre care în actul de sesizare se susține că i-a fi fost dată

de inculpatul U.V., în urma colectării acestei sume de la diverși elevi care

urmau să susțină examenul din 18 aprilie 2008, în opinia instanței de fond

aceasta nu este confirmată de probele aflate la dosar. Astfel, din declara