ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. împotriva Deciziei penale nr. 76/A din data de 17 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x privind pe inculpatul A., constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1263/11.11.2021, Tribunalul București, secția I penală, printre altele, a hotărât următoarele:

În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 (cinci) ani după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv s-a interzis inculpatului exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus perioada în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la data de 14.08.2020 la zi.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv pe care a menținut-o.

În temeiul art. 3 și art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, printre alții, și inculpatul A.

Prin Decizia nr. 76/A din 17 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021, s-au decis următoarele:

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de apelantul-inculpai A. împotriva Sentinței penale nr. 1263 din 11.11.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021 pe care a desființat-o în parte și rejudecând:

În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., art. 15 din Legea nr. 143/2002, l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

Prin încheierea din 14 februarie 2023 s-a dispus îndreptarea considerentelor și dispozitivului Deciziei penale nr. 76/A pronunțată la data de 17.01.2023 de către Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul penal nr. x/2021, considerentele și dispozitivul, urmând să menționeze în mod corect perioada dedusă ca fiind executată din pedeapsa aplicată condamnatului A., respectiv de la data de 14.08.2020 și până la data de 05.04.2022.

Curtea de Apel București, analizând situația inculpatului A., a reținut că fapta acestuia a constat în aceea că, la data de 13.08.2020, a deținut în vederea vânzării, la adresa din mun. București, str. x, cantitatea totală netă de 427,45 grame pulbere ce conține heroină, drog de mare risc inclus în Tabelul - Anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000, în amestec cu cofeină (potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. x din 13.11.2020 întocmit de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române), și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen.

Având în vedere că inculpatul A. a săvârșit fapta din prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie, au fost reținute la încadrarea juridică și prevederile art. 41 alin. (1) C. pen.

Instanța a admis apelul inculpatului A. doar în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2002 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu consecința înjumătățirii pedepsei față de cea aplicată de prima instanță, menținând neschimbate toate celelalte dispoziții în privința acesteia.

Hotărârea din apel a fost comunicată la 20 ianuarie 2023 Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală. Data până la care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală avea posibilitatea de declarare a recursului în casație este 20 februarie 2023, inclusiv.

Împotriva hotărârii instanței de apel, a declarat recurs în casație, la data de 3 februarie 2023, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, prin procuror șef-secție, prin adresa nr. x/2023, invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., motivele fiind înregistrate la data de 6 februarie 2023.

În motivarea recursului în casație, s-a arătat că potrivit art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi. Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 15 din Legea nr. 143/2000, persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2 - 9, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. De asemenea, conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) (...) în caz de condamnare limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime.

În continuare, s-a susținut că potrivit art. 43 alin. (5) C. pen., dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate. Conform art. 79 alin. (3) C. pen., când în cazul aceleași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1) după care limitele de pedeapsă se majorează conform alin. (2).

Aplicând aceste dispoziții, limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită (5 ani - 12 ani închisoare) reducându-se devin, pe rând, 2 ani și 6 luni - 6 ani închisoare, apoi 1 an și 8 luni - 4 ani închisoare, limite care, ulterior fiind majorate potrivit dispozițiilor privind recidiva postexecutorie, devin, în final, 2 ani și 6 luni - 6 ani închisoare.

Rezulta așadar că pedeapsa de 2 ani de închisoare aplicată de instanța de apel este sub minimul special prevăzut de lege de 2 ani și 6 luni închisoare.

Prin încheierea din 03 octombrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, împotriva Deciziei penale nr. 76/A din 17 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021.

S-a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători. S-a acordat termen la data de 17 octombrie 2023, cu citarea intimatului inculpat A. și încunoștiințarea apărătorul ales al inculpatului și, în cazul în care nu confirmă prezența, se emite adresă la Baroul București pentru asigurarea asistenței juridice obligatorii.

Examinând cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte a constatat că aceasta îndeplinește cerința prevăzută de art. 434 C. proc. pen., Decizia penală nr. 76/A din 17 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac. De asemenea, cererea de recurs în casație întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele procurorului care a exercitat calea de atac și organul judiciar din care face parte, hotărârea atacată, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea extraordinară de atac, care este, de asemenea, promovată în termen legal. De asemenea, s-a constatat că și condiția reglementată de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. este îndeplinită de calea de atac promovată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, acesta invocând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., cu argumentarea că pedeapsa de 2 ani de închisoare aplicată de instanța de apel este sub minimul special prevăzut de lege de 2 ani și 6 luni închisoare.

Analizând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. împotriva Deciziei penale nr. 76/A din data de 17 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x privind pe inculpatul A., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Definind scopul recursului în casație, art. 433 din C. proc. pen. abilitează instanța competentă - Înalta Curte de Casație și Justiție - să examineze deciziile atacate sub toate aspectele de legalitate și să sancționeze, prin casare, orice nelegalitate a acestora, desigur cu observarea cazurilor de casare strict și limitativ enumerate la art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În cauza de față, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a formulat recurs în casație, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, referitor la pedeapsa aplicată inculpatului A., în sensul că pedeapsa de 2 ani de închisoare aplicată de instanța de apel este sub minimul special prevăzut de lege de 2 ani și 6 luni închisoare.

Înalta Curte reamintește că este motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, aplicarea unei pedepse principale care se încadrează în alte limite decât cele prevăzute de lege. De asemenea, constituie motiv de casare stabilirea pedepsei sub sau peste limitele prevăzute de lege în cazul reținerii circumstanțelor atenuante și, respectiv a circumstanțelor agravante sau nerespectarea dispozițiilor prevăzute de lege pentru stabilirea pedepsei în caz de pluralitate de infracțiuni ori infracțiune continuată. Cazul de casare analizat poate privi și aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Așadar, Înalta Curte reține că prin Sentința penală nr. 1263 din 11 noiembrie 2021, Tribunalul București, secția I penală, printre altele, în temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 43 alin. (5) din C. pen. a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

Prin Decizia nr. 76/A din 17 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2021, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de apelantul-inculpat A. împotriva Sentinței penale nr. 1263 din 11.11.2021, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, pe care a desființat-o în parte și rejudecând, în temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., art. 15 din Legea nr. 143/2002, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

Înalta Curte reține că potrivit art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi. Dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000, persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2 - 9, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

De asemenea, conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) din C. proc. pen. în caz de condamnare limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar potrivit art. 43 alin. (5) din C. pen., dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.

Conform art. 79 alin. (3) din C. pen., când în cazul aceleași infracțiuni sunt incidente una sau mai multe cauze de reducere a pedepsei și una sau mai multe cauze de majorare a pedepsei, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc conform alin. (1) după care limitele de pedeapsă se majorează conform alin. (2).

Astfel, Înalta Curte reține că limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, respectiv de la 5 ani la 12 ani închisoare, reduse la jumătate conform art. 15 din Legea nr. 143/2000, devin de la 2 ani și 6 luni la 6 ani închisoare, iar urmare aplicării art. 396 alin. (10) din C. pen., reduse cu o treime, devin de la 1 an și 8 luni închisoare la 4 ani închisoare, limite care, fiind majorate potrivit dispozițiilor privind recidiva postexecutorie prev. de art. 43 alin. (5) din C. pen., devin, în final, de la 2 ani și 6 luni la 6 ani închisoare. Prin urmare, pedeapsa de 2 ani de închisoare aplicată de instanța de apel este sub minimul special prevăzut de lege, respectiv minimul de 2 ani și 6 luni închisoare.

Înalta Curte constată că pedeapsa principală de 2 ani închisoare penală aplicată inculpatului A. de către instanța de apel este o pedeapsă nelegală, fiind aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv sub minimul prevăzut de lege, motiv pentru care instanța de recurs constată incidența cazului de casare invocat, reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., cu consecința admiterii recursului în casație promovat și casării deciziei pronunțate.

Cu alte cuvinte, instanța de apel nu putea să stabilească pedeapsa principală de 2 ani închisoare, având în vedere că limitele minime speciale ale pedepsei prevăd pedeapsa de la 2 ani și 6 luni închisoare.

Așadar, având în vedere aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte constată că instanța de apel urmează a verifica și aprecia dacă în aceste condiții sunt îndeplinite și condițiile privind acordarea liberării condiționate, în speță, fiind vorba despre un caz atipic de anulare a acestui beneficiu raportat la situația că prin Sentința penală nr. 698 din 15.03.2023, pronunțată de Judecătoria Sector 4, inculpatul A. a fost liberat condiționat.

În jurisprudența instanței supreme s-a statuat că problematica legalității unei pedepse nu poate fi analizată doar sub aspectul particular al felului ori limitelor speciale ale pedepsei principale, deoarece, în procesul penal, sancțiunea nu poate fi aplicată în afara unui regim expres prevăzut de lege ori cu depășirea exigențelor normative ale unui anumit mod de executare. Încălcarea dispozițiilor legale relative la aceste din urmă elemente ale regimului sancționator plasează acest regim și, implicit, pedeapsa aplicată, în afara limitelor determinate de legiuitor și justifică intervenția instanței în calea extraordinară de atac (Decizia nr. 143/RC din data de 23 aprilie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Decizia nr. 522/RC din data de 25 noiembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Înalta Curte apreciază că această nelegalitate nu poate fi suplinită sub nicio formă în calea extraordinară a recursului în casație. A admite ipoteza contrară ar echivala cu privarea părților la accesul efectiv la o cale de atac, contrar exigențelor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În considerarea acestor exigențe, unicul remediu pentru a asigura o judecată efectivă este trimiterea cauzei spre rejudecare. Înalta Curte consideră că o analiză concretă, bazată pe întreg sistemul de individualizare judiciară a unei sancțiuni, se impune a fi efectuată de o instanță ce se găsește într-o cale ordinară de atac, sens în care în funcție și de jurisprudența constantă a instanței supreme care, atunci când constată necesitatea de apelare la astfel de operațiuni ce reclamă aprecieri din partea judecătorului, recurge la formula dispunerii rejudecării laturii penale a cauzei de către o astfel de instanță, va proceda în consecință și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel București.

De asemenea, soluția se impune relativ la cele ce preced, la care se adaugă garantarea respectării dreptului la două grade de jurisdicție în materie penală consacrat de art. 2, Protocol 7 CEDO, în caz contrar, Înalta Curte consideră că, în speță, privarea de un al doilea grad de jurisdicție ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 par. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, dreptul la un proces echitabil fiind în strânsă legătură cu dreptul la dublul grad de jurisdicție în materie penală. În același sens este și jurisprudența CEDO, cauza Grecu contra România din 30 noiembrie 2006, în care Curtea Europeană a constatat că recurentul a fost lipsit de dreptul de a i se examina cauza penală în două grade de jurisdicție, ceea ce a atras încălcarea art. 2 al Protocolului nr. 7 la Convenție.

Raportat la toate considerentele anterior expuse, la cazul de casare incident și la dispozițiile art. 449 alin. (4) din C. proc. pen., această etapă va fi limitată la motivele pentru care s-a dispus casarea și rejudecarea cauzei, respectiv tratarea tuturor elementelor ce vizează regimul sancționator incident pentru inculpatul A.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. împotriva Deciziei penale nr. 76/A din data de 17 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x privind pe inculpatul A.

Va casa, în parte, decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Va menține celelalte dispozițiile ale deciziei penale recurate care nu sunt contrare prezentei.

Potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. împotriva Deciziei penale nr. 76/A din data de 17 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x privind pe inculpatul A.

Casează, în parte, decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Menține celelalte dispozițiile ale deciziei penale recurate care nu sunt contrare prezentei.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28 noiembrie 2023.

GGC - ED