ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 06 decembrie 2023

Asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 534 din data de 29.04.2021, Tribunalul București, secția I Penală:

I. În temeiul art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 7 lit. c) din Lg. nr. 78/2000 a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 5 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită (faptă săvârșită în perioada mai 2009 - septembrie 2017 în relația cu S.C. B.).

În temeiul art. 67 alin. (1) și (2) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., a interzis inculpatei pe o durată de 4 ani exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție în cadrul oricărei instituții publice.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (faptă săvârșită în perioada mai 2009 - septembrie 2017 în relația cu S.C. B.).

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., a interzis inculpatei pe o durată de 3 ani exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție în cadrul oricărei instituții publice.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen., a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (faptă săvârșită în perioada octombrie 2009 - mai 2012 în relația cu S.C. C. S.R.L.).

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., a interzis inculpatei pe o durată de 3 ani exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție în cadrul oricărei instituții publice.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 12 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană (faptă săvârșită în perioada iunie 2009 - decembrie 2016).

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. a interzis inculpatei pe o durată de 2 ani exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) și (2) din C. pen., a contopit pedepsele aplicate în cauză în pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 4 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea (2 ani și 8 luni), inculpata A. având de executat pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție în cadrul oricărei instituții publice pe o perioadă de 4 (patru) ani, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen. a scăzut din pedeapsa principală rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatei A. perioada reținerii și a arestului la domiciliu executate în cauză de la data de 21.02.2018 la 14.08.2018.

În temeiul art. 67 alin. (1) și (2) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. a interzis inculpatului pe o durată de 3 ani exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție în cadrul oricărei instituții publice.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență (faptă săvârșită în perioada septembrie 2009 - septembrie 2014 în relația cu S.C. B.).

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. a interzis inculpatului pe o durată de 2 ani exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție în cadrul oricărei instituții publice.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență (faptă săvârșită în perioada octombrie 2009 - mai 2012 în relația cu S.C. C. S.R.L.).

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., a interzis inculpatului pe o durată de 2 ani exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție în cadrul oricărei instituții publice.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 12 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană (faptă săvârșită în perioada ianuarie 2014 - decembrie 2016).

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. a interzis inculpatului pe o durată de 2 ani exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) și (2) din C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin sentință în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea (2 ani 3 luni și 10 zile), inculpatul D. având de executat pedeapsa principală rezultantă de 6 ani 3 luni și 10 zile închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție în cadrul oricărei instituții publice pe o perioadă de 3 (trei) ani, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen., a scăzut din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului D. perioada reținerii executată în cauză de la data de 21.02.2018 la 22.02.2018.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. rap. la art. 289 alin. (3) din C. pen., art. 291 alin. (2) din C. pen. și art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. a confiscat de la inculpata A. suma de 770.156,33 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. rap. la art. 289 alin. (3) din C. pen., art. 291 alin. (2) din C. pen. și art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. a confiscat de la inculpatul D. suma de 687.179,75 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. a menținut măsurile asiguratorii instituite prin ordonanța cu nr. 49/P/2018 din data de 15.03.2021 a PÎCCJ - DNA asupra bunurilor imobile și asupra conturilor bancare deținute de inculpați până la concurența sumelor de 770.156,33 RON în cazul inculpatei A. și până la concurența sumei de 687.179,75 RON în cazul inculpatului D..

Prin decizia penală nr. 1258/A din data de 22.06.2023, Curtea de Apel București, secția I penală a dispus:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpații A. și D. împotriva sentinței penale nr. 534 din data de 29.04.2021 a Tribunalului București, secția I Penală, pronunțate în dosarul nr. x/2018, a desființat, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând, a luat act că prin încheierea din 31.01.2023 a dispus în baza art. 386 din C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice a faptelor, după cum urmează:

I. A descontopit pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală apelată inculpatei A. în pedepse componente.

În baza art. 396 alin. (8) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) (prescripția) din C. proc. pen. cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. și art. 18 din C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal față de A. pentru infracțiunea de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 5 din C. pen. (faptă săvârșită în perioada octombrie 2009 - mai 2012 în relația cu S.C. C. S.R.L.).

În baza art. 396 alin. (7) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 (faptă săvârșită în perioada iunie 2009 - decembrie 2016).

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Lg. nr. 78/2000, a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită (faptă săvârșită în perioada mai 2009 - septembrie 2017 în relația cu S.C. B.).

În baza art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (faptă săvârșită în perioada mai 2009 - septembrie 2017 în relația cu S.C. B.).

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. rap. la art. 38 alin. (1) și (2) din C. pen., a contopit pedepsele aplicate și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa de 2 ani închisoare, inculpata A. având de executat pedeapsa principală rezultantă de 5 ani și 2 luni închisoare.

A menținut pedepsele accesorii și complementare aplicate prin sentința penală apelată pe lângă pedepsele principale și pe lângă pedeapsa principală rezultantă.

În baza baza art. 72 alin. (1) din C. pen., a scăzut din pedeapsa principală rezultantă de 5 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatei A. perioada reținerii și a arestului la domiciliu executate în cauză de la data de 21.02.2018 la 14.08.2018.

II. A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani 3 luni și 10 zile închisoare aplicată prin sentința penală apelată inculpatului D. în pedepse componente.

În baza art. 396 alin. (8) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) (prescripția) din C. proc. pen. cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. și art. 18 din C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul D. pentru infracțiunea de complicitate la luare de mită prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Lg. nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen. (faptă săvârșită în perioada septembrie 2009 - septembrie 2014 în relația cu S.C. B.).

În baza art. 396 alin. (8) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) (prescripția) din C. proc. pen. cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. și art. 18 din C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul D. pentru infracțiunea de complicitate la trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen. (faptă săvârșită în perioada septembrie 2009 - septembrie 2014 în relația cu S.C. B.).

În baza art. 396 alin. (8) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) (prescripția) din C. proc. pen. cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. și art. 18 din C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul D. pentru infracțiunea de complicitate la trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 5 din C. pen. (faptă săvârșită în perioada octombrie 2009 - mai 2012 în relația cu S.C. C. S.R.L.).

În baza art. 396 alin. (7) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul D. pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană prev. de art. 12 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 (faptă săvârșită în perioada ianuarie 2014 - decembrie 2016).

A înlăturat pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpatului.

A constatat că inculpatul D. a fost reținut în cauză de la data de 21.02.2018, ora 19:05 la data de 22.02.2018, ora 19:05.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. rap. la art. 289 alin. (3) din C. pen., art. 291 alin. (2) din C. pen., a confiscat de la inculpata A. suma de 568.384,005 RON.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. rap. la art. 289 alin. (3) din C. pen., art. 291 alin. (2) din C. pen., a confiscat de la inculpatul D. suma de 331.565,815 RON.

În baza art. 268 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 2502 din C. proc. pen. a constatat încetate de drept la data de 28.04.2022 măsurile asigurătorii luate prin ordonanța cu nr. 49/P/2018 din data de 15.03.2021 a P.Î.C.C.J. - D.N.A. asupra bunurilor imobile și asupra conturilor bancare deținute de inculpați.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 20 din legea 78/2000 cu aplicarea art. 249 din C. proc. pen. a dispus luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor imobile și asupra conturilor bancare deținute de inculpați.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța de apel a reținut:

I. Cu privire la inculpata A.:

1.1. În calitate de consilier juridic clasa I principal în cadrul ANAF - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili - Activitatea de Inspecție Fiscală, având atribuțiile prevăzute de fișa postului, în perioada 21 mai - 10 august 2009 a pretins de la societatea E. S.A. sume de bani ce urma a fi încasate periodic ca onorariu în baza unui contract fictiv de prestări servicii de marketing, pentru a-și îndeplini în mod necorespunzător atribuțiile de serviciu ce îi reveneau în calitate de membră a echipei desemnată în baza ordinului de serviciu nr. 1715/21.05.2009 sau în calitate de membră a echipelor de control ce urmau a fi desemnate în viitor să efectueze la societatea B. inspecții fiscale având ca obiect constituirea, înregistrarea și declararea obligațiilor datorate asupra veniturilor salariale de angajator și asigurat, iar în perioada noiembrie 2009 - septembrie 2017 a primit direct sau indirect, prin intermediul membrilor familiei sau a unor persoane din anturajul său, bani și foloase constând în servicii turistice prestate de societatea B. în valoare totală de 784.136,82 RON, pentru a-și îndeplini în mod necorespunzător atribuțiile ce îi reveneau în calitate de membră a echipelor de control desemnate în baza ordinelor nr. 1715/21.05.2009, 275/24.11.2010, 346/16.12.2010, 326/7.04.2015 și 327/7.04.2015.

S-a menționat că instanța de fond a reținut în mod eronat în situația de fapt că în urma controlului societății trebuia să i se restituie TVA, în fapt controlul fiind ulterior rambursării TVA -ului, dar și faptul că inculpata i-ar fi amenințat pe reprezentanții societății cu suspendarea controlului, din același raport final de control rezultând că, în fapt, societatea a solicitat suspendarea controlului, dar nu pentru verificarea contribuțiilor salariale, ci pentru verificarea TVA, impozit pe profit, impozit pe dividende și impozitul de rezidenți. Acesta aspecte sunt importante în ceea ce privește reținerea agravantei prev. de art. 7 lit. c) din legea nr. 78/2000, dar și a circumstanțelor reale de săvârșire a infracțiunilor, care diminuează gravitatea faptei și periculozitatea făptuitorilor.

În concret, deși în fisa postului inculpata avea, printre aribuțiile prevăzute, să înscrie în mod corect și obiectiv în actele de control încheiate datele constatate și să consemneze constatările pe baza datelor și faptelor reale, inculpata nu a consemnat inexistența tuturor statelor de plată a salariilor sau a depunerii lor cu întârziere la ITM, menționând în schimb, în raportul de inspecție fiscală încheiat la 14.12.2009, că a verificat, printre altele, și statele de plată a salariilor și centralizatoarele acestora pentru perioada 01.01.2004-31.12.2008 (f. x dup), concluziile raportului fiind că nu s-au constatat deficiențe cu privire la modul de stabilire a baremurilor de impunere a impozitului pe venituirile din salarii, a modului de aplicare a deducerilor personale și suplimentare.

În ceea ce privește inexistența tuturor statelor de plată a salariilor, Curtea a constatat că acest lucru rezultă din declarațiile martorilor audiați. Astfel, F., directorul economic al societății la data săvârșirii infracțiunilor, martor obiectiv, având în vedere că aceasta nu mai lucra la S.C. E. S.A. la momentul audierii, a arătat că inculpata a găsit o serie de nereguli pe linia de salarizare și a afirmat că îi poate ajuta cu refacerea bazelor de date pe linia de resuse umane.

Declarația martorei G., HR Manager la S.C. E. S.A., audiată fiind la urmărire penală, a arătat în concret situația firmei și anume că, o angajată a societății, H., fie depusese cu întârziere statele la ITM, fie nu le depusese de loc, astfel încât nu corespundeau datele pe care le avea societatea cu datele pe care le avea ANAF. De asemenea, aceeași martoră a arătat că fiul și nora inculpatei trebuia să verifice, ulterior controlului efectuat, dacă statele erau corect întocmite și contribuțiile corect calculate.

De altfel, faptul că la momentul controlului societatea controlată nu a putut pune la dispoziția inculpatei statele de plată complet și corect întocmite, însoțite de dovada că au fost depuse la ITM, rezultă chiar din apărarea inculpaților, care au depus la dosarul de urmărire penală (vol 18 și 19 dup) statele de plată salariați întocmite de fiul și nora inculpatei din perioda verificată. Cu alte cuvinte, din moment ce aceste documente a trebuit a fi întocmite de fiul și nora inculpatei ulterior controlului este evident că acestea nu au existat într-o formă corectă și completă la momentul controlului, inculpata neexercitându-și atribuțiile prevăzute de fișa postului și de lege de a menționa aceste lipsuri în raportul final de control.

Acesta este și motivul pentru care Curtea a înlăturat disp. art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 din încadrarea juridcă a acestei infracțiuni și, implicit și din încadrarea juridică a infracțiunilor de trafic de infleunță.

S-a avut în vedere că prin decizia nr. 2/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție- completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept a arătat că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 78/2000 se aplică doar în ipoteza în care infracțiunea de luare de mită a fost săvârșită de făptuitor în legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia privind constatarea sau sancționarea contravențiilor.

În sarcina inculpatei s-a reținut, prin ordonanța de remediere că inculpata: și-a încălcat atribuțiile de constatare a contravenției prev. de art. 219 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 92/2003, care constă în obligația contribuabilului de a pune la dispoziția organului fiscal registre, evidențe, documente de afaceri și orice alte înscrisuri,și aplicarea sancțiunii corespunzătoare; și-a încălcat atribuțiile de suspendare a inspecției fiscale prev. de art. 2 din Ordinul Președintelui ANAF nr. 708/2006, conform căruia inspecția fiscală poate fi suspendată dacă se ivenște necesitatea remedierii unor deficiențe constatate în timpul inspecției fiscale și care au făcut obiectul unei dispoziții privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală; și-a încălcat atribuțiile de a sesiza și organele de urmărire penală pentru ca acestea să stabilească dacă lipsa documentelor ascunde săvârșirea unor fapte de natură penală, prev. de art. art. 108 din O.G. nr. 92/2003.

În ceea ce privește încălcarea de către incupată a atribuțiilor de constatare a contravenției prev. de art. 219 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 92/2003, care constă în obligația contribuabilului de a pune la dispoziția organului fiscal registre, evidențe, documente de afaceri și orice alte înscrisuri, Curtea a constatat că, din probatoriul administrat, a rezultat că societatea nu a refuzat punerea la dispoziție a statelor de plată a salariilor, ci faptul că acestea erau incomplete sau nedepuse la ITM. Or, în aceste condiții, nu refuzul de a pune la dispoziție ar fi trebuit sancționat ci, eventual și mai ales după aducerea la cunoștință a societății a acestei probleme și acordarea unui termen pentru punerea la dispoziție, inculpata ar fi putut sancționa lipsa acestora documente, iar nu refuzul de a se pune la dispoziție aceste documente.

Astfel, pretinderea și primirea de bani nu s-a realizează în legătură directă cu atribuția persoanei de constatare sau de sancționare a contravenției prevăzute de art. 219 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 92/2003, care constă în refuzul contribuabilului de a pune la dispoziția organului fiscal registre, evidențe, documente de afaceri și orice alte înscrisuri, motiv pentru care, Curtea, fiind ținută în limitele judecății stabilite de procuror, urmează a constata că inculpata nu și-a încălcat obligația prevăzută de lege, astfel cum a fost reținută în actul de sesizare remediat și care ar fi atras aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce privește încălcarea atribuțiilor de suspendare a inspecției fiscale prev. de art. 2 din Ordinul Președintelui ANAF nr. 708/2006, conform căruia inspecția fiscală poate fi suspendată dacă se ivește necesitatea remedierii unor deficiențe constatate în timpul inspecției fiscale și care au făcut obiectul unei dispoziții privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, în primul rând, Curtea a constatat că în decizia nr. 2/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept a arătat, în considerentele deciziei, că atribuția încălcată de făptuitor trebuie să fie prevăzută de lege. Procurorul nu a indicat și nici Curtea nu a identificat textul de lege (act de reglemetare primară) unde inspectorul fiscal are atribuția de a suspenda controlul dacă se ivește necesitatea remedierii unor deficiențe, Ordinul președintelui ANAF nefiind, în mod evident, un act de reglementare primară.

În al doilea rând, această conduită ce se cere de acuzare inculpatei, aceea de a suspenda controlul fiscal, nu reprezenta în concret o amenințare pentru care societatea ar fi fost de acord să plătească mită, având în vedere că, din probatoriul administrat de prima instanță a rezultat că, în fapt, societatea nu era presată de nicio limită de timp pentru finalizarea controlului, având în vedere că, contrar celor susținute în actul de sesizare a instanței, societatea beneficiase deja de rambursarea TVA-ului, controlul fiind ulterior, iar nu anterior rambursării TVA. Apoi, chiar societatea a solicitat suspendarea controlului, solicitare ce a fost admisă, controlul fiind suspendat în perioada 12.08.2009-21.09.2009., dar pentru alte motive decât cele ce țin de contribuțiile salariale.

În ceea ce privește încălcarea de către inculpată a atribuției de a sesiza și organele de urmărire penală, este adevărat că potrivit art. 108 din O.G. nr. 92/2003, organele fiscale au obligația de a sesiza organele de urmărire penală în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecției fiscale și care ar putea întruni elemente constitutive ale unei infracțiuni, dar aceasta nu era atribuția directă a inculpatei, astfel cum s-a indicat în considerentele deciziei nr. 2/2017 de Înalta Curte de Casație și Justiție- completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, ci era, potrivit fișei postului, a șefului de serviciu, căruia inculpata trebuia să-i înainteze propunerea de sesizare organele de urmărire penală în legătură cu constatările efectuate cu ocazia inspecției fiscale. Cu alte cuvinte, inculpata nu avea nici potrivit legii, nici potrivit fișei postului această atribuție de a sesiza ea însăși organele de urmărire penală.

Precizările mai sus amintite referitoare la înlătuarea din încadrarea juridică a disp. art. 7 alin. (1) lit. c) din legea nr. 78/2000 pentru infracțiunea de luare de mită sunt valabile și pentru infracțiunile de trafic de influență, dar și pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului D., motiv pentru care nu au mai fost reluate.

1.în calitate de consilier juridic clasa I principal în cadrul ANAF - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili - Activitatea de Inspecție Fiscală, având atribuțiile prevăzute de fișa postului, în perioada 21 mai - 10 august 2009 inculpata A. a pretins de la societatea E. S.A. sume de bani ce urmau a fi încasate periodic ca onorariu în baza unui contract fictiv de prestări servicii de marketing, lăsând să se creadă că are influență asupra membrilor echipei de control ce efectua o inspecție fiscală la societatea B., parte a holdingului E. S.A., astfel încât îi va determina pe aceștia să nu constate în Raportul de Inspecție Fiscală unele aspecte de nelegalitate în activitatea desfășurată de societate, precum și asupra persoanelor cu funcții de conducere din ANAF astfel încât pe viitor societatea să nu întâmpine dificultăți în relația cu autoritățile fiscale și care în perioada septembrie 2009 - septembrie 2017, în baza solicitării inițiale, a primit direct sau indirect, prin intermediul membrilor familiei sau a unor persoane din anturajul său, bani și foloase constând în servicii turistice prestate de societatea B. în valoare totală de 784.136,82 RON;

2.în calitate de consilier juridic clasa I principal în cadrul ANAF - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili - Activitatea de Inspecție Fiscală, având atribuțiile prevăzute de fișa postului, în perioada 19.10.2009 - 21.12.2009, când la societatea C. S.R.L. o echipă de inspectori fiscali din care făcea parte și inculpata desfășura o inspecție fiscală generală, în baza ordinului de serviciu nr. 2160/14.10.2009, aceasta a pretins sume de bani lăsând să se înțeleagă că are influență asupra persoanelor cu funcții de conducere din ANAF astfel încât pe viitor societatea să nu fie supusă unor controale apreciate de conducerea societății ca fiind "dese și agresive", remiterea sumelor urmând a se face periodic sub forma onorariilor în baza unui contract fictiv de prestări servicii de consultanță financiar - fiscală încheiat cu societatea I. S.R.L. nr. 002/04.01.2010, iar în perioada martie 2010 - mai 2012 a primit indirect suma totală de 115.810 RON, achitată în contul societății I. S.R.L. sub forma onorariilor aferente contractului fictiv de prestări servicii de consultanță financiar - fiscală. .

În ceea ce privește data săvârșirii infracțiunilor de luare de mită și de trafic de influență apărarea a arătat că aceste infracțiuni sunt de consumare anticipată, astfel încât data de la care curge termenul de prescripție a răspunderii penale este data pretinderii, având în vedere că o faptă penală nu poate continua după ce s-a consumat deja și anume până la epuizarea primirii. Apărarea susține că în cauză se pot aplica considerentele deciziei nr. 5/2019 pronunțate de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii, iar apelarea de prima instanță la construcția doctrinară de "unitate naturală colectivă" este nelegală, în lipsa unei reglementări în legea penală a acesteia. În plus, chiar acceptând existența acestei construcții juridice, apărarea susține că ea nu se poate aplica la speța de față, având în vedere lipsa omogenității juridice, unele acte fiind de pretindere, altele de primire.

În ceea ce privește susținerea apărării că, în cauză, se pot aplica considerentele deciziei nr. 5/2019 pronunțate de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii, Curtea nu îi poate da curs, având în vedere că aceasta este aplicabilă infracțiunilor ce constau într-o singură acțiune sau inacțiune și a căror latură obiectivă implică producerea unei pagube/realizarea unui folos necuvenit pe o perioadă de timp, caz în care data săvârșirii infracțiunii și, implicit, data de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii penale nu poate fi alta decât momentul apariției primei pagube ori al obținerii primului folos necuvenit, având în vedere că o infracțiune tip se consideră consumată atunci când toate condițiile din conținutul incriminării sunt întrunite, adică atunci când fapta, în obiectivitatea sa concretă, corespunde perfect obiectivității juridice din textul incriminator.

Astfel, în situația amintită mai sus este firesc ca primirea următoarelor tranșe din prejudiciu să nu aibă relevanță penală, cât timp primirea prejudiciului nu este verbum regens al infracțiunii, ci este doar o cerință esențială atașată laturii obiective.

Or, în ceea ce privește infracțiunile de luare de mită și trafic de influență, doctrina și jurisprundența sunt constante în a aprecia că elementul material al laturii obiective constă într-o acțiune ce se poate realiza prin trei modalități (verbum regens): pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii. Astfel, prin săvârșirea oricăreia din cele trei modalități, infracțiunea se consideră consumată, fiind îndeplinite condițiile din conținutul incriminării, "primirea" nefiind cerința esențială atașată lui verbum regens - "pretinderea", pentru a se considera data săvârșirii infracțiunii data primei primiri, ci este chiar verbum regens, astfel încât data săvârșirii infracțiunii este data ultimei primiri.

În cazul în care sunt săvârșite două din cele cele trei modalități alternative (toate trei nu pot săvârșite cumulativ având în vedere că de facto pretinderea și acceptarea promisiunii se exclud), infracțiunea corespunde perfect obiectivității juridice din textul incriminator, fiind considerată a fi săvârșită atât prin pretindere, cât și prin primire, iar data consumării finale a infracțiunii este data săvârșirii ultimei modalități alternative a elementului obiectiv.

Consumarea anticipată a infracțiunii prin "pretindere", teorie susținută de apărare, ca și teoria unității colective a infracțiunii, susținută de acuzare, aplicabile în cazul în care infracțiunea este săvârșită atât prin "pretindere" cât și prin "primire", ambele teorii doctrinare, nu se exclud una pe alta, în condițiile în care infracțiunile de luare de mită și de trafic de influență se săvârșesc atât prin pretindere cât și prin primire, caz în care data consumării finale a infracțiunii este data săvârșirii ultimei primiri.

Nu se poate reține afirmația inculpaților conform căreia după consumarea "anticipată" a infracțiunii de luare de mită și trafic de influență prin "pretinderea" unui folos necuvenit, nu se mai poate săvârși infracțiunea de luare de mită și prin "primirea" aceluiași folos necuvenit, pentru că ar însemna să se adauge la lege un caz de nepedepsire neprevăzut de lege pentru verbum regens -"primire", prin folosirea unei teorii doctrinare, cea a "consumării anticipate a infracțiunii" (ex. aceeași este situația infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 210 C. pen., în care fiecare modalitate de săvârșire a infracțiunii are relevanță penală, atât recrutarea, cât și transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane în scopul exploatării acesteia).

De asemenea, apărarea susține că prima instanță nu putea să includă în elementul material și actele de primire din perioada sept. 2009 - sept. 2017, cât timp nu a reținut forma continuată/progresivă a infracțiunii, ci o formă "ambigua" a unei unități de infracțiune nereglementată de C. pen.

Această apărare dovedește că, chiar și inculpații, apreciază că fiecare verbum regens poate reprezenta un act material al infracțiunilor de luare de mită și trafic de influență. Or, acuzarea a propus această formă doctrinară a "infracțiunii unice colective" acoperioare pentru ambele variante de săvârșire a infracțiunilor, pretindere și primire, și care este favorabilă inculpaților, având în vedere că chiar dacă atât în cazul unei infracțiuni continuate, cât și în cazul unei infracțiunii unice colective, data de la care curge termenul de prescripție a răspunderii penale este data săvârșirii ultimei "primiri", în cazul infracțiunii unice colective maximul pedepsei nu se poate majora cu cel mult 3 ani ca în cazul infracțiunii continuate.

Pentru aceste motive, Curtea a constatat că prima instanță a reținut în mod corect datele de săvârșire a infracțiunilor, respectiv:

În ceea ce-l privește pe inculpatul D., prima instanță a reținut în mod corect situția de fapt, în sensul că:

În ceea ce privește condițiile de tipicitate ale infracțiunii de luare de mită reținute în sarcina inculpaților, apărarea a susținut că acestea nu sunt îndeplinite.

În ceea ce privește primirea de bani sau foloase necuvenite, apărarea a susținut că acestea li s-ar fi cuvenit în baza contractului nr. x/2014, iar pachetele turistice obținute ulterior expirării contractului nu au nicio legătură cu infracțiunile reținute în sarcina lor.

Curtea, analizând probatoriul administrat, a constatat că relația contractuală dintre S.C. I. S.R.L. și J. a fost una fictivă. În primul rând, Curtea a constatat că inculpata a mers în inspecție fiscală la S.C. B., unde a constatat, conform materialului probator analizat la capitolul dedicat agravantei prev. de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, inexistența unor state de plată sau nedepunerea lor la ITM, aceasta fiind probleme din cadrul S.C. B., iar nu a S.C. J.. Cu toate acestea, pentru a ascunde o stare de incompatibilitate, inculpata a preferat încheierea unui contract între S.C. I. S.R.L. și J., iar nu între S.C. I. S.R.L. și S.C. B.. Cu alte cuvinte, contractul dintre S.C. I. S.R.L. și J. a fost unul fictiv, încheiat pentru o altă societate și cu obiect care este străin de natura înscrisurilor depuse de apărare, astfel cum a observat și prima instanță, aspect pe care nu-l vom mai relua, instanța de apel însușindu-și întru totul această observație.

Apoi este evident, că o muncă de câteva săptămâni sau luni, cât a reieșit din materialul probator administrat că au prestat nora, M., și fiul inculpatei, N., materializată în 3 bibliorafturi, despre care salariații S.C. B. au afirmat că nu a folosit la nimic, nu poate fi recompensată cu suma enormă de 687.179,75 RON, suma facturată conform contratului timp de 5 ani, plătită în numerar sau compensată cu pachete turistice.

Din declațiile martorilor F., G. și O. a rezultat că munca celor doi a fost inutilă, nesemnificativă și plătită disproporționat tocmai pentru că contractul era unul fictiv și reprezenta în fapt acoperirea unor sume de bani și foloase necuvenite inculpaților.

În ceea ce privește pachetele turistice obținute ulterior expirării contractului, în valoare de peste 240.000 RON nu există nicio justificare legală pentru care firma a fost de acord că le acorde inculpatei în lipsa plății acestora. De altfel, în loc să treacă la executarea silită a inculpatei, s-a preferat inițial stornarea facturilor, iar ulterior nu s-au mai emis facturi pentru anul 2017, deși valoarea pachetelor turistice nefacturate a fost de 90.796,04 RON.

Nu se poate reține faptul că, dacă martorul P. nu cunoștea "achiziționarea" pachetelor turistice din perioada 2015-2017 de către inculpată, înseamnă că au fost achiziționate în nume propriu, iar nu cu titlu de mită, având în vedere faptul că mita a fost dată în continuare de societate prin martora F., iar scopul era același, acela de "a proteja" societatea, având în vedere că martora a arătat că au existat probleme cu documentele justificative privind drepturile salariale și ulterior controlului din 2009, problema nefiind rezolvată. A se vedea în același sens și declarația martorei G., acesta fiind motivul pentru care durata mitei excede duratei contractului fictiv.

În ceea ce privește faptul că o parte din pachetele turistice au fost plătite, Curtea a reamintit că de aceste pachete, deși achiziționate pe numele inculpatei, au beneficiat și prietenii, cunoștințele și familia inculpatei, care, din declarațiile inculpaților a reieșit că și-au achitat partea lor, astfel încât există o justificare pentru care există aceste plăți, fără ca acestea să fie făcute de inculpată.

Apărarea a arătat și că aceși bani și foloase au fost acordate ca ajutor pentru tratamentele medicale costisitoare ale inculpatului D., aspect care nu poate fi reținut, în condițiile în care inculpata a depus dovezi privind aceste tratamente în valoare de aprox. 6.000 euro, iar cuantumul total al sumelor de bani și a foloaselor a fost aprox. 150.000 euro, disproporția fiind evidentă.

În ceea ce privește atribuțiile de serviciu încălcate de inculpată, Curtea a arătat că în fișa postului inculpata avea, printre atribuțiile prevăzute, să înscrie în mod corect și obiectiv în actele de control încheiate datele constatate și să consemneze constatările pe baza datelor și faptelor reale. Cu toate acestea, inculpata nu a consemnat inexistența tuturor statelor de plată a salariilor sau a nedepunerii/depunerii lor cu întârziere la ITM, menționând în schimb, în raportul de inspecție fiscală încheiat la 14.12.2009, că a verificat, printre altele, și statele de plată a salariilor și centralizatoarele acestora pentru perioada 01.01.2004-31.12.2008, concluziile raportului fiind că nu s-au constatat deficiențe cu privire la modul de stabilire a baremurilor de impunere a impozitului pe venituirile din salarii, a modului de aplicare a deducerilor personale și suplimentare, ceea ce nu corespundea adevărului.

Astfel, nu se poare reține apărarea inculpatei că ar fi putut solicita aceste declarații de la ITM, deoarece era evident că la ITM nu exista o bază de date corectă și corelată cu balanțele și bilanțurile societății, ceea ce evident a dus la un calcul eronat al contribuțiilor salariale.

Controlul, în ceea ce privește contribuțiile salariale a durat trei luni, apoi a urmat o perioadă de suspendare, pentru ca în ultimele trei luni să se finalizeze și controlul privind TVA, impozitul de dividende și rezidenți. Din acest punct de vedere, Curtea a constatat că inculpata nu și-a încălcat nicio atribuție prevăzută în fișa postului sau în lege, conform căreia controlul nu poate dura mai mult de 6 luni, fără a se lua în calcul perioada suspendării.

Pentru aceste motive, Curtea a constatat că inculpata a primit mita, ascunsă în contractul fictiv de prestări servicii și serviciile turistice, pentru a nu menționa inexistența/inexactitatea tuturor statelor de plată a salariilor sau a nedepunerii/depunerii lor cu întârziere la ITM, menționând în schimb, în raportul de inspecție fiscală încheiat la 14.12.2009, că a verificat, printre altele, și statele de plată a salariilor și centralizatoarele acestora pentru perioada 01.01.2004-31.12.2008, concluziile raportului fiind că nu s-au constatat deficiențe cu privire la modul de stabilire a baremurilor de impunere a impozitului pe venituirile din salarii, a modului de aplicare a deducerilor personale și suplimentare, ceea ce nu corespundea adevărului.

În ceea ce privește condițiile de tipicitate ale infracțiunilor de trafic de influență, atât în legătură cu S.C. C. S.R.L., cât și cu S.C. B., nu se poate reține afirmația apărării conform căreia funcționarii care urma a fi influențați de inculpați nu au fost identificați prin atribuțiile lor, cât timp, în ceea ce privește S.C. B. era vorba de membrii echipei cu care era în control inculpata și de " dl. Q.", persoane ale căror atribuții de serviciu erau identice cu cele ale inculpatei, respectiv directorul avea dreptul să formeze echipele de control și era cel care aproba rapoartele finale de control.

În ceea ce privește S.C. C. S.R.L. funcționarii vizați a fi influențați erau cei care urma a dispune și/sau a face controale la această societate și care aveau, în mod evident, aceleași atribuții cu cele ale șefilor inculpatei, ale inculpatei și ale colegilor săi de echipă și care urma să își îndeplinească "cu indulgență" aceste atribuții.

Nu se poate reține susținea apărării că inculpata ar fi trebuit să fie foarte exactă în a indica reprezentanților societăților dacă e vorba de funcționari ANAF sau DGAMC, pe care apărarea le consideră instituții diferite, având în vedere că toate rapoartele de inspecție fiscală, dar și fișa postului inculpatei poartă antetul ANAF, dar și denumirea Direcției Generale de Administrare Fiscală, creând impresia oricărui observator obiectiv că persoanele care urmau a decide asupra controalelor și care urmau a face controalele erau funcționari ce pot fi denumiți generic și fără a greși, "funcționari ANAF". Din acest punct de vedere, Curtea a apreciat că persoanele traficate erau identificate foarte exact prin funcțiile, locul de muncă și atribuțiile lor de serviciu.

Afirmațiile martorilor F., R., S. conform cărora s-au dat asigurări că controlul se va finaliza favorabil, că totul este cunoscut la nivel de conducere și va fi bine, faptul că au existat controale ulterioare, toate făcute de inculpată, chiar și primirea mitei în tranșe, iar nu o sumă globală pretinsă și primită în timpul controlului (ultimul aspect valabil și pentru S.C. C. SRL) sunt probe suficiente pentru realizarea condițiilor de tipicitate ale infracțiunilor de trafic de influență cu privire la aspectul obiectiv al infracțiunilor.

În ceea ce privește apărările formulate de inculpatul D., Curtea a constatat că prima instanță de judecată nu a adăugat la descrierea acuzației, astfel cum se susține, menționarea anului 2017 în două locuri în sentința penală apelată, ca dată a săvârșirii infracțiunii de complicitate la luare de mită și/sau trafic de influneță, este o eroare materială, instanța de fond reținând corect, la capitolul în drept, data săvârșirii infracțiunilor.

De asemenea, regularizarea actului de sesizare a vizat, în mod firesc, având în vedere obiectului acesteia, pe inculpata A., urmând ca inculpatul D., în calitate de complice, să se raporteze la descrierea faptei autorului, astfel încât nici sub acest aspect instanța de fond nu a depășit limitele sesizării.

În ceea ce privește complicitatea inculpatului D., aceasta este concomitentă infracțiunii de luare de mită săvârșită de inculpata A. sub