ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1747/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1747/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Deliberând asupra
recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei
a constatat următoarele:
I. Tribunalul
București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 349 din 11 mai 2010
pronunțată în dosar nr. 49006/3/2008 a condamnat pe inculpatul P.F. pentru
săvârșirea infracțiunii continuate de luare de mită prevăzută de art. 254 alin.
(1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.
(2), art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. la pedeapsa
principală de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata de 2 ani (pedeapsa complementară).
În temeiul art. 71 alin.
(2) și (3) C. pen. pe durata executării pedepsei principale, i-a fost interzisă
inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a
și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 81 C.
pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei principale de 2 ani
închisoare aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani,calculat
conform art. 82 C. pen.
În temeiul
dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a
executării pedepsei a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În temeiul
dispozițiilor art. 83 C. pen. a atras atenția asupra revocării suspendării
condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
În temeiul
dispozițiilor art. 26 C. pen. raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. raportat
la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu
aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 lit.
e) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.M. la pedeapsa de 5 luni închisoare.
În
temeiul dispozițiilor art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul
drepturilor prevăzut de art. 64 lit. a) teza a - II-a și lit. b) C. pen.
În
temeiul dispozițiilor art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea
pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 2 ani și 5 luni calculat conform
art. 82 C. pen.
În
temeiul dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării
condiționate a executării pedepsei a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În
temeiul dispozițiilor art. 83 C. pen. a atras atenția asupra revocării
suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
În
temeiul dispozițiilor art. 254 alin. (3) C. pen. a confiscat de la inculpatul P.F.
suma de 200 ron.
În
temeiul dispozițiilor art. 255 alin. (4) raportat la art. 254 alin. (3) C. pen.
a confiscat de la inculpatul C.M. suma de 326, 25 Ron.
În
temeiul dispozițiilor art. 191 C. proc. pen. a obligat pe fiecare inculpat la
plata a câte 7.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Sesizarea
instanței prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, Secția de Combatere a Corupției, nr. 206/P/2007, s-a referit la inculpații
P.F. - trimis în judecată în stare de libertate,pentru săvârșirea infracțiunii
de luare de mită prevăzută și pedepsite de art. 254 pct. 1 C. pen. raportat la
art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și C.M. – trimis
în judecată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate
la dare de mită prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 255
pct. 1 C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea dispozițiilor art.
41 alin. (2) C. pen.
Instanța,
în baza cercetării judecătorești efectuată în condițiile art. 288-291 C. proc.
pen. a reținut în fapt că inculpatul P.F. și-a desfășurat activitatea în calitate
de comisar șef de poliție în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise
de Conducere și Înmatriculare Vehicule București - Biroul examinări auto. În
această calitate,printre atribuțiile de serviciu ale inculpatului s-a regăsit
și examinarea la proba practică de conducere în traseu a candidaților care
susțin examenul în vederea obținerii permisului de conducere auto. În calitatea
sus-menționată,inculpatul P.F. l-a cunoscut pe martorul S.D.V., instructor auto
în cadrul școlii de șoferi aparținând SC A.I. SRL București. Acesta din urmă
era coleg în cadrul școlii cu inculpatul C.M.
În
cursul anului 2007, inculpatul C.M. i-a avut ca elevi, printre alții, pe
învinuiții D.R.A. și V.L.A.
Inculpatul
D.R.A. a început cursurile școlii de șoferi în luna februarie 2007. În luna
iunie 2007 s-a prezentat la examenul în vederea obținerii permisului de
conducere auto,dar a fost respins la proba teoretică. Ulterior, în cursul lunii
decembrie 2007, a promovat proba teoretică a susmenționatului examen, iar în
data de 10 decembrie 2007 a susținut și proba practică, avându-l ca examinator
pe inculpatul P.F., probă pe care a promovat-o de asemenea.
Înainte
de susținerea probei practice, inculpatul D.R.A. a purtat o discuție cu
inculpatul C.M., care i-a spus că pentru a fi sigur de promovarea probei
practice a examenului era indicat să dea suma de 100-150 Euro, bani care urmau
să ajungă la polițistul examinator.
Inculpatul
D.R.A. a fost de acord cu propunerea făcută, având reprezentarea subiectivă că
o astfel de practică este curentă, motiv pentru care i-a dat inculpatului C.M.
suma de 150 de Euro, bani pe care acesta urma să îi dea mai departe polițistului
examinator.
După
ce și-a reținut pentru sine contravaloarea a 100 lei, inculpatul C.M. a dat
restul sumei de bani martorului S.D.V., urmând ca acesta să o dea mai departe
polițistului examinator.
În
data de 10 decembrie 2007, conform înțelegerii, martorul S.D.V. i-a adus la
cunoștință inculpatului P.F. că există un candidat ce urmează a fi examinat la
proba de traseu în ziua respectivă și care este dispus să dea o sumă de bani
pentru a nu avea probleme. În continuare, inculpatul P.F. i-a solicitat martorului
S.D.V. suma de 300 lei pentru promovarea candidatului respectiv, considerând că
200 lei i se cuvin pentru favorizarea acestuia, iar suma de 100 lei îi era
datorată de către martor pentru favorizarea anterioară a altor candidați.
În
contextul expus,inculpatul P.F. a urcat în autoturismul marca Skoda Octavia, de
culoare albastru închis, aparținând martorului S.D.V., pentru a-l examina la
proba de conducere în traseu pe candidatul D.R.A., iar la finalizarea
examinării, după ce acesta din urmă a coborât din autovehicul, martorul S.D.V.
i-a luat locul la volan. În tot acest timp, inculpatul P.F. a rămas pe locul
din dreapta-față.
În
momentul imediat următor, inculpatul P.F. i-a cerut martorului S.D.V. să îl
ducă la „Udriște”. În timpul acestei deplasări, martorul i-a dat învinuitului
suma de 200 lei pentru favorizarea candidatului care tocmai a susținut proba
practică, adică învinuitul D.R.A. , iar inculpatul i-a cerut și diferența de
100 lei mai sus menționați, bani pe care martorul i-a dat de asemenea.
Cu
prilejul discuției ce a avut loc în habitaclul autovehiculului, martorul Ș. i-a
adus la cunoștință inculpatului P.F. că a doua zi urma să fie examinat și
candidatul V.L.A., un alt elev al instructorului C.M. Această încunoștințare
conținea, în mod tacit, promisiunea oferirii aceleiași sume de bani și pentru
favorizarea candidatului V.L.A.
Acest
din urmă candidat, învinuitul V.L.A., a fost, de asemenea, elevul
instructorului C.M., în cadrul aceleiași școli de șoferi, SC A.I. SRL
București.
Candidatul
s-a prezentat în repetate rânduri la examenul pentru obținerea permisului de
conducere auto, însă, de fiecare dată a fost respins la proba teoretică.
Inculpatul
C.M. îl cunoștea pe tatăl elevului său, învinuitul V.Ș.L., cu care, în trecut,
a fost coleg de școală militară. În acest context, inculpatului C.M. a avut mai
multe conversații, atât directe cât și telefonice, cu învinuitul V.Ș.L., cu
ocazia cărora cel din urmă i-a cerut celui dintâi ca, în cazul în care fiul său
promovează proba teoretică a examenului pentru obținerea permisului de
conducere auto, să intervină pentru promovarea probei practice la polițistul
examinator. În cursul discuțiilor, învinuitul V.Ș.L. a lăsat să se înțeleagă
faptul că va plăti suma de bani necesară pentru favorizarea fiului său.
Inculpatul
C.M. a dat curs solicitării învinuitului V.Ș.L., după ce l-a asigurat pe acesta
din urmă că va rezolva problema, spunându-i însă că vor discuta toate detaliile
afacerii, după ce candidatul va promova proba teoretică a examenului. În acest
sens, inculpatul C.M. a discutat cu martorul S.D.V., pentru ca acesta să
transmită oferta de mită polițistului examinator.
Cu
prilejul discuției avute în data de 10 decembrie 2007 în habitaclul
autoturismului martorului S.D.V., acesta a transmis oferta de mită, după cum
s-a arătat mai sus, inculpatului P.F., care a acceptat-o.
Datorită
faptului că în data de 11 decembrie 2007, candidatul V.L.A. nu a promovat proba
teoretică a examenului pentru obținerea permisului de conducere auto, remiterea
și recepționarea efectivă a vreunei sume de bani pentru favorizarea acestui
candidat la proba practică a examenului a devenit redundantă.
Tribunalul
a reținut că vinovăția inculpaților rezultă din coroborarea probelor
administrate în cursul urmăririi penale si al cercetării judecătorești.
Din
declarațiile martorului-denunțător S.D. date in cursul urmăririi penale și al
cercetării judecătorești rezultă că, în anul 2007 a lucrat ca instructor auto la SC A.I. SRL București unde a instruit un număr relativ redus de elevi si a intrat în legătură
cu inculpatul C.M. care l-a rugat să facă demersuri pe lângă polițiștii
examinatori pentru elevii D.R. și V.A., în vederea promovării examenului pentru
obținerea permisului de conducere.
Astfel,
în cursul lunii decembrie 2007, martorul S.D.V. s-a întâlnit cu inculpatul C.M.
la locul stabilit pentru susținerea examenului de traseu, prilej cu care acesta
le-a comunicat că are un elev, pe martorul D.R. ce urmează să susțină proba de
traseu, rugându-l să-l ajute în acest sens.
Conform
declarației martorului, în ziua respectivă examinator pentru proba practică a
examenului era inculpatul P.F. si personal a intervenit la acesta pentru a-l favoriza
pe martorul D.R., serviciu pentru care a plătit suma de 300 lei , după
terminarea examenului.
Martorul
a relatat că inculpatul P.F. a fost de acord cu propunerea sa, exprimându-și
consimțământul oral iar după terminarea examenului a constatat că elevul D.R.
pentru care intervenise la inculpatul P.F. pentru a-l favoriza, promovase
examenul respectiv.
Referitor
la suma de bani de a fost dată inculpatului P.F., martorul a precizat că a
luat-o de la inculpatul C.F. care la rândul său, o luase de la elevul ce urma să
fie examinat,D.R. In continuarea declarației, martorul a relatat că în ziua de
10 octombrie 2007, i-a adus la cunoștință inculpatului P.F. că a doua zi
urmează să susțină examenul un alt candidat respectiv, V.L. iar inculpatul : ”știa
ce are de făcut” în sensul că după promovarea examenului la proba teoretică,
elevul urma să fie promovat si la proba practică, indiferent dacă era pregătit
sau nu.
Referitor
la candidatul D.R.A., martorul a declarat că inculpatul C. s-a urcat în
autoturismul cu care urma să se susțină proba de traseu, unde i-a înmânat suma
de 200 lei, înainte de începerea examenului, pentru acest candidat. După
terminarea probei de traseu, elevul respectiv a coborât din autoturism iar
martorul a urcat într-un alt autoturism alături de inculpatul P.F. și împreună
s-au deplasat la sediul Poliției iar pe drum i-a înmânat suma de 200 lei, pentru
candidatul care tocmai susținuse proba de traseu, iar acesta a luat-o si a
introdus-o în buzunar.
Între
martorul S.D.V. si inculpatul P.F. au existat niște discuții cu privire la o
datorie mai veche având ca obiect suma de 1.000.000 lei pe care martorul
trebuia să o remită inculpatului P.F. pentru alți elevi care fuseseră examinați
la o dată anterioară, conform declarației martorului S.D.
Martorul
a precizat că suma de 2.000.000 lei care apare în convorbirile cu inculpatul P.F.
este cea care i-a fost dată pentru promovarea examenului de traseu a
candidatului D.R. iar suma de 1.000.000 reprezintă o datorie anterioară pentru
alți elevi care susținuseră examenul.
În
legătură cu această din urmă sumă, inculpatul P.F. i-a spus martorului că dacă
nu îi remite suma restantă de 1.000.000 lei să oprească autoturismul și o dea
unei bătrâne.
Referitor
la candidatul V.L., martorul a precizat că nu s-a discutat de vreo sumă de bani
care urma să fie remisă pentru favorizarea acestuia și nu-și amintește dacă în
acel moment si-a exprimat în mod expres acordul sau a făcut un gest din care să
rezulte că ar fi acceptat să-l favorizeze de candidat la promovarea probei de
traseu.
Acesta
a mai relatat că știa, din auzite, că pentru favorizarea unui elev la examen se
dă suma de 50 Euro sau 2.000.000 lei. In finalul declarației, martorul a arătat
că s-a întâlnit cu inculpatul P.F. si cu alte ocazii, în cursul anului 2006, la
munte si ulterior, la un botez, dar nu i-a solicitat acestuia să-l împrumute cu
suma de 600 lei. La acel botez a purtat anumite discuții cu inculpatul P.F. la
masa la care se afla împreună cu mai multe persoane și nu în afara
restaurantului iar discuțiile nu s-au referit la obținerea permiselor de
conducere.
Prin
urmare, martorul nu confirmă că suma de bani pe care a remis-o inculpatului P.F.
constituia diferența unei sume pe care o împrumutase anterior de la acesta ci
dimpotrivă, declarația acestuia relevă ca a dat această sumă de bani, la
solicitările inculpatului P.F. precum si datorită practicii create de mai mult timp
si în cazul în care nu era respectată în sensul că ofițerii examinatori nu
primeau bani, elevii nu ar fi fost promovați iar instructorii auto riscau să-și
piardă serviciul.
Referitor
la candidatul V.L., martorul a declarat că în urma discuției pe care a avut-o cu
inculpatul P.F. i-a adus la cunoștință că a doua zi urma să fie examinat acest
candidat, elev al inculpatului C.M., această solicitare însemnând faptul că
inculpatul P.F. urma să-l favorizeze pe acest elev, iar el ulterior, să-i
plătească suma de bani, conform înțelegerii implicite si a situației anterioare
similare.
În
același context, declarațiile martorului S. relevă că răspunsul pe care i l-a
dat inculpatul P. atunci când i s-a adus la cunoștință : „am si eu pe băiatul
acesta”, la care acesta a răspuns „da, bine” constituie o acceptare a
promisiunii aceleiași sume de bani în scopul promovării candidatului V.L.A.
Declarațiile
martorului S.D.V. se coroborează cu declarațiile inculpatului C.M. date în cursul
urmăririi penale si ale martorilor D.R.A. și V.L.
În
declarația dată în 26 noiembrie 2008, în cursul urmăririi penale, inculpatul C.M.,
instructor auto al martorilor D.R. si V.L.A., a precizat că înainte de
susținerea probei practice a avut o discuție cu candidatul D.R. care l-a rugat să
intervină pentru a fi sigur ca va promova proba practică a examenului, context
in care i-a adus la cunoștință că trebuie să plătească o sumă pe care o
aproximează la 150 Euro, ce urma să fie dată polițistului examinator, prin
intermediul martorului – denunțător S., care avea calitatea de instructor auto.
Conform declarației de la urmărire penală, martorul D.R.A. a fost de acord să
plătească suma respectivă, astfel că inculpatul C. i-a luat de la candidat și
i-a dat mai departe lui S.D., care la rândul său, i-a înmânat examinatorului,
inculpatul P.F.
Inculpatul
C.M. a mai relevat în cursul urmăririi penale că, din suma dată de candidatul D.
a reținut pentru sine suma de 100 lei. Referitor la candidatul V.L.A.,
inculpatul a precizat in cursul urmăririi penale că a purtat mai multe discuții
telefonice cu tatăl acestui candidat, V.S., care i-a solicitat ca în cazul în
care fiul său va promova proba teoretica să intervină pentru acesta să
promoveze si proba practică „lăsându-l să înțeleagă că va plăti suma necesară acestui
scop”.
În
cursul cercetării judecătorești acest inculpat și-a nuanțat oarecum declarația
în sensul că martorul D.A. s-a oferit să dea o sumă de bani pe care inculpatul
urma să o dea mai departe persoanei care îl ajuta să treacă proba respectivă,
si întrucât nu o cunoștea i-a comunicat acest aspect martorului S. care a
hotărât să vină el la locul de examinare pentru a prelua el elevul în vederea susținerii
examenului.
În
ceea ce-l privește pe martorul V.L., inculpatul a declarat că a fost rugat de
tatăl martorului V.S. să-l pregătească bine în vederea promovării examenului
dar nu a intervenit în favoarea lui în vederea obținerii permisului de
conducere.
Din
declarația martorului D.R.A. a rezultat că la sfârșitul lunii februarie 2007, a început școala de șoferi cu inculpatul C.M., cu care a efectuat ore practice, aproximativ 2-3
luni, iar în vara anului 2007, a susținut primul examen în vederea obținerii
permisului de conducere însă nu a promovat proba teoretică a acestuia. Conform
declarației acestuia, în luna decembrie 2007, s-a prezentat să susțină din nou
acest examen, pe care l-a absolvit si întrucât cunoștea că era un procedeu
obișnuit oferirea de bani pentru susținerea probei practice, a avut discuții cu
inculpatul C.M. despre aceste aspecte însă nu mai poate preciza cine a inițiat
discuția.
Martorul
D.R.A. a mai relevat că a oferit inculpatului C.M. suma de 100 Euro pentru a-l
ajuta să promoveze proba practică a examenului auto însă nu cunoaște numele examinatorului
cu care a susținut această probă si nu-și amintește dacă inculpatul C.M. i-a
adus la cunoștință despre ce avea să facă cu suma de 100 Euro. În continuarea
declarației, martorul a precizat că inculpatul C.M. „i-a dat de înțeles că se
poate aranja traseul”, discuții în urma cărora acesta a înțeles că pentru
promovarea examenului (proba practică) trebuia să dea suma de 100 de Euro.
În
ziua când a susținut proba practică a examenului inculpatul C. a fost prezent
insă nu l-a însoțit pe traseu iar pe inculpatul P.F. l-a văzut o singură dată
respectiv, în ziua in care a susținut examenul, proba practică si nu a purtat
cu acesta nici un fel de discuții referitoare la persoana sa sau la examenul pe
care-l susținea iar la finalul probei, inculpatul P. i-a spus că a promovat
acest examen.
Din
declarația martorului V.L.A. rezultă că a efectuat mai multe ore de conducere
cu inculpatul C.M., în calitate de instructor auto și a discutat cu acesta în
legătură cu condițiile pe care trebuia să le îndeplinească pentru promovarea
examenului auto, fără a discuta si despre vreo sumă de bani. Martorul a precizat
că nu i-a oferit inculpatului C.M. nici o sumă de bani pentru ca acesta să o
dea mai departe în vederea favorizării sale la examenul auto. La momentul la
care a susținut proba teoretică nu l-a văzut pe inculpatul P.F. iar ulterior a aflat
că nu a promovat proba teoretică a examenului si a plecat acasă.
Prin
urmare probele mai sus analizate răstoarnă apărarea inculpatului P.F. în sensul
că discuțiile în care afirmă textual: „Ori îmi dai două milioane…ori îmi, nu-mi
dai nimic, ori îmi dai trei milioane’’ se referă la solicitarea rambursării
sumei împrumutate anterior martorului S.D. ci nu la solicitarea unei sume de
bani pentru a face un act de intra în atribuțiile sale de serviciu.
Așa
cum a rezultat din declarația martorului S.D., acesta a participat la un botez
la care era prezent și inculpatul P.F. cu care a purtat discuții,dar acestea nu
s-au referit la împrumutul unei sume de 6 milioane de lei, ci dimpotrivă acesta
a învederat că inculpatul P. i-a solicitat suma de 300 lei pentru promovarea
candidatului respectiv, considerând că suma de 200 lei se cuvin pentru
favorizarea acestuia, iar suma de 100 lei era datorată de martor pentru
favorizarea anterioară a altor candidați.
Declarațiile
date de acest martor pe parcursul procesului penal sunt în concordanță și cu
declarațiile date de inculpatul C.M. în cursul urmăririi penale și parțial în
cursul cercetării judecătorești din conținutul cărora rezultă că D.R.A. l-a
rugat să intervină pe lângă polițistul examinator și în acest context i-a adus
la cunoștință că trebuie să dea suma de 150 de Euro, lucru care s-a și
întâmplat, inculpatul confirmând că a remis banii primiți de la candidatul D.R.
martorului S., iar acesta i-a dat la rândul său inculpatului P.F.
În
același sens sunt și declarațiile date de martorul D.R. , candidat la obținerea
permisului de conducere, conform cărora a dat suma de 150 de Euro
instructorului auto C.M. în scopul ca aceasta să fie remisă în final
examinatorului P.F.
Probele
mai sus analizate se coroborează si cu procese-verbal întocmite cu prilejul
predării convorbirilor telefonice înregistrate dintre martorul S.D.V. și
inculpatul C.M., acesta din urmă îi solicită, la data de 10 decembrie 2007, să
vină în locația în care se efectua examinarea candidaților, în vederea
inițierii demersurilor necesare pe lângă ofițerul examinator, în scopul
favorizării candidatului D.R.A.
Din
convorbirile efectuate de inculpatul C.M. și S.D.V. în data de 10 decembrie 2007,
rezultă că primul îi aduce la cunoștință celui de-al doilea, numele ofițerului
examinator pe lângă care urma să facă demersurile necesare favorizării
candidatului D.R.A.
În
urma acestor discuții purtate între cei doi martorul S.D. s-a prezentat la
locația examinărilor, unde l-a abordat pe inculpatul P.F., căruia i-a solicitat
să-l favorizeze pe elevul din acea zi, a lui C.M., prilej cu care inculpatul P.M.
îi solicită 300 lei si nu 200 lei ca in situațiile anterioare.
Conform
acestora inculpatul . a afirmat „ori îmi dai două milioane și până la Udriște oprim pe stradă și un, o femeie bătrână, amărâtă îi dai un milion, pe care alegi?”
Totodată,
în cauză s-a procedat și la filmarea în mediul ambiental iar potrivit imaginilor
video surprinse, elevul D.R.A. coboară de la volanul autoturismului, locul
acestuia fiind luat de către martorul S.D.V. care-i înmânează inculpatului P.F.,
câteva bancnote, pe care inculpatul le numără discret si le înapoiază
denunțătorului.
Conform
acelorași imagini,denunțătorul scoate din buzunar 2 bancnote din cupiura de 50
lei, pe care le pune pe scaunului din dreapta, lângă celelalte bancnote iar
inculpatul P.F., după câteva momente, numără discret bancnotele de pe scaun si
le introduce sub picior, iar la sfârșitul discuției ia bancnotele de sub picior,
le numără și le introduce în buzunarul vestonului.
Deși
s-a solicitat de către apărătorul ales al inculpatului P.F. aplicarea
dispozițiile art. 64 pct. 2 C. proc. pen. potrivit cu care mijloacele de probă
obținute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal, Tribunalul a
constatat că solicitarea acestuia nu poate fi primită având în vedere că, prin
încheierile nr. 45 din 30 octombrie 2007, nr. 47 din 26 noiembrie 2007, nr. 49
din 5 decembrie 2007 pronunțate de Curtea de Apel București, au fost
autorizate, pentru perioade de câte 30 de zile, începând din data de 30
octombrie 2007 și până, în final, la data de 07 ianuarie 2008, printre altele,
interceptarea și înregistrarea audio/video: a convorbirilor și comunicărilor
SMS purtate de S.D.V. de la posturile telefonice mobile utilizate de acesta, cu
nr. și nr. ;a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către S.D.V. sau
alte persoane, între ei și cu alte persoane în legătură cu faptele ce formează
obiectul cauzei; luarea de imagini privind întâlnirile care vor avea loc între M.M.M.,
S.D.V., C.I. sau alte persoane cu comisarul șef P.F., scms. șef L.M. și comisarul
M.G.D. sau alte persoane în legătură cu faptele ce fac obiectul prezentei
cauze;
Prin
urmare, tribunalul a constatat că au fost respectate dispozițiile care reglementează
condițiile și cazurile de interceptare si înregistrare a convorbirilor si
comunicărilor, precum și înregistrările de imagini video și prevăzute în
dispozițiile art. 91 și urm. C. proc. pen.
Referitor
la expertiza criminalistică efectuată în cauză care a statuat, în concluzii la
pct. 1, că este o probabilitate foarte scăzută ca una dintre vocile de pe CD-ul
în litigiu să aparțină inculpatului P.F., Tribunalul a constatat că tot
expertul precizează în Capitolul V – CONSTATĂRI - că „este posibil ca
înregistrările audio de pe CD-ul pus la dispoziție să conțină elemente de
alterare voluntare sau involuntare a integrității semnalelor audio originale,
efectuate anterior inscripționării CD-ului pus la dispoziție” însă acest aspect
nu trebuie interpretat neapărat ca o dovadă că probele audio sunt falsificate
sau contrafăcute,putând fi exclusă posibilitatea ca discontinuitățile să fie cauzate
exclusiv de factori obiectivi (canalului de comunicație, disfuncționalități ale
sistemului de interceptare si înregistrare).
În
ceea ce privește cel de al doilea obiectiv la care expertul a concluzionat că
este posibil ca înregistrările audio de pe CD-ul pus la dispoziție să conțină
elemente de alterare voluntară sau involuntară a integrității semnalelor audio
originale, acesta a învederat că nu este exclusă posibilitatea ca acestea să se
datoreze unor factori obiectivi (canalului de comunicație, disfuncționalități
ale sistemului de interceptare si înregistrare).
În
drept, fapta săvârșită de inculpatul P.F., constând în aceea că, în calitate de
comisarul șef de poliție – examinator în cadrul Serviciului Public Comunitar
Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule București, în baza
aceleiași rezoluții infracționale, la data de 10 decembrie 2007, a acceptat
suma de 200 lei de la numitul S.D.V., instructor auto în cadrul școlii A.I. SRL
București, pentru a-l promova la proba practică pentru obținerea permisului de
conducere pe candidatul D.R.A. , sumă de bani pe care a primit-o de la
instructorul auto în aceiași zi, după examinarea susnumitului, concomitent
acceptând promisiunea aceleiași sume de bani în scopul promovării candidatului V.L.A.,
cu prilejul probei practice pentru obținerea permisului de conducere pe care
acesta din urmă urma să o susțină la data de 11 decembrie 2007, realizează
conținutul infracțiunii de luare de mită, prev. și ped. de art. 254 pct. 1 C.
pen. raportat la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen.
Pentru
infracțiunea săvârșită, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsa cu
închisoarea, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale
prevăzută de art. 72 C. pen., respectiv, pericolul social concret al faptei
săvârșite,modalitatea de comitere,urmarea produsă dar si circumstanțele
personale ale inculpatului.
Tribunalul
având în vedere declarațiile martorilor în circumstanțiere din care rezultă că
inculpatul P.F. era cunoscut ca un examinator obiectiv, precum si aspectul că acesta
nu mai lucrează în cadrul Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de conducere
si înmatriculare vehicule București, deci nu mai are cum să săvârșească fapte
de natură penală în legătură cu serviciul, are o vârstă relativ înaintată și o
stare de sănătate precară, precum și buna conduită manifestată de acesta până
la momentul trimiterii în judecată,a apreciat că scopul educativ-preventiv al
pedepsei poate fi atins si prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut
de lege prin reținerea de circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C.
pen. – art. 76 lit. c) C. pen.
Deși
inculpatul a săvârșit o infracțiune care aduce atingere unor activități de
interes public în raport de criteriile mai sus-enumerate dar si suma de bani pretinsă
cu titlu de mită, Tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins si
fără privarea acestuia de libertate prin aplicarea dispozițiile art. 81 C. pen.
Fapta
săvârșită de inculpatul C.M., constând în aceea că, în calitate de instructor
auto în cadrul școlii A.I. SRL București, în baza aceleiași rezoluții
infracționale, cu intenție, i-a ajutat pe numiții D.R.A. și V.L.A., la
săvârșirea faptelor de dare de mită, prin aceea că a primit suma de 150 Euro de
la candidatul D.R.A., pentru a o remite mai departe, în scopul de a ajunge în
final la examinatorul P.F., pentru ca acesta să favorizeze candidatul la proba
practică a examenului, iar concomitent, a făcut demersurile necesare
favorizării candidatului V.L.A., de către același examinator, în schimbul unei
sume de bani neprecizate, realizează conținutul infracțiunii de complicitate la
dare de mită, prevăzută și pedepsită de art. 26 C. pen. raportat la art. 255
pct. 1 C. pen. și art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea dispozițiilor art.
41 alin. (2) C. pen.
Pentru
infracțiunea săvârșită, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsa cu
închisoarea, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale
prevăzută de art. 72 C. pen., respectiv , pericolul social concret al faptei
săvârșite,modalitatea de comitere,urmarea produsă dar si circumstanțele
personale ale inculpatului.
Tribunalul
având în vedere declarațiile martorilor în circumstanțiere din conținutul cărora
rezultă că acesta este cunoscut ca o persoană muncitoare, serioasă si sociabilă
dar si atitudinea sa sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, a
apreciat că în favoarea acestuia se pot reține circumstanțele atenuante prevăzute
de art. 74 lit. a) și c) C. pen. raportat la art.76 lit. e) C. pen., al căror
efect este scăderea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Față
de criteriile mai sus expuse, și luând în considerare și argumentul că în
prezent, acesta nu mai lucrează ca instructor auto, deci pe viitor, nu mai
există un risc să săvârșească fapte de același gen, Tribunalul, a apreciat că
scopul educativ-preventiv al pedepsei poate fi atins și fără privarea sa libertate
prin aplicarea dispozițiile art. 81 C. pen.
II.
Împotriva sentinței penale nr. 349 din 11 mai 2010 a Tribunalului București, secția
a II-a penală, au declarat în termen apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și inculpatul P.F.
Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională
Anticorupție a criticat hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie – cu
privire la individualizarea pedepselor aplicate ambilor inculpați în raport cu
dispozițiile art. 72 și urm. C. pen. în sensul înlăturării circumstanțelor
atenuante judiciare și a suspendării condiționate iar în rejudecare să se
dispună majorarea cuantumului pedepselor peste minimul legal special de 3 ani
închisoare și suspendarea sub supraveghere a executării acestora în condițiile
art. 86
1
și următoarele C. pen. – și nelegalitate, pentru omisiunea
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., ca pedeapsă
complementară și accesorie deși a atare sancțiunea penală trebuia aplicată în
mod obligatoriu față de săvârșirea unei infracțiuni referitoare la îndeplinirea
atribuțiilor de serviciu ale acestora în opinia apelantului cu privire la
inculpații în cauză.
Inculpatul
P.F. a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând
achitarea în baza art. 45 alin. (3) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
pe motivul inexistenței faptei imputate de luare de mită în care sens a
susținut că din notele de redare a convorbirilor telefonice interceptate
purtate cu martorul denunțător S.D.V. (filele 8/30, 9/30 d.u.p.) nu rezultă că
s-a solicitat vreo sumă de bani pentru a-l favoriza pe numitul D.R., că
respectiva sumă provine dintr-un fapt anterior datei de 10 decembrie 2007
neavând legătură cu examinarea vreunui candidat. Se mai susține în motivele de
apel scrise (filele 16-19 dos. Curtea de Apel București, secția I-a penală,) că
expertul criminalist prin expertizarea vocilor aflate pe suportul de
înregistrare a precizat „că nu se poate stabili dacă vocea de interes din
înregistrare aparține inculpatului,este posibil ca înregistrările audio de pe
CD-ul pus la dispoziție să conțină elemente de alterare voluntară sau
involuntară a integrității semnalului audio original,precizându-se în continuare
că acest aspect nu trebuie interpretat ca o dovadă că probele audio sunt
falsificate sau contrafăcute.
Inculpatul
a susținut de asemenea prin motivele de apel scrise că vocea de pe suport nu
este a sa, că pe înregistrarea ambientală nu i se vede fața, iar gradul pe care
îl poartă persoana respectivă nu corespunde gradului său. În același sens s-a
mai arătat că întâlnirea cu denunțătorul S.D. a avut loc la solicitarea
acestuia din inițiativa organelor de urmărire penală,care au încercat să-l
determine să săvârșească o faptă penală.
Curtea
examinând apelurile declarate prin prisma criticilor aduse cât și din oficiu în
conformitate cu prevederile art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a statuat că
apelul declarat de către parchet este fondat, în parte, referitor doar la
omisiunea aplicării pedepsei complementare și a celei accesorii.
Din
probele administrate în cursul procesului penal (urmărirea penală și cercetarea
judecătorească) se constată că a fost corect reținută situația de fapt cu o
încadrare juridică corespunzătoare.
Din
declarațiile martorilor audiați M.M.M., S.D.V., V.S.L., V.L.A.,D.R.A., din
conținutul înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate între inculpați și
denunțători (martori în cauză) a rezultat fără putință de tăgadă vinovăția
inculpaților sub aspectul infracțiunilor reținute în sarcina lor și pentru
care, de altfel au fost trimiși în judecată.
Din
convorbirile telefonice dintre S.D.V. și inculpatul P.F. apar relatări
privitoare la diferite sume de bani care demonstrează înțelegerea prealabilă
dintre cei doi, totodată stabilindu-se și datele și modul în care să se remită
acestea de către instructor ofițerului de poliție pentru promovarea probei de
sală și traseu pentru obținerea de către unii elevi a permiselor de conducere
auto.
Aceste
sume de bani ce apar în înregistrările convorbirilor și convorbirilor audio
video,astfel cum rezultă din declarațiile martorului V.L. corespund în cuantum
cu cele ce acesta auzise la un moment dat că se practică pentru favorizarea
unui elev la examen (50 de Euro sau 2 milioanei lei vechi).
Chiar
dacă inculpatul P.F. nu și-a recunoscut vinovăția susținând că suma respectivă
reprezintă un împrumut mai vechi (noiembrie 2006) totuși susținerea acestuia nu
este întemeiată întrucât ea se poartă între cele două persoane,însă acestea se
înțeleg asupra cuantumului și pe fondul unor discuții mai vechi în legătură cu
alți elevi și pentru care instructorul auto nu s-ar fi achitat de obligații
față de examinator care a afirmat” ori îmi dai 2 milioanei și oprim… și la o bătrână
și lu’ aia îi dai un milion,la…”ori îmi dai, nu-mi dai nimic…”(fila 41-46 dup
vol.2),ori dacă era împrumut suma era certă și nu exista nici un moment
posibilitatea tranzacției. Ori de aici rezultă că cei doi vorbeau într-un
limbaj pe care-l considerau a nu fi înțeles de alții.
De
menționat că totul s-a petrecut în ziua examenului,în zona în care urma a se da
traseul pentru cei care au luat sala și că toate aceste convorbiri telefonice
coroborate cu declarațiile martorilor audiați se suprapun totuși cu data
examenului,probele apar ca fiind directe și de netăgăduit.
Cât
privește expertiza criminalistică a vocii atâta timp cât experții au susținut
că metodele de identificare cu certitudine a vorbitorilor și teoria generală a
identificării, prezentate în literatura de specialitate criminalistică
românească și sovietică, nu au acoperire științifică în expertiza vocii, iar
comunitatea științifică internațională nu a validat încă o metodă științifică
de identificare cu certitudine a vorbitorilor interpretarea rezultatelor este
deficitară situație în care s-au avut în vedere celelalte probe directe
administrate în cauză.
Prin
urmare cererea inculpatului P.F. de achitare în temeiul prevăzut de art. 11
pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. sub aspectul
săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la
art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. nu poate fi
primită fiind neîntemeiată, pentru considerentele invocate mai sus.
Așa
fiind, în temeiul prevederilor art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a
respinge ca nefondat apelul declarat de către apelantul inculpat P.F.
Se
constată că cei doi inculpați P.F. și C.M. au comis faptele în exercitarea
funcțiilor deținute și în consecință se impunea în temeiul prevăzut de art. 65 C.
pen. și interzicerea dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. ca pedeapsă
complementară și a pedepsei accesorie prevăzute de art. 64 lit. c) C. proc.
pen., iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. urmează a suspenda pedeapsa
accesorie pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
Sub
aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate atât în cuantum cât
și ca modalitate de executare, Curtea apreciază că instanța fondului a dat
eficiență corespunzătoare criteriilor generale de individualizare a pedepselor
prevăzute de art. 72 C. pen. făcând astfel o judicioasă și corectă
individualizare ținând cont și de faptul că inculpatul P.F. a fost monitorizat
de organele de urmărire penală timp de 1 an de zile de la data de 10 decembrie 2007
când se reține că s-au săvârșit faptele ce par a fi singulare,ținând seama însă
și de numărul mare de participanți la examenul pentru obținerea permiselor
auto.
Se
reținea, de asemenea, faptul că s-au avut în vedere limitele de pedeapsă
prevăzute de lege, pericolul social în concret al unor astfel de fapte, modalitatea
și împrejurările în care s-au săvârșit, toate coroborate și cu circumstanțele
personale ale inculpaților.
Se
apreciază că,reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpaților este
întemeiată,are corespondență în dosarul cauzei.
În
ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate prevăzute de art.
81-82 C. pen. se apreciază ca fiind corespunzătoare scopului educativ-preventiv
al pedepsei,care poate fi atins și fără privare de libertate și fără aplicarea
unei supravegheri excesive și un termen de încercare mai mare, ca aceea
prevăzută de art. 86
1
C. pen. și aceasta și pentru că în societate
fiecare inculpat a îndeplinit o funcție de care nu va mai beneficia după
rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Prin
urmare, solicitarea parchetului de a se aplica prevederile art. 86
1
C.
pen. ca modalitate de executare a pedepsei este neîntemeiată.
Inculpatul
C.M. nu a declarat apel,iar în cauză nu au existat motive care să conducă la
extinderea motivelor de apel ale inculpatului P.F. și în ceea ce-l privește pe
inculpatul C.M.
Prin
urmare cererea formulată de către avocatul ales al inculpatului C.M. de
achitare, în temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.
a) C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 26
raportat la art. 255 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2999 cu
aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., iar în subsidiar de menținere a soluției
fondului nu poate fi luată în dezbatere,instanța de apel nefiind legal
sesizată.
Așa
fiind, Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 219
din 20 octombrie 2010, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. a admis
apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție – D.N.A., a desființat în parte sentința penală nr. 219 din 20
octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, și rejudecând
în fond în baza art. 65 C. pen. a interzis celor doi inculpați P.F. și C.M. și
exercițiul dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen. pe o durată de 2 ani
după executarea pedepsei principale.
În
temeiul art. 71 C. pen. a interzis fiecărui inculpat și exercițiul drepturilor
prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. iar în temeiul art. 71 alin. (5) C. pen.
pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei a suspendat și
executarea pedepselor accesorii.
Au
fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Apelul
declarat de către inculpatul P.F. a fost respins ca nefundat în baza art. 379
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
III.
Recursul în termen legal împotriva deciziei amintite declarat de inculpatul P.F.,
reiterând criticile de nelegalitate și netemeinicie din apel circumscrise
cazurilor de casare prevăzute de art. 385
9
pct. 9 și 18 C. proc.
pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Fapta
ilicită imputată inculpatului referitor la care instanța sesizată prin
rechizitoriu a dispus condamnarea prin sentință în conformitate cu dispozițiile
art. 345 alin. (2) C. proc. pen. - soluție menținută prin decizia atacată - în conexiune
cu incriminarea din art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr.
78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. privind infracțiunea continuată
de luare de mită este aceea că în calitate de comisar șef de poliție și
examinator în cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și
Înmatriculare Vehicule București în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale la
data de 10 decembrie 2007 a acceptat suma de 200 lei de la martorul-denunțător S.D.V.,
instructor auto în cadrul școlii auto „I.” SRL București pentru a-l promova la
proba practică pentru obținerea permisului de conducere pe candidatul D.R.A. sumă
de bani pe care a și primit-o în aceeași zi după susținerea examenului de către
candidat de la denunțător iar concomitent a acceptat promisiunea aceleiași sume
de bani în scopul promovării candidatului V.L.A. care urma să susțină proba
practică a doua zi, 11 decembrie 2007.
Existența
celor două acte de luare de mită rezultă în mod indubitabil din amintite
conținutul notelor de redare a convorbirilor telefonice interceptate - a căror
concludență probatorie a fost contestată de inculpat - în coroborare cu faptele
probatorii conexe reținute prin depozițiile martorilor M.M.M., S.D.V., V.S.L., V.L.A.
și V.R.A. Din declarațiile martorului-denunțător S.D.V. date în cursul
urmăririi penale și al cercetării judecătorești rezultă că, în anul 2007 a lucrat
ca instructor auto la SC A.I. SRL București unde a instruit un număr relativ
redus de elevi și a intrat în legătură cu inculpatul C.M. care l-a rugat să
facă demersuri pe lângă polițiștii examinatori pentru elevii D.R. și V.A., în
vederea promovării examenului pentru obținerea permisului de conducere.
Astfel,
în cursul lunii decembrie 2007, martorul S.D.V. s-a întâlnit cu inculpatul C.M.
la locul stabilit pentru susținerea examenului de traseu, prilej cu care acesta
le-a comunicat că are un elev, pe martorul D.R. ce urmează să susțină proba de
traseu, rugându-l să-l ajute în acest sens.
Conform
declarației martorului, în ziua respectivă examinator pentru proba practică a
examenului era inculpatul P.F. si personal a intervenit la acesta pentru a-l favoriza
pe martorul D.R., serviciu pentru care a plătit suma de 300 lei, după
terminarea examenului.
Martorul
a relatat că inculpatul P.F. a fost de acord cu propunerea sa, exprimându-și
consimțământul oral iar după terminarea examenului a constatat că elevul D.R.
pentru care intervenise la inculpatul P.F. pentru a-l favoriza, promovase
examenul respectiv.
Referitor
la suma de bani de a fost dată inculpatului P.F., martorul a precizat că a
luat-o de la inculpatul C.F. care la rândul său, o luase de la elevul ce urma să
fie examinat, D.R. In continuarea declarației, martorul a relatat că în ziua de
10 octombrie 2007, i-a adus la cunoștință inculpatului P.F. că a doua zi
urmează să susțină examenul un alt candidat respectiv, V.L. iar inculpatul :”
știa ce are de făcut” în sensul că după promovarea examenului la proba
teoretică, elevul urma să fie promovat si la proba practică, indiferent dacă
era pregătit sau nu.
Referitor
la candidatul D.R.A., martorul a declarat că inculpatul C. s-a urcat în
autoturismul cu care urma să se susțină proba de traseu, unde i-a înmânat suma
de 200 lei, înainte de începerea examenului, pentru acest candidat. După
terminarea probei de traseu, elevul respectiv a coborât din autoturism iar
martorul a urcat într-un alt autoturism alături de inculpatul P.F. și împreună
s-au deplasat la sediul Poliției din str. Udriștei iar pe drum i-a înmânat suma
de 200 lei, pentru candidatul care tocmai susținuse proba de traseu, iar acesta
a luat-o și a introdus-o în buzunar.
Între
martorul S.D.V. și inculpatul P.F. au existat și discuții cu privire la o
datorie mai veche având ca obiect suma de 1.000.000 lei pe care martorul
trebuia să o remită inculpatului P.F. pentru alți elevi care fuseseră examinați
la o dată anterioară, conform declarației martorului S.D.
Martorul
a precizat că suma de 2.000.000 lei care apare în convorbirile cu inculpatul P.F.
este cea care i-a fost dată pentru promovarea examenului de traseu a
candidatului D.R. iar suma de 1.000.000 reprezintă o datorie anterioară pentru
alți elevi care susținuseră examenul.
În
legătură cu această din urmă sumă, inculpatul P.F. i-a spus martorului că dacă
nu îi remite suma restantă de 1.000.000 lei să oprească autoturismul să o dea
unei bătrâne.
Referitor
la candidatul V.L., martorul a precizat că nu s-a discutat de vreo sumă de bani
care urma să fie remisă pentru favorizarea acestuia si nu-și amintește dacă în
acel moment si-a exprimat în mod expres acordul sau a făcut un gest din care să
rezulte că ar fi acceptat să-l favorizeze de candidat la promovarea probei de
traseu.
Acesta
a mai relatat că știa, din auzite, că pentru favorizarea unui elev la examen se
dă suma de 50 Euro sau 2.000.000 lei. În finalul declarației, martorul a arătat
că s-a întâlnit cu inculpatul P.F. si cu alte ocazii, în cursul anului 2006, la
munte si ulterior, la un botez, dar nu i-a solicitat acestuia să-l împrumute cu
suma de 600 lei. La acel botez a purtat anumite discuții cu inculpatul P.F. la
masa la care se afla împreună cu mai multe persoane si nu în afara
restaurantului iar discuțiile nu s-au referit la obținerea permiselor de
conducere.
Prin
urmare, martorul nu confirmă că suma de bani pe care a remis-o inculpatului P.F.
constituia diferența unei sume pe care o împrumutase anterior de la acesta ci
dimpotrivă, declarația acestuia relevă ca a dat această sumă de bani , la
solicitările inculpatului P.F.
Referitor
la candidatul V.L., martorul a declarat că în urma discuției pe care a avut-o cu
inculpatul P.F. i-a adus la cunoștință că a doua zi urma să fie examinat acest
candidat, elev al inculpatului C.M., această solicitare însemnând faptul că
inculpatul P.F. urma să-l favorizeze pe acest elev, iar el ulterior, să-i
plătească suma de bani, conform înțelegerii implicite si a situației anterioare
similare.
În
același context, declarațiile martorului S. relevă că răspunsul pe care i l-a
dat inculpatul P. atunci când i s-a adus la cunoștință : „am si eu pe băiatul
acesta”, la care acesta a răspuns „ da, bine” constituie o acceptare a
promisiunii aceleiași sume de bani în scopul promovării candidatului V.L.A.
Declarațiile
martorului S.D.V. se coroborează cu declarațiile inculpatului C.M. date în cursul
urmăririi penale și ale martorilor D.R.A. și V.L.
În
declarația dată în 26 noiembrie 2008, în cursul urmăririi penale, inculpatul C.M.,
instructor auto al martorilor D.R. si V.L.A., a precizat că înainte de
susținerea probei practice a avut o discuție cu candidatul D.R. care l-a rugat
să intervină pentru a fi sigur ca va promova proba practică a examenului,
context in care i-a adus la cunoștință că trebuie să plătească o sumă pe care o
aproximează la 150 Euro, ce urma să fie dată polițistului examinator, prin
intermediul martorului – denunțător S., care avea calitatea de instructor auto.
Conform declarației de la urmărire penală, martorul D.R.A. a fost de acord să
plătească suma respectivă, astfel că inculpatul Cojiță i-a luat de la candidat
si i-a dat mai departe lui S.D., care la rândul său, i-a înmânat examinatorului,
inculpatul P.F.
Inculpatul
C.M. a mai relevat în cursul urmăririi penale că, din suma dată de candidatul D.
a reținut pentru sine suma de 100 lei. Referitor la candidatul V.L.A.,
inculpatul a precizat in cursul urmăririi penale că a purtat mai multe discuții
telefonice cu tatăl acestui candidat, V.S., care i-a solicitat ca în cazul în
care fiul său va promova proba teoretica să intervină pentru acesta să
promoveze si proba practică ” lăsându-l să înțeleagă că va plăti suma necesară acestui
scop”.
În
cursul cercetării judecătorești acest inculpat și-a nuanțat oarecum declarația
în sensul că martorul D.A. s-a oferit să dea o sumă de bani pe care inculpatul
urma să o dea mai departe persoanei care îl ajuta să treacă proba respectivă și
întrucât nu o cunoștea i-a comunicat acest aspect martorului S. care a hotărât
să vină el la locul de examinare pentru a prelua el elevul în vederea susținerii
examenului.
În
ceea ce-l privește pe martorul V.L., inculpatul a declarat că a fost rugat de
tatăl martorului V.S. să-l pregătească bine în vederea promovării examenului
dar nu a intervenit în favoarea lui în vederea obținerii permisului de
conducere.
Din
declarația martorului D.R.A. a rezultat că la sfârșitul lunii februarie 2007, a început școala de șoferi cu inculpatul C.M., cu care a efectuat ore practice, aproximativ 2-3
luni, iar în vara anului 2007, a susținut primul examen în vederea obținerii
permisului de conducere însă nu a promovat proba teoretică a acestuia. Conform
declarației acestuia, în luna decembrie 2007, s-a prezentat să susțină din nou
acest examen, pe care l-a absolvit si întrucât cunoștea că era un procedeu
obișnuit oferirea de bani pentru susținerea probei practice, a avut discuții cu
inculpatul C.M. despre aceste aspecte însă nu mai poate preciza cine a inițiat
discuția.
Martorul
D.R.A. a mai relevat că a oferit inculpatului C.M. suma de 100 Euro pentru a-l
ajuta să promoveze proba practică a examenului auto însă nu cunoaște numele examinatorului
cu care a susținut această probă si nu-și amintește dacă inculpatul C.M. i-a
adus la cunoștință despre ce avea să facă cu suma de 100 Euro. In continuarea
declarației, martorul a precizat că inculpatul C.M. „i-a dat de înțeles că se
poate aranja traseul”, discuții în urma cărora acesta a înțeles că pentru
promovarea examenului (proba practică) trebuia să dea suma de 100 de Euro.
În
ziua când a susținut proba practică a examenului inculpatul C. a fost prezent
insă nu l-a însoțit pe traseu iar pe inculpatul P.F. l-a văzut o singură dată
respectiv, în ziua in care a susținut