ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 04 iunie 2025

Asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 510 din data de 28.04.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul București, secția I Penală a hotărât următoarele:

În baza art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. proc. pen. a condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea 78/2000 și cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În temeiul art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani, calculată conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi.

În temeiul art. 15 alin. (2) din Legea 187/2012, raportat la art. 83 alin. (1) C. pen. 1969 a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare dispuse prin sentința penală nr. 194/06.02.2018 a Tribunalului București, secția I Penală, definitivă prin decizia penală nr. 472/04.04.2018 a Curții de Apel București, secția I Penală și a adăugat pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare la pedeapsa aplicată în prezenta cauză, de 3 ani și 6 luni închisoare, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 399 alin. (1) și (4) C. proc. pen.. a menținut măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul A. prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din data de 11.05.2022.

În temeiul art. 72 C. pen., a dedus durata reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu, de la data de 30.12.2020 la data de 13.05.2022.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.. a obligat inculpatul A. la plata sumei de 3.500 RON (din care suma de 1.496 RON, reprezintă cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție, emis la data de 16.02.2021, în dosarul de urmărire penală nr. 469/P/2020, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului A., sub aspectul săvârșirii de trafic de influență, prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen., rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare, în esență, în fapt, s-a reținut următoarele:

- În data de 19.10.2020 a solicitat, cu sprijinul numitului B. și prin intermediar, suma de 600.000 euro (în două tranșe egale, prima dintre acestea plătibilă de îndată, avansul fiind ulterior scăzut la suma de 200.000 euro) martorului denunțător C., arătând că are influență pe lângă judecătorii Curții de Apel București și că va obține o soluție definitivă de achitare în dosarul în care martorul este judecat pentru comiterea infracțiunii de luare de mită și care la momentul pretinderii se afla în faza de judecății, în fond pe rolul Tribunalului București.

- În data de 23.12.2020 a pretins, prin același intermediar, suma de 400.000 (în două tranșe egale, prima plătibilă imediat) pentru exercitarea influenței pe care o are asupra magistraților judecători, în sensul arătat anterior.

- În data de 29.12.2020 a fost surprins în flagrant primind de la intermediar avansul solicitat în cuantum de 200.000 euro.

Împotriva acestei sentințe penale, au formulat apel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 17/A din data de 13.01.2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a I-a penală, în dosarul nr. x/2021 în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva sentinței penale nr. 510/F din data de 28.04.2023 pronunțate de Tribunalul București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2021.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:

În baza art. 45 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă care se aplică alături de pedeapsa principală rezultantă și care se execută, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. s-a interzis, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, precum și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsă care se execută până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul-intimat-inculpat la plata sumei de 800 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva hotărârii instanței de apel la data de 13 februarie 2025, prin mail, prin avocat a formulat cerere de recurs în casație, inculpatul A. prin care a invocat cazul de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Prin prisma cazului de casare invocat, recurentul a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casație, potrivit art. 440 C. proc. pen., suspendarea executării în temeiul art. 441 C. proc. pen. și admiterea pe fond a recursului în casație, în baza dispozițiilor art. 448 alin. (2) pct. 2 C. proc. pen.

În susținerea cererii de recurs în casație, recurentul a susținut că, deși instanța de apel a constatat nulitatea absolută a înregistrărilor făcute de către martorul colaborator cu încălcarea dispozițiilor legale, cu toate acestea, înregistrările redate în procesele-verbale au rămas la dosarul cauzei, de unde se poate prezuma că aceste informații - obținute în mod nelegal - au fost cunoscute de către judecători și astfel au putut influența raționamentul logico-juridic la stabilirea situației de fapt, chiar dacă în mod formal se consemnează că acestea nu au fost avute în vedere, sub acest aspect, fiind menționată decizia Curții Constituționale prin care se constată că neînlăturarea fizică a probelor nelegal obținute afectează obiectivitatea judecătorului.

Sub un alt aspect, recurentul A. a arătat că, în raport de prevederile art. 291 C. pen., infracțiunea de trafic de influență presupune promisiunea de a interveni pe lângă un funcționar public, având influență reală sau presupusă asupra acestuia.

În speță, persoana condamnată a indus în eroare persoana vătămată pretinzând în mod mincinos că deține calitatea de procuror, or, acesta nu constituie o simplă promisiune de influență, ci o inducere în eroare, care excede infracțiunii de trafic de influență.

În raport de acuzația formulată prin actul de sesizare al instanței, norma de incriminare impune ca, în cazul infracțiunii de trafic de influență, elementul de inducere în eroare a subiectului pasiv să se refere exclusiv la aptitudinea subiectului activ o persoană de a exercita o influență asupra unui funcționar public.

Prin urmare, atât în cazul unei influențe reale sau al unei influențe simulate asupra funcționarului, condiția de tipicitate a acestei infracțiuni este îndeplinită.

Însă, în cauză, se observă că fapta constă în inducerea în eroare a subiectului pasiv, inclusiv cu privire la calitatea de procuror, pe care inculpatul, în mod evident, nu o deține, iar, numai subsecvent acestui fapt se pune în discuție aptitudinea de a exercita o influență reală sau simulată asupra funcționarilor.

Acest element esențial - inducerea în eroare cu privire la deținerea unei calități prezentată în mod mincinos - face ca această faptă să nu poată fi încadrată în tiparul infracțiunii de trafic de influență, în cazul căreia legiuitorul admite posibilitatea unei induceri în eroare, strict cu privire la influență ce poate fi reală sau simulată însă, nu poate fi admisă inducerea în eroare și cu privire la deținerea unei calități oficiale.

Lipsa consimțământului pentru promisiune

Potrivit jurisprudenței pentru existența infracțiunii de trafic de influență este necesar să existe un consimțământ din partea cumpărătorului de influență. În speță, persoana vătămată nu a fost de acord cu suma pretinsă, ceea ce exclude existența unei promisiuni ferme și, implicit a infracțiunii.

Analiza acuzației penale se impune a fi făcută prin urmărirea celor două pretinse acte reunite aceleași acțiuni (potrivit încadrării), respectiv: fapta din data de 19.10.2020, când se impută inculpatului că ar fi pretins suma de 600000 euro cu sprijinul numitului B. și faptele din datele de 23.12.2020 și 29.12.2020 când, de asemenea, se susține că ar fi pretins suma de 400000 euro.

Având în vedere că intermediarul și beneficiarul traficului de influență nu au fost de acord cu pretinsa ofertă și, de asemenea, nici nu au crezut în aptitudinea inculpatului în a-și manifesta influența, persoana condamnată a apreciat că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă a faptei de trafic de influență, fiind necesar nu doar să existe o simplă ofertă de a trafica influența, ci și promisiunea de a trafica influența.

Acțiunile alternative din norma de incriminare prevăzută de art. 291 C. pen. - pretinderea, primirea, acceptarea promisiunii - prezintă relevanță penală numai dacă sunt corelate funcțional cu cele două elemente circumstanțiale afectate subiectului activ respectiv, influența reală sau influența simulată asupra funcționarului, respectiv promisiunea de a-1 determina să acționeze contrar îndatoririlor de serviciu, care se impun a fi realizate cumulativ. În acest sens a arătat că prima instanță, în mod just a stabilit că nu este realizat elementul circumstanțial, respectiv promisiunea de a-l determina pe funcționar să acționeze contrar îndatoririlor de serviciu. Astfel, a arătat că probele administrate în cauză nu relevă la nivelul standardului de efectivitate-dincolo de orice îndoială rezonabilă- aspectul faptic menționat.

Astfel, a arătat că susținerea acuzării în sensul că este realizată această cerință sub forma unei -promisiuni sub condiție...a intervenției pe lângă funcționarul care trebuie...- nu poate fi primită dat fiind că dispoziția normativă este precisă și neechivocă -...promite că îl va determina...Rezultă astfel, că acest substantiv-promisiunea- semnifică faptul că între cei doi agenți (agentul activ ce propune traficarea și agentul cumpărător al influenței) să se realizeze o înțelegere în baza căruia agentul activ să ofere promisiunea de a-și trafica influența.

În cauză, o astfel de înțelegere (ca urmare a refuzului de a primi oferta) lipsește și, cum pentru existența laturii obiective a infracțiunii de trafic de influență prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen., o deosebire semnificativă este reprezentată de acțiunea făptuitorului ca acesta să promită cumpărătorului de influență că îl va determina pe funcționarul public să îndeplinească un act care intră în atribuțiile lui de serviciu.

Realizarea acestei condiții presupune asumarea din partea făptuitorului a obligației, a angajamentului de a-1 determina pe funcționar să adopte o conduită ce formează obiectul vânzării - cumpărării de influență, ceea ce echivalează cu o garantare a reușitei intervenții, iar, în lipsa unei atare promisiuni, fapta de pretindere sau de primire a unei sume de bani sau a altor foloase de către făptuitor nu se încadrează în conținutul laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 291 alin. (1) C. pen.

Un alt aspect ce demonstrează lipsa tipicității obiective este acela că agentul(inculpatul) nu s-a referit la vreun funcționar asupra căruia să exercite influența.

Așa cum susține acuzarea, oferta a fost una extrem de vagă și, de asemenea, nu s-a indicat modalitatea de concretă în care s-ar putea exercita această influență, dincolo de faptul că era absolut improbabil ca destinatarul influenței să aibă nevoie de aceasta, apreciind persoana condamnată că nu rezultă din nicio probă că oferta influenței s-ar fi referit la judecătorii Curții de Apel București, aceasta reprezentând o interpretare lipsită de suport probator a acuzării.

Curtea de Apel București, în conformitate cu art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a dispus comunicarea cererii de recurs în casație formulată de către inculpatul A. cu mențiunea că se pot formula concluzii scrise, în termen de 10 zile, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București la data de 26 martie 2025.

Cu privire la cererea de recurs în casație formulată de către inculpatul A. au fost depuse concluzii scrise, la 07 aprilie 2025, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În esență, a susținut că examinarea criticilor formulate de recurent presupune reanalizarea probelor administrate în cursul procedurilor judiciare care au vizat fondul cauzei și a situației de fapt stabilite cu titlu definitiv prin decizia penală recurată, aspect care rezultă din însăși modalitatea în care au fost concepute motivele de recurs.

S-a arătat că cele criticate de recurent exced analizei instanței de recurs în casație, aspectele invocate neputând fi valorificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen.

Din analiza deciziei penale atacate și din actele dosarului, rezultă că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, fapta reținută în sarcina inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 291 alin. (1) C. proc. pen., constatându-se că ansamblul probator administrat în cauză a demonstrat că fapta există, a fost corect încadrată juridic și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție cerută de lege, iar din această perspectivă criticile acestuia sunt neîntemeiate.

Având în vedere aspectele menționate anterior, în conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., constatând că motivele de recurs în casație formulate de persoana condamnată A. nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., procurorul a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 17/13.01.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Curtea de Apel București.

Dosarul având ca obiect cererea de recurs în casație formulată de către inculpatul A., a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 17 aprilie 2025, stabilindu-se termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., la data de 07 mai 2025, fără citarea părților și fără participarea procurorului și întocmirea de către magistratul asistent a raportului asupra cererii de recurs în casație.

Prin încheierea din 07 mai 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2021, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 17/A din data de 13 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021.

S-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație la completul C8, în compunere de 3 judecători, s-a fixat termen de judecată, în ședință publică, la data de 04 iunie 2025 cu citarea recurentului inculpat și încunoștințarea apărătorului ales al acestuia.

A fost respinsă cererea de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de recurentul inculpat A..

Înalta Curte a apreciat că, cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilității recursului în casație instanța supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului căii de atac.

Referitor la cererea de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de recurentul inculpat A. s-a apreciat ca fiind neîntemeiată întrucât, în contextul admiterii în principiu a prezentei căi extraordinare de atac și a posibilelor soluții pe fondul acesteia, argumentele prezentate în susținerea solicitării analizate nu relevă necesitatea dispunerii măsurii cu caracter excepțional prev. de art. 441 alin. (1) C. proc. pen.

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 07 mai 2025, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

În condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, în raport de încadrarea juridică stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurentul-inculpat A. ca temei al incidenței dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. vizează, în esență, achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, întrucât a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, nefiind îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență deoarece, pe de o parte, inculpatul ar fi indus în eroare subiectul pasiv cu privire la calitatea sa de procuror, iar pe de altă parte nu ar fi existat un acord sau o înțelegere între cumpărătorii de influență și inculpat, ca urmare a refuzului destinatarului ofertei la data de 19.10.2020.

Potrivit art. 291 alin. (1) din C. pen.: Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârșită de către o persoană care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public și care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Înalta Curte reține că elementul material al laturii obiective în cazul traficului de influență constă într-o acțiune care se poate concretiza în trei modalități distincte: pretinderea, primirea sau acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase. Aceste modalități de realizare a elementului material, ce coincid cu cele de la luarea de mită, sunt alternative, infracțiunea consumându-se la comiterea oricăreia dintre ele. În acest context, realizarea a două sau mai multe dintre modalitățile elementului material nu va conduce la reținerea unei pluralități de infracțiuni, după momentul consumării primei dintre acestea nemaiavând importanță penală primirea efectivă a banilor sau foloaselor. Așa fiind, în cazul în care anterior primirii făptuitorul acceptase promisiunea de primire a unor astfel de bunuri, fapta se consumă la momentul acceptării. Nu interesează dacă bunurile sunt și remise efectiv după pretinderea sau acceptarea de promisiuni sau alte foloase.

Pretinderea presupune solicitarea explicită, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, a unor bani sau a altor foloase necuvenite, nefiind necesar ca solicitarea să fie și satisfăcută.

Primirea presupune remiterea directă sau indirectă, pentru sine sau pentru altul, de bani sau alte foloase necuvenite din inițiativa cumpărătorului de influență, ea putându-se realiza în orice modalitate, prin simpla tradițiune a banilor sau valorilor, prin virament bancar sau disimulat, prin încheierea unor contracte.

Acceptarea promisiunii de bani sau a altor foloase necuvenite presupune acordul expres sau tacit (dar neîndoielnic) al făptuitorului referitor la oferta făcută de cumpărătorul de influență, aceasta putându-se realiza atât direct, cât și indirect, pentru sine sau pentru altul.

În cauza de față, starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 291 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, constă în aceea că inculpatul A.:, - la data de 19.10.2020 a solicitat, cu sprijinul martorului D. și prin intermediar, E., denunțătorului F., suma de 600.000 de euro (în două tranșe egale, prima dintre acestea plătibilă de îndată, avansul fiind ulterior scăzut la suma de 200.000 euro), arătând că are influență pe lângă judecătorii Curții de Apel București și promițând că va obține o soluție definitivă de achitare în dosarul în care denunțătorul este judecat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, care la momentul pretinderii se afla în faza de judecății în fond pe rolul Tribunalului București;

- la data de 23.12.2020 a pretins, prin același intermediar E., suma de 400.000 (în două tranșe egale, prima plătibilă imediat) pentru exercitarea influenței pe care o are asupra judecătorilor Curții de Apel București și promițând că va obține o soluție definitivă de achitare, în sensul arătat anterior;

- la data de 29.12.2020 a fost surprins în flagrant primind de la intermediar E. avansul solicitat, în cuantum de 200.000 euro."

Astfel, inculpatul A. a realizat elementul material al laturii obiective al infracțiunii de trafic de influență, a pretins și a primit bani de la denunțător, promițând ca, în schimbul influenței pe care o are asupra judecătorilor Curții de Apel București, să obțină o soluție de achitare în dosarul în care denunțătorul era judecat pentru o faptă de corupție.

Așadar, se constată că modalitățile alternative în care inculpatul A. a realizat activitatea infracțională, pretindere și primire, sunt integrabile unității naturale a infracțiunii (pretindere, realizată în data de 19.10.2020, și în data de 23.12.2020, și primire, la data de 29.12.2020, cu privire la suma de 200.000 euro).

Inculpatul A. a promis în mod ferm și expres obținerea unei soluții de achitare, indicând și funcționarii spre care se va îndrepta traficul de influență, respectiv, judecătorii Curții de Apel București, suficient ca modalitate de referire, funcționari competenți pentru dispunerea unei soluții de achitare într-o cauză penală (… Doamnă, poa’ să-i dea și 100 de ani la…! Nu ne interesează la Tribunal, ne interesează la Curtea de Apel!...’’). Chiar dacă, în mod constant, inculpatul a arătat că, de fapt, face parte dintr-un grup de mai multe persoane care realizează traficul de influență, în permanență, a lăsat să se înțeleagă că personal are influență asupra judecătorilor, chiar prin poziția pe care o avea ca procuror, calitate pe care și-a atribuit-o în mod mincinos (folosind numele unui procuror real). De altfel, toată "regia’’ pe care inculpatul o pune în scenă cu ajutorul martorului D. are această finalitate (asumă inculpatul că ar fi mai probabilă influența asupra judecătorilor din postura de procuror). Astfel, îi dă întâlnire martorei E. în zona din spatele Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Potrivit capturilor video ale camerelor de supraveghere din zonă, la întâlnirea din data de 19.10.2020, inculpatul, în momentul în care E. ajunge la locul stabilit pentru întâlnire, însoțită de D., simulează că ar ieși din clădirea parchetului (intrarea de serviciu). De asemenea, se remarcă și în discuțiile interceptate, inculpatul încearcă să folosească anumite expresii din jargonul organelor de urmărire penală (... vine cu chestii de-astea de pușcăriaș ...’’;, ... nu facem analiza dosarului ...’’, etc.).

De asemenea, în cauză, urmarea imediată s-a produs, fapta săvârșită creând o stare de pericol pentru buna desfășurare a activității instituțiilor publice, în condiții care să asigure încrederea și prestigiul de care trebuie să se bucure judecătorii, legătura de cauzalitate rezultând ex re.

Din punct de vedere subiectiv, inculpatul A. a prevăzut rezultatul faptelor, urmărind producerea lor prin comiterea infracțiunii, ceea ce caracterizează forma de vinovăție a intenției directe (art. 16 alin. (1) lit. a) C. pen.).

În ceea ce privește susținerea inculpatului A. potrivit căreia acțiunile alternative din norma de incriminare prevăzută de art. 291 C. pen. - pretinderea, primirea, acceptarea promisiunii - prezintă relevanță penală numai dacă sunt corelate funcțional cu cele două elemente circumstanțiale afectate subiectului activ respectiv, influența reală sau influența simulată asupra funcționarului, respectiv promisiunea de a-1 determina să acționeze contrar îndatoririlor de serviciu, care se impun a fi realizate cumulativ, precum și a faptului că, în cauză, o astfel de înțelegere (ca urmare a refuzului de a primi oferta), lipsește, trebuie arătat că, pentru existența elementului material și deci a infracțiunii de trafic de influență, nu este necesar ca influența pretinsă să fie reală și nici ca pretinderea banilor sau folosului, acceptarea promisiunii de foloase ori a darurilor să fi fost urmată de executare, adică de satisfacerea pretenției sau de respectarea promisiunii de foloase.

De asemenea, nu este necesar ca actul ce intră în atribuțiile funcționarului să fi fost ori nu efectuat, fiind suficient că s-au primit ori pretins foloase sau că s-au acceptat promisiuni de foloase ori daruri în vederea determinării funcționarului. Împrejurarea că elementul material al infracțiunii de trafic de influență se realizează nu numai prin pretinderea de foloase, ci și prin primirea de foloase sau prin acceptarea de promisiuni, înseamnă că pentru existența acestei infracțiuni este indiferent faptul că inițiativa aparține traficantului sau persoanei interesate ca influența să fie exercitată.

În concret, s-a arătat că, în cauză, raportat la cerința esențială a infracțiunii de trafic de influență care nu presupune existența unei influențe reale a făptuitorului asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, trebuie arătat faptul că recurentul a arătat că are influență asupra judecătorilor de la Curtea de Apel București și că va obține o soluție de achitare în dosarul martorului denunțător. Pentru a întări credința privind capacitatea sa de a interveni, recurentul s-a folosit de o pretinsă calitate a sa de procuror, indicând chiar și un nume sub acest aspect, un nume care și corespunde unei identități reale a unui magistrat, precizând că garanția sa este prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a spori credibilitatea pretinsei sale influențe fiind folosite nume reale.

Din perspectiva fazelor procesual penale, stabilirea situației de fapt pentru determinarea atragerii răspunderii penale a unei persoane reprezintă un proces complex care presupune interpretarea și analizarea coroborată a probelor administrate în mod nemijlocit de către instanțele de judecată și care aparține în mod exclusiv instanțelor de fond, revenind instanței de recurs în casație sarcina ca, în raport de situația de fapt stabilită în mod definitiv, să verifice și, eventual, să restabilească, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, efectuând în privința hotărârii recurate numai un examen de legalitate.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că, prin criticile aduse hotărârii definitive, recurentul-inculpat nu a evidențiat elemente de nelegalitate care să conducă la concluzia că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală fiind neîntemeiată cererea de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 17/A din data de 13 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 17/A din data de 13 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 iunie 2025.