ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 13 mai 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de recurentul A., constată următoarele:

Prin sentința penală 1554 din data de 19.12.2023, îndreptată prin încheierea din data de 29.12.2023 Tribunalul București, secția I penală, printre altele, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. g) din C. proc. pen. cu referire la art. 193 alin. (2) din C. pen. și art. 158 alin. (1) și (2) din C. pen. a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen. (persoană vătămată B.).

În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. raportat la art. 193 alin. (2) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe (faptă săvârșită la data de 2.06.2022 împotriva persoanei vătămate C.D.G).

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a purta orice categorie de arme pe o durată de 3 ani, de la rămânerea definitivă a prezentei.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen. ce se va executa în măsura în care pedeapsa principală devine executorie.

În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. raportat la art. 228-229 alin. (1) lit. b) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (faptă săvârșită la data de 2.06.2022 împotriva persoanei vătămate C.D.G).

În baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. raportat la art. 371 alin. (1) cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen. și cu aplicarea art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice (faptă din 2.06.2022).

S-a constatat că infracțiunile din prezenta cauză au fost săvârșite în condițiile concursului real de infracțiuni, și astfel, în baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului cea mai grea pedeapsă de 1 an și 6 luni la care s-a adăugat o treime din suma celorlalte două pedepse, respectiv 8 luni închisoare, urmând ca în final inculpatului să i se aplice pedeapsa rezultantă de 2 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară rezultantă, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, și dreptul de a purta orice categorie de arme pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen. ce se va executa pe parcursul executării pedepsei principale.

În baza art. 72 din C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada în care inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu, respectiv de la 2.06.2022 la 12.07.2023.

În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. cu referire la art. 362 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 208 alin. (4) din C. proc. pen. s-a dispus menținerea măsurii controlului judiciar față de inculpatul A..

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 19 și următoarele din C. proc. pen. raportat la art. 1357, 1382 și următoarele din C. civ. s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă, C.D.G împotriva inculpaților A., C. și D. și s-a dispus obligarea acestora la plata sumei de 5000 euro, cu titlu de daune morale, către partea civilă.

În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 19 alin. (1) din C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de partea civilă, C.D.G împotriva inculpatului E..

În baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă F. împotriva inculpatului E..

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 19 alin. (1) din C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de partea civilă F. împotriva inculpaților A., C. și D..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de lângă Tribunalul București și inculpații A., C. și D..

Prin decizia penală nr. 129/A din data de 29 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții inculpați D., A. și C. împotriva sentinței penale nr. 1554 din data de 19.12.2023 pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 1554 din data de 19.12.2023 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2022.

S-a desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând, în baza art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen. raportat la art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1), (3) din C. pen. s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen.

S-a menținut condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (persoana vătămată C.D.G).

S-a menținut condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-au contopit cele trei pedepse principale și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din celelalte pedepse stabilite, respectiv 8 luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală rezultantă de 5 ani și 8 luni închisoare.

În baza art. 45 din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a purta orice categorie de arme, pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 45 din C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen., ce se va executa pe parcursul executării pedepsei principale.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin deciziei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, a reținut aceeași stare de fapt precum cea descrisă prin actul de sesizare, judicios stabilită de prima instanță pe baza probatoriului administrat în cauză, precum și faptul că inculpatul A. a luat decizia de a porni în urmărirea persoanei vătămate C.D.G. și de a o agresa ca urmare a solicitării inculpatului C., neavând nicio implicare în conflictul inițial, iar urmărirea persoanei vătămate s-a realizat după ce a aflat că persoana vătămată a pulverizat spray lacrimogen, ținând seama și de declarațiile date de inculpații A. și C..

Curtea a apreciat că pedepsele cu închisoarea în cuantumul stabilit de prima instanță, de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice sunt juste în raport cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de tentativă la omor, s-a reținut că inculpatul a săvârșit o faptă cu un grad ridicat de pericol social abstract și concret, gravitatea concretă fiind determinată de împrejurările cauzei și de mijloacele de comitere a faptei, având în vedere că inculpatul a lovit cu autoturismul persoana vătămată C.D.G. care circula pe bicicletă, în condițiile unui trafic intens, în scop de răzbunare. Curtea a reținut că inculpatul a acționat pe fondul conflictului anterior dintre ceilalți inculpați și persoana vătămată.

A mai reținut de asemenea că inculpatul este în vârstă de 35 de ani, este necăsătorit și nu are antecedente penale. În ceea ce privește atitudinea procesuală a inculpatului, a reținut că acesta a avut o atitudine nesinceră și oscilantă.

Față de gravitatea infracțiunii și poziția procesuală a inculpatului și având în vedere considerentele relative la circumstanțele comiterii faptei, Curtea a apreciat că o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor este suficientă pentru atingerea scopurilor pedepsei.

Motivul de apel formulat de inculpatul A. privind încetarea procesului penal ca urmare a retragerii plângerii prealabile a fost apreciat nefondat, persoana vătămată C.D.G. declarând personal la termenul de judecată din data de 12.10.2023 în fața instanței de fond că își menține plângerea prealabilă.

Solicitarea inculpatului A. vizând reducerea cuantumului daunelor nu a fost reținută, Curtea apreciind că suma de 5.000 de euro reprezentând daune morale este o reparație corectă a suferințelor provocate, daune morale având efecte compensatorii pentru suferințele inerente loviturilor suferite. Curtea a considerat că această sumă este și nu constituie nicio amendă excesivă pentru autorul daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimă.

Împotriva deciziei penale nr. 129/A din data de 29 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a declarat recurs în casație inculpatul A., invocând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs în casație recurentul a solicitat admiterea recursului, desființarea deciziei atacate cu privire la greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 32 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 188 din C. pen.

A susținut că materialul probator aflat la dosar a fost ignorat de instanța de apel, în special înregistrarea video care a surprins momentul impactului și care demonstrează că impactul s-a produs pe sensul de deplasare a autoturismului pe care-l conducea și nu pe cel al persoanei vătămate, filmarea relevând și cum în momentele premergătoare impactului s-au aprins stopurile de frână, fapt ce demonstrează că a încercat reducerea vitezei, fiind în prezența unui accident rutier și astfel nu ar exista o corespondență între situația de fapt și norma de incriminare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 07.04.2025, când s-a stabilit termen la data de 13.05.2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație, în conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, se notează că potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată următoarele:

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.

Cererea de recurs în casație îndeplinește și condițiile prevăzute de art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., precum și cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., în cuprinsul acestora fiind menționate numele și prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 1511/A din data de 06.12.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală), domiciliul recurentului, precum și semnătura.

Raportat la criteriile de exigență ale condiției supuse analizei și la sfera cazurilor de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., se amintește faptul că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabilește cazurile în care se poate face recurs în casație, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenței motivării cererii de recurs în casație și a unei concordanțe aparente a acesteia cu unul dintre motivele expres prevăzute de lege.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că ea urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanța de recurs în casație examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație și care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Ca atare, motivele de casare invocate trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite în mod definitiv, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

În cauza de față, recurentul a invocat cazul de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv ca ar fi fost condamnat pentru o faptă care nu ar fi prevăzută de legea penală.

Înalta Curte observă că susținerile recurentului vizează aspecte ce nu se încadrează, formal, în cazul de recurs în casație invocate, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.. În concret, se reține că motivele invocate în cererea de recurs în casație vizează o rejudecare a cauzei, prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanțele inferioare.

Practic, recurentul susține că soluția de condamnare dispusă de instanța de apel nu este corectă, întrucât, în esență, situația factuală a fost stabilită în mod greșit de către instanța de apel printr-o analiză greșită a mijloacelor de probă administrate în cauză, or, reaprecierea probatoriului administrat, cu consecința schimbării situației de fapt reținută de instanța de apel este atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

În concluzie, se constată că recurentul a formulat o solicitare de rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt și a unei alte încadrări juridice a faptei decât cea reținută cu titlu definitiv de instanța de apel, ceea ce excede scopului căii extraordinare de atac, acela de reformare numai sub aspect legal, de drept, iar nu faptic.

Starea de fapt reținută în cauză cu titlu definitiv și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casare, după cum nu se poate proceda nici la reaprecierea încadrării juridice a faptelor fundamentată pe reevaluarea situației de fapt care intră în atributul exclusiv al instanței de fond și de apel și nu pot fi cenzurate în cadrul prezentului demers judiciar, neaducând în discuție un aspect de legalitate.

Criticile expuse de către recurent nu aduc în discuție aspecte de legalitate care s-ar putea circumscrie măcar formal vreunui caz de recurs în casație din cele prevăzute expres și limitativ de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Examinarea cauzei în recurs în casație se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluționării cauzei prin aplicarea și interpretarea corectă a legii.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1511/A din data de 06.12.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

În baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1511/A din data de 06.12.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 mai 2025.