ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 28 mai 2025

Deliberând asupra cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1338 din 31.10.2024, Tribunalul București, secția I Penală a dispus:

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. cu referire la art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. și art. 41 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 3 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat), conform art. 65 alin. (3) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate va fi executată sau considerată ca executată.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpat prin încheierea nr. 70/B. din data de 27.02.2024 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. x/2024, măsură menținută succesiv de către instanța.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen., a dedus din pedeapsa închisorii pronunțate prevenția de la data de la 24.01.2024 la 27.02.2024.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea 143/2000 raportat la art. 112 lit. f) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri: 0,24 grame cocaină în amestec cu fenacetină și cofeină, depusă la IGPR-DCJSEO cu dovada seria x/12.01.2024; 1,13 grame cocaină, levamisol și tropocaină, depusă la IGPR-DCJSEO,cu dovada seria x/31.01.2024 .

În baza art. 17 alin. (1) din Legea 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, s-a dispus distrugerea, cu păstrarea de contraprobe, a drogurilor de mare risc confiscate de la inculpat.

S-a constatat că au fost restituite în 11.04.2024, inculpatului A., bunurile ridicate cu ocazia percheziției domiciliare, respectiv: un telefon mobil 1; un telefon mobil 2.

În baza art. 7 din legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpați în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Prin decizia penală nr. 349/A din 12 martie 2025, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza I din C. proc. pen., a respins, ca tardiv, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1338/31.10.2024, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală în dosarul nr. x/2024.

Împotriva deciziei penale nr. 349/A din 12 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală a formulat recurs în casație inculpatul A..

Inculpatul și-a întemeiat în drept cererea de recurs în casație pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 1, 7 și 12 din C. proc. pen., fără a motiva incidența acestor cazuri de casare, invocând, în esență, că instanța de apel, în mod greșit, a respins calea de atac ca tardivă, deși acesta a formulat apel în termen.

În susținerea cererii de recurs în casație, inculpatul a reiterat criticile invocate în calea de atac a apelului cu privire la nemotivarea sentinței de către instanța de fond și a făcut referiri la materialul probator care, în opinia sa, nu ar susține soluția de condamnare.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 434 din C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanțe de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Nu pot fi atacate cu recurs în casație:

a) hotărârile de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire;

b) hotărârile de respingere a cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă;

c) hotărârile pronunțate în materia executării pedepselor;

d) hotărârile pronunțate în materia reabilitării;

Art. 435. Termenul de declarare a recursului în casație. - Recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Art. 437. Motivarea recursului în casație. - (1) Cererea de recurs în casație se formulează în scris și va cuprinde:

a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului sau, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte;

b) indicarea hotărârii care se atacă;

c) indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora;

d) semnătura persoanei care exercită recursul în casație și/sau semnătura avocatului.

(2) La cerere se anexează toate înscrisurile invocate în motivarea acesteia.

Art. 438. Cazurile în care se poate face recurs în casație. - (1) Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri:

(2) Cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

(3) În cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Art. 440 din C. proc. pen. prevede că instanța dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen. care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casație, termenul de declarare, părțile ce pot formula calea de atac, motivarea recursului în casație, precum și cazurile în care se poate formula.

Potrivit art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1), (2) și (6), art. 437 și 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Din examinarea cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., se constată că aceasta este inadmisibilă.

Potrivit art. 436 alin. (6) din C. proc. pen., decizia instanței de apel prin care a fost respins apelul nu poate fi atacată cu recurs în casație de persoanele care nu au exercitat calea de atac a apelului ori când apelul acestora a fost retras.

În acest context, se constată că instanța de apel a respins, ca tardiv, apelul fără a realiza o analiză pe fondul acestuia. Înalta Curte constată că inculpatul a exercitat omisso medio calea de atac a recursului în casație cu privire la decizia instanței de apel de respingere a căii de atac ca tardivă, apelul formulat în cauză fiind considerat inexistent.

De asemenea, potrivit art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., cererea de recurs în casație se formulează în scris și va cuprinde indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora.

Inculpatul A. a invocat în mod formal cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1, 7 și 12 din C. proc. pen. fără a motiva în vreun fel incidența acestor cazuri.

Invocarea unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Astfel, se reține că susținerile inculpatului nu se circumscriu cazurilor de casare invocate.

Față de aceste aspecte, instanța urmează ca, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., să respingă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 349/A din data de 12 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 349/A din data de 12 martie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2025.