ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3090/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3090/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Prin sentința

penală nr. 912 din 15 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția

I penală, a fost respins cererea inculpatului D.G.D. de aplicare a

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 254

alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata C.M.A. la pedeapsa

de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 71

C. pen., i s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (dreptul de a ocupa

o funcție de natura celei de care inculpata s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii,

respectiv o funcție ce implică atribuții de constatare sau sancționare a contravențiilor).

În baza art. 65

alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (dreptul de a

ocupa o funcție de natura celei de care inculpata s-a folosit pentru săvârșirea

infracțiunii, respectiv o funcție ce implică atribuții de constatare sau sancționare

a contravențiilor) pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86

C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii aplicate inculpatei pe

durata unui termen de încercare de 6 ani, ce se va calcula cu începere de la data

rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 86

1

alin. (1) C. pen., i s-au pus în vedere inculpatei să se supună următoarelor măsuri

de supraveghere:

a) să se prezinte

la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, conform programului

de supraveghere care va fi întocmit de această instituție;

b) să anunțe,

în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute

la lit. b), c), d) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul

București, instituție căreia instanța îi încredințează supravegherea.

În baza art. 359

C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. cu referire la art. 83 C. pen., privind situațiile care atrag revocarea

suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi

infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea-credință

a măsurilor de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre.

S-a constatat

că inculpata a fost reținută și arestată preventiv în cauză de la data de 15

aprilie 2011 la data de 13 mai 2011.

S-a constatat

că față de inculpată subzistă liberarea provizorie sub control judiciar dispusă

prin decizia penală nr. 1100/R din 13 mai 2011 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală.

În baza art. 254

alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata G.A., la pedeapsa

de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 71

C. pen., i s-au interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (dreptul

de a ocupa o funcție de natura celei de care inculpata s-a folosit pentru săvârșirea

infracțiunii, respectiv o funcție ce implică atribuții de constatare sau sancționare

a contravențiilor).

În baza art. 65

alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (dreptul de a

ocupa o funcție de natura eeiei de care inculpata s-a folosit pentru săvârșirea

infracțiunii, respectiv o funcție ce implică atribuții de constatare sau sancționare

a contravențiilor) pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86

C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii aplicate inculpatei pe

durata unui termen de încercare de 6 ani, ce se va calcula cu începere de la data

rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 86

alin. (1) C. pen., i s-a pus în vedere inculpatei să se supună următoarelor măsuri

de supraveghere:

a) să se prezinte

la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, conform programului

de supraveghere care va fi întocmit de această instituție;

b) să anunțe,

în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute

la lit. b), c), d) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul

București, instituție căreia instanța îi încredințează supravegherea.

În baza art. 359

C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86 C.

pen. cu referire la art. 83 C. pen., privind situațiile care atrag revocarea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni

în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor

de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre.

S-a constatat

că inculpata a fost reținută și arestată preventiv în cauză de la data de 15

aprilie 2011 la data de 13 mai 2011.

S-a constatat

că față de inculpată subzistă liberarea provizorie sub control judiciar dispusă

prin decizia penală nr. 1100/R din 13 mai 2011 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală.

În baza art. 254

alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.G.D. la pedeapsa

de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În baza art. 71

C. pen., i s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (dreptul

de a ocupa o funcție de natura celei de care inculpatul s-a folosit pentru săvârșirea

infracțiunii, respectiv o funcție ce implică atribuții de constatare sau sancționare

a contravențiilor).

În baza art. 65

alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (dreptul de a

ocupa o funcție de natura celei de care inculpatul s-a folosit pentru săvârșirea

infracțiunii, respectiv o funcție ce implică atribuții de constatare sau sancționare

a contravențiilor) pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86

1

C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe

durata unui termen de încercare de 5 ani, ce se va calcula cu începere de la data

rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., i s-a pus în vedere inculpatului să se supună următoarelor măsuri

de supraveghere:

a) să se prezinte

la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, conform programului

de supraveghere care va fi întocmit de această instituție;

b) să anunțe,

în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Datele prevăzute

la lit. b). e). d) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul

București, instituție căreia instanța îi încredințează supravegherea.

În baza art. 359

C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 C.

pen. cu referire la art. 83 C. pen., privind situațiile care atrag revocarea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni

în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor

de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre.

S-a constatat

că față de inculpat subzistă măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă prin încheierea

de ședință din data de 09 mai 2011.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare dintre inculpați la plata sumei

de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța

astfel prima instanță a reținut în fapt, următoarele:

La data de 12

aprilie 2011, inculpații C.M.A., G.A. și D.G.D., în calitate de polițiști locali

în cadrul Direcției Generale de Poliție Locală - Direcția Generală, Serviciul Control

și Monitorizare a Stării Mediului și Salubrizare, având drept principale atribuții

de serviciu constatarea și sancționarea contravențională a abaterilor la legislația

care reglementează protecția mediului înconjurător și verificarea modului de respectare

a legislației relevante (a se vedea fișele postului pentru cei trei inculpați) au

efectuat un control în cadrul societății SC A. SRL, cu sediul în sectorul 6, București.

La controlul efectuat

inculpatele C.M.A. și G.A. au procedat la verificarea documentelor prezentate, în

timp ce inculpatul D.G.D. a efectuat o verificare pe teren, la aceste activități

asistând martorul denunțător A.M.C., directorul administrativ al societății, și

martorul M.A., cel care urma să preia atribuțiile de director.

După efectuarea

controlului a fost întocmită de către inculpata C.M.A. o notă de constatare, fiind

notate neregulile observate - lipsa recipientelor omologate pentru deșeuri reciclabile,

necolectarea selectivă a deșeurilor, lipsa documentelor privind deratizarea/dezinsecția

și lipsa unui raport de analiză a emisiilor, inculpații insistând asupra gravității

neregulilor constatate și a cuantumului ridicat al amenzilor ce puteau să fie aplicate

societății. Această notă de constatare a fost întocmită și semnată de inculpați,

fără ca în cuprinsul acesteia să fie menționate termene de remediere sau invitația

la sediul Primăriei Sectorului 6.

La insistențele

martorului A.M.C. de a nu se proceda la aplicarea unei sancțiuni contravenționale,

inculpata C.M.A. i-a spus acestuia că îl poate lăsa să aleagă una din sancțiunile

ce ar fi urmat să fie aplicate, iar inculpatul D.G.D. i-a întrebat cum altfel ar

putea fi rezolvată această problemă.

Înțelegând din

atitudinea inculpaților faptul că aceștia ar fi fost dispuși să primească o anumită

sumă de bani pentru a nu proceda la sancționarea societății, martorii A.M.C. și

M.A. au purtat o discuție cu martorul P.T., directorul de zonă al societății, căzând

de acord să ofere suma totală de 300 RON acestora.

Această ofertă

a fost comunicată inculpaților, condiții în care inculpata C.M.A. a completat nota

de constatare cu invitația de prezentare în cursul zilei următoare la sediul Primăriei

Sectorului 6 București, martorilor fiindu-le adus la cunoștință și că li se lasă

termen de gândire până a doua zi și că nota de constatare a fost transformată în

invitație pentru a nu se aplica amenda pe loc.

În cursul zilei

de 15 aprilie 2011, în jurul orei 10.00, martorul A.M.C. s-a prezentat la sediul

Primăriei Sectorului 6 București, unde a luat legătura cu inculpații. Într-o primă

etapă, discuțiile dintre aceștia au vizat neregulile constatate, martorul insistând

asupra faptului că societatea pe care o administrează îndeplinea toate cerințele

impuse de autorizația de mediu. În acest context, inculpații au făcut mai multe

afirmații din care rezulta faptul că aveau posibilitatea de a proceda la sancționarea

contravențională a societății, inculpata C.M.A. manifestându-și însă disponibilitatea

de a scuti societatea de îndeplinirea unora dintre cerințele impuse inițial - efectuarea

analizelor de emisii.

La invitația inculpatei

C.M.A. „Hai să ieșim un pic!”, discuția dintre inculpați și martor a continuat pe

holul instituției cu referire la cele petrecute la data de 12 aprilie 2011. Astfel,

martorul le-a comunicat acestora că s-au gândit la cele întâmplate, moment în care

inculpata C.M.A. afirmă că îl lasă pe el să hotărască și că rămâne „cât” au zis

șefii, aspect la care achiesează și inculpatul D.G.D., care acceptă propunerea martorului

„cum ați spus dumneavoastră atâta este”. Oferta „de trei ori trei ... pentru fiecare”

a fost acceptată verbal de inculpata C.M.A., după care în discuție a intervenit

și inculpata G.A. pentru stabilirea modalității în care urma să se realizeze contactul

ulterior pentru intrarea în posesia banilor.

Această modalitate

a fost stabilită de martor împreună cu inculpatul D.G.D., care a dat asigurări colegelor

sale că pot să meargă la ședință întrucât va discuta el cu denunțătorul.

În urma acestei

înțelegeri, la aproape o oră, martorul A.M.C. l-a contactat telefonic pe inculpatul

D.G.D., la numărul dat în acest scop, între cei doi având loc o întâlnire în apropierea

sediului Primăriei, ocazie cu care martorul i-a remis inculpatului suma de 900 RON,

primind asigurări că totul va fi bine și că suma va fi împărțită și cu colegele

sale.

Această sumă,

înseriată în prealabil, a fost descoperită asupra inculpatului cu ocazia percheziției

efectuate de organele de urmărire penală.

Situația de fapt

reținută mai sus, a rezultat din coroborarea declarațiile martorilor A.M.C., M.A.

și P.T., cu procesele-verbale de redare a înregistrărilor efectuate în mediul ambiental

în baza autorizării provizorii a procurorului, confirmată de Tribunalul București,

planșele fotografice efectuate cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului D.G.D.,

dar și cu declarațiile inculpaților, chiar în varianta nerecunoașterii infracțiunii.

Deși declarațiile

martorilor A.M.C. și M.A. conțin anumite neconcordanțe, acestea au fost constante

în ceea ce privește elementele esențiale pentru soluționarea cauzei de față pe tot

parcursul procesului penal.

Astfel, aceștia

au arătat în mod constant faptul că inculpații au insistat cu ocazia controlului

asupra cuantumului ridicat al sancțiunilor ce puteau fi aplicate, că au arătat că

situația constată este una foarte gravă, că invitația pentru a doua zi la sediul

Primăriei a fost formulată abia după momentul în care s-a oferit suma de 300 RON,

inculpații arătând că se lasă un timp de gândire, și că impresia lor a fost aceea

că în lipsa prezentării cu o ofertă suplimentară s-ar fi ajuns la sancționarea contravențională

a societății.

Oferirea la data

de 12 aprilie 2011 a sumei de 300 RON și lipsa unui refuz clar al acesteia a fost

recunoscută și de inculpatul D.G.D., acesta confirmând și referirile la cuantumul

mare al amenzilor ce puteau ii aplicate, la faptul că li s-a spus martorilor că

pot să aleagă ei una dintre contravențiile pentru care urmau a fi sancționați și

că, după oferirea sumei de 300 RON, s-a procedat la completarea notei cu invitația

la sediul Primăriei și li s-a comunicat martorilor că au un termen de gândire.

Și inculpata C.A.M.

a arătat că, în urma controlului, i-a comunicat martorului denunțător că societatea

este pasibilă de aplicarea a 4 sancțiuni contravenționale, spunându-i că poate să

își aleagă una dintre ele, insistând asupra caracterului de glumă al acestei afirmații,

și că s-a menționat la întâlnirea din data de 12 aprilie 2011 faptul că amenzile

prevăzute sunt foarte mari.

În ceea ce privește

poziția inculpaților, instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul D.G.D.

a recunoscut, în general, faptele reținute în sarcina sa, negând însă, cu ocazia

audierii de către instanța de judecată, faptul că suma de 900 RON ar fi fost acceptată

pentru a nu se proceda la sancționarea contravențională a societății, nerecunoscând

astfel o acuzație esențială ce i-a fost adusă prin rechizitoriu. Tot prin declarația

din fața instanței, inculpatul a negat faptul că atitudinea lor cu ocazia întâlnirii

din data de 12 aprilie 2011 ar fi fost una de natură să sugereze că neregulile constatate

ar fi putut fi înlăturate prin oferirea unor foloase, susținând că nu se intenționa

să se aplice o sancțiune societății având în vedere perioada sărbătorilor pascale.

În aceste condiții, Tribunalul a constatat că poziția inculpatului nu a fost una

de recunoaștere a faptelor reținute în actul de sesizare al instanței. acesta solicitând

aplicarea procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen. doar în mod

formal, motiv pentru care acesta nu poate beneficia nici de cauza de reducere a

pedepsei prevăzute de art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Inculpatele C.M.A.

și G.A. au negat săvârșirea infracțiunii, arătând că nu a existat intenția de a

proceda la sancționarea societății, că la data de 15 aprilie 2011 nu se mai putea

proceda la sancționarea contravențională, în condițiile în care fuseseră stabilite

termene de remediere, și că nu au luat în serios referirile denunțătorului la acordarea

unei „atenții” în valoare de 300 RON de persoană.

Apărările inculpaților

sunt însă infirmate de declarațiile martorilor audiați în cauză și de cuprinsul

procesului-verbal de redare a dialogului purtat la data de 15 aprilie 2011 între

denunțătorul A.M.C. și aceștia, dialog interceptat în baza ordonanței nr. 159/P/2011,

confirmată prin încheierea din data de 19 aprilie 2011 a Tribunalului București

(Dosar nr. 498/A.I./2011).

Astfel, la întâlnirea

din data de 15 aprilie 2011, inculpatul D.G.D. îl întâmpină pe denunțător afirmând

„Chiar ne întrebam: ce ne facem, trimitem sancțiunea sau să n-o mai trimitem?”,

iar, ulterior, în cursul discuției cu denunțătorul despre necesitatea ca acesta

să prezinte anumite acte se adresează inculpatei C.M.A. spunând „Auzi, mă, eu zic

că dacă domnii zice că nu prevede nimica, nu prevede nimic, dă-i și tu o sancțiune

pe una din ele și vedem dacă prevede în instanță și gata..”. Aceste afirmații ale

inculpatului D.G.D., coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, vin

să infirme susținerile apărării referitoare la faptul că invitația denunțătorului

la sediul Primăriei Sectorului 6 București a fost făcută doar pentru prezentarea

unor documente, neexistând posibilitatea aplicării unor sancțiuni contravenționale

la acel moment.

În plus, în unele

declarații, inculpații D.G.D. și G.A. au confirmat faptul că, în cauză, exista posibilitatea

aplicării unei sancțiuni contravenționale SC A. SRL arătând că „potrivit procedurii,

după întocmirea notei de constatare, dacă sunt găsite nereguli, se aplică amendă”,

„i-am spus domnului A. că transformăm nota de constatare în invitație ca să nu îi

dăm sancțiune pe loc”, „în ipoteza în care A. s-ar fi comportat urât i-am fi aplicat

o sancțiune pentru neregulile constatate”, „la momentul controlului i s-a spus denunțătorului

că trebuie să i se aplice o amendă” sau că „nu s-au aplicat cu ocazia controlului

sancțiunile contravenționale față de SC A. SRL, deoarece reprezentantul acesteia

A.M. a solicitat un răgaz pentru a se documenta cu privire la neregulile constatate”.

Totodată, în nota

internă depusă la dosar de inculpata C.M.A. se precizează expres faptul că „în cazul

invitațiilor, în momentul prezentării reprezentantului legal al societății comerciale

cu actele solicitate, precum și în baza celor constatate la punctul de lucru și

consemnate în invitație, controlul se va încheia cu o notă de constatare sau proces-verbal

de constatare a contravenției”.

De altfel, stabilirea

unor termene de remediere, concomitent cu aplicarea unor sancțiuni contravenționale,

este o practică curentă în materie contravențională, fiind utilizată nu numai în

ceea ce privește contravențiile în legătură cu protejarea mediului înconjurător,

dar și în materii, precum inspecția muncii, sănătatea publică, în general, nerespectarea

termenelor de remediere stabilite constituind o contravenție distinctă.

Astfel, rezultă

că la momentul la care au acceptat primirea sumei totale de 900 RON inculpații aveau

posibilitatea de a proceda la sancționarea contravențională a societății reprezentate

de martorul denunțător A.M.C., fiind evident și scopul primirii acesteia.

Chiar dacă procedura

ar fi fost astfel cum au descris-o inculpații și aceștia nu ar mai fi avut, legal,

posibilitatea la data de 15 aprilie 2011 de a aplica o sancțiune contravențională,

modul de a se comporta al inculpaților implica faptul că aceștia puteau în continuare

să procedeze la aplicarea unei sancțiuni contravenționale, dar și faptul că aceștia

puteau manifesta o anumită „bunăvoință” față de denunțător. Relevante în acest sens

sunt, pe lângă afirmațiile inculpatului D.G.D. anterior menționate, și următoarele

fragmente din conversație în care inculpata C.M.A. afirmă „ca să-i fac un bine,

aș putea să-i tai emisiile - efectuarea de analize pentru emisii - n.n.”, „A să

nu i le mai dau”, „nu pot să tai nota de constatare așa că ... ă... nu mi-e decât

că o să se uite cineva pe notă și când o să...” „vă încercuiesc trei-ul - pct. 3

din nota de constatare ce prevedea efectuarea unor analize pentru emisii - n.n.

ca să știu eu de el, da?! Pe nota mea de constatare. Uite v-am mai scutit de niște

bani... hai că nu le mai dau...”.

Susținerile inculpatei

C.M.A. referitoare la împrejurarea că „tăierea emisiilor” nu a reprezentat un gest

de „bunăvoință”, ci consecința faptului că dovada nedepășirii parametrilor impuși

se putea realiza prin prezentarea verificărilor tehnice ale utilajelor, este contrazisă

de declarația inculpatei G.A., care a arătat că buletinul de analiză a emisiilor

nu putea să fie înlocuit cu niciun alt act, dar și de întreaga discuție din data

de 15 aprilie 2011, în care inculpata a susținut că, în ciuda deținerii unor analize

pentru utilaje, efectuarea analizelor emisiilor este necesară pentru că „așa am

specificat”).

Tot inculpata

C.M.A. este cea care face propunerea, după intrarea în birou a altor colegi, ca

discuția să continue pe coridor - „hai să ieșim un pic!”, iar conversația care are

loc după acest moment este de natură să înlăture orice dubiu cu privire la ceea

ce s-a discutat la întâlnirea din data de 12 aprilie 2011:

„A.M.C.: Ne-am

gândit... nu știu, spuneți cum...

C.M.A.: Numai,

acum cum hotărâți...

A.M.C.: Nu, nu...

C.M.A.: ...am

vorbit, ne-am împrietenit... vă lăsăm pe dumneavoastră, gata...

A.M.C.: Dar nu

să fie...

C.M.A.: Cum au

zis șefii, capa ... e Ok!

D.G.D.: Cum ați

spus dumneavoastră atâta este... Suntem și noi oameni și noi și dumneavoastră la

fel.

A.M.C.: Deci eu

acum la mine nu am, dar... nu știu... să fie...

C.M.A.: Cum vreți

dumneavoastră, e Ok, da?!

A.M.C.: Să fie

de trei ori, ori trei...deci cât am discutat, e bine?

C.M.A.: E bine,

e perfect.

A.M.C.: ...pentru

fiecare.

G.A.: ...ne sunați...

și sau cum?

A.M.C.: Nu vă

sun. Aveți numărul meu de telefon...ajung la birou și dați-mi un telefon.

G.A.: A, da, chiar

c-avem cartea de vizită...

C.M.A.: Nu că

o am în cealaltă...

G.A.: Da.

A.M.C.: Sau dați-mi

un număr de telefon și să sun eu.

D.G.D.: 0722...

D.G.D.: Hai, mergeți

la ședință că stabilesc eu cu dânsul cum facem ..”

Ulterior acestui

moment discuția dintre denunțător și inculpatul D.G.D. continuă cu referire la efectuarea

unei retrageri de numerar de către denunțător pentru a putea da „300 de persoană”,

inculpatul D.G.D. arătând că e mai bine „să fim mulțumiți amândoi... amândouă părțile,

că na!”.

Această conversație

a demonstrat atât faptul că a existat o discuție anterioară referitoare la primirea

unei sume de bani de către inculpați, cât și faptul că acceptarea acesteia s-a realizat

de toți inculpații, după cum a arătat, de altfel, și inculpatul D.G.D.

Apărările inculpatei

C.M.A., care a susținut că afirmațiile sale aprobative erau datorate doar intenției

sale de a „scăpa” de denunțător care avusese un comportament malițios, nu au fost

primite de prima instanță. Un astfel de comportament nu ar fi justificat în niciun

caz bunăvoința manifestată de inculpată prin „tăierea emisiilor” și nici invitația

adresată denunțătorului de a ieși împreună din birou, existând, evident, alte modalități

pentru a scurta vizita martorului A.M.C.

Nici apărările

inculpatei G.A., care a arătat că discuțiile ulterioare referirii denunțătorului

la „trei ori trei”, respectiv stabilirea modului de contact, nu aveau legătură cu

suma de bani promisă de denunțător, ci cu remedierea neregulilor constatate, nu

pot fi acceptate. Astfel, după momentul ieșirii persoanelor implicate din birou,

nu se mai poartă nicio discuție în legătură cu actele ce ar fi trebuit să fie prezentate

de SC A. SRL, singurele discuții fiind cele legate de suma de bani pe care denunțătorul

urma să o dea inculpaților și de modalitatea în care se putea stabili legătura între

aceștia.

De altfel, poziția

inculpatelor în legătură cu această discuție a fost una oscilantă, acestea „amintindu-și”

de cele întâmplate după ieșirea din birou (în condițiile în care inițial afirmaseră

că toate discuțiile s-au purtat doar în interiorul biroului) abia după studierea

dosarului de urmărire penală cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă,

aspect suplimentar care a condus la înlăturarea declarațiilor acestora ca nesincere.

Față de cele arătate,

la stabilirea situației de fapt, instanța de fond a procedat la înlăturarea apărărilor

inculpaților, luând în considerare doar acea parte din declarațiile lor ce se coroborează

cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Criticile referitoare

la nelegalitatea mijloacelor de probă formulate de apărătorul inculpatei C.M.A.,

cu referire la nerespectarea dispozițiilor art. 68 alin. (2) C. proc. pen. potrivit

cărora „este oprit a determina o persoană să săvârșească sau să continue săvârșirea

unei fapte penale, în scopul obținerii de probe”, au fost considerate de Tribunal

ca fiind neîntemeiate.

Apărătorul inculpatei

a susținut că a avut loc o încălcare a dispozițiilor citate întrucât organele de

urmărire penală l-ar fi determinat pe martorul A.M.C. să săvârșească la data de

15 aprilie 2011 infracțiunea de dare de mită. Or, în opinia instanței de fond, articolul

respectiv se referă la activitatea de provocare a inculpatului pentru ca acesta

să săvârșească o infracțiune în scopul obținerii unor probe împotriva sa și nu la

ipoteza din speța de față. De altfel, în ceea ce privește fapta martorului A.M.C.

din data de 15 aprilie 2011 nu se poate reține că aceasta ar constitui infracțiunea

de dare de mită, lipsind intenția specifică acestei infracțiuni.

De asemenea, pretinsa

provocare din partea martorului A.M.C. nu este de natură să ducă la înlăturarea

mijloacelor de probă administrate în cauză. Potrivit jurisprudenței Curții Europene

a Drepturilor Omului, conceptul de provocare a săvârșirii unei infracțiuni este

legat de o acțiune a organelor statului sau a unor persoane care acționează sub

coordonarea acestora, interpretarea fiind diferită în condițiile în care această

provocare provine din partea unui particular (a se vedea, în acest sens, decizia

din cauza Shannon împotriva Regatului Unit, cauza nr. 67537/01).

În cauze similare

celei de față, când organele statului au intervenit ca urmare a sesizării unui particular

cu privire la posibila săvârșire a unei infracțiuni de luare de mită, Curtea Europeană

a Drepturilor Omului a apreciat în mod constant că nu a existat o încălcare a dreptului

la un proces echitabil și că probele obținute în aceste condiții respectă cerințele

art. 6 din Convenție. Menționăm în acest sens cauza Miliniene împotriva Lituaniei

(hotărârea din 24 iunie 2008), unde confruntată cu o situație aproape identică,

Curtea a arătat că, prin intervenția lor, organele de urmărire penală și-au respectat

doar obligația de a investiga plângerile penale referitoare la săvârșirea de infracțiuni

de corupție și că rolul lor nu a fost unul esențial, rolul principal avându-l denunțătorul

și persoana acuzată de săvârșirea faptelor de corupție. S-a mai arătat că în aceste

împrejurări se poate considera că poliția nu a inițiat activitatea infracțională,

ci, mai degrabă, s-a „alăturat” unei activități în desfășurare.

În drept, fapta

inculpaților C.M.A., G.A. și D.G.D., care în calitate de polițiști locali cu atribuții

de control în cadrul Direcției Generale de Poliție Locală - Direcția Generală, Serviciul

Control și Monitorizare a Stării Mediului și Salubrizare, nu au refuzat la data

de 12 aprilie 2011 și au acceptat la data de 15 aprilie 2011 de la numitul A.M.C.,

director administrativ al SC A. SRL, o sumă de bani (ce a fost și remisă inculpatului

D.G.D.) pentru a nu aplica o sancțiune contravențională pentru nerespectarea normelor

în domeniul protecției mediului și gestionării deșeurilor întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1), (2)

C. pen. rap. la art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 eu aplic. art. 75 lit. a) C.

pen. Elementele laturii obiective a infracțiunii rezultă din situația de fapt reținută

mai sus, iar, în ceea ce privește latura subiectivă, Tribunalul a apreciat că inculpații

au acționat cu intenție, dându-și seama de urmăririle acțiunii lor și urmărind producerea

acestora.

Față de calitatea

inculpaților și de atribuțiile de serviciu ale acestora este justificată reținerea

incidenței art. 6 și 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, precum și a alin. (2) al

art. 254 C. pen., iar săvârșirea faptei de către cei trei inculpați împreună atrage

și incidența circumstanței agravante legale prevăzute de art. 75 lit. a) C.

pen.

Față de cele arătate,

constatând că fapta există și a fost săvârșită de inculpați cu forma de vinovăție

prevăzută de lege, Tribunalul a pronunțat o hotărâre de condamnare a acestora.

La individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților, Tribunalul a avut în vedere, în condițiile

art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptei pentru care s-a dispus

trimiterea în judecată, dar și circumstanțele personale ale inculpaților.

Sub aspectul gradului

de pericol social, instanța de fond a apreciat că acesta este unul mediu spre redus,

prin raportare la circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta și la urmăririle

ce s-ar fi putut produce dacă aceasta nu ar fi fost descoperită. Se constată astfel

că în ciuda acceptării de către inculpați a sumei totale de 900 RON pentru a nu

proceda la sancționarea contravențională a SC A. SRL, aceștia au insistat pentru

remedierea deficiențelor constatate în cadrul societății și pentru respectarea de

către aceasta a dispozițiilor legale. Practic, în schimbul sumei de bani, inculpații

au convenit doar să nu aplice amenda contravențională la momentul respectiv, lăsând

un interval de timp societății pentru a intra în legalitate.

Totodată, deși

circumstanțele personale ale inculpaților nu sunt suficiente pentru a duce la coborârea

pedepsei sub minimul special, prin reținerea incidenței dispozițiilor art. 74

alin. (1) lit. a) C. pen., având în vedere specificul funcției exercitate de aceștia

(care impune lipsa antecedentelor penale și obținerea anumitor calificative), acestea

nu pot fi ignorate la individualizarea pedepsei. Sub acest aspect, se remarcă faptul

că inculpații au avut o conduită anterioară bună, fiind apreciați din punct de vedere

profesional, dar și uman, au un nivel de educație peste medie, elemente de natură

să contribuie la reeducarea acestora.

Raportat la aceste

elemente, Tribunalul a apreciat că aplicarea unor pedepse într-un cuantum orientat

spre minimul special este suficientă pentru îndeplinirea scopurilor prevăzute de

art. 52 C. pen., la stabilirea în concret a pedepselor urmând a fi avută în vedere

și atitudinea procesuală de recunoaștere a inculpatului D.G.D., chiar dacă nu în

modalitatea descrisă de Parchet, și atitudinea nesinceră a celorlalte două inculpate,

care justifică aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai ridicat.

În consecință,

Tribunalul a dispus condamnarea inculpatelor C.M.A. și G.A. la câte o pedeapsă de

3 ani și 6 luni închisoare, precum și condamnarea inculpatului D.G.D. la o pedeapsă

de 3 ani închisoare.

În baza art. 71

C. pen., instanța de fond a interzis inculpaților cu titlu de pedeapsă accesorie

exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, b) și c)

C. pen., apreciind că săvârșirea infracțiunii îi face pe aceștia nedemni de ocuparea

unei funcții elective publice, a unei funcții implicând exercițiul autorității de

stat sau a unei funcții ce implică atribuții de constatare sau sancționare a contravențiilor.

Pentru aceleași

considerente, în baza art. 65 alin. (2) C. pen., prima instanță a aplicat inculpaților

pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a, b) și c) C. pen., după executarea pedepsei principale, pe o durată de 3

ani în cazul inculpatelor C.M.A. și G.A. și 2 ani în cazul inculpatului D.G.D.

În ceea ce privește

modalitatea de executare a pedepsei aplicate, având în vedere circumstanțele în

care a fost săvârșită infracțiunea, gradul de pericol social concret al acesteia,

elementele favorabile ce caracterizează inculpații, instanța de fond a apreciat

că scopurile prevăzute de art. 52 C. pen. pot fi atinse și prin suspendarea sub

supraveghere a executării. Această modalitate de executare, împreună cu pierderea

de către inculpați a funcției publice pe care au exercitat-o, este suficientă pentru

a evita săvârșirea de noi fapte penale în viitor, pentru a asigura reeducarea acestora,

conținând și suficiente elemente de constrângere prin obligațiile ce vor fi impuse.

Pedepsele aplicate și modalitatea de executare apar ca suficiente și pentru atenționarea

altor persoane aflate în poziții similare inculpaților și tentate să săvârșească

fapte de luare de mită.

În consecință,

s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate pe un termen

de încercare de 5 ani în cazul inculpatului D.G.D. și 6 ani în cazul inculpatelor

C.M.A. și G.A., urmând a le fi impuse și obligațiile stabilite de art. 86

3

alin. (1) C. pen. și a fi atrasă atenția acestora asupra cauzelor de revocare a

suspendării acordate.

Totodată, instanța

de fond a constatat că inculpatele C.M.A. și G.A. au fost reținute și arestate preventiv

în cauză de la data de 15 aprilie 2011 la data de 13 mai 2011 și că față de acestea

subzistă liberarea provizorie sub control judiciar dispusă prin decizia penală

nr. 1100/R din 13 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. De

asemenea, s-a constatat faptul că față de inculpatul D.G.D. subzistă măsura obligării

de a nu părăsi țara dispusă prin încheierea de ședință din data de 09 mai 2011.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel inculpații D.G.D., C.M.A. și G.A.

Prin decizia penală

nr. 35/A din 09 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală,

a admis apelul inculpatului D.G.D., a desființat, în parte, sentința penală nr.

912 din 15 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

și, în fond, rejudecând:

În baza art. 254

alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000

cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. și art 320

1

C. proc. pen., l-a condamnat

pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare

de mită.

În baza art. 71

C. pen., i-au fost interzise inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (dreptul

de a ocupa o funcție de natura celei de care inculpatul s-a folosit pentru săvârșirea

infracțiunii, respectiv o funcție ce implică atribuții de constatare sau sancționare

a contravențiilor).

În baza art. 65

alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (dreptul de a

ocupa o funcție de natura celei de care inculpatul s-a folosit pentru săvârșirea

infracțiunii, respectiv o funcție ce implică atribuții de constatare sau sancționare

a contravențiilor), pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

în baza art. 86

1

C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a

executării pedepsei principale și a pedepselor accesorii aplicate inculpatului pe

durata unui termen de încercare de 4 ani, iar în baza art. 86

3

alin.

(1) C. pen., s-a pus în vedere inculpatului să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere:

a) să se prezinte

la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, conform programului

de supraveghere care va fi întocmit de această instituție;

b) să anunțe,

în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 359

C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. cu eferire la art. 83 C. pen., privind situațiile care atrag revocarea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni

în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor

de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Au fost respinse,

ca nefondate, apelurile declarate de inculpatele C.M.A. și G.A.

Pentru a pronunța

această decizie, Curtea, analizând hotărârea din perspectiva motivelor invocate

și, din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, a reținut următoarele:

Instanța de fond,

în urma unei riguroase și coroborate analize a ansamblului probator, a reținut corect

situația de fapt și întrunirea condițiilor tragerii la răspundere penală a inculpaților.

Astfel, au fost avute în vedere declarațiile de recunoaștere ale inculpatului D.G.D.,

declarațiile martorului denunțător A.M.C., ale martorului ocular M.A., aceștia din

urmă menținându-și declarațiile inițiale și în fața instanței de fond.

Martorul indirect

P.T., audiat și în fața instanței de fond, a avut, de asemenea, o poziție constantă

susținând cele relatate și în faza de urmărire penală și cunoscute de la martorul

denunțător și de la martorul ocular.

Aceste aspecte

constant relatate de inculpatul menționat și martori se coroborează și cu cele consemnate

în procesul-verbal de redare a înregistrărilor, de altfel recunoscute de inculpatul

D.G.D. și în parte de inculpata C.M.A. Ca urmare, în baza art. 69 C. proc. pen.

și având în vedere caracterul divizibil al declarațiilor, în mod corect au fost

îndepărtate din ansamblul probator, aspectele din declarații ce conțin poziția de

negare a coinculpatelor C.M.A. și G.A., întrucât aceste elemente nu se coroborează

cu datele și informațiile ce rezultă din probatoriul administrat.

Referitor la aspectele

privind nulitatea actului de sesizare și noțiunea de acuzație în materie penală,

Curte a reținut următoarele:

Potrivit art 300

C. proc. pen., instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare,

regularitatea actului de sesizare, iar în cazul când se constată că sesizarea nu

este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată

și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului

care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.

Curtea a constatat

că prin încheierea de ședință din data de 16 iunie 2011, prima instanță a pus în

discuție regularitatea actului de sesizare, iar părțile prezente și asistate de

apărători aleși și reprezentantul Ministerului Public nu au avut excepții sau cereri

de invocat. Ca urmare, prima instanță a constatat regularitatea actului de sesizare

și apoi a procedat la prezentarea rechizitoriului.

S-a reținut că

rechizitoriul poartă viza „verificat sub aspectul legalității și temeiniciei” și

întrunește exigențele art 264 C. proc. pen. Mai mult decât atât faptele descrise

și caracterizate în drept, reținute în sarcina fiecărui inculpat, au fost evidențiate

în cuprinsul procesului-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii sau inculpării,

în rezoluția de începere a urmăririi penale, în ordonanța de punere în mișcare a

acțiunii penale și în procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Astfel, prin rezoluția

din data de 15 aprilie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale față de: D.G.D.,

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 alin. (1),

(2) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea

art. 75 lit. a) C. pen., constând în aceea că în datele de 12 aprilie 2011 și 15

aprilie 2011, împreună cu C.M.A. și G.A., a pretins de la numitul A.M.C. o sumă

de bani pentru a nu aplica o sancțiune contravențională pentru nerespectarea normelor

în domeniul protecției mediului și gestionării deșeurilor societății SC A. SRL,

societate în care A.M.C. are calitatea de director executiv, iar în data de 15

aprilie 2011 a primit, pentru sine și pentru C.M.A. și G.A., suma de 900 RON în

scopul arătat anterior; C.M.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de

mită, prev. de art. 254 alin.(1), (2) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7

alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., constând în

aceea că în datele de 12 aprilie 2011 și 15 aprilie 2011, împreună cu D.G.D. și

G.A., a pretins de la numitul A.M.C. o sumă de bani pentru a nu aplica o sancțiune

contravențională pentru nerespectarea normelor în domeniul protecției mediului și

gestionării deșeurilor societății SC A. SRL, societate în care A.M.C. are calitatea

de director executiv, iar în data de 15 aprilie 2011, după ce a fost de acord cu

cuantumul acesteia, respectiv 300 RON pentru fiecare funcționar public, a convenit

cu colegii săi și cu A.M.C. ca acesta să se întâlnească cu D.G.D. pentru remiterea

sumei solicitate; G.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, prev.

de art. 254 alin.(1), (2) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., constând în aceea că în datele

de 12 aprilie 2011 și 15 aprilie 2011, împreună cu D.G.D. și C.M.A., a pretins de

la numitul A.M.C. o sumă de bani pentru a nu aplica o sancțiune contravențională

pentru nerespectarea normelor în domeniul protecției mediului și gestionării deșeurilor

societății SC A. SRL, societate în care A.M.C. are calitatea de director executiv,

iar în data de 15 aprilie 2011, după ce a fost de acord cu cuantumul acesteia, respectiv

300 RON pentru fiecare funcționar public, a convenit cu colegii săi și cu A.M.C.

ca acesta din urmă să se întâlnească cu D.G.D. pentru remiterea sumei solicitate.

Ulterior, prin

ordonanța din 15 aprilie 2011 s-a dispus, față de inculpatele C.M.A. și G.A., punerea

în mișcare a acțiunii penale pentru aceleași fapte descrise și încadrate juridic,

astfel cum anterior se reținuseră că în actul de începere a urmăririi penale.

Față de toți inculpații

s-au întocmit procese-verbale de aducere la cunoștință a acuzației, respectiv a

învinuirii sau inculpării.

Atribuțiile de

serviciu ale celor trei inculpați rezultă din deciziile de numire în funcția publică

de execuție și din fișele posturilor și constau în esență în desfășurarea de activități

în temeiul atribuțiilor stabilite autorității publice locale prin legea cadru, respectiv

prevenirea, prin verificare și control, a activităților cu impact asupra mediului

înconjurător și sancționarea contravențională a abaterilor de la normele legale

în vigoare, elaborarea de acte și documente ce decurg din planurile și programele

în domeniul protecției mediului la care autoritatea local fac parte și dezvoltarea

de parteneriate pentru elaborarea de programe în domeniul specific, acțiuni de educație

eco-civică. În aceste condiții, Curtea de apel a reținut că constatarea și sancționarea

contravențională în urma operațiunilor de verificare a SC A. SRL, intră în sfera

atribuțiilor de serviciu ale celor trei inculpați, care de altfel au întocmit și

semnat nota de constatare din 12 aprilie 2011.

Ca urmare, Curtea

a apreciat că acuzația în materie penală a fost adusă la cunoștința inculpaților

și a fost coerent descrisă în actul de sesizare, inculpații având posibilitatea

să-și organizeze apărarea în mod eficient încă de la momentul declanșării prezentului

proces penal.

Referitor la cererea

de restituirea a cauzei la procuror, nulitate a urmăririi penale pe motivul incidenței

art. 68 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a reținut următoarele:

Potrivit art.

332 alin. (2) C. proc. pen., instanța se desesizează și restituie cauza procurorului

pentru refacerea urmăririi penale în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare

la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența

învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător.

Pentru restituirea

cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale trebuie să se constate incidența

unui motiv de nulitate absolută ce afectează această fază a procesului penal. Nu

se poate dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale,

în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen., constatându-se caracterul ilegal al

mijloacelor de probă pe baza cărora s-a dispus trimiterea în judecată, întrucât

instanța se pronunță asupra caracterului ilegal al mijloacelor de probă prin hotărâre,

după efectuarea cercetării judecătorești și după dezbateri - Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 13 din 08 ianuarie 2007.

Dispozițiile

art. 68 alin. (1), (2) C. proc. pen. se referă la faptul că în condițiile strângerii

și administrării probatoriilor este oprit a se întrebuința violențe, amenințări,

alte forme de constrângere, promisiuni și îndemnuri în scopul de a obține probe

sau în scopul de a determina o persoană să continue săvârșirea unei fapte penale

în vederea obținerii unei probe.

Curtea a aprecit

că art. 68 alin. (1), (2) C. proc. pen. nu este incident în cauză, organul de urmărire

penală obținând și administrând probele cu respectarea dispozițiilor legale specifice.

Astfel, denunțătorul

A.M.C. la data de 14 aprilie 2011 a arătat în sesizarea sa olografă: „Sunt director

administrator la SC A. SRL din februarie 2008.

La data de 12

aprilie 2011, in jurul orei 15.00, la punctul de lucru al societății s-au prezentat

trei inspectori de la Direcția Generală de Poliție Locală - Serviciul Control și

Monitorizare a Stării Mediului și Salubrizare (un bărbat și două femei) pentru efectuarea

unui conirol pe linia respectării legislației protecției mediului și colectării

deșeurilor.

Unul dintre inspectori

a prezentat o legitimație și s-au recomandat a fi „de la sediu”, fără să indice

exact instituția.

I-am invitat într-un

birou și au cerut documente privind colectarea deșeurilor și salubritatea. Le-am

pus la dispoziție toate documentele solicitate și, totodată, le-am cerut să menționeze

în Registrul Unic de Control faptul că efectuează acest control.

Precizez că inspectorii

nu au solicitat acest registru și, știind că până atunci la orice control s-a efectuat

la societate organele abilitate de control cereau în primul rând acest registru,

I-am dus eu inspectorilor din proprie inițiativă și am insistat să consemneze controlul.

După ce au verificat

documentele puse la dispoziție, unul dintre inspectori a început să completeze o

notă de constatare, ocazie cu care am observat că sunt de la Consiliul Local Sector

că ar exista unele nereguli referitoare la raportările privind deșeurile, la lipsa

unui contract privind dezinsecția și deratizarea, la inexistența unui raport de

analiză a emisiilor și la colectarea selectivă a deșeurilor.

După ce au întocmit

nota de constatare, fără ca aceasta să fie completată la ultimul paragraf care privește

invitația la sediul Primăriei Sector 6 București pentru a prezenta eventuale documente

ce erau lipsă la momentul controlului, au afirmat că s-a încheiat controlul și mi-au

dat nota de constatare pentru a face o copie.

Apoi femeia care

a scris nota de constatare a afirmat că urmează să fim amendați și să alegem noi

una dintre cele patru nereguli pentru care să aplice amenda, spunând totodată că

amenda este cuprinsă între 30.000 și 100.000 RON.

Mi s-a părut o

glumă, mai ales că știam foarte bine că societatea respectă legislația privind protecția

mediului și cea privind deșeurile, având toate avizele necesare și toate contractele

încheiate în acest scop. Precizez că societatea a făcut demersuri pentru protecția

mediului chiar mai mult decât prevede legea.

Le-am mai spus

că sunt totuși pentru prima dată în control la noi, că ar putea să ne lase totuși

un termen pentru îndreptarea neregulilor și că dacă chiar vor să aplice o sancțiune

ar putea da un avertisment.

Precizez că după

ce am fotocopiat nota de constatare, am restituit originalul inspectorilor, iar

doamna care a completat-o, urmare a acelor discuții, a mai adăugat, fără să îmi

spună ceva, în notă termene pentru îndreptare neregulilor de la punctele 1-4 de

la capitolul Concluzii din nota de constatare.

Unul dintre inspectori,

probabil bărbatul, a solicitat o pauză de o țigară și să mergem afară să discutăm

amiabil. Am mers împreună la locul de fumat, unde bărbatul tot insista că sunt nereguli

și că ar dori totuși să ne amendeze, dar nu a avut o atitudine fermă în acest sens,

făcându-ne să înțelegem că ar putea „închide ochii” în schimbul a ceva. Nu le-am

făcut nici un fel de ofertă pentru a nu ne sancționa.

Arăt faptul că

anterior ieșirii la fumoar, bărbatul, însoțit de colegul meu M.A., au făcut o verificare

în curtea punctului de lucru, în magazin și în depozit, inspectorul efectuând și

fotografii. La întoarcerea din acest control ne-a reproșat că suntem în neregulă,

că depozităm deșeurile în containere neomologate, că nu depozităm deșeurile selectiv

- referindu-se la faptul că o folie de plastic era depozitată la un loc cu hârtia.

La revenirea în

birou, doamna care a completat nota de constatare, a pus pe masă un carnet format

A5 având ca antet sigla Consiliului Local Sector 6 sau a Primăriei Sect