ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 527/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 527/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând

asupra recursului de față,

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 195 de la 06 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul

Mehedinți, în Dosar nr. 1664/101/2010, în baza art. 255 alin. (1) C. proc. pen.

rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu modificările ulterioare, cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.C.D. - cetățean

român, studii superioare, necăsătorit, fără antecedente penale - la pedeapsa de

2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în cond. art. 71 C. pen., pentru

comiterea infracțiunii de dare de mită; în baza art. 81 - 82 C. pen., s-a

dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare

de 4 ani și s-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen., atrăgându-se atenția inculpatului

asupra disp. art. 83 C. pen.

În

baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestul preventiv din

04 februarie 2010 până la data de 11 februarie 2010, când a fost pus în

libertate prin încheierea nr. 15 din 11 februarie 2010 pronunțată de Curtea de

Apel Craiova în Dosarul nr. 442/54/2010.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării

pedepsei principale, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen.

În

baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să achite statului câte

1000 RON cheltuieli judiciare, din care 100 RON reprezentând cotă parte din

onorariul avocatului din oficiu B.R., ce s-a avansat din fondurile Ministerului

Justiției.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr.

223/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.C.D. în legătură

cu săvârșirea infr. prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin.

(2) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constatându-se

că, în seara zilei de 03 februarie 2010, inculpatul a promis comisarului șef de

poliție, D.S. și agentului C.C.A., din cadrul I.J.P.F. Mehedinți, sume de bani

cuprinse între 500 euro și 1800 euro, pentru ca aceștia să nu întocmească acte

de constatare și să nu-i confiște cantitatea de țigări netimbrate, descoperite

în autoturismul S.O., pe care îl conducea pe raza localității Gura Văii.

În

fapt, s-a arătat că în seara zilei de 03 februarie 2010, în jurul orei 17.40,

agentul de poliție C.C.A. din cadrul I.J.P.F. Mehedinți se afla în exercitarea

atribuțiilor de serviciu cu privire la controlul și verificarea autoturismelor

aflate în trafic, pe DN 70, în apropierea hidrocentralei Porțile de Fier I,

moment în care acesta a oprit, pentru control, un autoturism marca S.O., cu

numărul de înmatriculare X, observând în habitaclul mașinii mai multe cartușe

cu țigări netimbrate.

Tânărul

care conducea autoturismul a prezentat documentele solicitate agentului de

poliție și s-a constatat că se numește V.C.D., acesta susținând că a cumpărat

țigările din localitatea Oravița, județul Caraș-Severin și că merge în satul

B., la bunicii săi.

Agentul

de poliție C.C.A. i-a luat inculpatului, documentele la control și s-a deplasat

la autoturismul de serviciu pentru a-l verifica pe acesta în baza de date, iar,

când a revenit, inc. V.C.D. i-a spus că intenționează să-i facă cinste și

urmează să-i dea suma de 500 euro dacă agentul nu-i confiscă țigările și nu-l

sancționează contravențional, lăsându-l să plece mai departe.

Agentul

de poliție (denunțătorul) C.C.A. a respins categoric oferta inculpatului, care

în cele din urmă a afirmat că este dispus să-i dea acestuia chiar și suma de

1000 euro, dacă îl ajută în modalitatea descrisă mai sus.

C.C.A.

a respins toate propunerile conducătorului auto și i-a cerut inculpatului să

stea în autoturism, denunțătorul, luând legătura telefonică cu șeful de tură,

căruia i-a relatat cele întâmplate.

În

scurt timp, la fața locului, a sosit comisarul șef D.S., șeful Biroului

"Combaterea Infracționalității Transfrontaliere" din cadrul I.P.J.F.

Mehedinți, care fusese sesizat telefonic de către șeful de tură de la Sectorul

Poliției de Frontieră Porțile de Fier I, acesta intrând în discuție cu inc.

V.C.D., prezentându-se acestuia și apoi, întrebându-l despre proveniența

țigărilor din autoturismul său, inculpatul răspunzându-i că "le-a cumpărat

din localitatea Oravița și că are în autoturism cantitatea de 4450 pachete

țigări netimbrate".

La

un moment dat, inculpatul V.C.D., i-a propus ofițerului de poliție să accepte

suma de 1000 euro, pentru a nu-i confisca țigările și a nu-i aplica amendă

contravențională, denunțătorul respingând categoric oferta făcută, îndeplinindu-și

în continuare atribuțiile de serviciu, însă inculpatul V.C.D. nu s-a oprit aici

și a continuat să promită progresiv, diverse sume de bani, începând cu 1.000

euro, apoi mărind suma până la 1.400 euro, ajungând să promită că-i poate oferi

chiar și mai mult între 1.600 euro și 1.800 euro, solicitându-i de fiecare dată

în schimb lui D.S. să nu-l sancționeze contravențional și să nu-i confiște

marfa, ci să-i permită să plece.

Comisarul

șef D.S. a respins toate promisiunile bănești făcute de inculpatul V.C.D., cei

doi continuând să discute, moment în care au intervenit un ofițer din cadrul

D.G.A. Mehedinți și un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Mehedinți, care s-au prezentat și au comunicat inculpatului V.C.D. că este

acuzat de săvârșirea infracțiunii de dare de mită, întrucât a fost înregistrat

audio și video în momentul în care le promitea celor doi lucrători de poliție

din cadrul I.P.J.F. Mehedinți, sume de bani cuprinse între 1.000 euro și 1.800

euro pentru a trece cu vederea contravenția comisă de acesta, organele de

anchetă solicitându-i inculpatului să le însoțească la sediul Parchetului de pe

lângă Tribunalul Mehedinți.

În

timpul discuției care avusese loc, inculpatul V.C.D. i-a propus ofițerului de

poliție să se întâlnească în scurt timp în localitatea B., unde urma să vină și

un anume B., prieten cu inculpatul, care trebuia să aducă suma de 1.800 euro,

bani care urma să-i dea atunci lui D.S., acesta din urmă refuzând să facă

deplasarea.

Inculpatul

nu s-a înțeles la telefon cu interlocutorul său, care a rezultat că locuiește

în localitatea B., întrucât acesta nu dispunea de suma de 1.800 euro și nici nu

avea mijloc de transport pentru a se deplasa până în Drobeta-Turnu Severin.

La

sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, au fost audiate persoanele

implicate în cauză și s-a efectuat percheziția corporală a inculpatului V.C.D.,

constatându-se că acesta are asupra sa telefonul mobil și suma de 4 RON (patru

bancnote de câte un RON).

În

drept, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului V.C.D. - de a promite

comisarului șef de poliție D.S. și agentului de poliție C.C.A., din cadrul

I.J.P.F. Mehedinți, sume de bani, cuprinse între 500 euro și 1800 euro, pentru

ca aceștia să nu întocmească acte de constatare și sancționare contravențională

și să nu-i confiște cantitatea de țigări netimbrate, descoperite în

autoturismul său - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

"dare de mită" prev. de art. 255 alin. (1) rap. la art. 7 alin. (2)

Legea nr. 78/200, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., comisă în formă

continuată.

Instanța

de fond, având în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, a apreciat că

acesta confirmă pe deplin vinovăția inculpatului în ce privește săvârșirea

faptelor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, fapte care în

modalitatea în care au fost săvârșite de acesta, atrag răspunderea sa penală

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255 alin.

(1) C. pen., rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000, comisă în

condițiile prev. de art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât actele materiale comise

de inculpatul V.C.D., în ce privește promisiunea oferirii unor sume de bani

lucrătorilor de poliție implicați în constatarea faptei contravenționale pe

care inculpatul a fost surprins că a comis-o, atunci când a fost depistat că

deține în autoturismul pe care îl conduce o mare cantitate de țigări

netimbrate, circa 5000 pachete țigări, pentru care nu avea acte de proveniență,

elemente ce intră în conținutul obiectului material al infracțiunii de

"dare de mită", fiind realizate în baza unei rezoluții unice.

Față

de aceste considerente, la individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în

vedere prevederile art. 72 C. pen. referitoare la pericolul social concret al

faptelor comise de inculpat, determinat de consecințele produse în plan social,

anume obstrucționarea actului de justiție, dar și frecvența acestui gen de

infracțiuni, ce este în continuă creștere, atât în plan local, cât și la nivel

național.

Totodată,

instanța de fond a avut în vedere și datele ce caracterizează în plan pozitiv

persoana inculpatului, anume faptul că în cursul urmăririi penale, cât și în

fața instanței a recunoscut parțial comiterea faptelor și s-a prezentat la

toate termenele de judecată, nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la

prima abatere, considerente în raport de care s-a apreciat că, condamnarea

acestuia la o pedeapsă de 2 ani închisoare fără executare, respectiv cu

aplicarea disp. art. 81 - 82 C. pen., va fi în măsură să satisfacă cerințele

prev. de art. 52 C. pen.

Inculpatul

a formulat apel împotriva hotărârii instanței de fond, iar prin Decizia penală

nr. 14 din 26 ianuarie 2011, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat

apelul, obligându-l pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva

deciziei pronunțate în apel, inculpatul a declarat recurs, susținând că decizia

instanței de prim control judiciar este nelegală și netemeinică, invocând

cazurile de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 10, 18 și 14 C.

proc. pen.

Prin

Decizia penală nr. 2682 de la 07 iulie 2011, Înalta Curte de Casație și

Justiție a admis recursul inculpatului V.C.D., a casat decizia instanței de

apel și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

În

acest sens, instanța de recurs a constatat în esență că instanța de apel nu a

analizat și nu s-a pronunțat asupra tuturor criticilor și cererilor formulate

de către inculpat, limitându-se la a arăta doar că instanța de fond a stabilit

corect situația de fapt. Astfel, solicitarea inculpatului adresată instanței de

apel de a dispune achitarea sa pe motiv că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii de dare de mită, obligă instanța de apel să

răspundă printr-o analiză amănunțită a materialului probator aflat la dosarul cauzei

în raport cu conținutul constitutiv al acestei infracțiuni, printr-o

argumentare pertinentă cu referire expresă la probele reținute sau înlăturate

de instanță, o analiză detaliată, convingătoare a temeiniciei probelor

administrate, raportată de data aceasta la principiul prezumției de

nevinovăție, fiind necesitată și de cererea inculpatului de a se face aplicarea

principiului in dubio pro reo.

Instanța

supremă a menționat astfel că încălcarea obligației prevăzută de art. 378 alin.

ultim C. proc. pen., prin omisiunea instanței de apel de a examina și de a se

pronunța asupra tuturor motivelor invocate, în cazul în care acestea se

constituie în cereri sau apărări cu caracter esențial pentru clarificarea

situației juridice a inculpatului și reținerea vinovăției, de natură a-i

garanta drepturile și de a influența soluția procesului, atrage casarea

deciziei apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

Primind

cauza spre rejudecarea apelului formulat de inculpatul V.C.D., Curtea de Apel

Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a înregistrat-o sub nr.

1664/101/2010*.

În

motivarea apelului, inculpatul a solicitat desființarea sentinței de fond și,

în rejudecare, achitarea sa pentru infracțiunea prev. de art. 255 C. pen., în

temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., motivând că probele administrate

demonstrează lipsa intenției specifică infracțiunii. În susținerea apelului,

s-a arătat că în momentul în care s-a realizat pretinsa oferire a mitei se

încheiase procesul-verbal de contravenție, prin care s-a dispus și confiscarea

țigărilor, astfel că inculpatul nu putea oferi mită pentru neîndeplinirea unei

atribuții de serviciu deja exercitată, confiscarea mărfurilor. S-a mai susținut

că nu a avut inițiativa oferirii vreunei sume de bani, ci a existat provocarea

agentului constatator, după cum rezultă din declarațiile martorilor ce l-au

însoțit, concluzionând că folosirea unui agent provocator reprezintă o

încălcare a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și trebuie să

conducă la soluția de achitare a sa.

Curtea

de Apel Craiova prin Decizia penală nr. 278 din 27 septembrie 2012 a respins

apelul declarat de inculpatul V.C.D., cu obligarea acestuia la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că inculpatul V.C.D. a

fost trimis în judecată pentru fapta de a promite oferirea unei sume de bani

lucrătorilor de poliție D.S. și C.C.A. (comisar șef și respectiv agent în

cadrul Inspectoratului de Poliție Mehedinți), cu ocazia surprinderii în trafic,

transportând cu un autoturism țigări de contrabandă, mita fiind promisă în

scopul aplicării unei sancțiuni contravenționale mai ușoare, fără confiscarea

țigărilor.

În

actul de trimitere în judecată a inculpatului au fost indicate drept probe de

vinovăție: procesul-verbal de constatare a contravenției seria K nr. 017229 din

03 februarie 2010, declarațiile date de lucrătorii de poliție C.C.A. și D.S.,

procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice și a discuțiilor purtate în

mediul ambiental la data de 04 februarie 2010, interceptate conform

autorizației provizorii nr. 7 din 03 februarie 2010 emisă de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Mehedinți și confirmată prin încheierea nr. 8 din 05 februarie

2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 8/2010, fișa postului

pentru lucrătorii de poliție, procesul-verbal de depistare din 03 februarie

2010, mijloacele de dovadă aflate la dosarul cauzei probând că la data de 03

februarie 2010, inculpatul, care conducea autoturismul S.O. cu numărul de

înmatriculare X, pe raza localității Gura Văii (județ Mehedinți) - DN 6 -, a

fost oprit în trafic pentru un control de rutină de către patrula de poliție

alcătuită din agenții B.C., R.Ș. și C.C.A., toți angajați la Inspectoratul de

Poliție Mehedinți - Poliția de Frontieră Drobeta-Turnu Severin. Cu ocazia

verificării autoturismului, s-au descoperit în portbagaj 5.000 de pachete de

țigări netimbrate, pentru care inculpatul nu deținea documente de proveniență,

împrejurare pe care a recunoscut-o față de agenții de poliție.

Instanța

de apel a reținut că, fiind informat că urmează să fie sancționat

contravențional, inclusiv privitor la confiscarea țigărilor, inculpatul a

inițiat o discuție cu agentul de poliție C.C.A., angajându-se să-i ofere o sumă

de bani, proporțional cu valoarea țigărilor care ar fi rămas în posesia

inculpatului în scop de comercializare și, în acest fel, lucrătorul de poliție

să își îndeplinească numai parțial îndatoririle de serviciu; față de această

situație, lucrătorul de poliție a sesizat infracțiunea flagrantă și s-a

procedat la obținerea autorizației provizorie de interceptare a convorbirilor

telefonice și a discuțiilor din mediul ambiental, realizate între inculpat și

lucrătorii de poliție C.C.A. și D.S.

S-a

reținut ca fiind utile și concludente cauzei discuțiile interceptate din mediul

ambiental - înregistrările respective fiind ascultate în ședința publică din 29

martie 2012, fără ca inculpatul să aibă obiecțiuni - dintre inculpat și

comisarul D.S., precum și convorbirea telefonică purtată între inculpat și

numitul "B.", din conținutul cărora rezultă explicit atât afirmațiile

inculpatului, care conțin promisiunea de oferire a mitei - respectiv "Ce

v-au spus băieții? ... Mi se reține marfa și mi se atribuie o amendă ...

Dumneavoastră nu mă puteți ajuta? ... Să nu fie așa de mare necazul ... Cât

recomandați dumneavoastră? Păi, eu nu recomand nimic. Ce să recomand eu? O mie?

Ce o mie? Euro ... Pentru ca să rămân și eu cu ceva ... O mie patru sute ...

Pentru? Să mă ajutați ... Total am marfa de două mii patru sute ... Așa, și? O

mie șase sute?" - și solicitarea inculpatului, adresată unei cunoștințe,

de a-i aduce o sumă de bani la locul unde se purta discuția cu agenții de

poliție - "Am o mare rugăminte la tine, ai putea să ajungi până în Severin

și să mă împrumuți cu niște bani? ... Am nevoie, m-am întâlnit cu o cunoștință

și datorez aicea niște bani ... Iți rămân eu dator și o să mă revanșez mâine

... Uite că e situația că trebuie să rămân aicea și nu-mi permit ca să plec ...

până nu mă revanșez." (transcriptul acestor discuții fiind la d.u.p.).

Aceleași

elemente de fapt au rezultat și din declarația martorului B.C.C., care a

declarat că a asistat atât la verificarea autoturismului condus de inculpat,

observând prezența țigărilor netimbrate, cât și că a auzit pe inculpat în timp

ce promitea lucrătorului de poliție D.S. oferirea unei sume de bani, respectiv,

inițial 1.200 de euro, majorând apoi oferta până la 1.800 euro, pentru ca

țigările descoperite să nu fie confiscate.

În

cursul cercetării judecătorești, inculpatul a solicitat în apărare

administrarea probei testimoniale constând în audierea martorelor S.D., S.L.

(audiate la termenele din 27 mai 2010 și 10 iunie 2010), precum și a martorei

B.C. (audiată la termenul din 27 septembrie 2012), invocând împrejurarea că nu

a avut intenția să ofere mită, că această faptă nu putea fi comisă în mod

obiectiv, întrucât procesul-verbal de constatare a contravenției era deja

încheiat în momentul discuțiilor purtate cu polițiștii, precum și că a fost

provocat să discute aspectele evidențiate de convorbirile interceptate de

atitudinea celor doi polițiști.

Din

examinarea procesului-verbal de contravenție și a declarațiilor date de cele

trei martore, s-a constatat că, în conținutul procesului-verbal respectiv s-a

menționat săvârșirea contravenției prev. de art. 1 lit. e) din Legea nr.

12/1990 - constând în transportarea, în scop de comercializare, a cantității de

4.490 pachete de țigări netimbrate, marca M., pentru care contravenientul nu

posedă documente de proveniență - pentru care s-a aplicat sancțiunea amenzii

contravenționale în sumă de 1.000 RON și confiscarea pachetelor de țigări

netimbrate. Totodată, s-a mai constatat că s-a menționat împrejurarea că

persoana contravenientă "nu este de față la întocmirea

procesului-verbal", procesul-verbal fiind semnat la rubrica

"martor" de către S.L., iar la rubrica "contravenient" nu

există nicio semnătură.

De

asemenea, martora B.C. a declarat că procedura uzuală de întocmire a

proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prev. de art.

1 din Legea nr. 12/1990, consta în redactarea procesului-verbal la sediul

postului de poliție, deoarece era necesar să fie numărate pachetele de țigări

transportate cu încălcarea prevederilor legale în materie, acestea urmând a fi

supuse măsurii confiscării; ori, martora declară că, în același mod s-a

procedat și în cazul inculpatului V.C.D., respectiv că după descoperirea

acestuia în trafic, având posesia țigărilor netimbrate, inculpatul a fost

informat despre contravenția comisă și despre sancțiunile ce urmau să se

dispună, că acesta s-a angajat într-o discuție inițial cu agentul C.C.A., care

a efectuat controlul asupra autoturismului inculpatului și, ulterior cu,

comisarul D.S., după care inculpatul a fost condus cu mașina poliției la sediu

și, după acest moment, s-a încheiat și procesul-verbal de către martora B.C.,

martor asistent figurând însoțitoarea inculpatului, S.L. Aceeași martoră a

relatat că verificarea autoturismelor aflate în trafic și constatarea

contravențiilor, prin redactarea proceselor-verbale de contravenție, se realiza

în echipă, pentru o mai bună operativitate, respectiv un agent verifica

autoturismul și, în cazul constatării încălcării legii, procesul-verbal putea

fi încheiat și de un alt agent din echipă.

În

același sens, s-a reținut că agenții de poliție care au alcătuit patrula de

poliție care a efectuat activitatea de control trafic rutier pe raza

localității Gura Văii, județul Mehedinți, la data de 03 februarie 2010, au

înscrise în fișa postului atribuții de: "supraveghere a unei zone sau

obiectiv stabilit în scopul descoperirii pregătirilor realizate în vederea

săvârșirii de infracțiuni ori contravenții, pentru semnalarea persoanelor

suspecte, acționând pentru reținerea celor care au încălcat legea",

"intervenție rapidă pentru verificarea persoanelor, procedând la

identificarea și, după caz, reținerea acestora", de "verificare a

bunurilor transportate privitor la însoțirea acestora de documente legale",

având competența de constatare și aplicare a sancțiunilor contravenționale în

funcție de competența stabilită de legislația în vigoare, (conform fișei

postului aflată la dosar urmărire penală).

În

consecință, fiecare dintre cei trei membri ai patrulei de poliție avea competența

de verificare a posesiei de bunuri de contrabandă de către conducătorii auto

opriți în trafic și, implicit, de întocmire a proceselor-verbale de constatare

a contravenției, fiind astfel irelevant dacă persoana care efectua verificarea

fizică a autoturismului este diferită de persoana care întocmește

procesul-verbal.

În

privința depozițiilor date de martorele S.L. și S.D. și invocate în apărare de

către inculpat, s-a constatat că acestea au relatat că nu au perceput direct

discuția dintre inculpat și lucrătorul de poliție care i-a verificat

portbagajul autovehiculului, deoarece au rămas în autoturism; în privința

procesului-verbal de contravenție, martora S.L. a declarat că l-a semnat la

rubrica "martor asistent" și a motivat omisiunea semnării acestui

document de către inculpat prin aceea că avea obiecțiuni la cele constatate,

aspect care însă nu se coroborează cu mențiunea expresă din procesul-verbal

referitoare la absența contravenientului, drept motiv pentru lipsa semnăturii

acestuia.

De

asemenea, apărarea formulată de inculpat privitor la anterioritatea momentului

redactării procesului-verbal de contravenție față de discuția purtată cu cei

doi polițiști, susținută parțial cu depozițiile martorelor S.L. (concubina

inculpatului) și S.D. (mama martorei), nu a putut fi reținută în cauză,

deoarece declarațiile martorelor sunt contradictorii referitoare la momentul

efectiv al încheierii procesului-verbal, astfel: martora S.D. relatează că,

după oprirea autoturismului de patrula poliției alcătuită din doi bărbați și o

femeie, un lucrător de poliție a verificat portbagajul mașinii, iar inculpatul

a rămas cu acest agent în spatele mașinii, discutând și, după un timp,

lucrătoarea de poliție a prezentat procesul-verbal de contravenție martorei

S.L., aflată în autoturism, care l-a semnat; martora S.L. declară că lucrătorii

de poliție i-au întocmit proces-verbal de contravenție inculpatului, pe care

l-a semnat în calitate de martor asistent, semnarea procesului-verbal

realizându-se în afara autoturismului, fără însă a indica dacă inculpatul era

prezent sau absent în momentul redactării procesului-verbal și motivând această

omisiune prin aceea că procesul-verbal era completat față-verso, ceea ce nu i-a

permis observarea tuturor rubricilor; ori, din analizarea copiei

procesului-verbal aflată la dosar rezultă că acesta constă într-o singură filă,

care la final poartă semnătura agentului constatator și a martorei S.L.

Totodată,

s-a reținut că niciuna din martorele S. nu a declarat că ar fi auzit sau ar fi

observat că lucrătorii de poliție pretind bani de la inculpat, ci doar că

acesta ar fi afirmat față de martore că polițiștii îi cer bani pentru a nu îi

confisca mașina; or, din discuțiile interceptate nu rezultă nicio referire la

autoturismul inculpatului, urmând să se înlăture apărarea acestuia, ca

nefondată.

Față

de considerentele anterioare, s-a reținut că, în cauză, este dovedită

promisiunea oferirii unei sume de bani, adresată de inculpat inițial agentului

de poliție C.C.A. - care făcea parte din echipajul poliției de frontieră

autorizat să efectueze activitate de control trafic rutier pe raza localității

Gura Văii, județul Mehedinți, la data de 03 februarie 2010, având în mod expres

stabilite atribuții pentru combaterea contrabandei cu țigări, după cum rezultă

din adresa nr. 1885200 din 09 februarie 2012 emisă de Inspectoratul Teritorial

al Poliției de Frontieră Timișoara - Serviciul Poliției de Frontieră

Drobeta-Turnu Severin - și ulterior comisarului șef D.S. -funcționar ierarhic

superior agenților de poliție, în calitate de Șef Biroului de "Combatere a

Infracționalității Transfrontaliere" -, despre care inculpatul a avut

reprezentarea că are competența să dispună asupra întocmirii procesului-verbal

de contravenție și, implicit, asupra măsurii de confiscare a țigărilor de

contrabandă, în scopul neaplicării măsurii confiscării țigărilor.

Apărarea

inculpatului, care a susținut că a fost provocat de lucrătorii de poliție, a

fost apreciată ca fiind vădit contradictorie față de probele administrate,

întrucât nici martorele audiate la solicitarea inculpatului nu au perceput o

asemenea acțiune din partea agenților de poliție.

De

asemenea, apărarea referitoare la momentul ofertei inculpatului, plasat de

acesta după încheierea procesului-verbal de contravenție, s-a arătat că nu are

suport probator, deoarece procesul-verbal s-a încheiat în împrejurările

anterior descrise, iar detaliile referitoare la desfășurarea orară a

incidentului (astfel cum sunt menționate în procesul-verbal de consemnare a

denunțului încheiat la 03 februarie 2010, ora 18:20; procesul-verbal întocmit

cu ocazia interceptării discuțiilor dintre inculpat și D.S., încheiat la 03

februarie 2010, ora 19:00; procesul-verbal de redare a discuțiilor interceptate

din 04 februarie 2010) relevă următoarele: denunțarea promisiunii de mită a

avut loc la ora 18:20 și privește discuția dintre inculpat și agentul de

poliție C.C.A. petrecută la ora 18:10; procesul-verbal de constatare a

infracțiunii flagrante privește discuția dintre inculpat și comisarul D.S.,

care a avut loc după ora 19:00; ordonanța de autorizare provizorie de

înregistrării audio a convorbirilor și comunicărilor este dată pentru 48 de

ore, începând cu 03 februarie 2010, ora 19:00, iar procesul-verbal de redare a

convorbirilor menționează că acestea au avut loc în data de 03 februarie 2010,

începând cu ora 19:10. Aceste date se coroborează cu declarația martorului

B.C.C., care declară că a ajuns la locul incidentului după ora 19:00, respectiv

că la ora 18:45 se afla la intrarea în municipiul Severin, Stația P., iar la

solicitarea poliției, s-a deplasat în direcția Gura Văii, în apropierea

Hidrocentralei Porțile de Fier I, participând în calitate de martor asistent la

verificările efectuate asupra inculpatului și, implicit, având posibilitatea să

audă discuțiile purtate de acesta, despre al căror conținut a relatat în

declarațiile date în cauză.

În

aceste condiții, instanța de prim control judiciar a constatat că prima

instanță a reținut corect vinovăția inculpatului la săvârșirea infracțiunii de

dare de mită prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap la art. 7 alin. (2) din

Legea nr. 78/2000, în formă continuată, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

pentru care a dispus condamnarea la o pedeapsă privativă de libertate orientată

la minimul special și cu suspendarea condiționată a executării, în condițiile

art. 81 - 84 C. pen., sancțiunea penală aplicată fiind corespunzătoare

criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen., inclusiv

împrejurărilor personale favorabile referitoare la lipsa antecedentelor penale,

buna conduită anterioară și integrarea socială (studii superioare, loc de

muncă, susținerea familiei), date pozitive care au condus la modalitatea de

executare a pedepsei neprivativă de libertate.

Pentru

aceste argumente, curtea de apel a respins apelul inculpatului ca nefondat.

Împotriva

deciziei Curții de Apel Craiova a declarat recurs inculpatul V.C.D.

În

motivarea recursului, inculpatul V.C.D. a reiterat motivele invocate în calea

de atac a apelului și a solicitat în principal, casarea hotărârilor atacare în

baza art. 385

15

alin. (1), pct. 2 lit. b) C. proc. pen. și, prin

rejudecarea cauzei, achitarea sa în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) combinat

cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, casarea hotărârilor

recurate în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. d) coroborat cu

art. 385

9

alin. (1), pct. 14 C. proc. pen., dispunând

reindividualizarea pedepsei și, în aceste condiții, aplicarea unei pedepse sub

minimul special prevăzut de lege, reținând circumstanțe atenuante conform art.

74 - 76 C. pen., cu suspendarea condiționată a executării pedepsei în

condițiile art. 81 - 82 C. pen.

Invocând

temeiul de casare prevăzut de art. 385

9

, alin. (1), pct. 10 C. proc.

pen., inculpatul a susținut că instanțele anterioare nu s-au pronunțat cu

privire la neregularitatea întocmirii actului de denunț, având în vedere că

agentul de poliție C.C.A. nu a specificat elementele de bază ale denunțării

care privesc: ora constatării faptei contravenționale, ora săvârșirii faptei

infracționale la care face referire, persoana care a întocmit actul

contravențional și mijloacele de probă pe care se bazează și nici asupra

tuturor probelor administrate în cauză, arătând că instanțele au omis să

cerceteze aspecte esențiale și determinante pentru stabilirea momentului consumării

infracțiunii de dare de mită, context în care s-ar fi observat că pretinsele

acte materiale care se circumscriu acestei infracțiuni, se situează după

momentul constatării și sancționării contravenției, în concret, după

îndeplinirea atribuțiilor de serviciu ale agentului constatator B.C.

A

mai arătat inculpatul că nu a fost vorba despre o promisiune sau ofertă de sume

de bani, ci de rugămintea de a nu fi sancționat și aceasta după momentul

constatării și sancționării contravenției, că acuzația de promisiune a unei

sume de bani nu s-a făcut agentului constatator care a încheiat procesul-verbal

de contravenție, respectiv B.C., ca aceasta să își îndeplinească sau nu

atribuțiile de serviciu și că discuțiile purtate cu cei doi denunțători, pe

marginea faptei contravenționale săvârșite, au avut loc după momentul

constatării și sancționării contravenției, dovada fiind însăși actul de denunț,

procesele-verbale de înregistrare a convorbirilor și de constatare a

infracțiunii flagrante, inclusiv ordonanța de autorizare a înregistrărilor a

fost emisă după acest moment.

Inculpatul

a concluzionat că în cauză condițiile subsumate laturii obiective ale

infracțiunii nu sunt îndeplinite, deoarece presupunerea de promisiune sau

oferire a unor sume de bani este plasată în afara cadrului constatării și

sancționării contravenției și față de un funcționar care nu a avut calitatea de

agent constatator.

Subsumându-se

aceluiași caz de casare, inculpatul a mai invocat nepronunțarea instanțelor

asupra cererilor esențiale formulate în cauză de natură să asigure respectarea

dreptului la apărare, arătând că fragmente importante din convorbirile

înregistrate lipsesc, respectiv "finalul convorbirii dintre mine și

denunțătorul D.S.", cum ar fi:

"D.M.

- Păi zi, mie nu-mi dai nimic?

V.S.C.

- Dumneavoastră nu va dau nimic.

D.M.

- Ce am vorbit până acum.

V.S.C.

- Nu știu, spuneți-mi dumneavoastră", precum și aproape jumătate din

stenogramă. Inculpatul a susținut că orice caracter ar fi avut discuțiile

purtate în mediu ambiental cu cel de-al doilea denunțător, ele nu puteau fi

hotărâtoare pentru obținerea condamnării sale, atâta timp cât s-au încheiat cu

afirmația categorică care releva refuzul de a promite sau a oferi sume de bani

acestuia, iar dacă acest fragment decisiv pentru soluția pronunțată nu a fost

transcris în stenogramă, evident ca s-a produs o încălcare gravă a dreptului de

apărare.

Inculpatul

a mai invocat și încălcarea flagranta a principiului egalității de arme între

acuzator și apărător, prevăzut de Tratatul de la Lisabona, în contextul în care

Parchetului i s-a acordat posibilitatea și a beneficiat de toate înlesnirile

pentru a-și construi acuzarea, în timp ce lui și apărătorului său li s-au

limitat toate aceste posibilități de formulare a apărării pe parcursul

cercetărilor judiciare.

S-a

mai susținut și incidența acestui caz de casare ca urmare a nepronunțării

instanțelor asupra caracterului provocator al actelor săvârșite de către

agenții de poliție, arătând că agenții de poliție și-au depășit atribuțiile,

conduita lor evocând faptul ca aceștia au făcut insinuări de promisiune sau

oferire de sume de bani, pentru a-l determina (instiga) la săvârșirea de

infracțiuni de corupție.

Invocând

temeiul de casare prevăzut de art. 385

9

, alin. (1), pct. 14 C. proc.

pen., inculpatul a arătat că instanțele anterioare ar fi trebuit să rețină

incidența circumstanțelor atenuante având în vedere datele care caracterizează

persoana sa și împrejurările concrete care atenuează răspunderea penală,

întrucât se află pentru prima dată în conflict cu legea penală și

contravențională, a recurs la această modalitate de a-și procura sumele de bani

necesare, prin operațiuni de mic trafic cu mărfuri de natura celor depistate,

în vederea susținerii studiilor pe care și le desăvârșește în învățământul

superior, neavând posibilitatea de a găsi un loc de muncă din care să câștige

venituri care să-i acopere aceste cerințe, este absolvent al Universității

Tehnice din Timișoara, având profesia de inginer în specialitatea producție și

transporturi, precum și al Facultății de Drept din Timișoara, este încadrat în

muncă și, anterior, a avut o bună conduită în familie și societate, a făcut

declarații în concordanță cu realitatea faptică determinată de împrejurările

concrete în care s-au desfășurat evenimentele și s-a prezentat în fața

autorităților judiciare, precum și că are vârsta de 26 de ani.

În

motivarea orală a căii de atac, inculpatul prin apărător a invocat și

dispozițiile art. art. 385

9

pct. 12 și 17 C. proc. pen.,

referindu-se la aceleași aspecte ca cele prezentate în motivarea scrisă a

recursului.

Examinând

recursul declarat de inculpatul V.C.D. prin raportare la dispozițiile art. 385

C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele

considerente:

Cu

titlu preliminar, Înalta Curte precizează că va analiza criticile recurentului

inculpat privitoare la lipsa unui element constitutiv al infracțiunii din

perspectiva dispozițiilor art. 385

9

alin. (1), pct. 12 C. proc.

pen., iar nu din perspectiva dispozițiilor art. 385

9

alin. (1), pct.

10 C. proc. pen., astfel cum a fost indicat în motivarea scrisă, pct. 10 urmând

a fi valorificat pe alte aspecte invocate în apărare.

Cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.,

când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni, este

nefondat.

Fapta

de dare de mită pentru care este acuzat recurentul inculpat este incriminată de

art. 255 C. pen. și constă în promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte

foloase, în modurile și scopurile arătate în art. 254 C. pen. (în scopul de a

îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la

îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor

îndatoriri), fiind pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar potrivit

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 fapta de dare de mită săvârșită față de

una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) (persoana care, potrivit legii,

are atribuții de constatare sau de sancționare a contravențiilor ori de

constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor) sau față de un funcționar

cu atribuții de control se sancționează cu pedeapsa prevăzută la art. 255 C.

pen., al cărei maxim se majorează cu 2 ani.

Înalta

Curte apreciază că, în cauză, pentru angajarea răspunderii penale este necesar

să fie întrunite sau verificate următoarele condiții:

1.

dovedirea elementului material al laturii obiective în varianta acuzației

reținute în sarcina inculpatului, aceea a promisiunii remiterii unor sume de

bani;

2.

promisiunea să fi fost adresată unui funcționar și să fie în legătură cu

atribuțiile de serviciu ale acestuia;

3.

dovedirea intenției în cadrul conduitei infracționale;

4.

momentul consumării infracțiunii.

Apărările

formulate au vizat faptul că elementul material nu este realizat întrucât legea

nu incriminează demersurile, rugămințile sau insistențele care au ca rezultat

determinarea funcționarului de a face un act contrar atribuțiilor sale de

serviciu sau de a nu le îndeplini, iar faptul că lucrătorii de poliție l-au

provocat să le ofere o sumă de bani îl exonerează de răspundere.

Ambele

instanțe anterioare au analizat elementele constitutive ale infracțiunii

ajungând la concluzia corectă că sunt întrunite, atât latura subiectivă, cât și

latura obiectivă, aceste aspecte fiind susținute de probele administrate.

Cu

privire la elementul material al laturii obiective, Înalta Curte reține că

acesta a fost realizat în modalitatea promisiunii, inculpatul, după ce a fost

oprit în trafic de către agentul de poliție C.C.A. din cadrul I.J.P.F.

Mehedinți în cadrul unui control de rutină și după ce acesta din urmă a

observat în habitaclul mașinii mai multe cartușe cu țigări netimbrate, pentru

care primul nu au putut să prezinte documentele de proveniență, i-a spus

agentului de poliție că intenționează să-i dea suma de 500 de euro dacă nu i se

confiscă țigările și nu este sancționat contravențional. La refuzul agentului

de poliție de a primi suma de bani, inculpatul a spus că este dispus să îi dea

chiar 1000 de euro, numai să nu îi fie confiscate țigările.

În

jurul orei 18:10, agentul de poliție a denunțat telefonic cele petrecute

șefului de tură, iar la fața locului a ajuns comisarul șef D.S., șeful Biroului

"Combaterea Infracționalității Transfrontaliere" din cadrul I.P.J.F.

Mehedinți, care fusese sesizat telefonic de către șeful de tură de la Sectorul

Poliției de Frontieră Porțile de Fier, căruia inculpatul i-a reiterat

promisiunea de a-i da o sumă de bani în schimbul neîndeplinirii atribuțiilor de

serviciu, și anume, sancționarea lui contravențională. La refuzul comisarului

șef D.S., inculpatul a mărit suma până la 1800 de euro.

Înalta

Curte constată că existența promisiunii se dovedește cu declarațiile date de

lucrătorii de poliție C.C.A. și D.S., procesul-verbal de redare a convorbirii

telefonice și a discuțiilor purtate în mediul ambiental la data de 04 februarie

2010, interceptate conform autorizației provizorii nr. 7 din 03 februarie 2010

emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și confirmată prin

încheierea nr. 8 din 05 februarie 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în

Dosarul nr. 8/2010.

Înalta

Curte apreciază că este temeinic probată promisiunea repetată a remiterii unor

sume către lucrătorii de poliție pentru a se obține punerea la adăpost de

efectele constatării săvârșirii unei contravenții cu consecința confiscării

pachetelor de țigări netimbrate.

Din

procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice și a discuțiilor purtate în

mediul ambiental sus menționat, reiese că inculpatul a telefonat unei persoane

pe care o cheamă B., căreia i-a spus că are nevoie să-l împrumute cu 1800 de

euro, dar a fost refuzat de către acesta din urmă.

Instanțele

anterioare au reținut riguros faptul că actul de serviciu pentru a cărui

neîndeplinire s-au promis banii făcea parte din cadrul atribuțiilor de serviciu

ale funcționarului, respectiv intra în competența lucrătorului de poliție,

aspect susținut probator cu fișa postului. Înalta Curte observă că, instanța de

apel în mod corect a arătat că agenții de poliție care au alcătuit patrula ce a

efectuat activitatea de control trafic rutier pe raza localității Gura Văii,

județul Mehedinți, la data de 03 februarie 2010, au înscrise în fișa postului

atribuții de: "supraveghere a unei zone sau obiectiv stabilit în scopul

descoperirii pregătirilor realizate în vederea săvârșirii de infracțiuni ori

contravenții, pentru semnalarea persoanelor suspecte, acționând pentru

reținerea celor care au încălcat legea", "intervenție rapidă pentru

verificarea persoanelor, procedând la identificarea și, după caz, reținerea

acestora", de "verificare a bunurilor transportate privitor la

însoțirea acestora de documente legale", având competența de constatare și

aplicare a sancțiunilor contravenționale în funcție de competența stabilită de

legislația în vigoare.

Comisarul

șef D.S. este funcționarul ierarhic superior agenților de poliție, în calitate

de Șef al Biroului de "Combatere a Infracționalității

Transfrontaliere", astfel încât acesta avea competența să dispună asupra

întocmirii procesului-verbal de contravenție și, implicit, asupra măsurii de confiscare

a țigărilor de contrabandă.

Susținerea

inculpatului că nu putea fi sancționat penal întrucât ar fi promis bani

ofițerului de poliție C.C.A., iar procesul-verbal de constatare și sancționare

a contravențiilor a fost încheiat de ofițerul B.C., martor în prezenta cauză,

nu poate fi reținută, având în vedere că întreaga echipă de lucrători de

poliție, deci inclusiv martora B.C., aveau calitatea de funcționari. În plus,

infracțiunea există chiar dacă funcționarul ce se dorește a fi mituit nu va

îndeplini ori neîndeplini actul de serviciu urmărit de către mituitor. În

consecință, împrejurarea că martora B.C. a redactat în mod concret

procesul-verbal nu are nicio relevanță, aceasta explicitând în declarația sa și

modul de lucru în cazul constatării unor infracțiuni de natură economică

astfel: "Am participat în calitate de agent de poliție la verificarea

autoturismelor aflate în trafic pe raza localității Gura Văii din jud.

Mehedinți în ziua de 3 februarie 2010 din patrulă făcând parte și agenții C.C.A.

și R.Ș. Menționez că mașina condusă de V.C.D. a fost verificată de colegul meu

C.C.A., iar eu am verificat celelalte două autoturisme oprite în trafic și

staționate la o distanță de 4 - 5 metri față de autoturismul inculpatului.

Precizez că la verificarea mașinii inculpatului s-a constatat prezența a 4990

pachete de țigări netimbrate, existând suspiciunea că sunt produse de

contrabandă, bunuri care erau ascunse prin acoperirea cu o pătură și

depozitarea unei părți într-un geamantan. Arăt că inculpatul a discutat cu

agentul C. timp de 10 - 15 min., ambii aflându-se lângă autoturism. Menționez

că eu nu am avut posibilitatea să aud discuția dintre cei doi pentru că, la

rândul meu, verificam celelalte mașini, dar după discuțiile despre care am

relatat, agentul C. a venit la mașina de poliției și ne-a spus mie și colegului

R. că inculpatul stăruie să îi ofere suma de 500 de euro pentru a nu fi

încheiat procesul-verbal de contravenție și a nu fi confiscate țigările. Arăt

că agentul C. nu a relatat nimic despre posibilitatea confiscării mijlocului de

transport, iar procedura obișnuită se referă numai confiscarea bunurilor de

contrabandă.

În

aceste condiții noi agenții de poliție am anunțat șeful de tură și am primit

dispoziție să îl oprim pe V. până la sosirea unei echipe formate din superiorul

nostru, comisarul D. și din compartimentul D.G.A. Menționez că V.C.D. s-a supus

solicitării noastre și a așteptat două ore și 30 minute, iar la sosirea echipei

despre care am vorbit ne-am deplasat cu toții la sediul poliției de frontieră.

Arăt

că la locul opririi în trafic inculpatul V.C.D. a purtat o discuție cu

comisarul D., la sosirea acestuia cei doi aflându-se în mașina inculpatului iar

deplasarea la sediu s-a realizat astfel: inculpatul și D. în mașina poliției

iar eu cu martorele cu mașina inculpatului. Din câte îmi amintesc înregistrarea

discuțiilor dintre D. și V. a avut loc când cei doi au discutat în mașină,

acesta fiind momentul flagrantului și îmi amintesc că am văzut că inculpatului

i-au fost puse cătușe în momentul când a fost dus cu mașina poliției la sediu.

Precizez că procesul-verbal de contravenție l-am încheiat în momentul în care

am ajuns la sediu eu figurând în calitate de agent constatator și tot atunci

s-au descărcat și țigările din mașină de către agentul C.C.A. Întocmirea

proceselor-verbale nu sunt supuse unor reguli stricte pentru membrii patrulei

în situația dată procedându-se după cum am declarat deoarece în ziua anterioară

constatarea contravenției s-a făcut de către agentul C. tot pentru o activitate

în echipă. Precizez că după ce am completat rubricile din procesul-verbal de

contravenție am observat că inculpatul V.C.D. nu se mai afla la sediu fiind dus

la parchet și din acest motiv i-am cerut martorei S.L. care era însoțitoarea

inculpatului să îl semneze și am făcut mențiunea că inculpatul nu este de față

la întocmirea actului. Precizez că procesul-verbal de contravenție putea fi

anulat doar de agentul constatator doar pentru o cauză justificată, caz în care

se poate elibera un nou proces-verbal pentru aceleași constatări cu prezentarea

unei note explicative la compartimentul juridic. De la sosirea echipei și până

la deplasarea la sediu și încheierea procesului-verbal au trecut circa 10 - 15

minute, iar inculpatul a fost oprit în trafic și verificat cu 2 ore și jumătate

înainte. Și în situația în care nu exista incidentul de oferire de bani

procesul-verbal s-ar fi încheiat tot la sediu deoarece era necesar să fie

numărate pachetele de țigări pentru a nu se dispune confiscarea unei cantități

inexacte."

În

fine, promisiunea de bani sau de alte foloase necuvenite trebuie să aibă loc

înainte sau concomitent cu neîndeplinirea actului ce intră în atribuțiile de

serviciu ale funcționarului mituit. Susținerea recurentului-inculpat în sensul

că pretinsa promisiune a banilor a avut loc după redactarea procesului-verbal

de constatare a contravenției nu va fi reținută de Înalta Curte având în vedere

că din declarația martorei B.C. reiese că procedura uzuală de întocmire a

proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor prev. de art.

1 din Legea nr. 12/1990, consta în redactarea procesului-verbal la sediul

postului de poliție, deoarece era necesar să fie numărate pachetele de țigări

transportate cu încălcarea prevederilor legale în materie, acestea urmând a fi

supuse măsurii confiscării, iar în același mod s-a procedat și în cazul

inculpatului V.C.D., respectiv că după descoperirea acestuia în trafic, având

posesia țigărilor netimbrate, inculpatul a fost informat despre contravenția

comisă și despre sancțiunile ce urmau să se dispună, că acesta s-a angajat

într-o discuție inițial cu agentul C.C.A., care a efectuat controlul asupra

autoturismului inculpatului și, ulterior, cu comisarul D.S., după care

inculpatul a fost condus cu mașina poliției la sediu și, după acest moment, s-a

încheiat și procesul-verbal de către martora B.C., martor asistent figurând

însoțitoarea inculpatului, S.L.

Instanța

de apel în mod corect a înlăturat declarațiile martorelor S.L. (concubina

inculpatului) și S.D. (mama martorei), deoarece declarațiile martorelor sunt

contradictorii referitor la momentul efectiv al încheierii procesului-verbal și

nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Astfel,

martora S.D. a relatat că lucrătoarea de poliție a prezentat procesul-verbal de

contravenție martorei S.L., aflată în autoturism, care l-a semnat, iar martora

S.L. a declarat că a semnat procesul-verbal în afara autoturismului, fără însă

a indica dacă inculpatul era prezent sau absent în momentul redactării procesului-verbal

și motivând această omisiune prin aceea că procesul-verbal era completat

față-verso, ceea ce nu i-a permis observarea tuturor rubricilor; or, din

analizarea copiei procesului-verbal aflată la dosar a rezultat că acesta constă

într-o singură filă, care la final poartă semnătura agentului constatator și a

martorei S.L. Martora S.L. a mai declarat că omisiunea semnării acestui

document de către inculpat prin aceea că avea obiecțiuni la cele constatate,

aspect care însă nu se coroborează cu mențiunea expresă din procesul-verbal

referitoare la absența contravenientului, drept motiv pentru lipsa semnăturii

acestuia.

În

concluzie, cu privire la prima apărare, Înalta Curte constată că inculpatul

le-a oferit lucrătorilor de poliție sume de bani cuprinse între 500 și 1800 de

euro, sporind suma în lipsa unei achiesări a lucrătorilor de poliție la

pretențiile sale și încercând să-i convingă să îi permită să păstreze pachetele

cu țigări netimbrate. Relevante sunt sub aspect probator datele conținute de

procesul-verbal de redare a convorbirii telefonice și a discuțiilor purtate în

mediul ambiental la data de 04 februarie, declarațiile martorilor C.C.A. și

D.S. În cursul urmăririi penale inculpatul nu a negat faptul că promis

remiterea unor sume de bani către lucrătorii de poliție însă a susținut această

atitudine s-a datorat atitudinii acestora care insinuau că în aceste condiții

va fi avantajat. În realitate, lipsa achiesării lucrătorilor de poliție la

promisiunile inculpatului l-au condus pe acesta din urmă la sporirea sumelor

oferite.

Cu

privire la cea de-a doua apărare, Înalta Curte observă că din materialul

probator rezultă că inculpatul a avut inițiativa promisiunii unei sume de bani.

Pe toată perioada dialogului inculpatul a încercat constant să-l convingă pe

funcționar să primească sumele oferite. Mai mult, cum s-a arătat anterior,

acesta a încercat să îi persuadeze pe lucrătorii de poliție prin majorarea

sumei promise. În plus, pretinsa provocare nu a fost confirmată nici de cele

două martore propuse în apărare de către inculpat, martore care erau pasagere

în autovehiculul condus de acesta. De asemenea, martorul B.C.C., martor

asistent, a confirmat faptul că inculpatul le-a promis remiterea unor sume de

bani lucrătorilor de poliție.

Înalta

Curte amintește că în finalul dialogului ambiental lucrătorul de poliție D.S.,

după consumarea efortului inculpatului de a-l convinge să primească o sumă de

bani și după solicitarea pe care inculpatul a adresat-o unui cunoscut pentru

a-l aju