ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 3 decembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1032/A din data de 25 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 30 din 28.01.2025 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală - cauze generale în dosarul penal nr. x/2021, s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A., cu privire la infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prev. de art. 371 din C. pen., din data de 24.03.2019, ca urmare a împlinirii termenului prescripției generale a răspunderii penale.

În baza art. 32 din C. pen. raportat la art. 188 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) h) din C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a constatat că prezenta faptă dedusă judecății a fost săvârșită în concurs cu infracțiunea pentru care inculpatul A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 2204/23.09.2020, pronunțată de Judecătoria Giurgiu, în dosarul penal nr. x/2020, definitivă prin decizia penală nr. 173/24.02.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de inculpat (faptă comisă la data de 21.02.2020).

În baza art. 38 alin. (1) din C. proc. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din pedeapsa 3 ani, respectiv 1 an, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (2) și (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din Codul constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o perioadă de 3 ani, care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.

În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la alin. (2) și (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) h) din C. pen. constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, care se va executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei rezultante.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind Organizarea și Funcționarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de la inculpatul A. de probe biologice.

În conformitate cu art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, s-a adus la cunoștință inculpatului că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul National de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

S-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată prin prezenta sentință durata reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu de la data de 23.02.2020 la data de 10.04.2020 (sentința penală nr. 2204/23.09.2020, pronunțată de Judecătoria Giurgiu).

S-a constatat că inculpatul A. nu a fost arestat în prezenta cauză.

În baza art. 1349 alin. (1) și (2) din C. civ., art. 1357 din C. civ., art. 1381 din C. civ. și art. 1391 din C. civ. s-a admis acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic de Urgență "Bagdasar Arseni" și s-a dispus obligarea inculpatului A. la plata sumei de 3.114,40510 RON la care s-a adăugat dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei până la plata efectivă către Spitalul Clinic de Urgență "Bagdasar Arseni" București.

În baza art. 1349 alin. (1) și (2) din C. civ., art. 1357 din C. civ., art. 1381 din C. civ. și art. 1391 din C. civ. s-a admis acțiunea civilă exercitată de Spitalul Județean de Urgență Giurgiu și s-a dispus obligarea inculpatului A. la plata sumei de 3565,97 RON la care s-a adăugat dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei până la plata efectivă către Spitalul Județean de Urgență Giurgiu.

În baza art. 1349 alin. (1) și (2) din C. civ., art. 1357 din C. civ., art. 1381 din C. civ. și art. 1391 din C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. și s-a dispune obligarea inculpatului A. la plata sumei de 10.000 de euro cu titlu de daune morale la cursul BNR în ziua plății către partea civilă B..

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a confiscas o coadă de lemn având lungimea de 100 centimetri ce a fost ambalată în sac de hârtie, pe sac fiind aplicat sigiliul M.I. 39470, aflată la Camera de corpuri delicte a Tribunalului Giurgiu, conform adresei nr. x/2019 din data de 20.08.2021 aflată la dosar.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 10.000 RON din care 5.000 RON în faza de urmărire penală, cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 8500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă B..

S-a constatat că atât inculpatul cât și partea civilă B. au avut apărători aleși.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1032/A din 25 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. s-a admis apelul formulat de apelantul inculpat A., împotriva sentinței penale nr. 30 din data de 28.01.2025 a Tribunalului Giurgiu pronunțată în dosarul nr. x/2021.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând în limitele desființării, s-a constatat executată la data de 23.02.2025 pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. constând în interzicerea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

În fapt, instanța de apel a reținut că, la data de 24.03.2019, pe fondul unei stări conflictuale mai vechi și în cadrul unui conflict spontan la care au participat mai multe persoane, inculpatul A. a aplicat persoanei vătămate B. mai multe lovituri în zona capului, cu o bâtă din lemn cu lungimea de aproximativ 1 m și grosimea de 7-8 cm, provocându-i acestuia leziuni ce au necesitat spre vindecare 55-60 de zile de îngrijire medicală, totodată tulburând ordinea și liniștea publică prin actele de violență comise și provocând blocarea circulației în intersecția în apropierea căreia a avut loc incidentul.

Împotriva deciziei penale nr. 1032/A din 25 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A..

În motivarea cererii, recurentul a susținut că instanța de apel, în mod greșit, a înlăturat dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, deși erau îndeplinite condițiile reținerii acestora.

Recurentul a arătat că la data de 22.04.2025 a formulat un denunț la DIICOT - Biroul Teritorial Giurgiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, de către două persoane. Aceste aspecte au fost învederate și instanței de apel, căreia i-a solicitat, la termenul din 07.05.2025, să emită o adresă la unitatea de parchet sesizată, însă termenul acordat - de 14 zile - a fost insuficient pentru ca organul de urmărire penală să finalizeze actele de urmărire penală și să dispună începerea urmăririi penale in personam. La termenul de judecată din 21.05.2025 a învederat instanței care au fost probele administrate în dosarul penal în care a formulat plângere și a solicitat revenirea cu adresă la parchet pentru a comunica dacă poate beneficia de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, însă instanța a respins solicitarea și a judecat cauza, stabilind termen de pronunțare pentru 25.06.2025.

S-a mai arătat că instanța de apel a reținut în cuprinsul deciziei recurate că "din răspunsul DIICOT reiese că în cauză se fac cercetări in rem pentru identificarea persoanei care a comis fapta denunțată" constând astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În susținerea cererii, recurentul a invocat decizia nr. 79/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

În concluzie, recurentul a arătat că dispozițiile prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 reglementează o cauză legală de reducere a pedepsei, astfel că a solicitat să se constate că la momentul pronunțării hotărârii erau îndeplinite condițiile de fond pentru aplicarea textului de lege susmenționat.

Pentru aceste motive, recurentul A. a solicitat casarea deciziei atacate și în consecință trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București. Totodată, în temeiul art. 411 alin. (1) din C. proc. pen. a solicitat suspendarea executării deciziei atacate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 20 octombrie 2025, sub nr. x/2021.

La dosar a fost depus raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat care a arătat că motivele invocate se circumscriu doar formal cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1032/A din 25 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este formulată în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 din C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 din C. proc. pen. (referitoare la conținutul cererii) și art. 438 din C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că recurentul A. a formulat recurs în casație la 29 iulie 2025 împotriva deciziei penale nr. 1032/A din 25 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Din adresa nr. x de la dosar x/2021 al Tribunalului Giurgiu, vol. II, reiese că recurentul A. a fost încarcerat în Penitenciarul Giurgiu la data de 26.06.2025.

Decizia penală nr. 1032/A din 25 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală a fost comunicată la data de 30.06.2025 la adresa de domiciliu din loc. Giurgiu, str. x, jud. Giurgiu, dovada de primire fiind semnată de o rudă .

Având în vedere că decizia recurată a fost comunicată la adresa de domiciliu la momentul la care recurentul era deja încarcerat în Penitenciarul Giurgiu, iar din datele dosarului nu reiese ca decizia atacată să fi fost recomunicată cu acesta în penitenciar, se constată că recursul în casație a fost formulat în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

Decizia penală nr. 1032/A din 25 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, conform art. 434 din C. proc. pen., fiind pronunțată de curtea de apel ca instanță de apel.

Referitor la cerințele prevăzute la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., privind titularii cererii de recurs în casație, se reține că cererea a fost formulată de recurentul A., în calitate de inculpat.

Cu privire la condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. sunt menționate: numele, prenumele și domiciliul recurentului A., hotărârea care se atacă (decizia nr. 1032/A din 25 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală), iar cererea poartă semnătura avocatului care a redactat cererea, care nu a atașat nicio împuternicire avocațială.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de recurs în casație a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Referitor la această condiție de admisibilitate, se impune a se menționa că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Din această perspectivă se reține că, din modalitatea de reglementare a recursului în casație, care este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, așadar care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, rezultă că aspectele de fapt analizate de instanța de fond și/sau apel intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea imputată, astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, așadar, ca scop sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate/achitate.

În ceea ce privește criticile formulate de recurentul A. cu privire la pedeapsa aplicată, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., întrucât acest temei vizează exclusiv ipoteza în care s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, nu o eventuală nelegalitate derivată din încadrarea juridică a faptei.

Prin motivele de recurs în casație, recurentul susține că instanța de apel a aplicat o pedeapsă fără reținerea/aplicarea unei cauze legale de reducere a pedepsei (prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002), sens în care solicită trimiterea cauzei spre rejudecare. Or, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu poate fi schimbată încadrarea juridică și cenzurată modalitatea de individualizare a pedepsei, astfel cum, de fapt, solicită recurentul, motivul său de recurs în casație vizând în realitate temeinicia hotărârii. Reținerea cauzei legale de reducere a pedepsei face parte din procesul de individualizare judiciară a sancțiunii penale și ține exclusiv de aprecierea instanțelor de fond și apel, singurele în măsură să aplice, sub acest aspect, dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În jurisprudența sa constantă, Înalta Curte a reținut că în calea de atac a recursului în casație, instanța poate analiza dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenței unei cauze de reducere a pedepsei, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reținută o astfel de cauză (în același sens, ÎCCJ, secția penală, încheierile nr. 133/RC din 05.03.2024, nr. 239/RC din 17.04.2024, nr. 304/RC din 15.05.2024, nr. 662/RC din 24.10.2023, nr. 486/RC din 18.09.2024, nr. 364/RC din 17.06.2025, nr. 288/RC din 20.05.2025).

În cauză, instanța de apel a apreciat că inculpatului nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Ca atare, prin conținutul lor, motivele de recurs în casație prezentate de recurentul inculpat A. nu pun în discuție elemente de natură a fi circumscrise, nici măcar formal, cazului de casare invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. sau altor cazuri de casație dintre cele prevăzute expres și limitativ de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., iar din această perspectivă cererea sa de recurs în casație nu respectă condiția de admisibilitate prevăzută de art. art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În ceea ce privește solicitarea de suspendare a deciziei atacate, se constată că dispozițiile art. 441 din C. proc. pen. prevăd posibilitatea instanței care admite în principiu cererea de recurs în casație sau completului care judecă recursul în casație să suspende executarea hotărârii.

În acest context, al constatării neîntrunirii cumulative a cerințelor prevăzute de lege privind admisibilitatea cererii de recurs în casație, Înalta Curte apreciază redundantă examinarea cererii de suspendare a executării hotărârii recurate formulate de recurentul A..

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. nu îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile legale, motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1032/A din data de 25 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1032/A din data de 25 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 decembrie 2025.