ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3103/2011

Asupra recursului de față: în baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 18 din 27 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 701/101/2010, în baza art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu modificările ulterioare, a fost condamnat inculpatul M.M.C.,

cetățean român, studii superioare, căsătorit, un copil minor, administrator la SC V.T. SRL, fără antecedente penale la pedeapsa de 2 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. în condițiile prevăzute art. 71 C. pen., pentru comiterea infracțiunii de dare de mită.

În baza art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani.

S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă, reținerea și arestul preventiv din 13 ianuarie 2010 până la data de 12 februarie 2010 când a fost pus în libertate prin decizia penală din 12 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 464/54/2010.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 255 alin. (4) C. pen. cu referire la art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea sumele de 2.350 euro, și 10.000 RON, sume care au fost date cu titlul de mită, consemnate la C.E.C. Sucursala Drobeta Tr. Severin, pe numele inculpatului M.M.C

Totodată au fost restituite inculpatului M.M.C., celelalte sume de bani - RON și valută - rămase neconfiscate.

În baza art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 cu modificările ulterioare, a fost condamnat inculpatul C.R.G.,  cetățean român, studii medii, căsătorit, un copil minor, conducător auto la R.C., fără antecedente penale, la 1 an și 6 luni închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza

II

-a și lit. b) C. pen. în condițiile art. 71 C. pen., pentru comiterea infracțiunii de dare de mită.

În baza art. 81-82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

S-a făcut aplicarea art. 359 C. proc. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă reținerea din 13 ianuarie 2010 și arestul preventiv din 18 ianuarie 2010 până la data de 12 februarie 2010 când a fost pus în libertate prin decizia penală din 12 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 464/54/2010.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații să achite fiecare statului câte 700 RON cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt

În perioada 12-14 ianuarie 2010, I.P.J. Mehedinți a organizat acțiuni pe traseele B.H.-B.A. și M.N.-O., pentru identificarea persoanelor care comercializează produse accizabile, fără documente de proveniență sau mărfuri contrafăcute. Pe traseul B.H. - B.A. a acționat o echipă coordonată de comisar șef T.P., din cadrul Poliției B.A.

Atribuțiile de control ale comisarului șef T.P. sunt reglementate de fișa postului și planul de acțiune întocmit de I.P.J. Mehedinți, pentru perioada 12-14 ianuarie 2010.

În ziua de 12. ianuariue 2010 au fost oprite, pentru control, în localitatea O.C., jud. Mehedinți, autoturismele conduse de inculpații M.M.-C. și C.R.G.

Cu ocazia verificării documentelor conducătorilor auto de către organele de poliție, s-a observat că habitaclul celor două autoturisme era împărțit în două, de un paravan montat în spatele scaunelor din față, iar la solicitarea de a deschide ușile din spate sau portbagajul cei doi șoferi au refuzat.

Întrucât refuzul de a deschide portbagajul autoturismului la solicitarea organelor de poliție constituie contravenție la O.U.G. nr. 195/2002 și organele de poliție nu puteau constata dacă sunt transportate mărfuri de natura celor menționate anterior, cei doi inculpați au fost invitați în sediul Postului de Poliție O.C., pentru a fi sancționați contravențional și a da lămuriri cu privire la mărfurile transportate.

În acest moment inculpatul M.M.-C. i-a promis suma de 10.000 RON noi comisarului șef T.P., pentru a le permite plecarea fără să fie sancționați și fără să le fie controlate autoturismele.

De asemenea, inculpatul C.R.G. l-a întrebat pe martorul S.B.C., agent de poliție în cadrul Poliției orașului B.A., cine este comandatul întrucât dorește să discute cu acesta pentru a rezolva cât mai repede „problema" , deoarece vrea să plece la locuința sa.

Luând act că, prin promisiunea sumei respective de către persoana supusă controlului, s-a comis infracțiunea de „dare de mită", comisarul șef T.P. a sesizat conducerea I.P.J. și D.G.A. Mehedinți, organele de poliție anunțând și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți.

După ce au dat declarații la sediul Postului de Poliție O.C., cei doi inculpați au deschis autoturismele, constatându-se că în ele se afla o mare cantitate de țigări, situație în care au fost conduși la sediul Poliției B.A., pentru a se face verificările cu privire la legalitatea deținerii produselor respective.

Au fost verificate țigările din cele două autoturisme, constatându-se că sunt ne timbrate, iar cei doi inculpați au fost sancționați contravențional în baza O.U.G. nr. 195/2002.

Ulterior cei doi inculpați au mers în biroul comisarului șef T.P. și i-au oferit un teanc de bancnote românești, pe care inculpatul M.M.-C. i-a scos din buzunar, pentru „a se descurca cu băieții", respectiv subordonații polițistului, pentru a rupe actele întocmite și a-i lăsa să plece fără aplicarea vreunei sancțiuni.

Întrucât T.P. a refuzat oferta inculpaților, spunându-le că nu trebuie să dea niciun ban, deoarece nu au pentru ce, inculpatul M.M.C., considerând că oferta nu este suficient de tentantă, a lăsat teancul de bani românești la inculpatul C.G. și a mers la mașină de unde a revenit cu o altă sumă de bani, în valută, pe care împreună cu banii aflați la celălalt inculpat, i-au oferit polițistului.

Constatând că și această ofertă a fost refuzată de către polițist, inculpatul M.M.C. i-a arătat portmoneul deschis, oferindu-i toți banii pe care îi avea la el.

În acest moment a intervenit echipa care a realizat flagrantul, coordonată de procuror, iar inculpatul M.M.C. a ascuns banii în buzunar, fiind necesară efectuarea unei percheziții corporale deoarece acesta a refuzat să-i prezinte de bună voie.

Această stare de fapt a rezultat din întregul probatoriu administrat în cauză în ambele faze procesuale - urmărire penală și cercetare judecătorească.

Față de probatoriu administrat în cauză s-a apreciat că, în drept, fapta inculpaților M.M.C. și C.R.G., de a oferi comisarului șef T.P. sumele de 10 000 RON și 2.350 euro pentru a nu fi sancționați contravențional și a nu le fi confiscate țigările, respectiv pentru a fi „rupte" actele încheiate în acest sens, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „dare de mită", prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000.

Instanța nu a putut reține apărarea făcută de cei doi inculpați cum că ar fi fost provocați de către denunțător să comită fapta, întrucât din probele analizate anterior nu rezultă că T.P. i-a constrâns, în vreun mod, pe cei doi inculpați să comită fapta ci, dimpotrivă ambii inculpați, care cert erau împreună, iar banii erau ținuți numai de către inculpatul M.M.C., au încercat să-1 mituiască pe comisarul șef de poliție pentru a nu fi sancționați contravențional și a nu le fi confiscate țigările netimbrate pe care le transportau.

La individualizarea judiciară a pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei comise în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de lege și cu împrejurările în care s-a comis, suma mare de bani oferită drept mită și persoana inculpaților care au avut, pe parcursul cercetării penale o atitudine nesinceră însă sunt la prima abatere de la normele penale, nemaiavând antecedente penale.

Din referatele de evaluare de la dosar, a rezultat că ambii inculpați sunt căsătoriți, au câte un copil minor în întreținere, inculpatul M.M.C. având studii superioare iar celălalt inculpat, studii medii, inculpatul M. lucrând ca și coordonator transport la două firme R.C. și SC V.T. iar inculpatul C. lucrând ca taximetrist la SC V.T. SRL.

În raport de cele arătate în referatele de evaluare din care a rezultat ambii inculpați au familii închegate și se bucură de sprijin din partea membrilor familiei, că ambii au locuri de muncă și se bucură de o imagine bună la locul de muncă și în comunitate iar experiența arestului preventiv a avut o influență pozitivă în sensul responsabilizării și disciplinei, s-a constatat că reeducarea inculpaților se poate realiza și fără privare de libertate.

Împotriva acestei decizii, au declarat apel inculpații M.M.C. și C.R.G., criticând hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, fiind dată cu încălcarea normelor imperative ce privesc sesizarea instanței, administrarea probelor în cauză, cât și sub aspectul probării faptelor al reținerii, elementelor constitutive ale infracțiunilor ce formează obiectul judecății.

Prin decizia penală nr. 222 din 2 noiembrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați .

Astfel, instanța de control judiciar analizând motivele de apel invocate cât și hotărârea instanței de fond, a apreciat că acestea sunt nefondate și, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen, a respins apelurile.

Din verificarea actelor și măsurilor întreprinse în faza de urmărire penală, instanța a constatat că au fost respectate întru-totul dispozițiile legale privind sesizarea instanței, efectuarea sau administrarea probei de interceptare și înregistrare a convorbirilor.

Instanța de control judiciar a reținut, totodată, că inculpații au oferit sumele de bani pentru ca denunțătorul să nu-și exercite atribuțiile de serviciu, împrejurările legate de organizarea flagrantului cu prilejul remiterii sumelor de bani, nefundamentând discuția privind încălcarea dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen., atâta timp cât infracțiunea de dare de mită se săvârșise în condițiile oferirii sumelor de bani.

Pentru aceste considerente instanța de apel, nu a reținut critica apelanților privind acțiunea provocatore a denunțătorului în săvârșirea activității infracționale a celor doi inculpați.

Punând în evidență acest ultim aspect în ceea ce privește analiza elementelor constitutive ale infracțiunii de dare de mită, s-a constata că soluția primei instanțe, este legală și temeinică.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs inculpații M.M.C. și C.R.G., care a criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, fiind invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 12 și 18 C. proc. pen., solicitând casarea hotărârii recurate, iar în rejudecare achitarea inculpaților în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C.pen.

Concluziile reprezentantului Ministrului Public și poziția adoptată de recurenții inculpați, susținerile apărătorilor acestora, precum și ultimul cuvânt al fiecărui inculpat au fost consemnate detaliat în încheierea de amânare a pronunțării care face parte integrantă din prezenta hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurenților Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpații M.M.C. și C.R.G. sunt nefondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Astfel, Înalta Curte, verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată în raport de criticile aduse, constată faptul că, în cauză prima instanță, precum și instanța de control judiciar au dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor reținând o corectă situație de fapt.

În cauză, prezumția de nevinovăție de care beneficiază fiecare inculpat a fost răsturnată în cursul activității de probațiune, niciuna din probele administrate în cauză nefiind certă în sensul stabilirii nevinovăției acestora. în mod corect, prima instanță de judecată, și instanța de control judiciar, prin coroborarea judicioasă a probelor administrate în cauză, au reținut în sarcina inculpaților săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 255 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că, inculpații, prin oferirea sumelor de bani, au săvârșit acte de corupere pentru ca funcționarul să nu-și îndeplinească sarcinile de serviciu, rezultând, fără dubiu, intenția directă a acestora de a-l mitui pe funcționar.

Cu referire la criticile formulate de apărare privitoare la nelegalitatea obținerii mijloacelor de probă, respectiv la împrejurarea că toate actele de urmărire penală au fost anterioare începerii urmăririi penale Înalta Curte, constată că organul de urmărire penală a fost sesizat prin denunțul șefului Postului de Poliție B.A., astfel cum a fost consemnat în procesul verbal întocmit de reprezentanții D.G.A. - Serviciul Județean Anticoruptie Mehedinți, act procedural încheiat la data de 12 ianuarie 2010, consemnarea respectând condițiile impuse de art. 223 alin. (3) C. proc. pen., potrivit căruia, în cazul denunțului oral, acesta se consemnează într-un proces-verbal de către organul în fața căruia a fost făcut.

Înalta Curte, reține că în conformitate cu art. 91

2

C. proc. pen. „în caz de urgență, când întârzierea obținerii autorizării prevăzute în art. 91

1

alin. (1), (2) și (8) ar aduce grave prejudicii activității de urmărire penală, procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanță motivată, înscrisă în registrul special prevăzut în art. 228 alin. (1)

1

,

interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor, pe o durată de cel mult 48 de ore.

În termen de 48 de ore de la expirarea termenului prevăzut în alin. (2), procurorul prezintă ordonanța, împreună cu suportul pe care sunt fixate interceptările și înregistrările efectuate și un proces-verbal de redare rezumativă a convorbirilor, judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în vederea confirmării.

Judecătorul se pronunță asupra legalității și temeiniciei ordonanței în cel mult 24 de ore, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu"

Din verificarea actelor și măsurilor întreprinse în faza de urmărire penală, se observă că au fost respectate întru-totul dispozițiile legale privind efectuarea sau administrarea probei de interceptare și înregistrare a convorbirilor, autorizația și referatul de confirmare fiind depuse la dosar urmărire penală, iar confirmarea judecătorului, competent potrivit legii, fiind dată prin încheierea din 12 ianuarie 2010.

Întrucât, înregistrările audio sau video pot fi autorizate atunci când sunt date și despre pregătirea săvârșirii unor infracțiuni grave și pentru identificarea sau localizarea infractorilor, ceea ce implică și o muncă de informare, în lipsa unui text prohibitiv, aceste înregistrări pot fi efectuate și ca act premergător dacă sunt autorizate potrivit legii, precum și ale îndeplinirii cerințelor impuse de art. 91 C. proc. pen., existând denunțul persoanei mituite, alături de celelalte indicii ce conturează săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

Coroborarea materialului probator administrat în cauză demonstrează că cei doi inculpați au urmărit de la început ca, în schimbul sumelor de bani oferite să fie exonerați de orice răspundere pentru activitatea ilicită desfășurată, respectiv procurarea și comercializarea de țigări fără timbru.

Cu referire la criticile formulate de apărare privitoare la nelegalitatea obținerii mijloacelor de probă, respectiv la activitatea pretins ilicită desfășurată de denunțător, de provocare a inculpaților, Înalta Curte reține că pentru evaluarea probelor administrate în cele doua faze ale procesului penal, instanța trebuie sa verifice dacă s-au respectat principiile contradictorialității, egalitarii armelor, nemijlocirii, legalității și loialității în administrarea probelor, garantate prin art. 6 parag. 1 și parag. 3 lit. d) din Convenție. Totodată, Înalta Curte reține că în cauzele Edwards și Lewis c. Regatul Unit și Jasper c. Regatul Unit, Curtea Europeană, a arătat ca atunci când informațiile divulgate de autoritățile de urmărire nu permit sa se constate daca inculpatul a fost sau nu victima unei provocări, trebuie sa se verifice daca dreptul la apărare a fost protejat corespunzător, și anume trebuie analizata respectarea principiilor contradictorialității, egalitarii armelor, nemijlocirii, legalității și loialității în administrarea probelor, garantate de art. 6 parag. 1 și 3 lit. d) din Convenție.

Din acest punct de vedere, chiar dacă ar fi existat o provocare, astfel cum s-a susținut, procedura a fost echitabila pentru fiecare inculpat, denunțătorul fiind audiat și în fața instanței de judecată, inculpații fiind prezenți, asistați de câte un apărători ales, și având posibilitatea de a adresa întrebări acestuia.

Înalta Curte constată că în speța dedusă judecății inculpaților le-a fost respectat dreptului la un proces echitabil, toate mijloacele de proba fiind administrate în fata acestora, asistați de câte un apărător, în ședința publica, în dezbateri contradictorii, astfel cum a afirmat, cu titlu de principiu, Curtea Europeană într-o jurisprudența constanta.

S-a constatat că în mod corect instanțele au reținut că agenții statului, în speță denunțătorul nu ar fi făcut altceva decât să ofere inculpaților o ocazie obișnuită, care nu are caracter excepțional de a comite o infracțiune. Ceea ce au urmărit inculpații prin mituirea denunțătorului, a fost tocmai neexercitarea atribuțiilor de serviciu, constând în verificarea și confiscarea mărfurilor deținute contrar legii.

În mod justificat s-a constatat întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de dare de mită, reținută în sarcina ambilor inculpați, probatoriile cauzei făcând dovada activității ilicite a celor doi inculpați. Astfel, depozițiile denunțătorului, ale martorilor T.B.H.L. și S.B.C., agent de poliție, prezent la locul efectuării controlului autovehiculelor conduse de cei doi inculpați, procesul verbal de constatare a flagrantului, planșele foto cu bani și bunuri ridicate de la inculpați, înregistrarea convorbirilor ambientale, precum și celelalte acte procedurale efectuate, fac dovada oferirii de către inculpați a sumei de bani denunțătorului, inițial oferta fiind de 10.000 RON, pentru ca, cu prilejul remiterii acestei sume, inculpații să ofere o sumă mai mare, suma de 2.350 euro.

Din interpretarea coroborată a tuturor probelor administrate, a reieșit, fără dubiu, săvârșirea faptelor de către cei doi inculpați.

Simpla susținere a inculpaților că nu au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, nu impun aplicarea principiului in dubio pro reo, atâta timp cât, poziția inculpaților nu se coroborează cu nici una din probele cauzei, probe ce dovedesc starea de fapt reținută în mod temeinic de către prima instanță.

Constatând astfel că sunt neîntemeiate criticile aduse de către recurenți, acestea urmează a fi înlăturate iar hotărârea menținută în totalitate.

Prin urmare, față de cele învederate Înalta Curte in baza art. 385

15

pct. 1, lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.M.C. și C.R.G. împotriva deciziei penale nr. 222 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 192 pct. 3, alin. (2) C. proc. pen. inculpații M.M.C. și C.R.G. vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.M.C. și C.R.G. împotriva deciziei penale nr. 222 din 2 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 375 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, până la rezentarea apărătorilor aleși se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2011.