ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 37 din data de 15.01.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul București, secția I Penală, în temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și e) din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 7 (șapte) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în stare de recidivă postexecutorie.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), e), f), h) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, drepturile părintești, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme), conform art. 65 alin. (3) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), e), f), h) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, drepturile părintești, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme), pe o durată de 5 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 374 alin. (1), alin. (2) și alin. (3

1

) lit. b) din C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 5 (cinci) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă în stare de recidivă postexecutorie.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), e), f), h) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, drepturile părintești, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme), conform art. 65 alin. (3) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), e), f), h) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, drepturile părintești, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme), pe o durată de 5 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitat inculpatul A., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 220 alin. (1) și alin. (3), lit. b) și d) din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen. și art. 43 alin. (5) din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 207 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în stare de recidivă postexecutorie.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), e), f), h) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, drepturile părintești, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme), conform art. 65 alin. (3) C din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), e), f), h) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, drepturile părintești, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme), pe o durată de 5 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 226 alin. (1) și (5) din C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de violarea vieții private în stare de recidivă postexecutorie.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 268 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 (unu) an, pentru săvârșirea infracțiunii de inducerea în eroare a organelor judiciare în stare de recidivă postexecutorie.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 268 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 (unu) an și 6 (șase) luni, pentru săvârșirea infracțiunii de inducerea în eroare a organelor judiciare în stare de recidivă postexecutorie.

În temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a contopit pedepsele principale aplicate prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa închisorii cea mai grea de 7 ani închisoare la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 3 ani și 10 luni, inculpatul A. urmând a executa în final o pedeapsă principală a închisorii de 10 (zece) ani și 10 (zece) luni.

În temeiul art. 45 alin. (2) și (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), e), f), h) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, drepturile părintești, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme), pe o durată de 5 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., după executarea pedepsei rezultante a închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) și (3) și art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), e), f), h) din C. pen., a interzis inculpatului aceleași drepturi, cu titlu de pedeapsă accesorie, conform art. 65 alin. (3) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală rezultantă privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen., a dedus din pedeapsa principală a închisorii perioada în care inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și plasat în arest la domiciliu, respectiv de la data de 13.09.2020 la 16.12.2021 inclusiv.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a fost achitată inculpata B., trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2), lit. a) din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1), lit. a) și b) din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata B., trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de pornografie infantilă, prevăzută de art. 374 alin. (1) și (2) din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a fost achitată inculpata B., trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) și (2) din C. pen.

În temeiul în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (2), (4) și (5) din C. proc. pen., a fost menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr. 892/D/P/2020 din 25.09.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, privind pe inculpatul A..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. b) și f) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială a următoarelor bunuri aparținând inculpatului A.:

- Stick de memorie de culoare roșu cu negru, 8 GB,

- Cartelă SIM seria x ,

- Tabletă de culoare gri cu negru,

- Telefon mobil,

- Telefon mobil,

- Telefon,

- Stick de memorie de culoare gri,

- Card de memorie, toate ridicate din posesia A.,

- Laptop,

- Telefon,

- Telefon,

- Cartelele SIM,

- Cartela, toate ridicate din posesia B.,

- Stick de memorie de culoare galbenă, pus la dispoziție de inc. A.,

- Stick de memorie, pus la dispoziție de partea civilă C.: conținea materiale identificate și cu efectuarea percheziției informatice a telefonului mobil,

- HDD, pus la dispoziție de inc. A.: conținea video-filmări din apartamentul situat în municipiul București, str. x, surprinse de camera video disimulată în senzorul de fum din sufragerie,

- HDD negru pus la dispoziție de inc. A.: conținea video-filmări din apartamentul situat în municipiul București, surprinse de camera video disimulată în senzorul de fum din sufragerie,

- Stick galben, pus la dispoziție de inc. A., conținea materiale identificate și cu efectuarea percheziției informatice a telefonului mobil, însă convorbirile dintre inc. A. și C. sunt fragmentate, conținând doar aspecte incriminatoare pentru minoră. Totodată, conținea materialele pornografice și alte capturi de ecran, toate identificate cu ocazia percheziției informatice,

- Stick negru pus la dispoziție de inc. A., conținea materiale identificate și cu efectuarea percheziției informatice a telefonului mobil, însă convorbirile dintre inc. A. și C. sunt fragmentate, conținând doar aspecte incriminatoare pentru minoră. Totodată, conținea materialele pornografice și alte capturi de ecran, toate identificate cu ocazia percheziției informatice,

- CD pus la dispoziție de inc. A., conținea video-filmări din apartamentul situat în municipiul București, str. x, surprinse de camera video disimulată în senzorul de fum din sufragerie,

- CD pus la dispoziție de inc. A., conținea trei clipuri video, materiale pornografice, materiale identificate și cu efectuarea percheziției informatice a telefonului mobil.

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 20 alin. (1) din C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea civilă exercitată de către partea civilă C. împotriva inculpatei B..

În temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 20 din C. proc. pen. și art. 25 alin. (5) din C. proc. pen., cu referire la art. 1349, art. 1357, art. 1358 din C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă C., astfel cum a fost precizată și a fost obligat inculpatul A. la plata către aceasta a sumelor de 1.000 RON cu titlu de daune materiale și a echivalentului în RON la cursul BNR din data plății a sumei de 80.000 euro, cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. la data rămânerii definitive a prezentei.

În temeiul art. 274 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 35.000 RON (20.000 RON aferente fazei de urmărire penală și 15.000 RON aferente fazei de judecată), cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat cu privire la inculpata B. au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 276 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., tribunalul a respins, ca nefondată, cererea părții civile C. de obligare a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de către parte.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., inculpatul A. și partea civilă C..

Prin decizia penală nr. 632/A din data de 24 aprilie 2025 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, inculpatul A. și partea civilă C., împotriva sentinței penale nr. 37/15.01.2024, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2020.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și în rejudecare:

În baza art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României și Decizia nr. 67 din 25.10.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de inducerea în eroare a organelor judiciare, prevăzută de art. 268 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României și Decizia nr. 67 din 25.10.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de inducerea în eroare a organelor judiciare, prevăzută de art. 268 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României și Decizia nr. 67 din 25.10.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de violarea vieții private, prevăzută de art. 226 alin. (1) și (5) din C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 220 alin. (1) și alin. (3), lit. b) și d) din C. pen., cu aplicarea art. 43 alin. (5) din C. pen., art. 5 din C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), e), f) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, drepturile părintești, dreptul de a fi tutore sau curator), conform art. 65 alin. (3) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), e), f) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, drepturile părintești, dreptul de a fi tutore sau curator), pe o durată de 5 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

Totodată, s-a dispus micșorarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prevăzută de art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și e) din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, potrivit încheierii de ședință din 06.03.2025, pentru care a fost condamnat inculpatul A. de la 7 (șapte) ani închisoare la 6 (șase) ani închisoare.

Au fost menținute pedepsele complementare și accesorii, stabilite de instanța de fond, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori.

S-a dispus micșorarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă, prevăzută de art. 374 alin. (1), alin. (2) și alin. (3

1

) lit. b) din C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, pentru care a fost condamnat inculpatul A. de la 5 (cinci) ani închisoare la 3 (trei) ani închisoare.

Au fost menținute pedepsele complementare și accesorii, stabilite de instanța de fond, pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă.

În temeiul art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele principale aplicate prin prezenta sentință, inculpatul urmând să execute pedeapsa închisorii cea mai grea de 6 ani închisoare la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 1 an și 8 luni, inculpatul A. urmând a executa în final o pedeapsă principală a închisorii de 7 (șapte) ani și 8 (opt) luni.

În temeiul art. 45 alin. (2) și (3) lit. a) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), e), f), h) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege, drepturile părintești, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme), pe o durată de 5 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., după executarea pedepsei rezultante a închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) și (3) și art. 66 alin. (1) lit. a), b), d), e), f), h) din C. pen., i s-au interzis inculpatului aceleași drepturi, cu titlu de pedeapsă accesorie, conform art. 65 alin. (3) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală rezultantă privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 422 din C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală a închisorii de 7 ani și 8 luni, perioada în care inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și plasat în arest la domiciliu, respectiv de la data de 13.09.2020 la 16.12.2021 inclusiv.

În baza art. 112 alin. (1) lit. d) din C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A. suma totală de 500 euro.

În temeiul art. 276 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă C. a sumei de 19.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate la judecata în primă instanță.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate, în măsura în care nu sunt contrare prezentei.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, ocazionate de soluționarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, inculpatul A. și partea civilă C., au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite avocaților desemnați din oficiu pentru intimata-inculpată B. și pentru partea civilă C., au rămas în sarcina statului și se avansează din fondurile M.J.

Decizia instanței de apel a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. la data de 30 aprilie 2025, inculpatului A. la data de 05 mai 2025, inculpatei B. la data de 05 mai 2025 și partea civilă C..

În raport cu data comunicării hotărârii din apel, termenul legal de declarare a recursului în casație s-a împlinit pentru inculpatul D. la data de 05 iunie 2025.

Împotriva deciziei penale nr. 632/A din 24 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală a formulat recurs în casație inculpatul A., la data de 15 mai 2025, data înregistrării.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., inculpatei B. și părții civile C., conform dovezii de comunicare aflate la dosarul cauzei.

În cauză au fost depuse concluzii scrise la data de 01 august 2025, de către inculpata B. și de către parte civilă C..

În cuprinsul concluziilor scrise, inculpata B. a adus critici sub aspectul greșitei condamnări a inculpatului A. pentru faptele de trafic de minori, act sexual cu un minor și pornografie infantilă, lăsând la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.

Partea civilă C. a solicitat respingerea cererii de recurs în casație, având în vedere că recurentul nu invocă elemente de drept care să nu se circumscrie tipicității infracțiunilor, ci reia elemente de fond, ce au fost avute în vedere de curtea de apel, aceleași apărări fiind susținute, cu ocazia dezbaterilor din apel.

După efectuarea comunicării prev. de art. 439 din C. proc. pen., Curtea de Apel București a înaintat dosarul nr. x/2020 Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, pe rolul secției Penale, la data de 13 august 2025, sub nr. x/2020, fiind repartizat aleatoriu Completului C10 Filtru.

Prin referatul din aceeași dată, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 18 septembrie 2025.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 440 din C. proc. pen. admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

În conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Stabilind sfera titularilor dreptului de a formula recurs în casație, art. 436 alin. (1) din C. proc. pen. enumeră limitativ procurorul, inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente, în aceste din urmă cazuri exercitarea dreptului putându-se realiza, fie personal, fie prin reprezentant legal sau reprezentant convențional cu împuternicire specială (avocat).

Totodată, referitor la conținutul cererii de recurs în casație, art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. a stabilit că aceasta trebuie să cuprindă numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții ori, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora (lit. c) și semnătura persoanei care exercită recursul în casație (lit. d), rezultând, așadar, din cuprinsul textului de lege menționat că cererea de recurs în casație se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanței cu soluționarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conținutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casație, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac sau are calitatea de reprezentant legal ori convențional al titularului, domiciliul sau reședința părții, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părților (conform art. 445 din C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, voința de a recura respectiva hotărâre și limitele acestei voințe, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanței de recurs, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

În acest context normativ, procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată următoarele:

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.

Cererea îndeplinește și condiția prevăzută de art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., fiind formulată de inculpatul A., care a formulat și apel în cauză.

Cererea îndeplinește condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele și prenumele recurentului inculpat, domiciliul acestuia, decizia împotriva căreia a formulat cerere de recurs în casație, cererea fiind semnată de apărătorul ales al inculpatului.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se constată că inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În cuprinsul motivării, recurentul a susținut că recursul în casație formulat se întemeiază pe prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Înalta Curte reține că, printre alte condiții, admiterea în principiu a recursului în casație este condiționată de constatarea că motivul pe care acesta se sprijină este dintre cele prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.

Prin raportare la criteriile de exigență ale condiției supuse analizei și la sfera cazurilor de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum au fost consacrate în practică și jurisprudență, se reține că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabilește cazurile în care se poate face recurs în casație, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenței motivării cererii de recurs în casație și a unei concordanțe aparente a acesteia cu unul dintre cazurile expres prevăzute de lege.

În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., acesta nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în niciun fel. Pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. doar criticile referitoare la lipsa incriminării, precum și cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii din perspectiva laturii obiective, criticile vizând latura subiectivă neputând fi cenzurate prin cazul de casare invocat. Astfel, acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie din cauza dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Or, în actualul cadru procesual, recurentul inculpat A. invocă doar aparent neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunilor de trafic de minori, prev. de art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și e) din C. pen. raportat la art. 210 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002, de act sexual cu un minor, prev. de art. 220 alin. (1) și alin. (3), lit. b) și d) din C. pen., cu aplicarea art. 43 alin. (5) din C. pen., art. 5 din C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002 și de pornografie infantilă, prev. de art. 374 alin. (1), alin. (2) și alin. (3

1

) lit. b) din C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (5) din C. pen. și art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Astfel, în cuprinsul motivelor de recurs în casație, recurentul a susținut că soluția este nelegală sub aspectul greșitei condamnări a acestuia pentru faptele antemenționate. Cu referire la infracțiunea de trafic de minori, a susținut că probele adminsitrate în cauză au arătat că inculpatul nu a avut niciuna dintre intențiile arătate în cadrul acuzației aduse nerealizând astfel forma de tipicitate a infracțiunii cu consecința pronunțării unei soluții greșite de condamnare a acestuia. A susținut că este de notorietate că, în cazul infracțiunii de trafic de persoane consimțământul la exploatare, inclusiv în forma prostituției, este afectat de violență sau de modalități de captare non-agresivă, în urmărirea scopului propus.

În continuare, a susținut că, din actele dosarului și din considerentele sentinței pronunțate de către instanța de fond reiese că "Partea civilă C. la data de 27 octombrie 2019 în vârstă de 16 ani, împinsă de neînțelegerile familiale și de dorința de a deveni independentă financiar, dorință derivată din neajunsuri, ca urmare a unei profunde crize morale, a luat decizia de a-și crea un cont pe un site de escorte (prostituate). Astfel, neînțelegerile din familie au constat în faptul că E., tatăl minorei, consuma excesiv băuturi alcoolice și avea un comportament neadecvat, opus unei normale relații de conviețuire.

În acest context, partea civilă C., fără știrea părinților, și-a creat un cont pe site-ul de escorte www.x.com, pentru a obține sume de bani cu ajutorul cărora să închirieze un imobil în care să locuiască împreună cu mama sa, martora F."., relatări ce denotă intenția părții vătămate de a se prostitua.

De asemenea, inculpatul a arătat că instanța de fond a constatat, la fila x din sentință, că, "ulterior convorbirii din data de 09 noiembrie 2019, purtate de inculpata B. cu minora C. pe site-ul www.x.corn, inculpatul A., după întreținerea actului sexual cu minora, în urma exprimării dorinței de a-și găsi clienți i-a propus (s.n.) acesteia să caute clienți pentru a întreține raporturi sexuale.

Astfel, inculpatul a susținut că, pe de-o parte, partea civilă luase decizia de a se prostitua, aspect deosebit de important în stabilirea corectei situații juridice, precum și faptul că nu a existat nicio obligare a părții vătămate de către inculpat pentru a se prostitua, ci, eventual, a fost vorba de o propunere.

Urmare anunțului postat de persoana vătămată (în cuprinsul căruia menționa în mod nereal că are vârsta de 19 ani), inculpatul a luat legătura cu aceasta și a invitat-o la domiciliu său pentru a întreține relații sexuale în schimbul cărora i-a plătit o sumă de bani așa cum rezultă din actele dosarului.

În continuare, a susținut că, din actele dosarului și din cuprinsul sentinței nu rezultă că eventuala recrutare a persoanei vătămate de către inculpat s-a făcut în mod violent sau fraudulos ci din contră, rezultă că partea vătămată dorea să practice prostituția solicitând-i inculpatului să-i facă rost de clienți. Atunci, acesta a luat decizia de a crea clienți fictivi cu care persoana vătămată nu putea vreodată întreține relații sexuale contra unor sume de bani.

Un alt aspect extreme de important, în opinia recurentului inculpat, este acela referitor la constrângerea pe care ar fi exercitat-o față de persoana vătămată pentru ca aceasta să practice prostituția sau să producă material pronografice, actele dosarului demonstrând că această constrângere nu a existat, chiar persoana vătămată recunoscând acest fapt.

Având în vedere că asupra persoana vătămate nu s-a executat niciun fel de constrângere, că aceasta nu a fost lipsită de libertatea de a decide, că încă de la prima întâlnire care a durat aproxinativ o oră (după cum rezultă din declarația persoanei vătămate) s-a discutat despre dorința acesteia de a se prostitua pentru a face rost de banii necesari cumpărării unui apartament în care să se mute cu mama sa, după cum a susținut însăși persoana vătămată, solicitându-i să-i prezinte clienți potenți financiar, că nu i-am prezentat persoane reale ci a creat persoane fictive tocmai pentru a nu putea întreține relații sexuale contra sume de bani, că pe toată durata relației pe care a avut-o cu persoana vătămată aceasta nu s-a aflat sub controlul inculpatului, ci s-a aflat sub controlul mamei sale, locuind împreună cu aceasta și venind ocazional la domiciliu inculpatului, faptul că o perioadă din cele patru luni cât a durat relația a fost plecat din țară, precum și faptul că, exceptând minciuna că îi poate face rost de clienți potenți financiar cu care să întrețină relații sexuale contra sume de bani spusă urmare a solicitării persoanei vătămate de a-i prezenta persoane potente financiar cu care să se prostitueze, nu a mințit-o cu nimic pe aceasta, s-a apreciat că, în mod greșit s-a considerat că fapta inculpatului realizează elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane și, în mod greșit s-a dispus condamnarea acestuia.

În continuare, a făcut o analiză succintă a probatoriului administrat, susținând că acesta arată că fapta de trafic de persoane pentru care a fost condamnat nu este o faptă prevăzută de legea penală, încercarea de a determina o persoană să nu mai practice prostituția nefiind sancționată de legea penală.

Cu referire la infracțiunea de act sexual cu un minor, a susținut că art. 220 alin. (3) din C. pen. prevede că fapta comisă de un major cu un minor cu vârsta între 15 și 18 ani se pedepsește dacă sunt întrunite anumite condiții, iar parchetul și instanța de apel a reținut că este aplicabilă în speță lit. b), respectiv inculpatul a abuzat de poziția recunoscută de autoritate asupra minorului. În acest sens a învederat faptul că vârsta reală a persoanei vătămate a fost cunoscută de inculpat după ce a întreținut raporturi sexuale, persoana vătămată ascunzând în mod voit vârsta reală, prezentându-se drept majoră.

În acest sens a invocat depozițiile martorilor G., H. și I..

Totodată, a arătat că nu a avut asupra persoanei vătămate vreo poziție de autoritate recunoscută, de care să fi abuzat, astfel că a apreciat că nu se poate reține în sarcina sa nici săvârșirea acestei infracțiuni, solicitând achitarea, în raport, cu disp. art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) din C. proc. pen.

De asemenea, a arătat că s-a mai reținut că actele sexuale au fost întreținute în scopul prevăzut de lit. d) a art. 220 din C. pen., respectiv producerea de material pornografic. Dar, în mod evident, inculpatul a susținut că și această acuzație și implicit condamnarea este greșită, la dosarul cauzei neexistând niciun material pornografic produs în timpul actelor sexuale pe care le-au avut inculpatul și persoana vătămată.

De altfel, a considerat că tocmai acest aspect a fost avut în vedere de legiuitor atunci când a incriminat aceasta faptă, ca materialele pornografice să fie obținute în timpul actului sexual întreținut cu un minor.

În continuarea argumentării a considerat că nu orice material pornografic cu un minor poate constitui scopul producerii infracțiunii de act sexual cu minor, ci doar materialul pornografic care a fost obținut ca urmare a acelui act.

Cum în cauză aceste materiale pornografice nu există, fapta pentru care a fost condamnat inculpatul nu este prevăzută de legea penală.

În ceea ce privește infracțiunea de pornografie infantilă a arătat că pozele și filmările au fost trimise de inculpat către autoritățile statului respectiv, conducerea liceului unde persoana vătămată era elevă, cu scopul de a le aduce la cunoștință că aceasta practica prostituția, tocmai în vederea luării de către conducerea liceului a unor măsuri care să o împiedice pe persoana vătămată la a practica în continuare prostituția și, la solicitarea acestora, organelor de urmărire penală, după ce relația pe care a avut-o cu persoana vătămată a luat sfârșit, astfel cum rezultă din chiar modul în care a fost formulată această acuzație, deoarece dorea în continuare ca aceasta să nu se întoarcă la practicarea prostituției de unde pe perioada relației pe care a avut-o cu inculpatul fusese scoasă și pentru că i se ceruse de către dirigintă dovezi pentru a putea convoca consiliul director al școlii.

De altfel, cele două filmulețe nu au fost trimise de către persoana vătămată către inculpat, ci către pretinsul client, J., astfel cum rezultă din actele dosarului, inculpatul A. susținând că, dacă ar fi urmărit comiterea acestei infracțiuni, nu ar mai fi trimis aceste filmulețe tocmai conducerii școlii persoanei vătămate, ci le-ar fi publicat direct pe internet.

Cu privire la filmulețe a arătat că a cerut expertizarea lor la instanța de fond pentru a se stabili autenticitatea acestora, probă care, deși inițial a fost admisă, ulterior, după schimbarea completului de judecată, a fost respinsă.

Astfel, nici la acest moment nu avem certitudinea că acele filmulețe nu sunt falsuri, nu avem data la care acestea au fost create și doar pe baza unor declarații se apreciază că în imagini este persoana vătămată.

În realitate, așa cum reiese și din argumentele inculpatului, expuse în anterioritate, acesta contestă, în mod esențial, modalitatea de interpretare a probatoriului administrat în cauză și situația de fapt reținută cu titlu definitiv, făcând o amplă expunere în cadrul motivelor de recurs în casație a probelor administrate, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel, cu referire la infracțiunile pentru care s-a menținut soluția de condamnare.

Înalta Curte reiterează că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii și nu chestiuni de fapt, instanța supremă neputând reanaliza, pentru a treia oară, devolutiv, o cauză, Așadar, verificarea hotărârii se face exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în niciun fel.

Referitor la neîntrunirea condițiilor de tipicitate subiectivă, această critică nu poate fi verificată pe calea recursului în casație, întrucât dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. prevăd această ipoteză ca o teză distinctă de cea în care soluția de achitare se dispune pe motiv că "fapta nu este prevăzută de legea penală", cazul de casare analizat preluând doar prima teză a art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.. Ca atare, din perspectiva dispozițiilor procesual penale, noțiunea de faptă ce nu este prevăzută de legea penală include situațiile în care fapta constituie o contravenție/abatere disciplinară (atrage o altă formă de răspundere) și pe cele în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, cu excepția laturii subiective (aceasta din urmă circumscriindu-se ipotezei prev. art. 16 lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. - nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege).

În condițiile în care nu se critică situația de fapt, ci se solicită doar o verificare în drept a acesteia, motivul de recurs poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Cu privire la acest caz de casare, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "Dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului" (decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Așadar, recurentul nu formulează critici privind aspecte de drept, ci solicită o rejudecare a cauzei, prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința configurării unei alte situații de fapt decât cea stabilită de instanțele inferioare și intrată în puterea lucrului judecat.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că susținerile recurentului nu se circumscriu cazului de casare invocat și nici altui caz prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 632/A din ședința nepublică din data de 24 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 632/A din ședința nepublică din data de 24 aprilie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2025