ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpații A. și B., reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 525/15.11.2021 a Judecătoriei Roman, pronunțată în dosarul penal nr. x/2021 pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) și art. 41 alin. (1) din C. pen., asupra persoanei vătămate C. a fost condamnat inculpat A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
Potrivit art. 67 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme) pe o durată de 2 (doi) ani.
În temeiul art. 404 alin. (5) din C. proc. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) din C. pen., constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme).
Pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) și art. 41 alin. (1) din C. pen., asupra persoanei vătămate C. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
Potrivit art. 67 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme) pe o durată de 2 (doi) ani.
În temeiul art. 404 alin. (5) din C. proc. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) din C. pen., constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. proc. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme).
S-a constatat că cele două infracțiuni sunt concurente sub forma concursului real, potrivit art. 38 alin. (1) din C. pen.
În condițiile art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite pentru cele două infracțiuni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani și 8 (opt) luni închisoare.
În temeiul art. 96 alin. (4) din C. pen. s-a revocat măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 (un) an și 9 (nouă) luni închisoare aplicate prin contopire prin sentința penală nr. 134/P din 7 noiembrie 2019 a Tribunalului Neamț, definitivă prin necontestare (dosar nr. x/2019).
În condițiile art. 96 alin. (4), (5) din C. pen., cu referire la art. 43 alin. (2) din C. pen., s-a dispus ca pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracțiunile curente să fie executată alături, prin cumul aritmetic, de pedeapsa în privința căreia a fost revocată măsura suspendării executării sub supraveghere, urmând ca în final inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 5 (cinci) ani și 5 (cinci) luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 5 (cinci) ani și 5 (cinci) luni închisoare, stabilită potrivit celor ce preced, pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme) pe o perioadă de 2 (doi) ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., cu referire la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 5 (cinci) ani și 5 (cinci) luni închisoare, stabilită potrivit celor ce preced, pedeapsa accesorie rezultantă prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, luată față de acesta prin încheierea nr. 5 din 15 februarie 2021 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Roman, definitivă prin necontestare (dosar nr. x/2021, mandat de arestare preventivă nr. x din 15 februarie 2021), confirmată prin încheierea nr. 12 din 12 mai 2021 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Roman, definitivă prin încheierea nr. 30/CDL din 17 mai 2021 a judecătorilor de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Neamț.
În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a scăzut din pedeapsa închisorii durata reținerii inculpatului de către organele de cercetare penală din cadrul Postului de Poliție al com. Cordun, jud. Neamț, timp de 24 de ore începând cu data de 11 februarie 2021 ora 13:30 și durata arestării preventive de la data de 25 martie 2021 la zi, perioade considerate deja executate.
S-au anulat formele de executare emise în baza sentinței penale nr. 134/P din 7 noiembrie 2019 a Tribunalului Neamț, definitivă prin necontestare (dosar nr. x/2019), dispunându-se emiterea unor noi forme de executare potrivit prezentei hotărâri.
Pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen., art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) din C. pen., asupra persoanei vătămate C. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
Potrivit art. 67 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme) pe o durată de 2 (doi) ani.
În temeiul art. 404 alin. (5) din C. proc. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) din C. pen., constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme).
Pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a), art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) din C. pen., asupra persoanei vătămate C. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
Potrivit art. 67 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme) pe o durată de 2 (doi) ani.
În temeiul art. 404 alin. (5) din C. proc. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) din C. pen., constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme).
Pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. d) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) din C. pen., în dauna persoanei vătămate C. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.
Potrivit art. 234 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme) pe o durată de 2 (doi) ani.
În temeiul art. 404 alin. (5) din C. proc. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 65 alin. (1) din C. pen., constând în interzicerea exercițiului drepturilor enunțate de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme).
S-a constatat că cele trei infracțiuni sunt concurente sub forma concursului real, potrivit art. 38 alin. (1) din C. pen.
În condițiile art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite pentru cele trei infracțiuni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 (șase) ani și 2 (două) luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 6 (șase) ani și 2 (două) luni închisoare, stabilită potrivit celor ce preced, pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme) pe o perioadă de 2 (doi) ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., cu referire la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 6 (șase) ani și 2 (două) luni închisoare, stabilită potrivit celor ce preced, pedeapsa accesorie rezultantă prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) din C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, luată față de acesta prin încheierea nr. 5 din 15 februarie 2021 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Roman, definitivă prin necontestare (dosar nr. x/2021, mandat de arestare preventivă nr. x din 15 februarie 2021), confirmată prin încheierea nr. 10 din 8 mai 2021 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Roman, definitivă prin încheierea nr. 30/CDL din 17 mai 2021 a judecătorilor de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Neamț.
În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a scăzut din pedeapsa închisorii durata reținerii inculpatului de către organele de cercetare penală din cadrul Postului de Poliție al com. Cordun, jud. Neamț, timp de 24 de ore începând cu data de 11 februarie 2021 ora 13:00 și durata arestării preventive de la data de 25 martie 2021 la zi, perioade considerate deja executate.
În condițiile art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. s-a constatat că prejudiciul material produs prin infracțiunea de tâlhărie calificată a fost acoperit integral, în natură, prin recuperarea bunului sustras (geacă de fâș de culoare neagră).
S-a admis cererea formulată de persoana vătămată C. constituită parte civilă și, în temeiul art. 391 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 25 din C. proc. pen., cu aplicarea art. 1357 și următoarele din C. civ. au fost obligați în solidar inculpații A. și B. să-i plătească acesteia despăgubiri civile în sumă de 5.000 RON, reprezentând daune morale.
S-a admis cererea formulată de unitatea sanitară furnizoare de servicii medicale Serviciul de Ambulanță Județean Neamț și, în temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 25 din C. proc. pen., cu aplicarea art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, modificată, și art. 1357 și următoarele din C. civ., au fost obligați în solidar inculpații A. și B. să îi plătească acesteia despăgubiri civile în sumă de 416,36 RON, reprezentând cheltuieli ocazionate de transportul persoanei vătămate C.
S-a admis, în parte, cererea formulată de unitatea sanitară furnizoare de servicii medicale Spitalul Municipal de Urgență Roman și, în temeiul art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 25 din C. proc. pen., cu aplicarea art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, modificată, și art. 1357 și următoarele din C. civ., au fost obligați în solidar inculpații A. și B. să îi plătească acesteia despăgubiri civile în sumă de 2.425 RON, reprezentând cheltuieli ocazionate de internarea persoanei vătămate C.
S-a constatat imposibilitatea confiscării în natură a bunului folosit de inculpați la săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (bară metalică). S-a constatat inaplicabile prevederile art. 112 alin. (5) din C. pen. referitoare la confiscarea echivalentului bănesc al bunului a cărui confiscare în natură nu a fost posibilă.
Prin decizia penală nr. 149 din data de 24 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a dispus în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. respingerea, ca nefondate, a apelurilor formulate de apelanții - inculpați B. și A. împotriva sentinței penale nr. 525 din data de 15.11.2021, pronunțată de Judecătoria Roman în dosarul nr. x/2021.
În conformitate cu prevederile art. 424 alin. (3) din C. proc. pen. s-a dedus în continuare din pedepsele aplicate inculpaților B. și A. arestarea preventivă de la 15.11.2021 la zi.
Prin încheierea din 10 mai 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpații B. și A. împotriva deciziei penale nr. 149 din data de 24 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a trimis cauza la Completul 5 în vederea soluționării și a acordat termen la data de 21.06.2022, reținând că aspectele invocate în cererea de recurs în casație pot fi valorificate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.
Analizând recursul în casație declarat de inculpații B. și A. în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.
Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație. Instanța de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.
Așadar, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.
Pe cale de consecință, recursul în casație nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, așa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator și să stabilească o situație de fapt diferită de cea menționată în hotărârile atacate.
Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.
Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.
În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.
Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.
În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., acesta este incident în situația în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".
Cazul de casare menționat vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei.
Dispozițiile menționate exclud din sfera de analiză a instanței de recurs situația de fapt și modalitatea de interpretare a probatoriului, în acest stadiu verificându-se exclusiv doar dacă faptele astfel cum au fost reținute de către instanța de apel sunt prevăzute ca infracțiuni, respectiv dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.
Deopotrivă, prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu permit o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator și, pe această cale, stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală.
Verificările pe care instanța de recurs în casație le face din perspectiva noțiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita inculpatului este prevăzută de norma de incriminare, cât și condițiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective.
În raport de considerațiile teoretice expuse anterior, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și de tâlhărie calificată, astfel cum sunt incriminate de art. 205 alin. (1) din C. pen., respectiv art. 233, art. 234 alin. (1) lit. d) din C. pen.
În cauza de față, starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de lipsire de libertate, prevăzută de art. 205 alin. (1) din C. pen., constă în aceea că, în seara zilei de 25.01.2021, inculpații B. și A. au împiedicat-o pe persoana vătămată C. să părăsească locuința acestuia din urmă, reținând-o în imobil împotriva voinței sale, prin exercitarea de acte de constrângere fizică și morală.
De asemenea, starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. d) din C. pen., constă în aceea că inculpatul B. a deposedat-o pe timp de noapte, prin acte de constrângere morală (victima având temerea că ar putea fi lovită din nou cu pumnii), pe persoana vătămată C. de geaca cu care aceasta era îmbrăcată.
Înalta Curte analizează incidența motivului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat de recurenți exclusiv în limitele în care calea de atac a fost admisă în principiu, reamintind că statuarea asupra chestiunilor care implică reevaluarea materialului probator nu poate face obiectul acestei căi extraordinare de atac.
De asemenea, examinează exclusiv chestiunile privitoare la lipsa prevederii în legea penală a faptei pentru care au fost condamnați recurenții, precum și tipicitatea obiectivă a acestora. Prin raportare la aceste exigențe legale, Înalta Curte reține că recurenții inculpați B. și A. au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, prevăzută de art. 205 alin. (1) din C. pen.
În cauză, în raport de situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanța de apel, Înalta Curte constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de lipsire de libertate corespund faptelor reținute în concret în sarcina inculpaților. Astfel, elementul material al infracțiunii reținute în sarcina inculpaților este reprezentat de acțiunea de lipsire de libertate a persoanei vătămate C. prin împiedicare acesteia de a părăsi locuința inculpatului A., așa cum este aceasta definită de art. 205 alin. (1) din C. pen.
În contextul celor expuse mai sus, criticile recurenților vizând neîntrunirea elementele constitutive ale infracțiunii deoarece din probele administrate rezultă că persoana vătămată s-a deplasat de bună voie la locuința inculpaților și nu a fost constrânsă să rămână sau împiedicată să plece, ci doar i-au propus să mai rămână pentru a consuma alcool în continuare, propunere cu care persoana vătămată a fost de acord, sunt neîntemeiate și tind la reinterpretarea probelor, aspect nepermis dată fiind natura juridică a recursului în casație de cale extraordinară de atac exclusiv de drept. Aceleași concluzii, de reinterpretare a probelor, se desprind și din criticile inculpatului B. referitoare la activitatea acestuia în timpul în care au ieșit să fumeze, care s-ar fi rezumat, potrivit declarației persoanei vătămate, la a fuma o țigară, ocazie cu care persoana vătămată nu a încercat și nici nu și-a arătat dorința de a pleca, acțiune în care să fie împiedicat de inculpat.
Înalta Curte mai reține că inculpatul B. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. d) din C. pen. și, în raport de situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanța de apel, constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de tâlhărie calificată corespund faptelor reținute în concret în sarcina inculpatului. Astfel, elementul material al infracțiunii este reprezentat de acțiunea de deposedare a persoanei vătămate C., pe timpul nopții, de geaca cu care aceasta era îmbrăcată prin acte de constrângere morală, ce au constat în temerea victimei că ar putea fi lovită din nou cu pumnii, în condițiile în care anterior asupra sa fuseseră exercitate acțiuni de lovire și alte violențe.
Critica inculpatului B., în sensul că nu a exercitat niciun act de violență fizică sau psihică asupra persoanei vătămate, iar aceasta s-a dezbrăcat singură de geacă, pe care i-a înmânat-o, aspect care în opinia acestuia rezultă din chiar declarația persoanei vătămate, care a afirmat că "B. mi-a reproșat că nu i-am adus nimic din Belgia, solicitându-mi să-i dau geaca, eu nu am fost de acord, dar la insistențele sale m-am dezbrăcat singur și i-am înmânat-o", nu pot fi primite de instanță ca vizând acele situații în care se analizează nerealizarea corespondenței depline între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune. În realitate aceste critici ale recurentului tind la o reinterpretare a probelor administrate în cauză, aspect ce nu este permis pe calea recursului în casație raportat la natura acestei căi extraordinare de atac, respectiv aceea de a verifica legalitatea unei hotărâri definitive.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurenții inculpați B. și A. împotriva deciziei penale nr. 149 din data de 24 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Totodată, față de culpa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga fiecare recurent inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați B. și A., în sumă de câte 627 RON, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpații B. și A. împotriva deciziei penale nr. 149 din data de 24 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.
Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați B. și A., în sumă de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iunie 2022.