ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 17/14.02.2022 pronunțată în dosarul penal nr. x/2020, Tribunalul Brăila, printre altele, a respins ca netemeinice apărările inculpatului A. cu privire la nulitatea și excluderea unor probe din punct de vedere al principiului loialității și a provocării de către agenții statului.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 54 din C. pen. și art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 270 alin. (1) în referire la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (republicată), cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 (republicată), a fost condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă în forma calificată.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 54 din C. pen. și art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, ce a fost sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă de 6 ani închisoare, astfel încât s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa principală rezultantă de 9 ani închisoare în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., art. 67 alin. (2) din C. pen. și art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., art. 54 din C. pen., raportat la art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsă care să se execute din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a arestului la domiciliu luată față de inculpatul A. prin Decizia penală nr. 157/C/20.05.2021 a Curții de Apel Galați, cu aceleași obligații dispuse de instanța de judecată.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., măsura preventivă a arestului la domiciliu încetează de drept la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare a inculpatului.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., raportat la art. 72 din C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reținerii de 24 de ore în perioada 14.08.2020 ora 07:30 - 15.08.2020 ora 07:30, durata arestului preventiv de la data de 14.08.2020 la data de 20.05.2021 inclusiv, precum și durata arestului la domiciliu de la data de 20.05.2021 la zi.

În baza art. (2) alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatei, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 54 din C. pen. și art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 270 alin. (1) în referire la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (republicată), cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006 (republicată) și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnată inculpata B. la pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă în forma calificată.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatei, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 54 din C. pen. și art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. (dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale, dispunându-se ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, ce a fost sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, astfel încât s-a aplicat inculpatei B. pedeapsa principală rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., art. 67 alin. (2) din C. pen. și art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., art. 54 din C. pen., raportat la art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., s-a interzis inculpatei, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsă care să se execute din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpata B. prin Decizia penală nr. 393/C/15.12.2021 a Curții de Apel Galați, cu aceleași obligații dispuse de instanța de judecată.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., măsura preventivă a controlului judiciar încetează de drept la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare a inculpatei.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., raportat la art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei B. durata reținerii de 24 de ore în perioada 14.08.2020 ora 06:30 - 15.08.2020 ora 06:30, durata arestului preventiv de la data de 14.08.2020 la data de 22.04.2021 inclusiv, precum și durata arestului la domiciliu de la data de 22.04.2021 la data de 15.12.2021 inclusiv.

În baza art. (2) alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 54 din C. pen. și art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa principală de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărarea și deținerea de droguri de risc pentru consum propriu.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 1 an, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 54 din C. pen. și art. 65 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor civile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, ce a fost sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă de 6 luni închisoare, astfel încât s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa principală rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., art. 67 alin. (1) și (2) din C. pen. și art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., raportat la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., art. 54 din C. pen., raportat la art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsă ce se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., s-a menținut măsura preventivă a arestului la domiciliu luată față de inculpatul C. prin Decizia penală nr. 157/C/20.05.2021 a Curții de Apel Galați, cu aceleași obligații dispuse de instanța de judecată.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., măsura preventivă a arestului la domiciliu încetează de drept la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătorești de condamnare a inculpatului.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., raportat la art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C. durata reținerii de 24 de ore în perioada 14.08.2020 ora 08:00 - 15.08.2020 ora 08:00, durata arestului preventiv de la data de 14.08.2020 la data de 20.05.2021 inclusiv, precum și durata arestului la domiciliu de la data de 20.05.2021 la zi.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., în referire la art. 1357 din C. civ. și art. 1382 din C. civ., s-a admis acțiunea civilă astfel cum a fost formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Vămilor - Direcția Regională a Finanțelor Publice Galați și în consecință:

Au fost obligați inculpații A. și B., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 58.173 RON reprezentând drepturi de import, la care s-au adăugat accesorii calculate în continuare de la data de 14.08.2020 până la data plății efective a debitului principal, conform prevederilor C. proc. fisc.

În baza art. 1121 din C. pen., s-a dispus confiscarea extinsă cu privire la suma de 66.070 RON ridicată de la inculpatul A. cu ocazia flagrantului și percheziției domiciliare, depusă la D. (dosar urmărire penală fila x).

În baza art. 16 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor sume de bani dobândite de inculpați prin comiterea infracțiunilor:

- suma de 1.640 euro ridicată de la inculpatul A. cu ocazia flagrantului și percheziției domiciliare, depusă la D. (dosar urmărire penală fila x);

- sumele de 600 euro și 3.460 RON ridicate de la inculpatul C. cu ocazia flagrantului și percheziției domiciliare, depuse la D. (dosar urmărire penală fila x);

- suma de 500 RON obținută de inculpatul C. în cadrul operațiunii de cumpărare autorizată de droguri din data de 30 iulie 2020;

- suma de 500 RON obținută de inculpatul C. în cadrul operațiunii de cumpărare autorizată de droguri din data de 21 iulie 2020.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., în referire la art. 249 alin. (1) din C. proc. pen. s-a constatat că subzistă temeiurile pentru care au fost luate măsurile asiguratorii față de inculpații A. și C. și s-au menținut măsurile asiguratorii dispuse în cursul urmăririi penale, prin ordonanțele din data de 14.08.2020 ale DIICOT - Biroul Teritorial Brăila prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra următoarelor sume de bani:

- 66.070 RON și 1640 euro aparținând inculpatului A. (sume depuse la D. cu chitanțele nr. x din data de 18.08.2020 și nr. x din data de 18.08.2020);

- 3.460 RON și 600 euro aparținând inculpatului C. (sume depuse la D. cu chitanța nr. x din data de 18.08.2020 și nr. x din data de 18.08.2020).

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, în referire la art. 574 lit. d) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., a dispus confiscarea de la inculpați și distrugerea cu păstrarea de contraprobe în ceea ce privește drogurile, a următoarelor substanțe rămase în urma analizelor de laborator:

- cantitatea de 0,75 grame pulbere care conține cocaină, rămasă în urma efectuării analizelor de laborator, aflată în custodia organelor de cercetare penală, fiind depusă la Camera de Corpuri Delicte a IGPR - DCJSEO, cu dovada seria/nr. x/08.10.2020 (inculpat C. - x, din data de 04.09.2020 - fila x);

- cantitatea de 0,1 grame pulbere care conține cocaină, rămasă în urma efectuării analizelor de laborator, aflată în custodia organelor de cercetare penală, fiind depusă la Camera de Corpuri Delicte a IPJ Constanța, cu dovada seria/nr. x/30.09.2020 (inculpat C. - x, din data de 17.08.2020 - fila x);

- cantitatea de 9,56 grame pulbere care conține cocaină rămasă în urma efectuării analizelor de laborator, aflată în custodia organelor de cercetare penală, fiind depusă la Camera de Corpuri Delicte a IGPR - DCJSEO, cu dovada seria/nr. x/08.10.2020 (inculpat C. - x, din data de 04.09.2020 - fila x);

- cantitatea de 39,79 grame pulbere care conține cocaină (proba nr. 1), și cantitatea de 5,59 grame pulbere care conține cocaină rămase în urma efectuării analizelor de laborator, aflată în custodia organelor de cercetare penală, fiind depuse la Camera de Corpuri Delicte a IGPR - DCJSEO, cu dovada seria/nr. x/08.10.2020 (inculpat A. - x, din data de 04.09.2020 - fila x);

- cantitatea de 2,51 grame pulbere care conține cocaină, rămasă în urma efectuării analizelor de laborator, aflată în custodia organelor de cercetare penală, fiind depusă la Camera de Corpuri Delicte a IGPR - DCJSEO, cu dovada seria/nr. x/08.10.2020 (inculpat C. - x, din data de 04.09.2020 - fila x).

În baza art. 112 lit. b) din C. pen. cu referire la art. 574 lit. b) din C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpați a următoarelor telefoane mobile, folosite la comiterea infracțiunilor, bunuri aflate în custodia organelor de cercetare penală:

- un telefon mobil marca x, cu seria x nr. - x, ridicat de la inculpatul C.;

- un telefon mobil marca x, cu seriile - IMEI x și IMEI x, ridicat de la inculpatul A.;

- un telefon mobil marca x cu seria x nr. - x, ridicat de la inculpata B.

În baza art. 112 lit. f) din C. pen., s-a dispus măsura confiscării speciale cu privire la următoarele cantități de țigări:

- cantitatea de 4560 de pachete de țigări ridicată în urma efectuării percheziției de la inculpații A. și B. (4110 pachete țigări x și 450 pachete țigări y) depusă la Inspectoratul de Poliție Județean Brăila - Camera de Corpuri Delicte, cu dovada nr. x/31 august 2020, fiind încălcate dispozițiile legale privind comercializarea și deținerea acestei categorii de bunuri (dosar urmărire penală fila x).

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel, printre alții, inculpații A., C. și B.

Prin Decizia penală nr. 186/A din data de 10 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, printre altele, s-au admis apelurile declarate de apelanții inculpați A., B. și C.

S-a desființat în parte Sentința penală nr. 17/14.02.2022 a Tribunalului Brăila și, în rejudecare:

S-au înlăturat dispozițiile privind condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, dispozițiile privind condamnarea inculpaților A. și B. pentru săvârșirea infracțiunilor de contrabandă prevăzută de Legea nr. 86/2006, precum și dispozițiile prin care s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpaților A. și B.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. în referire la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și comercializare în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, în forma continuată, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. , cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a arestului la domiciliu luată față de inculpatul A.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reținerii, a arestului preventiv, precum și durata arestului la domiciliu de la data de 14.08.2020 la zi.

S-a menținut dispoziția privind condamnarea inculpatei B. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

A fost condamnată inculpata B. la o pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și comercializare în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, în forma continuată, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. , cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale aplicate inculpatei, urmând ca aceasta să execute o pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară și cea accesorie, aplicate pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpată.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei B. durata reținerii, a arestului preventiv, precum și durata arestului la domiciliu de la data de 14.08.2020 la data de 15.12.2021.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de la 4 ani închisoare, la 3 ani și 4 luni închisoare.

S-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare și deținere de droguri de risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., de la 6 luni închisoare la 3 luni închisoare.

S-a redus pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului C., de 4 ani și 2 luni închisoare la 3 ani și 5 luni închisoare.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpat.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C. durata reținerii, a arestului preventiv, precum și durata arestului la domiciliu de la data de 14.08.2020 la data de 14.07.2022.

*****

Împotriva Deciziei penale nr. 186/A din data de 10 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, au declarat recurs în casație inculpații A., B. și C.

În esență, prin cererile de recurs în casație, recurenții, prin apărător ales, au solicitat admiterea recursurilor în casație, casarea în parte a hotărârii atacate și rejudecând, în principal, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., în subsidiar lit. b) a aceluiași articol, să se dispună achitarea recurenților A. și B. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și comercializare în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, în formă continuată, iar în subsidiar condamnarea recurenților pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și comercializare în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, în formă continuată la o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum sub minimul pedepsei, având în vedere dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Recurentul C. a solicitat admiterea recursului în casație, casarea în parte a deciziei recurate și în rejudecare să se dispună condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată și cumpărare și deținere de droguri de risc pentru consum propriu la o pedeapsă cu închisoarea într-un cuantum sub minimul pedepsei, având în vedere dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, iar ca modalitate de executare să se dispună suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Toți recurenții au solicitat suspendarea executării hotărârii până la soluționarea pe fond a recursurilor în casație.

Recurenții au invocat cazurile de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 din C. proc. pen.

I. Cu referire la cel întemeiat pe pct. 7, recurenții au invocat ca motive circumscrise acestuia următoarele:

a) nelegala compunere a completului de judecată în primă instanță, deoarece hotărârea a fost pronunțată de către un alt judecător decât cel care a exercitat funcția de judecător de cameră preliminară, motiv invocat de către toți recurenții.

Au susținut că hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate absolută, având în vedere nelegalitatea compunerii completului de judecată, fiind incident un caz de nulitate prevăzut de lege, art. 346 alin. (7) din C. proc. pen. instituind obligația ca judecata cauzei să se desfășoare de către judecătorul care a dispus începerea judecății în cursul procedurii de cameră preliminară, însă întreaga judecată desfășurată în fața primei instanțe s-a realizat de un judecător incompatibil și cu încălcarea regulilor de compunere a completului de judecată. Prin urmare, este incidenta o situate de nulitate relativă care impune trimiterea cauzei în vederea rejudecării. Au făcut trimitere la Deciziile CCR nr. 552/2015, nr. 663/2014, nr. 353/2015 și nr. 901/2015.

b) lipsa situației premisă, element de tipicitate al infracțiunii prevăzută de 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. , motiv invocat de recurenții A. și B.

Au motivat recurenții că fapta de a achiziționa și de a deține mai puțin de 10.000 de pachete de țigări fără timbru fiscal emis de autoritățile române nu este o faptă penală sancționată de art. 270 alin. (3) din C. vamal, aceasta fiind interpretarea corectă a Deciziei nr. 32 din 11 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, iar o interpretare în sens contrar, pe lângă faptul că încalcă dispozițiile art. 449 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. , în opinia apărării, conduce la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 270 alin. (3) din C. vamal. Astfel, raportându-se la dispozițiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. , recurenții inculpați au susținut că au fost condamnați pentru o faptă care nu se regăsește în conținutul constitutiv al infracțiunii reglementate de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, ci reprezintă contravenție, conform art. 449 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. , întrucât cantitatea reținută în rechizitoriu este mai mica de 10.000 pachete de țigări, în funcție de fiecare act material în parte.

Au menționat recurenții că achiziționarea de țigări, cunoscând că provin din contrabandă, nu este prevăzută ca modalitate de săvârșire a infracțiunii de contrabandă reglementată de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, iar, pe de altă parte, raportat la cantitate, fapta este dezincriminată prin dispozițiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. și, în atare situație, nici actele ulterioare acestei acțiuni, respectiv transportul, depozitarea, oferirea gratuit spre consum sau revânzarea, nu constituie modalități de săvârșire a infracțiunii asimilate infracțiunii de contrabandă.

Principiul neutralității fiscale și împrejurarea că o persoană care deține bunuri în interiorul Uniunii Europene, indiferent de modalitatea de dobândire, datorează taxe și impozite, nu conduc și la reținerea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, deoarece mărfurile ar fi devenit purtătoare de taxe și impozite în urma comiterii infracțiunii inițiale de contrabandă prin care au fost introduse în țară, total independent de acțiunile ulterioare ale inculpaților.

Prin Decizia nr. 176/2022 Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 care reglementează infracțiunea de contrabandă asimilată, iar prin O.U.G. nr. 85/2022 a fost pus în acord textul art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României cu Decizia CCR nr. 176/2022, motiv invocat de recurenții A. și B.

În acest sens, recurenții au susținut că infracțiunea prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul vamal nu reglementează situația țigaretelor introduse în țară ca urmare a săvârșirii infracțiunii de contrabandă, ci are în vedere exclusiv situația țigaretelor produse fără forme legale în afara antrepozitului fiscal din România sau cele scoase fără forme legale dintr-un antrepozit fiscal din România. Au apreciat că nici norma generală și nici norma specială nu au natura unei infracțiuni complexe absorbante prin raportare la infracțiunea de deținere în afara antrepozitului fiscal, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. În opinia recurenților, această infracțiune distinctă continuă să se aplice și ulterior Deciziei nr. 176/2022 a Curții Constituționale în același domeniu ca cel anterior acestei decizii, neputându-se considera că prin soluția instanței de control constituțional trebuie aplicată infracțiunea prevăzută de C. fisc. tuturor ipotezelor prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal dacă sunt atinse pragurile de cantități de bunuri prevăzute de lege.

Recurenții au mai arătat că pentru toate situațiile juridice existente până la data de 17 iunie 2022, dată la care a intrat în vigoare modificarea art. 270 alin. (3) din Codul vamal ca urmare a Ordonanței nr. 85/2022, în care a fost efectuată încadrarea juridică a stării de fapt, pentru infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal se impune a se dispune fie soluții de clasare, fie de achitare. Au menționat că prin O.U.G. nr. 85/2022 legiuitorul a modificat textele de lege pentru ambele infracțiuni care reglementează infracțiuni distincte, respectiv art. 270 alin. (3) din Codul vamal și art. 452 alin. (1) lit. h) din C. fisc. , ceea ce exclude schimbarea de încadrare juridică din infracțiunea prevăzută de Codul vamal în infracțiunea prevăzută de C. fisc. , legiuitorul înțelegând să aibă în vedere tipicități diferite de comitere a infracțiunilor, sub aspectul laturii obiective, dar și că subiectul activ al contravenției de deținere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcării este cel stabilit prin Decizia nr. 61/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite.

II. În susținerea motivului de casare întemeiat pe art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., invocat de cei trei recurenți, aceștia au arătat că în cauză au fost formulate denunțuri de către toți inculpații și valorificate, iar Curtea de Apel Galați nu a făcut aplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Au mai arătat recurenții inculpați că au avut o atitudine corectă și sinceră în fața instanței, au făcut eforturi în vederea acoperirii prejudiciului, sunt persoane bine văzute în societate, au familii, copii, iar aplicarea acestor pedepse nu sunt proporționate cu gravitatea faptelor, sunt deosebit de excesive și contrare întregii practici judiciare conturate la nivelul Curții de Apel Galați pentru acest tip de infracțiuni.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 10.04.2023, când s-a stabilit termen la data de 09.05.2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 09 mai 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, în limitele menționate în cuprinsul încheierii respective, a fost admisă în principiu în parte cererea de recurs în casație formulată de recurenții A. și B. împotriva Deciziei penale nr. 186/A din data de 10 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, doar în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., cu criticile referitoare la neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunilor pentru care aceștia au fost condamnați.

Prin aceeași încheiere, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul C. împotriva Deciziei penale nr. 186/A din data de 10 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Astfel, cu prilejul examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, în concret, Înalta Curte a apreciat că în ceea ce privește criticile invocate de recurenții A. și B., subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., se reține faptul că susținerile acestora vizează aspecte ce se încadrează, formal, în cazul de recurs în casație invocat, cu excepția celor referitoare la nelegala compunere a completului de judecată în primă instanță, în sensul că hotărârea a fost pronunțată de către un alt judecător decât cel care a exercitat funcția de judecător de cameră preliminară, deoarece această critică nu vizează neîndeplinirea condițiilor de tipicitate obiectivă ale infracțiunilor pentru care recurenții au fost condamnați și nici nu se circumscrie formal vreunui alt caz de recurs în casație din cele prevăzute expres și limitativ de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

De asemenea, s-a constatat că și recurentul C. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., având ca și argument nelegala compunere a completului de judecată în primă instanță, în sensul că hotărârea a fost pronunțată de către un alt judecător decât cel care a exercitat funcția de judecător de cameră preliminară, critică care nu se circumscrie formal cazului de casare indicat și nici unui alt caz dintre cele prevăzute expres și limitativ de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Cu privire la criticile celor trei recurenți vizând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., s-a constatat că acestea nu se circumscriu nici măcar formal cazului invocat, ci reprezintă o chestiune de individualizare judiciară a pedepsei, ce nu poate fi cenzurată pe calea recursului în casație, întrucât vizează temeinicia hotărârii judecătorești recurate, iar nu legalitatea acesteia, din moment ce conturează o anumită conduită procesuală a recurenților ce nu poate fi stabilită decât prin reaprecierea probelor administrate în legătură cu comportamentul procesual al acestora. S-a avut în vedere că Înalta Curte a statuat că nu poate cenzura reținerea sau nereținerea unei cauze de reducere a pedepsei prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenței cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reținută o astfel de cauză.

De asemenea, s-a menționat că aspectele criticate de toți cei trei recurenți vizează necesitatea realizării, în calea extraordinară de atac pendinte, a unei reindividualizări judiciare a pedepsei, în raport de datele concrete ale cauzei și de cele vizând persoana sa, aceștia urmărind obținerea, în prezentul cadru procesual, a unei soluții de suspendare sub supraveghere a pedepsei, în condițiile prevăzute de art. 91 și art. 93 din C. pen., or, prin intermediul cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. pot fi cenzurate exclusiv erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie ca urmare a aplicării unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie ca urmare a nerespectării limitelor legale ori a tratamentului sancționator legal.

Astfel, Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu, în parte, doar în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., numai sub aspectul criticilor referitoare la neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunilor pentru care aceștia au fost condamnați.

Totodată, pentru considerentele expuse în încheierea din data 09 mai 2023, Înalta Curte a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recurs în casație formulată de recurentul C. împotriva Deciziei penale nr. 186/A din data de 10 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați având în vedere că aceasta, deși a fost declarată în termen legal și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) lit. b), nu îndeplinește însă cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât în cerere deși au fost indicate unele dintre cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., criticile expuse de către recurent nu aduc în discuție aspecte de legalitate.

De asemenea, pentru motivele expuse în încheierea anterior menționată, Înalta Curte a respins cererea de suspendare a executării deciziei atacate formulată de recurenți.

Așadar, în limitele menționate, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație și a dispus trimiterea cauzei completului care judecă recursul în casație respectiv, C5, în compunerea de 3 judecători.

Cu prilejul dezbaterilor asupra recursului în casație ce au avut loc la termenul din 06.06.2023, prealabil formulării concluziilor pe fondul cauzei, apărătorul ales al recurentului inculpat A., avocat E., a precizat că inculpatul înțelege să își retragă recursul în casație formulat în cauză. Concluziile părților și ale parchetului au fost redate pe larg în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursurile în casație formulate în cauză de inculpații A. și B., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

În ceea ce privește recursul în casație declarat de inculpatul A., Înalta Curte constată că la acest termen, apărătorul ales al recurentului inculpat A., avocat E., a precizat că inculpatul înțelege să își retragă recursul în casație formulat în cauză, fiind depusă la dosarul cauzei împuternicirea avocațială emisă în acest sens.

Conform prevederilor art. 436 alin. (3) din C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, părțile și procurorul își pot retrage recursul în casație declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de recurs.

În speță, se constată că recurentul inculpat A. a înțeles să își retragă calea extraordinară de atac exercitată în cauză, mandatând în acest sens pe apărătorul său ales, avocat E., conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar de apărătorul ales.

Astfel, Înalta Curte având în vedere declarația recurentului inculpat A., în sensul retragerii căii extraordinare de atac, precum și faptul că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilității, așa încât cel care a exercitat-o poate să și-o retragă până la închiderea dezbaterilor, va lua act de retragerea cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 186/A din data de 10 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

În ceea ce privește recursul în casație declarat de recurenta inculpată B., Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit C. proc. pen. recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reamintește că recursul în casație declarat de inculpata B. va fi analizat doar din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., astfel cum s-a stabilit prin încheierea din data de 09 mai 2023, când Înalta Curte de Casație și Justiție, cu prilejul examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, a apreciat că se impune admiterea în principiu în parte a cererii de recurs în casație doar în ceea ce privește criticile referitoare la neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunilor pentru care aceasta a fost condamnată, subsumate cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În speță, recurenta inculpată B. a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., la pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare.

De asemenea, a fost condamnată inculpata B. la o pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și comercializare în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, în forma continuată, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. , cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit cele două pedepse principale aplicate inculpatei, în final dispunându-se ca inculpata B. să execute o pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare.

Prin recursul în casație formulat în cauză, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., apărarea inculpatei B. a formulat critici doar cu privire la soluția de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere și comercializare în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, în forma continuată, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. , cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen., solicitându-se prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac să se dispună achitarea inculpatei pentru această faptă.

Astfel, în concret, referitor la infracțiunea de deținere și comercializare în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării, în forma continuată, prevăzută de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. , prin motivele de recurs formulate de apărarea inculpatei, susținute oral și cu prilejul dezbaterilor de la acest termen, apărătorul recurentei inculpate B. a arătat că decizia recurată este criticată strict în ceea ce privește reținerea în sarcina inculpatei a infracțiunii de contrabanda de țigări - infracțiune dezincriminată în opinia apărării, susținând totodată că, fiind schimbată încadrarea juridică în această infracțiune, s-a reținut o situație de fapt greșită, care a dus la o încadrare în drept eronată a faptelor imputate inculpatei B.

În susținerea solicitării de achitare a inculpatei formulată de apărarea acesteia, s-a făcut referire la Decizia Curții Constituționale nr. 176/2022 în raport de care apărarea susține că infracțiunea în discuție a fost dezincriminată, în opinia apărării, neputându-se considera că prin soluția instanței de control constituțional trebuie aplicată infracțiunea prevăzută de C. fisc. tuturor ipotezelor prevăzute de art. 270 alin. (3) din Codul vamal dacă sunt atinse pragurile de cantități de bunuri prevăzute de lege.

În esență, prin motivele formulate, apărarea recurentei inculpate a menționat că achiziționarea de țigări cunoscând că provin din contrabandă nu este prevăzută ca modalitate de săvârșire a infracțiunii de contrabandă reglementată de art. 270 alin. (3) din Codul vamal, iar, pe de altă parte, raportat la cantitate, fapta este dezincriminată prin dispozițiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. și, în atare situație, nici actele ulterioare acestei acțiuni, respectiv transportul, depozitarea, oferirea gratuit spre consum sau revânzarea, nu constituie modalități de săvârșire a infracțiunii asimilate infracțiunii de contrabandă.

Astfel, raportându-se la dispozițiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. , s-a susținut că inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu se regăsește în conținutul constitutiv al infracțiunii reglementate de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, ci reprezintă contravenție, conform art. 449 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 227/2015 privind C. fisc. , întrucât cantitatea reținută în rechizitoriu este mai mica de 10.000 pachete de țigări, în funcție de fiecare act material în parte.

Totodată, prin concluziile formulate, apărarea recurentei a susținut că se impune achitarea inculpatei prin raportare la probatoriul cauzei administrat atât la instanța de fond cât și în apel, susținându-se că niciun mijloc de probă (declarații, înscrisuri, constatări tehnico-științifice, etc), nu confirmă, dincolo de orice bănuială rezonabilă, că deținerea acestor țigări la domiciliul inculpatului A. era o situație cunoscută de către inculpata B., concubina acestuia, respectiv nu există probe în sensul că inculpata B. ar fi avut vreo implicare cu privire la săvârșirea infracțiunii de deținere a țigaretelor în afara antrepozitului fiscal.

Prin urmare, s-a solicitat să se aprecieze că în prezenta cauză nu există probe privind săvârșirea acestei infracțiuni de către inculpata B., formulând, așadar, concluzii de achitare. Totodată, în situația în care se va aprecia că totuși Curtea de Apel Galați a procedat la o corectă încadrare în drept a faptei, s-a susținut că elementele de fapt reținute nu se circumscriu infracțiunii de deținere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile suspuse marcării. Din punctul de vedere al apărării, nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunii de deținere și comercializare în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcării nici din perspectiva subiectului activ al acestei fapte. Sub acest aspect, s-a făcut ref