ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1229/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 109/ D din 22 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția penală, s-au dispus următoarele: I. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, după cum urmează: - pentru inculpatul A.V.V., din 4 infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în 1 infracțiune prev. de art. 254 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (fapta din 28 februarie 2001) și în 3 infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (fapta din 18 aprilie 2008, 17 martie 2008 și aprilie 2008). - pentru inculpatul U.V., din infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1), (2) din C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (faptă din 18 aprilie 2008). II. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu art. 10 lit. d) din C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului A.V.V., fiul lui G. și E., pentru următoarele infracțiuni: - luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (faptă din 28 februarie 2001); - 3 infracțiuni de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1), (2) din C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (fapte din 18 aprilie 2008, 17 martie 2008 și aprilie 2008). III. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu art. 10 lit. d) din C. proc.

pen. s-a dispus achitarea inculpatului U.V., fiul lui M. și E., pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită, prev. de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1), (2) din C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (faptă din 18 aprilie 2008). În baza art. 163 și următoarele din C. proc. pen. s-a dispus ridicarea sechestrului asigurător aplicat prin ordonanța din 21 aprilie 2008 în Dosarul nr. 147/P/2007 a Parchetului de pe lângă I.C.C.J. - D.N.A. - Secția de Combatere a Corupției (fila 251 vol. II urmărire penală) și menținut prin ordonanța din 25 noiembrie 2008 (fila 253 vol. II urmărire penală), asupra sumei de 3250 euro ridicați de la inculpatul A.V.V. și consemnată la C.E.C.B.

- Agenția V. pe numele inculpatului și la dispoziția organului de urmărire penală. Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă I.C.C.J. - D.N.A. - Secția de Combatere a Corupției nr. 147/P/2007 din 03 decembrie 2008 s-au dispus următoarele: 1) trimiterea în judecată a inculpatului A.V.V., fiul lui G. si E., pentru săvârșirea a 4 (patru) infracțiuni de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.; 2) punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului U.V., fiul lui M. și E., pentru complicitate la comiterea infracțiunii de luare de mită, faptă prev. de art. 26 rap.

la art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000; 3) neînceperea urmăririi penale față de denunțătorii M.D., S.C., R.I., G.I., R.F., M.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen., și față de B.P., pentru complicitate la infracțiunea de dare de mită, prev. de art. 26 rap. la art. 255 alin. (1) C. pen., întrucât este incidență cauza de nepedepsire prev. de art. 255 alin. (3) C. pen. 4) disjungerea cauzei față de învinuiții D.M.V., P.E., T.A.A., B.M.Ș., P.I. și S.A., precum și cu privire la T.L., L.V., A.G., B.V., S.L., P.V., I.C., L.G., A.F., P.D., B.D., P.I., U.I., N.D., B.M.Ș., R.C., A.I., P.C., I.V. și A.N., sub aspectul comiterii infracțiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 C. pen.

și trafic de influență, prev. de art. 257 C. pen. și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău pentru instrumentarea cauzei cu privire la aceștia. 5) disjungerea cauzei cu privire la chestor S.M. și cms. șef N.P., sub aspectul comiterii, de către aceștia, a infracțiunii de abuz în serviciu, prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000, cauza urmând a fi reținută pentru competentă soluționare la D.N.A. Potrivit actului de sesizare a instanței s-au reținut următoarele: Inculpatul A.V.V., având gradul de comisar șef de poliție, a îndeplinit, până la data de 18 aprilie 2008 inclusiv, funcția de șef al Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor Bacău.

Anterior, până la data numirii în această funcție - 01 iunie 2004, a activat ca ofițer de poliție în cadrul aceleiași instituții. în calitate de șef de serviciu, potrivit fișei postului întocmită de Prefectura Bacău, instituție în a cărei subordine se află direct și nemijlocit, potrivit legii, Serviciul Public Comunitar menționat, inculpatul avea, între altele, următoarele atribuții: - îndrumă, coordonează și controlează activitatea desfășurată de lucrătorii din cadrul serviciului, - urmărește respectarea prevederilor metodologice privind activitățile pe linie de examinare, eliberare a permiselor de conducere și înmatriculare/radiere a vehiculelor, - organizează, coordonează și controlează activitatea de examinare a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, organizează și coordonează activitatea de primire și eliberare a documentelor.

Înregistrarea, la diferite instituții ale statului, a unor sesizări repetate ale Asociației Instructorilor Auto Bacău și a unor denunțuri formulate de persoane fizice, a constituit punctul de plecare a unor investigații complexe demarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și, apoi, după declinarea competenței de soluționare, continuate de D.N.A. - Structura Centrală, cercetări efectuate cu privire la fapte de corupție săvârșite de comisarul șef de poliție A.V.V.

Menționează procurorul că practica promovării „probei practice a examenului de obținere a permisului de conducere" prin oferirea unor sume de bani angajaților din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor devenise extrem de cunoscută și uzitată de membri comunității județului Bacău, împrejurare care a impus necesitatea monitorizării acestui fenomen în scopul identificării unor elemente cu potențial de valorificare probatorie, a unor momente operative care să permită confirmarea unor situații de fapt cunoscute până atunci doar la nivel de zvon public sau ca urmare a unor sesizări anonime repetate.

Astfel, activitățile derulate în perioada august 2007 - aprilie 2008 au permis identificarea unui mare număr de persoane care, în modalități extrem de variate, facilitau obținerea permisului de conducere, sau doar pretindeau că realizează acest lucru, obținând în acest mod sume de bani de la candidații convinși, prin raportare la percepția generală, că acesta este modul cel mai sigur de a obține dreptul de a conduce autovehicule. Focalizând investigațiile asupra activităților cu caracter infracțional desfășurate de inculpatul A.V.V., sprijinit de apropiați aflați în cercul său relațional imediat, conturat de datele și informațiile obținute, s-a reușit identificarea unui modus operandi extrem de eficient în direcția protejării inculpatului de eventuala identificare a participației sale penale.

S-a arătat că sumele de bani remise de candidații la obținerea permisului de conducere erau colectate de către persoane apropiate inculpatului, cu care acesta se afla în relații consolidate în timp, bazate pe încredere și discreție, iar aceste persoane remiteau inculpatului, cu prilejul unor întâlniri planificate „din scurt", codificat, în locuri neutre (de regulă benzinării, spălătorii auto, fast-food-uri etc), atât sumele de bani cuvenite cât și listele cu numele candidaților pe care inculpatul urma să le comunice subordonaților săi examinatori. Inculpatul A.V.V., folosindu-se de prerogativele funcției, planifica, de regulă, sesiunile de examen în așa fel încât candidații care trebuiau ajutați susțineau examen la aceeași dată, fiind examinați de polițiștii desemnați de inculpat dintre cei care se bucurau de încrederea sa.

Ulterior, simpla comunicare a numelor candidaților de către inculpat examinatorilor, echivala cu necesitatea imperativă ca aceștia să beneficieze de clemență cu ocazia susținerii probei practice, îndeplinirea misiunii primite fiind ulterior confirmată de examinatori inculpatului prin referiri directe sau codificate la numele persoanelor care fuseseră ajutate să promoveze examenul. Polițiștii examinatori care se bucurau de încrederea inculpatului, ei înșiși reclamați în prezenta cauză pentru un mare număr de fapte de corupție, reacționau întotdeauna pozitiv și prompt la solicitările inculpatului A.V.V., șeful lor, fără a cărui bunăvoință astfel câștigată nu ar fi reușit, ei înșiși, să-și valorifice poziția deținută, necircumscrisă, în contextul dat, nici unei cenzuri din partea conducerii Serviciului Public Comunitar Regim Permise Auto.

Persoanele aflate în cercul relațional al inculpatului se bucurau de încrederea acestuia de mai bine de 20 de ani, din perioada în care inculpatul A.V.V. lucrase și el ca instructor auto, relațiile de prietenie și colaborare fiind menținute și după încadrarea acestuia ca polițist în cadrul Poliției Rutiere și, mai ales, după numirea lui ca șef al Serviciului Public Comunitar Regim Permise Auto. Cercetările efectuate de organele de urmărire penală au relevat numeroase situații de tipul celor prezentate generic anterior, fără a se fi reușit, în absența, logică prin prisma interesului reciproc satisfăcut, a unor denunțuri (cu excepțiile ce vor fi în continuare prezentate), dar și din cauza modului de operare folosit (primire și pretindere indirectă, prin interpuși, de foloase materiale), probarea comiterii unor fapte de corupție în aceste cazuri.

De asemenea, s-a menționat că inculpatul A.V.V. nu ezita să sprijine fără rezerve, în modul arătat, pe acei candidați la obținerea permisului de conducere pentru care interveneau rude și cunoscuți ai săi, notabilități ale comunității, transformând practic examenul de obținere a permisului de conducere într-o simplă formalitate pentru candidații care ajungeau să se bucure de sprijinul său, lipsa unor criterii obiective în examinare conducând atât la o inegalitate a șanselor celor care susțineau examenul, dar și la crearea unei premise generatoare de pericol social în condițiile în care promovau examenul practic de obținere a permisului de conducere persoane care erau verificate doar formal cu privire la aptitudinile practice de conducere a vehiculului.

Pe de altă parte, s-a arătat că inculpatul U.V. este administrator al SC A. SRL, firmă din municipiul Onești, județul Bacău, în cadrul căreia funcționează școala de șoferi cu același nume. Inculpatul activează de mai bine de 20 de ani și ca instructor auto, aflându-se, așa cum relevă probele administrate, între persoanele care se bucura de încrederea inculpatului. Șaptezeci și șapte dintre elevii Școlii de Șoferi A. Onești, condusă de inculpatul U.V., erau programați să susțină examenul în ziua de 14 aprilie 2008. La data de 08 aprilie 2008, inculpatul A.V.V. ia hotărârea de a crea o sesiune de examene specială în ziua de 18 aprilie 2008, la Onești, dedicată exclusiv candidaților acestei școli și celor care absolviseră cursurile Școlii M. SRL, condusă de U.I., un alt instructor auto - administrator de școală de șoferi agreat de inculpat.

Decizia este comunicată de inculpat personal lui U.I. și telefonic lui U.V., așa cum rezultă din conținutul notei de redare: "U.V. – Da șefu! A. V. V. - Măi, câți oameni ai la examen tu pe 14! U.V. - Vreo 18.'. A.V.V. - ... Da... N-am ce face cu 18… (dezamăgit) U. V. - Vine mâine D… (să-i aducă ceva) A. V. V. - Păi nu!...Câți oameni ai de toți în sală? U. V. - Din toată școala vreo 77. A. V. V. - (nedumerit) Deci cate dosare ai băgat tu pentru 14? U. V. - 76 de dosare. A.V.V. - 76 de dosare?! U. V - Da domnul colonel/Da! A. V. V. - Da. Deci nu mai dai pe 14...Băi m-auzi?! U. V. - Da!… (neinteligibil)... A.V.V. - Poți să-i anunți pe oamenii tăi...și-a Iu' … N. (U.I.) e-aice a.. .Oamenii tăi să dea pe data de 18? U. V. - îi anunț șefu.

Ce să fac!" U.V. și-a anunțat imediat colaboratorii apropiați (instructorii de la școala sa de șoferi) de modificarea datei de susținere a examenului pentru cei ce fuseseră programați pe data de 14 august 2008. Totodată, U.V. a făcut demersurile necesare pentru colectarea sumelor de bani și finalizarea listei candidaților care vor avea asigurată promovarea probei practice, listă ce va fi remisă apoi inculpatului A.V.V. Acesta, potrivit uzanțelor, urma să se deplaseze la data stabilită în municipiul Onești pentru organizarea examenului și verificarea modului în care se derulează acesta, atribuții conforme fișei postului. Concret, încă înaintea modificării datei de susținere a examenului, inculpatul pretinsese și primise sume de bani, direct sau prin instructorii de la școala sa de șoferi, de la elevi interesați de promovarea facilă a probei practice.

Astfel, așa cum rezultă din denunțul formulat la data de 18 aprilie 2008 de numita S.C., inculpatul U.V. a pretins și a primit de la eleva sa suma de 100 euro în schimbul garantării promovării, de către aceasta, a probei practice a examenului pe care era programată să-l susțină la data de 18 aprilie 2008. Denunțătoarea a acceptat să remită suma de bani respectivă întrucât cunoștea faptul că aceasta era o practică generalizată în județul Bacău, o conduită contrară diminuându-i substanțial șansele de obținere a permisului de conducere. De asemenea, R.I., tatăl candidatului R.I.O., a denunțat faptul că inculpatul U.V.

i-a pretins în cursul lunii aprilie 2008, suma de 150 de euro pentru ca fiul său să fie ajutat să promoveze proba practică a examenului pentru obținerea permisului auto din data de 18 aprilie 2008. Cunoscând din zvon public împrejurarea că promovarea examenului este condiționată de oferirea unor sume de bani persoanelor cu putere de decizie din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise Auto, și dorind foarte mult ca fiul său, a cărui angajare depindea de obținerea permisului de conducere, să promoveze examenul, R.I. a acceptat să ofere inculpatului suma de bani pretinsă, întâlnindu-se cu acesta în acest scop, așa cum rezultă, de altfel, explicit, din cuprinsul notei de redare a convorbirilor telefonice purtate la data de 04 aprilie 2008, ora 16,34: "R.I.: Da, șefu, deci îl băgați la examen pe data de 14, da?

U.V.: da, da, da! R.I.: Și dacă o fi ceva la oraș... U.V.: Nu discutăm la telefon! R.I.: Am înțeles, da. Cănd ne putem întâlni? U.V.: Sâmbătă, duminică, luni după-amiază încolo, vino încoace ca să stăm de vorbă ca bărbații R.I.: Bine, șefu !" Totodată, un alt candidat la obținerea dreptului de a conduce autovehicule, M.D., care în vara anului 2007 fusese respins la proba practică, a denunțat faptul că a oferit suma de 150 de euro instructorului auto L.V., colaborator apropiat al instructorului T.L. și al inculpatului U.V., care i-a garantat că îl va ajuta să promoveze examenul. Numele denunțătorului se va regăsi pe lista remisă la data de 18 aprilie 2008 de instructorul T.L. inculpatului A.V.V., înscrisul fiind găsit asupra ultimului cu ocazia percheziției corporale efectuate în circumstanțele flagrantului realizat la data menționată.

Colectarea sumelor de bani de la candidații interesați de promovarea, în acest mod, a probei practice a examenului este relevată și de discuțiile telefonice purtate de U.V. în perioada premergătoare sesiunii programate la 18 aprilie 2008, l.D., T.L., A.V., etc. De asemenea, în discuțiile purtate cu alți instructori, U.V., care își confirmă prin acest comportament statutul de "persoană de legătură", are același gen de conexiuni și cu persoane care susțineau examenul în sesiunea din 14 aprilie 2008, chiar dacă nu erau elevii săi (care, așa cum am arătat, fuseseră reprogramațij. În opinia procurorului, expunerea activităților precedente, desfășurate de U.V., permite o corectă înțelegere a succesiunii evenimentelor derulate la 18 aprilie 2008, dată la care acesta va remite inculpatului A.V.V.

atât lista persoanelor care urmează a fi ajutate să promoveze proba practică cât și suma de bani colectată în modul arătat de la acestea. Din analiza notelor de redare a convorbirilor telefonice purtate de cei doi în perioada anterioară datei de 18 aprilie 2008, ambii manifestă, de regulă, o deosebită prudență cu privire la discutarea aspectelor legate de examen, finalizând abrupt orice discuție referitoare la eventualele aranjamente, așa cum este și cazul discuției purtate între ei în după-amiaza zilei de 17 aprilie 2008, orele 16,09, când U.V. apelează pe A.V.V. și discută următoarele: A.V.V.: Da. U.V: Mâine dimineață ne vedem la benzinărie, acolo, e bine? A.V.V.: Da. U.V.: Atât, să trăiți!

În dimineața zilei de 18 aprilie 2008, potrivit atribuțiilor sale, inculpatul A.V.V. a alcătuit comisia de examinare pentru sesiunea din ziua respectivă de la Onești și a remis șefului acesteia, insp. G.O., seturile de formulare necesare probei teoretice. Potrivit uzanțelor, inculpatul a făcut, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise Auto Bacău, instructajul membrilor comisiei anunțându-și, totodată, prezența la fața locului în scopul verificării modului în care se derulează examenul. A fost întocmit un proces verbal cu privire la acest instructaj, semnat de inculpat și de membri comisiei de examinatori. În acest timp, inculpatul U.V. și U.I., ultimul instructor auto ai cărui elevi erau programați pentru aceeași zi, stabilesc telefonic meniul pentru masa la care urmau să fie invitați, după sesiunea de examen, polițiștii examinatori D.V., T.A.A., P.E.

și P.R., nu însă și pentru A.V.V., a cărui prezență pe raza municipiului Onești se limita la durata sesiunii de examene. S-a procedat la supravegherea operativă - încuviințată de Tribunalul Bacău care a emis autorizația nr. 137/2008 - a inculpatului A.V.V. și a inculpatului U.V. Inculpatul A.V.V. s-a deplasat cu autoturismul personal A., spre ieșirea din mun. Bacău, oprindu-se la stația P. unde s-a întâlnit, la ora 10,15 cu instructorul auto S.A., ca urmare a solicitării telefonice a acestuia. Problema abordată de cei doi cu ocazia întâlnirii a fost, potrivit afirmațiilor lor, coroborate cu conținutul discuției telefonice purtate, aceea a reprogramării la examen a unui elev. În acest interval de timp, U.V., care, potrivit înțelegerii din seara precedentă, urma să se întâlnească cu inculpatul la o benzinărie din mun.

Onești, îl apelează pe acesta, dar apelul îi este respins. Pentru a evita folosirea propriului telefon mobil, A.V.V. îl roagă pe S.A. să-i transmită lui U.V. ora și locul întâlnirii, iar acesta se conformează rezultând convorbirea telefonică purtată la ora 10,28: "U.V.: Da! S.A.: Băi, șeful zice că la și zece (n.n. ora 11,10) să-l aștepți în stația M.! U.V.: Ara înțeles, să trăiți!" Comisarul șef A.V.V. își continuă deplasarea spre Onești, fiind așteptat la benzinăria M. de la intrarea în municipiu de U.V., cu care se întâlnește și discută în apropierea autoturismului său, oprit la o pompă de alimentare. Inculpatul U.V. remite în timpul discuției inculpatului A.V.V. o bucată de hârtie pliată pe care acesta o introduce în buzunarul interior - stânga al uniformei de polițist, moment după consumarea căruia ambii se deplasează în interiorul stației P. din care ies împreună după câteva minute, plecând apoi în tandem spre oraș.

Inculpatul A.V.V. a intrat apoi în sediul Colegiului Național D.C., locul în care era organizată susținerea probei teoretice de către candidații la obținerea permisului de conducere instruiți doar de către școlile de șoferi aparținând inculpatului U.V. și lui U.I. Inculpatul a purtat discuții cu membrii comisiei de examinare și a părăsit sediul colegiului după circa o oră de la sosire, când proba teoretică se încheiase. Inculpatul se întâlnește la ieșirea din colegiu cu U.I. și U.V., cu care schimbă câteva cuvinte, plecând apoi cu autoturismul său, în tandem cu cele ale celor doi instructori menționați, spre spălătoria auto a SC M. SRL, aparținând firmei lui U.I. Toți trei se deplasează la biroul situat în incinta spălătoriei, A.V.V.

lăsând-și mașina pentru a fi spălată. La scurt timp sosește în locul respectiv și T.L., instructor auto, apropiat al lui U.V., acesta intrând, de asemenea, în biroul respectiv. Momentele reunirii celor patru persoane coincid cu cele anterioare susținerii, de către candidați, a probei practice a examenului de obținere a permisului de conducere. Cunoscând, din analiza situațiilor anterioare, că inculpatul folosește acest gen de întâlniri pentru primirea folosului material cuvenit favorizării, la proba practică, a candidaților aflați pe listele remise de instructorii auto, echipa de anchetă care desfășura activități de supraveghere operativă a descins în biroul situat în incinta spălătoriei auto unde se aflau, așa cum s-a arătat, inculpatul A.V.V., inculpatul U.V.

și instructorii auto U.I. și T.L. A menționat procurorul că, după identificarea persoanelor găsite și prezentarea motivului prezenței echipei de anchetă în acel loc, s-a solicitat inculpatului A.V.V. să prezinte de bună voie bunurile și sumele de bani pe care le avea asupra sa, acesta prezentând, pe lângă alte bunuri personale, suma de 1103 RON, aflată în portofelul său, precum și un bilet pe care figurau două nume: M.D. (denunțătorul menționat mai sus) și I.C., precum și mențiunea T. Fiind întrebat dacă mai are asupra sa alte sume de bani, inculpatul a negat, spunând că biletul fusese primit de la instructorul T.L. cu puțin timp înainte, aspect confirmat și de acesta din urmă. S-a procedat la percheziția corporală a inculpatului A.V.V., ocazie cu care în buzunarul interior stânga a vestonului de polițist a fost găsită suma de 2900 de euro, bancnotele fiind pliate.

întrebat fiind despre suma de bani respectivă, inculpatul a afirmat că îi aparține, dar nu a oferit o motivație logică refuzului de a o prezenta de bună voie la solicitarea echipei de anchetă. Continuându-se percheziția asupra inculpatului U.V. au fost identificate asupra acestuia trei liste cu nume de persoane care susțineau examenul de obținere a permisului de conducere la acea dată, una dintre liste având trecut în paranteză numele instructorului auto C. Observarea listelor a permis identificarea numelor denunțătorilor S.C. și R.I., dar și a persoanelor la care U.V. făcea referire în convorbirile lui telefonice, respectiv C.V., C.A., U.M., L.C., G.F., L.F. În scrumiera aflată pe biroul din incintă se găsea o bucată de hârtie carbonizată ce a fost ridicată în vederea cercetărilor.

S-a arătat că atât inculpatul A.V.V., cât și inculpatul U.V. au avut o atitudine nesinceră în cursul urmăririi penale. Astfel, A.V.V. a negat atât proveniența banilor cât și întâlnirile repetate premeditate cu U.V., afirmând că s-a întâlnit cu acesta, ca și cu ceilalți instructori, absolut întâmplător la spălătoria auto a SC M. SRL, acceptând să servească cu ei o cafea în perioada în care mașina sa era spălată. Inculpatul neagă orice înțelegere cu aceștia referitoare la favorizarea unor candidați la proba practică, afirmând că nu a făcut acest lucru niciodată. În legătură cu lista găsită asupra sa inculpatul declară că acceptase, la rugămintea lui T.L., să verifice dacă persoanele respective, care nu promovaseră anterior examenul, fuseseră reprogramate să susțină examenul de obținere a permisului de conducere.

Inculpatul afirmă că avea suma de bani respectivă, în valută, întrucât vânduse anterior un apartament al fiului său către R.I. Este adevărat că în autoturismul lui A.V.V., în portbagaj, a fost găsită, împachetată alături de un contract de vânzare - cumpărare și suma de 40.000 de euro, dar aceasta era compusă exclusiv din bancnote în cupluri de 500 de euro, prinse cu elastice de uz bancar și introduse, așa cum am arătat într-o mapă de plastic transparent, alături de contract. Inculpatul a motivat depozitarea acestor bani în portbagajul mașinii prin faptul că nu dorea ca alți membri ai familiei să cunoască despre vânzarea apartamentului. în mod evident, suma de bani găsită asupra inculpatului nu avea aceeași proveniență cu cea găsită în portbagajul mașinii, suma de 40.000 de euro fiind, de altfel, restituită acestuia în cursul urmăririi penale.

A arătat procurorul că tot în portbagajul mașinii a fost identificat și un raport întocmit de A.V.V., adresat M.I.R.A., prin care acesta solicita menținerea sa în activitate după data de 21 septembrie 2008, la care împlinea vârsta legală de pensionare, raportul având avizul Directorului Direcției Regim Permise Auto București, chestorul S.M., dar nu și avizul reprezentantului prefecturii. Așa cum rezultă din probele administrate, inculpatul derula în acea perioadă o serie de demersuri pentru obținerea avizului care lipsea, lovindu-se constant de refuzul reprezentanților prefecturii, în pofida sprijinului primit de la funcționari din cadrul M.I., între care se remarca șeful Serviciului Resurse Umane din cadrul M.I.R.A., N.P.

A mai menționat procurorul că, tot pentru a evita angajarea răspunderii sale penale pentru faptele comise, inculpatul A.V.V. și-a reconsiderat poziția imediat după punerea în mișcare a acțiunii penale, reținerea sa pe timp de 24 de ore și după dispunerea, de către Tribunalul Bacău, a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, întocmind un raport prin care a solicitat pensionarea sa anticipată, începând cu data de 18 aprilie 2008. Directorul Direcției Regim Permise Auto a dispus efectuarea de urgență a demersurilor necesare încetării raporturilor de muncă ale inculpatului, ignorând situația juridică de ultim moment a acestuia.

Șeful Biroului Resurse Umane, N.P., făcând abstracție de comunicările primite la data de 22 aprilie 2008 din partea Prefecturii Bacău, Tribunalului Bacău și D.N.A., verifică doar îndeplinirea condițiilor de vechime și propune, la data de 29 aprilie 2008, încetarea raporturilor de muncă ale inculpatului și pensionarea anticipată și retroactivă a acestuia începând cu data de 18 aprilie 2008 (la care A.V.V. îndeplinise atribuții specifice postului ocupat), cu drept la pensie raportată la venitul din ultima lună, corespunzătoare gradului și funcției avute la acea dată. Propunerea formulată a fost însușită de ministrul de resort, care a semnat ordinul nr. 2735 din 06 mai 2008 prin care se dispune încetarea raporturilor de serviciu de la data solicitată de acesta.

S-a arătat că, la scurt timp după declanșarea cercetărilor în cauză, au fost formulate mai multe denunțuri de către persoane care aveau cunoștință despre fapte de corupție comise de inculpatul A.V.V., fiind dispusă, prin ordonanță, extinderea cercetărilor penale și cu privire la aceste fapte penale. Primul denunț, formulat la data de 21 aprilie 2008, aparține instructorului auto B.P., președinte al Asociației Instructorilor Auto Bacău. Din conținutul denunțului formulat a rezultat că denunțătorul a remis personal, în ziua de 28 februarie 2001, inculpatului A.V.V. suma de 100 dolari SUA pentru ca acesta, în calitate de polițist examinator, să faciliteze promovarea probei practice a examenului de obținere a permisului de conducere de către candidatul G.I.

Același denunț a fost formulat la 21 aprilie 2008 de G.I., persoană cu deficiențe de vorbire și auz, care a afirmat că avea cunoștință despre faptul că promovarea probei practice era condiționată de oferirea de bani polițistului examinator, astfel că, dorindu-și foarte mult să obțină permisul de conducere, l-a rugat pe instructorul său, B.P., să intermedieze acest lucru. La data menționată, inculpatul A.V.V. avea gradul de locotenent - colonel în cadrul Poliției Rutiere Bacău, având ca atribuții, între altele, și participarea, ca polițist examinator, la sesiunile de examene organizate pentru obținerea permisului de conducere, denunțătorul G.I. fiindu-i repartizat pentru verificarea deprinderilor și cunoștințelor la proba practică.

Imediat după promovarea, de către G.I., a probei teoretice, inculpatul l-a întrebat pe B.P. dacă elevul său are banii pregătiți pentru proba practică. La rugămintea instructorului de a-l scuti pe elev de plata sumei de bani, pe motiv că este surdo-mut și are o situație materială dificilă, A.V.V. a afirmat: "Ce, P., banii lui nu merg?". După susținerea probei practice, la coborârea din mașină, B.P. - care asistase la examinare, i-a remis inculpatului A.V.V., în prezența candidatului - denunțător G.I., suma de 100 dolari SUA pretinsă de polițist pentru promovarea probei practice. Situația de fapt expusă este confirmată de martora G.G., soția denunțătorului, și ea hipoacuzică, aceasta aflând din relatarea soțului ei despre banii oferiți polițistului examinator , bani pe care G.I.

îi împrumutase de la CAR-ul fabricii A. SA Bacău, unde lucra la acea dată. Și martora, la fel ca denunțătorul, au fost audiați în prezența unui interpret autorizat pentru persoanele cu handicap, cei doi menținându-și declarațiile și în prezența apărătorului inculpatului. Inculpatul nu a recunoscut fapta, afirmând că motivația denunțului formulat de B.P. ar fi mai vechea preocupare nejustificată a acestuia de a-l reclama, ca reprezentant al Asociației Instructorilor Auto din Bacău, la diferitele instituții ale statului. La data de 15 octombrie 2008 M.A.

a denunțat faptul că în ziua de 17 martie 2008 a remis, prin intermediul lui I.V., cunoștință apropiată, suma de 150 de euro inculpatului A.V.V., pentru ca acesta din urmă să-i faciliteze promovarea probei practice a examenului de obținere a permisului de conducere pe care era programată să-l susțină la data de 19 martie 2008. Denuntătoarea a acceptat să ofere respectiva sumă de bani întrucât, așa cum afirmă, devenise notorie posibilitatea aranjării examenului practic și ea dorea să aibă certitudinea promovării acestuia. Astfel, așa cum se proceda îndeobște în astfel de cazuri, denuntătoarea a promovat în cadrul sesiunii din 13 februarie 2008 doar proba teoretică și nu s-a prezentat la proba practică, fiind reprogramată să o susțină la data de 19 martie 2008. La data menționată denuntătoarea a promovat fără probleme proba practică, având ca examinator pe agentul P.R., subordonat care se bucura de încrederea inculpatului.

La data de 20 martie 2008, orele 09.42, agentul examinator P.R. l-a sunat pe inculpatul A.V.V. pentru a-i confirma faptul că M.A. a promovat examenul. După reținerea inculpatului, denuntătoarea a fost contactată de I.V., care a avertizat-o să manifeste discreție maximă cu privire la aceste împrejurări. La data de 15 octombrie 2008 R.F. a denunțat faptul că la începutul lunii aprilie 2008, cunoscând posibilitatea oferirii de bani pentru promovarea cu certitudine a examenului de obținere a permisului auto, a remis intermediarului A.I., care-i fusese prezentat de colegul său de serviciu P.C., suma de 200 de euro, acesta garantându-i promovarea probei practice. în discuția purtată la 03 aprilie 2008, ora 17.12, inculpatul, care uitase numele candidatului pe care urma să-l ajute, află de la intermediar că acesta se numește R.F.

și că are examenul în ziua următoare. La doar două minute după această convorbire, inculpatul A.V.V. îl sună pe agentul examinator P.R. (alintat P.), căruia îi transmite numele candidatului respectiv, programat să susțină examenul în ziua următoare. În ziua de 04 aprilie 2008, R.F. a promovat fără probleme proba practică a examenului fiind examinat de agentul P.R. În cursul aceleiași zile, după-amiaza la ora 18,42, inculpatul l-a apelat pe P.R. pentru a afla dacă denunțătorul promovase examenul, discuția decurgând după cum urmează: P.R.: Ordonați! A.W.: Băi, ai luat legătura cu doctorul acela? P.R.: Cum să nu? A.W.: Da? P.R.: Da, șefu. Cum? O fost azi, s-o prezentat, s-o rezolvat, totul îi bine...

în actul de sesizare al instanței se menționează următoarele mijloace de probă: declarații denunțători S.C., R.I., R.F., M.A., M.D., G.I., B.P.; proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, înregistrări video activitate, planșe foto anexă ; înscrisuri olografe ridicate (liste candidați); proces verbal supraveghere operativă, înregistrări video activitate și planșe foto anexă; procese verbale valorificare înregistrări convorbiri telefonice purtate de inculpat și învinuit; declarații martori, declarații alte persoane cercetate; documente ridicate de la Prefectura Bacău, Direcția Regim Permise Auto București, Serviciul Public Comunitar Regim Permise Bacău. În cursul cercetării judecătorești au fost audiați cei doi inculpați și toți martorii din lucrări, cu excepția martorei I.L.M., pentru care instanța a constatat imposibilitatea audierii acesteia, avându-se în vedere mențiunile din mandatul de aducere, astfel că - potrivit art. 327 alin. (3) din C. proc.

pen. - instanța de fond a dat citire depoziției acesteia din cursul urmăririi penale. De asemenea, la termenul din 03 februarie 2010, instanța de fond a pus în discuția părților schimbarea de încadrare juridică a faptelor pentru care cei doi inculpați au fost trimiși în judecată pentru următoarele considerente: Prin actul de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.V.V. pentru săvârșirea a 4 infracțiuni prev.de art. 254 alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu art. 33 lit. a) din C. pen. și a inculpatului U.V. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Or, menționează instanța de fond, potrivit art. 254 alin. (2) din C. pen., săvârșirea infracțiunii de luare de mită de către un funcționar cu atribuții de control constituie o condiție agravantă.

Prin expresia „atribuții de control" al cărui conținut nu este explicat în codul penal, trebuie înțeleasă, potrivit sensului acceptat al unor cuvinte uzuale o activitate complexă de verificare și analiză a unor situații sau sectoare în vederea urmăririi evoluției acestora și care se desfășoară pentru moment sau periodic în baza unor sarcini și atribuții concrete menționate expres în fișa postului sau în lege. în varianta agravată introdusă prin art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, subiectul activ este de asemenea calificat. Astfel infracțiunile de corupție mai pot fi săvârșite și de persoane care, conform legii au atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor.

În cauză, având în vedere fișa postului, reține instanța de fond că funcția de șef al Biroului Public Comunitar Regim Permis de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor Bacău deținută de inculpatul A.V.V. în perioada 01 iunie 2004 – 18 aprilie 2008, conferă acestuia atât atribuții de coordonare și conducere, cât și atribuții de control al activității subordonaților, astfel că s-a impus schimbarea de încadrare juridică pentru faptele din 18 aprilie 2008, 17 martie 2008 și aprilie 2008, pentru care inculpatul A.V.V. a fost trimis în judecată prin actul de sesizare, din 3 infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, în 3 infracțiuni prev. de art. 254 alin. (1), (2) din C. pen.

raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Pentru aceleași considerente, s-a dispus schimbarea încadrării juridice și pentru inculpatul U.V. din infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în art. 26 rap. la art. 254 alin. (1), (2) din C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. Cât privește fapta din 28 februarie 2001 pentru care inculpatul A.V.V.

a fost trimis în judecată, instanța de fond a pus în discuția părților schimbarea de încadrare juridică numai în ceea ce privește Legea nr. 78/2000, în sensul că inculpatul, la acea dată, conform adresei aflată la fila 10 vol. III dosar instanță, îndeplinea funcția de ofițer operativ II la Serviciul Poliției Rutiere, iar în principal avea următoarele atribuții; îndrumare și control al traficului rutier, controlul participanților la trafic, constatarea și sancționarea contravențiilor și constatarea de infracțiuni (până la întocmirea „referatului" cu propuneri corespunzătoare); instruirea, controlul și analiza activităților desfășurate de agenții de circulație și a lucrătorilor de poliție de la posturile de poliție comunale.

Așa fiind, în calitatea sa, s-a apreciat de judecătorul fondului că inculpatul desfășura doar o activitate de constatare și sancționare a contravențiilor și constatarea de infracțiuni, îndrumare și control în traficul rutier și control a activității agenților de circulație și lucrătorilor de poliție de la posturile de poliție comunale, ceea ce diferă de activitatea de control pe care o impune alin. (2) al art. 254 din C. pen. Mai mult agravanta din alin. (2) al art. 254 C. pen. are în vedere funcționarul cu atribuții de control, care în exercitarea acestora pretinde sau acceptă bani sau foloase necuvenite tocmai pentru a nu îndeplini un act legal, legat de exercitarea atribuțiilor de control, condiție care evident nu este realizată în cauză în ceea ce privește fapta din 28 februarie 2001 pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.V.V.

Față de această situație, s-a dispus de către instanța de fond schimbarea încadrării juridice pentru fapta din 28 februarie 2001 din art. 254 alin. (1) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 în art. 254 alin. (1) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr.78/2000, avându-se în vedere atribuțiile acestuia de la acea dată. În final, după terminarea cercetării judecătorești, examinând actele și lucrările dosarului, atât cele din cursul urmăririi penale, cât și cele din faza de cercetare judecătorească, instanța de fond a apreciat că situația de fapt expusă prin rechizitoriu nu se confirmă, nefiind susținută de probele administrate, pentru următoarele considerente: Infracțiunea de luare de mită prev. în art. 254 din C. pen.

constă în fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă permisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea uni act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. „Pretinderea" unei sume de bani presupune o acțiune (comisiune), constând în formularea unor pretenții neechivocă, precisă, exactă cu privire la o sumă de bani în scopul prevăzut de legiuitor (de a îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu, sat de a nu face un act ori a efectua un act contrat acestor îndatoriri).

„Primirea" unei sume de bani presupune o acțiune(comisiune), constând în o activitate de luare în posesie, de preluare a sumei de bani în scopul prevăzut de legiuitor(de a îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu, sat de a nu face un act ori a efectua un act contrar acestor îndatoriri). Activitatea de luare în posesie trebuie să fie voluntară și presupune o relativă simultaneitate, concomitentă cu acceptarea sumei de bani care o precede. Luarea în posesie a banilor este într-o legătură necesară cu acceptarea prealabilă a sumei de bani.

„Acceptarea promisiunif de bani presupune o acțiune (comisiune), constând în activitatea prin care să își fi exprimat expres sau tacit acordul cu privire la promisiunea de bani în schimbul serviciilor pe care acestea ar fi trebuit să le îndeplinească (de a îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu, sau de a nu face un act ori a efectua un act contrar acestor îndatoriri). Trebuie să fie o acceptare voluntară și spontană a promisiunii privind primirea sumei de bani fără a exista vreun dubiu sau confuzie. În fine, a patra modalitate de săvârșire a infracțiunii de luare de mită, constă în fapta funcționarului de a „nu respinge promisiunea" de bani sau alte foloase care nu i se cuvin.

Prin „nu o respinge", se înțelege conduita persoanei care nu dă la o parte, nu refuză, nu-și manifestă dezacordul față de promisiunea mituitorului. Nerespingerea unei promisiuni nu poate fi nici ea concepută fără actul corelativ al formulării unei promisiuni de către o altă persoană. Nerespingerea promisiunii de mită nu este decât o acceptare tacită, doar că a fost incriminată separat pentru a se stabili clar obligația funcționarului de a respinge asemenea promisiune și a-l sili să iasă din apatie față de solicitările exterioare, asociindu-l astfel la opera de prevenire a infracțiunilor și de apărare a onoarei și prestigiului funcției pe care o ocupă. Pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea promisiunii să aibă ca obiect bani sau alte foloase.

Prin expresia „alte foloase" utilizată în cuprinsul art. 254 C. pen. se înțeleg orice fel de avantaje patrimoniale dar și nepatrimoniale. Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de luare de mită se realizează numai dacă acțiunea ori inacțiunea făptuitorului este săvârșită cu intenție directă și este calificată prin scopul urmărit și reglementat de art. 254 din C. pen. În opinia instanței de fond, în privința laturii obiective, nu sunt satisfăcute nici una din modalitățile alternative ale elementului material al infracțiunii și nici cerința esențială a elementului material. Astfel, cu privire la fapta reținută în sarcina celor doi inculpați, faptă din data de 18 aprilie 2008, instanța de fond a constatat următoarele: Inculpatul A.V.V.

în perioada 01 iunie 2004 - 18 aprilie 2008 inclusiv, având gradul de comisar șef de poliție a îndeplinit funcția de șef al Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor Bacău iar anterior datei de 01 iunie 2004 a activat ca ofițer de poliție în cadrul aceleiași instituții.

în calitate de șef de serviciu, potrivit fișei postului întocmită de Prefectura Bacău, instituție în a cărei subordine se află direct și nemijlocit, potrivit legii, Serviciul Public Comunitar menționat, inculpatul avea, între altele, următoarele atribuții: îndrumă, coordonează și controlează activitatea desfășurată de lucrătorii din cadrul serviciului, urmărește respectarea prevederilor metodologice privind activitățile pe linie de examinare, eliberare a permiselor de conducere și înmatriculare/ radiere a vehiculelor, organizează, coordonează și controlează activitatea de examinare a persoanelor în vederea obținerii permisului de conducere, organizează și coordonează activitatea de primire și eliberare a documentelor.

Inculpatul U.V. era administrator al SC A. SRL Onești, în cadrul căreia funcționează școala de șoferi cu același nume. La data de 14 aprilie 2008, elevi ai școlii condusă de inculpatul U.V. erau programați să susțină examenul, însă la data de 08 aprilie 2008 se lua hotărârea de către inculpatul A.V.V. de a se reprograma acest examen pentru data de 18 aprilie 2008 la Onești, dată la care urmau să susțină examenul și elevi de la Școala M. SRL condusă de numitul U.I. În dimineața zilei de 18 aprilie 2008, potrivit atribuțiilor sale, inculpatul A.V.V. a alcătuit comisia de examinare pentru sesiunea din ziua respectivă de la Onești și a remis șefului acesteia, insp. G.O., seturile de formulare necesare probei teoretice.

Potrivit uzanțelor, inculpatul a făcut, la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise Auto Bacău, instructajul membrilor comisiei anunțându-și, totodată, prezența la fața locului în scopul verificării modului în care se derulează examenul. A fost întocmit un proces verbal cu privire la acest instructaj, semnat de inculpat și de membri comisiei de examinatori. S-a procedat la supravegherea operativă - încuviințată de Tribunalul Bacău care a emis autorizația nr. 137/2008 - a inculpatului A.V.V. și a inculpatului U.V. Inculpatul A.V.V. s-a deplasat cu autoturismul personal A., spre ieșirea din mun. Bacău, oprindu-se la stația P. unde s-a întâlnit, la ora 10,15, cu instructorul auto S.A., ca urmare a solicitării telefonice a acestuia.

Problema abordată de cei doi cu ocazia întâlnirii a fost, potrivit afirmațiilor lor, coroborate cu conținutul discuției telefonice purtate, aceea a reprogramării la examen a unui elev. Inculpatul A.V.V. și-a continuat deplasarea spre Onești, unde s-a oprit la stația de benzină M. În stație, inculpatul și-a alimentat mașina cu carburant și în timp ce angajatul presta acest serviciu, inculpatul a rămas lângă mașină. Este adevărat că în stație a venit la el inculpatul U.V. însă din examinarea casetei și a imaginilor filmate în mișcare se constată că cei doi nu s-au apropiat prea mult unul de altul iar la un moment dat inculpatul U.V. îi remite acestuia un bilet pe care îl desface, îl citește, însă îl dă înapoi.

Rezultă deci, în opinia instanței de fond, că orice gest putea să fie observat și înregistrat. Or, în opinia instanței de fond, filmul acestei întâlniri demonstrează că inculpatul nu a primit nici o sumă de bani de la U.V. în stația P. și, cu atât mai mult, nu rezultă că acea bucată de hârtie pliată a fost băgată în buzunarul interior-stânga al uniformei de polițist, așa cum se susține și se reține în actul de sesizare al instanței (fila 15). Mai mult, din nici o fotografie atașată la dosar și nici din CD cu imagini în mișcare nu rezultă că inculpatul avea bani în mână. S-a mai reținut că inculpatul A.V.V. a intrat apoi în sediul Colegiului Național D.C., locul în care era organizată susținerea probei teoretice de către candidații la obținerea permisului de conducere instruiți doar de către școlile de șoferi aparținând inculpatului U.V.

și lui U.I. Inculpatul a purtat discuții cu membrii comisiei de examinare și a părăsit sediul colegiului după circa o oră de la sosire, când proba teoretică se încheiase. După ieșirea de la Liceul D.C., inculpatul a mers la o spălătorie auto unde a cerut să i se efectueze un serviciu de spălare a mașinii. în stație se aflau mai multe persoane astfel încât acesta a putut să fie observat tot timpul. Opinează instanța de fond că din imaginile examinate rezultă că în exteriorul spălătoriei auto inculpatul nu a fost contactat de nimeni. La un moment dat, acesta a intrat într-un birou al spălătoriei, incintă care era un geam mare de sticlă îndreptat observării și înregistrării fiecărui gest în parte.

În această incintă au venit inculpatul U.V., precum și numiții T. și U. care au discutat cu inculpatul despre organizarea examenului numărul 2 la Onești deoarece aveau candidații amânați și restanțieri care doreau să susțină proba fiind în criză de timp. În opinia instanței de fond, aceste discuții nu constituie indicii că inculpatul a primit sume de bani de la vreuna din persoanele cu care discuta. De alt fel acest aspect era absolut exclus deoarece cea ce se petrece în birou putea să fie văzut în afară și în plus urmărirea și filmarea acestor evenimente nu confirmă acest lucru. în timpul discuțiilor, directorul T. i-a dat inculpatului o bucată de hârtie pe care erau trecute numele a două persoane pentru care i-a cerut acestuia să verifice programarea pentru examenul 2 deoarece din greșeală fuseseră omiși la programare.

Acest aspect nu constituie însă, în opinia instanței de fond, un indiciu că inculpatul a primit bani de la interlocutorii săi. Mai mult, a menționat instanța de fond că, din punct de vedere al regulamentelor, nu există nici o dispoziție care să interzică unui conducător al unui asemenea serviciu de a purta discuții cu directorii de școli, care sunt implicați în activitatea organizatorică întrucât trebuie să asigure participarea candidaților la examene și să le depună spre înregistrare dosarele. Din analiza conținutului concret a fiecărei convorbiri purtate cu subalterni sau alți participanți la organizarea acestor activități, în opinia instanței de fond nu rezultă nici un fel de referiri la primirea de sume de bani ori pretinderea ori încurajarea primirii unor sume de bani de către inculpat.

Or, menționează instanța de fond, prezența inculpatului A.V.V. în aceeași încăpere cu inculpatul U.V. și cu cei doi directori de școli de șoferi, încăpere care a fost permanent monitorizată și prin geamurile căreia se putea observa absolut tot ce se întâmpla înăuntru, fără să pretindă, să primească, să accepte promisiuni sau să nu refuze promisiuni de bani, nu poate fi calificată ca o activitate săvârșită cu intenție directă în scopul de a îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu, sau de a nu face un act ori a efectua un act contrar acestor îndatoriri.

Referitor la sumele de bani găsite asupra inculpatului A.V.V., în portbagajul mașinii în mapa cu acte, și în torpedo, în opinia instanței de fond s-a făcut dovada că ele provin din banii pe care acesta îi dobândise cu trei zile înainte din vânzarea unui apartament în Bacău operațiune din care a dobândit suma de 55.000 de euro conform contractului de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică notarială. Cu privire la prezența acestor sume asupra sa inculpatul a motivat că intenționa să-i schimbe pe toți în bancnote mai mari de 500 de euro. Este adevărat, reține instanța de fond, că inculpatul A.V.V. a purtat mai multe convorbiri telefonice cu inculpatul U.V., că s-a întâlnit cu acesta în ziua de 18 aprilie 2008, dar nu rezultă din nici un mijloc de probă că inculpatul a pretins ori a primit bani sau alte foloase.

În legătură cu suma de 2.900 euro găsită asupra inculpatului A.V.V. cu ocazia percheziției corporale, și despre care în actul de sesizare se susține că i-a fi fost dată de inculpatul U.V., în urma colectării acestei sume de la diverși elevi care urmau să susțină examenul din 18 aprilie 2008, în opinia instanței de fond aceasta nu este confirmată de probele aflate la dosar. Astfel, din declara