ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 367/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 367/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 195 din 29 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad în
Dosar nr. 2323/108/2010, în baza 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea
juridică dată faptei din rechizitor din două infracțiuni prevăzute de art. 255 alin.
(1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (2) rap la alin. (1) din Legea nr. 78/2000
într-o singură infracțiune prevăzută de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art.
6 și 7 alin. (2) rap la alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
În baza art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6
și 7 alin. (2) rap la alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a fost condamnat
inculpatul - C.I.V.C. - fiul lui V.C. și M., la:
- 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de dare de mită.
Pe durata și în condițiile stabilite de art. 71 C.
pen. inculpatului îi este interzisă exercitarea dreptului de a fi ales în
autoritățile publice sau în funcții elective publice și drepturile prevăzute de
art. 64 lit. b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei
durata reținerii din 12 aprilie 2010.
În baza art. 81 C. pen. s-a suspendat condiționat
executarea pedepsei de 8 luni închisoare iar în baza art. 82 C. pen. s-a
stabilit pentru inculpat un termen de încercare de 2 ani și 8 luni.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția
inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării
condiționate în cazul săvârșirii unei infracțiuni în cursul termenului de
încercare.
În baza art. 71 alin. ultim C. pen. pe durata
suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și
executarea pedepselor accesorii.
S-a confiscat de la inculpat suma de 50 euro și 200
lei.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost
obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1300 lei reprezentând
cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut
următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă de pe
lângă Tribunalul Arad emis la data de 21 aprilie 2010 în Dosar nr. 157/P/2010,
înregistrat pe rolul instanței la data de 21 aprilie 2010 sub nr. 2323/108/2010,
s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.I.V. pentru săvârșirea
infracțiunilor prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin.
(2) raportat la alin. (1) din Legea nr. 78/2000; art. 255 alin. (1) C. pen.
raportat la art. 6 și 7 alin. (2) raportat la alin. (1) din Legea nr. 78/2000
cu aplic. art. 33 lit. b) C. pen.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței, s-a
reținut: în cursul nopții de 11 / 12 aprilie 2010 în jurul orelor 01,00 cu
ocazia efectuării serviciului de patrulare inter comunală pe DN 7 în apropierea
localității Păuliș patrula formată din denunțătorul B.N. și S.R. au oprit
autoturismul condus de inculpatul C.l.V.C., iar în urma testării șoferului cu
fiola alcoolscop au stabilit faptul că aceasta condusese autoturismul sub
influența alcoolului. Din acest motiv polițiștii l-au condus pe inculpat la sediul
Postului Păuliș, unde l-au sancționat contravențional și au procedat la
aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce
autoturismul pe drumurile publice.
Pe toată perioada scursă de la oprirea în trafic și
până la întocmirea procesului- verbal de constatare a contravenției și a
dovezii de ridicare a permisului auto, C.l.V.C., a încercat o înțelegere cu cei
doi polițiști, promițându-le insistent fie că le plătește o masă la restaurant,
fie că va veni în ziua următoare și le va aduce 100 de euro, pentru ca aceștia
să renunțe la aplicarea legii și să-i restituie permisul de conducere.
Totodată, Ie-a solicitat polițiștilor să-i dea un număr de telefon la care să-i
poată contacta în ziua următoare, când va veni să le aducă cei 100 de euro.
Văzând că inculpatul insistă să îi mituiască,
polițiștii l-au poftit afară și s-au înțeles ca a doua zi să-l denunțe la
D.G.A. Arad, pentru comiterea infracțiunilor de dare de mită, apoi l-au poftit
din nou înăuntru pe inculpat, iar denunțătorul B.N. i-a dat numărul său de
telefon, pentru ca inculpatul să-l contacteze a doua zi.
În dimineața zilei de 12 aprilie 2010 B.N. a depus
denunțul la D.G.A. Arad.
În după amiaza zilei de 12 aprilie 2010, procurorul,
împreună cu ofițeri de poliție din cadrul D.G.A. Arad, s-au deplasat la Postul
de Poliție Ghioroc, jud.Arad, unde au fost așteptați de către agentul șef B.N. și
agentul principal S.R., în scopul realizării flagrantului.
La ora 16, 59 inculpatul l-a contactat telefonic pe B.N.,
întrebându-l dacă poate să vină la postul de poliție, iar acesta a răspuns
afirmativ. În jurul orei 17,15 la sediul postului de poliție și-a făcut
apariția inculpatul, care a intrat în prima încăpere a postului de poliție,
unde se aflau denunțătorul B.N. și martorul S.R., s-a așezat pe un scaun, a
scos din buzunar suma de 50 euro și suma de 200 lei, pe care Ie-a așezat pe o
masă tip birou, în fața celor doi polițiști, și a purtat o scurtă discuție cu
ei, rugându-i ca în schimbul acestor sume să-i anuleze măsura dreptului de a
conduce autoturismul pe drumurile publice și să-i restituie permisul de
conducere.
Inculpatul a recunoscut infracțiunile comise atât în
momentele realizării procedurii flagrantului, cât și cu ocazia declarației date
de inculpat la data de 13 aprilie 2010 cu ocazia prezentării materialului de
urmărire penală.
În cursul cercetării judecătorești inculpatul a
refuzat să dea declarații în fata instanței, arătând că menține declarația prin
care a recunoscut săvârșirea faptei, sens în care conform art. 325 alin. (2) C.
proc. pen. s-a dat citire declarației din faza de urmărire penală. în cursul
cercetării judecătorești s-a procedat la audierea martorilor: B. și S.R.
Reținând probele menționate la care se adaugă și
probele administrate în faza de urmărire penală cu respectarea drepturilor
procesuale, respectiv: - declarații martorii; declarații învinuit; declarații
inculpat, înscrisuri; proces verbal de redare a convorbirilor privind
flagrantul realizat în cauza (f. 40 u.p.), planșe fotografice, prima instanță a
reținut în fapt următoarele:
În cursul nopții de 11 / 12 aprilie 2010 în jurul
orelor 01,00 cu ocazia efectuării serviciului de patrulare inter comunală pe DN
7 în apropierea localității Păuliș, patrula formată din denunțătorul B.N. și S.R.
au oprit autoturismul condus de inculpatul C.l.V.C., iar în urma testării
șoferului cu fiola alcoolscop au stabilit faptul că aceasta condusese
autoturismul sub influența alcoolului. Din acest motiv polițiștii l-au condus
pe inculpat la sediul Postului Păuliș, unde martorul S., singurul cu atribuții
în domeniul rutier, a început întocmirea procesului verbal de contravenție și
aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce
autoturismul pe drumurile publice.
Pe toată perioada scursă de la oprirea în trafic și
pe parcusul întocmirii actelor inculpatul C.l.V.C., a promis că va plăti o masă
la restaurant sau că va veni în ziua următoare și va aduce 100 de euro, pentru
ca aceștia să renunțe la întocmirea procesului verbal de contravenție. Pentru a
fi convingător, inculpatul a solicitat polițiștilor să-i dea un număr de
telefon la care să-i poată contacta în ziua următoare, când va veni să aducă
cei 100 de euro.
Denunțătorul B.N. i-a dat numărul său de telefon,
pentru ca inculpatul să-l contacteze a doua zi. În dimineața zilei de 12
aprilie 2010 B.N. a depus denunțul la D.G.A. Arad.
În după amiaza zilei de 12 aprilie 2010, procurorul,
împreună cu ofițeri de poliție din cadrul D.G.A. Arad, s-au deplasat la Postul
de Poliție Ghioroc, jud. Arad, unde au fost așteptați de către agentul șef B.N.
și agentul principal S.R., în scopul realizării flagrantului.
La ora 16,59 inculpatul l-a contactat telefonic pe B.N.,
întrebându-l dacă poate să vină la postul de poliție, iar acesta a răspuns
afirmativ. În jurul orei 17,15 la sediul postului de poliție și-a făcut
apariția inculpatul, care a intrat în prima încăpere a postului de poliție,
unde se aflau denunțătorul B.N. și martorul S.R., s-a așezat pe un scaun, a
scos din buzunar suma de 50 euro și suma de 200 lei, pe care Ie-a așezat pe o
masă tip birou, în fața celor doi polițiști, și a purtat o scurtă discuție cu
ei, rugându-i ca în schimbul acestor sume să-i anuleze măsura dreptului de a
conduce autoturismul pe drumurile publice și să-i restituie permisul de
conducere.
Analiza elementelor constitutive ale infracțiunii de
dare de mită: Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două
infracțiuni prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin.
(2) raportat la alin. (1) din Legea nr. 78/2000 în forma concursului ideal de
infracțiuni prevăzut de art. 33 lit. b) C. pen.
Conform art. 255 C. pen., infracțiunea de dare de
mită constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în
scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act
privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act
contrar acestor îndatoriri. Conform acestei definiții, elementul material al
infracțiunii de dare mită se poate realiza prin săvârșirea uneia din
următoarele trei acțiuni alternative: promisiune, oferire sau darea de bani sau
alte foloase unui funcționar, în scopul îndeplinirii, neîndeplinirii sau
întârzierii în îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale
unui funcționar ori în scopul efectuării unui act contrar acestor îndatoriri.
Cu ocazia controlului efectuat pe DN 7 inculpatul a
fost depistat în trafic de către cei doi polițiști, dar în fapt doar unul
dintre ei, respectiv martorul S., fusese desemnat ca polițist rutier, și avea
atribuții de control și constatare a faptelor privitoare la regimul rutier, iar
cu ocazia controlului efectuat, inculpatul C. a fost depistat în trafic sub
influența băuturilor alcoolice, motiv pentru care a fost invitat la sediul
poliției pentru întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției și
pentru a i se reține permisul de conducere. Inculpatul a solicitat neîntocmirea
actelor propunând în acest sens o masă la restaurant, apoi pentru a fi
convingător a solicitat să i se dea un număr e telefon pentru a veni a doua zi
cu bani, dorind să-și recupereze permisul și să nu fie constatată contravenția.
Martorul B. i-a dat inculpatului numărul său de telefon, fiind sunat de către
acesta, iar a doua zi inculpatul dorind să-și recupereze actele, a pus pe masă
suma de 50 de euro și 200 de lei.
Obiectul mitei, așa cum rezultă din actele dosarului,
a constat în bani (suma de 50 euro și 200 lei); aceștia fiind inițial oferiți și
apoi dați de inculpat, fiind îndeplinite condițiile elementului material al
infracțiunii de dare mită.
Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii,
vinovăția inculpatului îmbracă forma intenției directe, mituitorul acționând cu
scopul special neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către martorul S.
În cauză s-a constatat că inculpatul a făcut o
singură ofertă de foloase (masa la restaurant) și bani, procurorul apreciind că
întrucât aceasta privea două persoane inculpatul ar fi săvârșit două infracțiuni
de dare de mită în forma concursului ideal. Cu ocazia cercetării judecătorești,
instanța a pus în discuție schimbarea încadrării juridice într-o singură
infracțiune de dare de mită.
Tribunalul a constatat că există unitate naturală de
infracțiune ori de câte ori activitatea unei persoane, formată dintr-un act,
datorită stării de fapt, este apreciată ca o activitate unică, având un singur
rezultat periculos și având la bază o unică formă de vinovăție prevăzută de
lege, prin care s-a realizat conținutul unei singure infracțiuni. în cauză,
fapta s-a consumat în momentul în care, printr-o singură acțiune, inculpatul a
oferit o masă la restaurant și o sumă de bani, nefiind relevant faptul că de
față erau două persoane. Deși este real că potrivit art. 33 lit. b) C. pen.,
când o acțiune sau inacțiune, săvârșită de aceeași persoană, datorită
împrejurărilor în care a avut loc și urmărilor pe care Ie-a produs, întrunește
elementele mai multor infracțiuni, în cauză acest text de lege nu are
aplicabilitate. Tribunalul a reamintit că doar în materia infracțiunilor contra
persoanei, pluralitatea subiecților pasivi determină în cazul unității de
acțiune o pluralitate de infracțiuni, or în cauză, fapta ce face obiectul
judecății nu face parte din categoria unor astfel de infracțiuni. Reținând că
împrejurarea în care a avut loc acțiunea și producerea unei singure urmări -
știrbirea adusă prestigiul funcționarului public.
Mai mult, în cauză s-a constatat că celălalt
funcționar, martorul B. nu avea atribuții de serviciu privitoare la constatarea
și aplicarea sancțiunilor pentru fapte privitoare la regimul rutier, astfel că
oferta mituitorului nu privea vreun act privitor la îndatoririle sale de
serviciu.
Fată de aceste considerente, tribunalul în baza 334 C.
proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptei din rechizitor din două
infracțiuni prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin.
(2) rap la alin. (1) din Legea nr. 78/2000 într-o singură infracțiune prevăzută
de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (2) rap la alin.
(1) din Legea nr. 78/2000.
Individualizarea judiciară a pedepsei
La individualizarea judiciară a sancțiunii aplicată
inculpatului pentru fapta săvârșită, instanța a avut în vedere prevederile art.
72 C. pen., respectiv a ținut seama de dispozițiile părții generale ale C. pen.,
de limitele de pedeapsă fixate de art. 255 alin. (1) (închisoarea de la 6 luni
la 5 ani, maximul putând fi majorat cu 2 ani conform art. 7 alin. (2) din Legea
nr. 78/2000), de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de persoana
infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea
penală.
Astfel, instanța a avut în vedere că inculpatul nu
este cunoscut cu antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală
și a recunoscut săvârșirea faptei. Totodată, instanța a mai reținut gradul de
pericol social ridicat al faptelor de această natură, însuși legiuitorul prin
modalitatea de incriminare stabilind că astfel de fapte prezintă o
periculozitate socială deosebită, modul și împrejurările concrete în care a
fost săvârșită fapta mai sus descrisă, valoarea mică a sumei care a făcut
obiectul infracțiunii.
Față de aceste motive, în baza art. 255 alin. (1) C.
pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (2) rap la alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a
condamnat inculpatul la 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii
de dare de mită.
Deși inculpatul prin avocat, a solicitat reținerea
circumstanțelor atenuante, instanța a constatat că acestea nu au
aplicabilitate.
Analizând circumstanța prevăzută de lit. a) a art. 74
C. pen., tribunalul a constatat că simpla împrejurare că inculpatul nu are
antecedente penale nu este suficient pentru a aprecia că a avut o conduită bună
înainte de săvârșirea faptei. Mai mult, reținerea acestei circumstanțe poate
avea loc în raport de pericolul social concret al faptei, în cauză aceasta
neputând fi reținută în raport de gravitate. Deși nu a putut fi valorificată ca
și circumstanță atenuantă această conduită a fost avută în vedere, în favoarea
inculpatului, la individualizarea judiciară a pedepsei.
Ca pedeapsă accesorie, pe durata și în condițiile
stabilite de art. 71 C. pen. inculpatului i-au fost interzise exercitarea
dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice
și drepturile prevăzute de art. 64 lit. b).
Inculpatul a fost reținut 24 de ore, astfel că
instanța în baza art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei durata reținerii
din 12 aprilie 2010.
Întrucât inculpatul nu are antecedente penale, a
recunoscut săvârșirea faptei, posibilitățile concrete de reeducare ale acestuia
prin prisma situației sale juridice, a atitudinii manifestate în familie și
societate, precum și a evaluării psiho-comportamentale reliefate de actele
depuse la dosar, instanța a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins și fără
executarea efectivă, în baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea
pedepsei de 8 luni închisoare, în baza art. 82 C. pen. a stabilit pentru
inculpat un termen de încercare de 2 ani și 8 luni, iar în baza art. 359 C.
proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
privind revocarea suspendării condiționate în cazul săvârșirii unei infracțiuni
în cursul termenului de încercare.
În baza art. 71 alin. ultim C. pen. pe durata suspendării
condiționate a executării pedepsei închisorii, s-au suspendat și executarea
pedepselor accesorii.
Obiectul dării de mită este supus confiscării, chiar
dacă oferta nu a fost urmată de acceptare, motiv pentru care instanța a
confiscat de la inculpat suma de 50 euro și 200 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul
de pe lângă Tribunalul Arad, criticând-o pentru netemeinicie solicitând
condamnarea inculpatului pentru două infracțiuni prevăzute de art. 255 alin.
(1) C. pen. raportat la art. 6 și 7 alin. (2) rap la alin. (1) din Legea nr. 78/2000,
astfel cum a fost trimis în judecată inculpatul prin rechizitoriul parchetului.
Prin Decizia penală nr. 138/ A din 04 octombrie 2010
Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 379 pct. 1, lit. b) C. proc.
pen., a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul
Arad, împotriva sentinței penale nr. 195 din 29 iunie 2010 a Tribunalului Arad,
pronunțată în Dosar nr. 2323/108/2010.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat
recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, criticând-o pentru
netemeinicie, prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385
9
pct.
17 C. proc. pen., întrucât, în mod greșit, instanța a respins apelul declarat
de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și a menținut încadrarea juridică
prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (2) rap. la alin.
(1) din Legea nr. 78/2000, stabilită de prima instanță în sarcina inculpatului
C.l.V.C.
Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Timișoara prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385
9
pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte, constată că acesta este nefondat pentru
considerentele ce se vor arăta:
Înalta Curte, a apreciat că decizia penală pronunțată
de către instanța de apel este temeinică sub aspectul menținerii încadrării
juridice stabilite de către prima instanță în sarcina inculpatului Cană l.V.C.,
respectiv o singură infracțiune, prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art.
6 și art. 7 alin. (2) rap. la alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Astfel, fapta inculpatului C.l.V.C., constând în
aceea că, a oferit celor doi polițiști, care l-au oprit în trafic în data de
11/12 aprilie 2010, o masă la restaurant și suma de 50 de euro și 200 de lei
pentru a nu i se întocmi proces-verbal de constatare a contravenției și a nu i
se reține permisul de conducere, întrunește elementele constitutive a unei
singure infracțiuni prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7
alin. (2) rap. la alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Obiectul mitei, așa cum rezultă din actele dosarului,
a constat în bani (suma de 50 euro și 200 lei); aceștia fiind inițial oferiți
și apoi dați de inculpat, fiind îndeplinite condițiile elementului material al
infracțiunii de dare mită.
Așadar, instanța de recurs reține că sub aspectul
laturii subiective a infracțiunii, vinovăția inculpatului îmbracă forma
intenției directe, mituitorul acționând cu scopul special de neîndeplinire a
atribuțiilor de serviciu de către martorul S., care era singurul desemnat ca
polițist rutier.
În cauză, în mod corect s-a reținut că inculpatul a
făcut o singură ofertă de foloase (masa la restaurant) și bani.
Înalta Curte, a reținut că fapta inculpatului s-a
consumat în momentul în care, printr-o singură acțiune, inculpatul a oferit o
masă la restaurant și o sumă de bani, nefiind relevant faptul că de față erau
doi agenți de poliție.
AstfeI în cauză există unitate naturală de
infracțiune ori de câte ori activitatea unei persoane, formată dintr-un act,
datorită stării de fapt, este apreciată ca o activitate unică, având un singur
rezultat periculos și având la bază o unică formă de vinovăție prevăzută de
lege, prin care s-a realizat conținutul unei singure infracțiuni. În cauză,
fapta s-a consumat în momentul în care, printr-o singură acțiune, inculpatul a
oferit o masă la restaurant și o sumă de bani, nefiind relevant faptul că de
față erau două persoane.
Înalta Curte, a constatat că celălalt funcționar,
martorul B. nu avea atribuții de serviciu privitoare la constatarea și
aplicarea sancțiunilor pentru fapte privitoare la regimul rutier, astfel că
oferta mituitorului nu privea vreun act privitor la îndatoririle sale de
serviciu.
Așadar, fapta inculpatului care, cu aceeași ocazie, a
oferit suma de suma de 50 euro și 200 lei la doi agenți de poliție pentru ca
aceștia să nu-i întocmească proces-verbal de constatare infracțiunii la regimul
circulației rutiere nu realizează conținutul constitutiv a două infrațiuni
autonome de dare de mită, aflate în concurs ideal, întrucât existența unor
subiecți pasivi diferiți nu poate conduce la reținerea unor infracțiuni
distincte, în raport cu numărul acestora.
Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de dare
de mită presupune săvârșirea oricăreia dintre acțiunile enumerate expres de
legiuitor, respectiv „promisiunea", „oferirea" sau „darea" de
bani ori alte foloase unui funcționar, pentru atingerea scopului prevăzut în
cuprinsul art. 254 C. pen.
Din actele și lucrările dosarului, rezultă fără
echivoc, că singurul care fusese desemnat ca polițist rutier, și avea atribuții
de control și constatare a faptelor privitoare la regimul rutier, era martorul
S., astfel că, Înalta Curte reține că încadrarea juridică dată faptei săvârșită
de inculpatul C.I.V.C., care a făcut o singură ofertă celor doi polițiști, care
l-au oprit în trafic în data de 11/12 aprilie 2010 respectiv o masă la
restaurant și o sumă de bani pentru a nu i se întocmi proces-verbal de
constatare a contravenției și a nu i se reține permisul de conducere, întrunește
elementele constitutive ale unei singure infracțiuni prev. de art. 255 alin. (1)
C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (2) rap. la alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Față de aceste condiserente, în baza art. 385
15
pct 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Deciziei penale nr. 138/
A din 04 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe
intimatul inculpat C.I.V.C.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu
intimatului inculpat C.I.V.C. în sumă de 200 lei se va suporta din fondul M.J.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea
recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara vor rămâne
în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul
de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva Deciziei penale nr. 138/ A din
04 octombrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind pe intimatul
inculpat C.l.V.C.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu
intimatului inculpat C.l.V.C. în sumă de 200 lei se va suporta din fondul M.J.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea
recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara rămân în
sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 februarie 2011.