ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 17.11.2022

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

17.11.2022

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1350 din data de 1 noiembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Găești, s-au hotărât următoarele:

I. În baza art. 205 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 44 alin. (1) și art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate (faptă comisă în data de 27.06.2020).

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 44 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 77 lit. a), art. 78 alin. (1) și art. 79 alin. (2) și (3) C. pen., raportat la art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (faptă comisă în data de 27.06.2020).

S-a constatat că infracțiunile pentru care este condamnat inculpatul A. prin prezenta hotărâre au fost comise în stare de pluralitate intermediară față de infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 371 C. pen., cu aplic. art. 77 lit. a) și d) C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4200 RON amendă penală.

În baza art. 38 alin. (2) și art. 44 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b), c) și e) C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 (doi) ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din cealaltă pedeapsă aplicată prin prezenta sentință, respectiv 4 (patru) luni (1/3 din pedeapsa de 1 an), rezultând 2 ani și 4 luni închisoare, la care s-a adăugat amenda penală de 4200 RON, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani și 4 luni închisoare și 4200 RON amendă penală. S-a constatat că amenda penală a fost achitată în întregime.

S-a stabilit că pedeapsa închisorii se va executa în regim de detenție, potrivit art. 60 C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului A. și s-a aplicat acestuia o pedeapsă complementară rezultantă, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 4 ani, care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-au contopit pedepsele accesorii aplicate inculpatului A. și s-a aplicat acestuia o pedeapsă accesorie rezultantă, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

II. În baza art. 205 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen., art. 38 alin. (1) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1), art. 78 alin. (1) și art. 79 alin. (3) C. pen., raportat la art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate (faptă comisă în data de 27.06.2020).

În baza art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen., art. 38 alin. (1), art. 75 alin. (1) lit. a), art. 77 lit. a), art. 78 alin. (1), art. 76 alin. (1) și art. 79 alin. (2) și (3) C. pen., raportat la art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (faptă comisă în data de 27.06.2020).

S-a constatat că infracțiunile pentru care este condamnat inculpatul B. prin prezenta hotărâre au fost comise în stare de pluralitate intermediară față de infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6000 RON amendă penală.

În baza art. 38 alin. (2) și art. 44 alin. (1) și (2) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b), c) și e) C. pen., s-au contopit pedepsele cu închisoarea și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 (doi) ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din cealaltă pedeapsă aplicată prin prezenta sentință, respectiv 5 (cinci) luni (1/3 din pedeapsa de 1 an și 3 luni), rezultând 2 ani și 11 luni închisoare, la care s-a adăugat amenda penală, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani și 11 luni închisoare și 6000 RON amendă penală. S-a constatat că inculpatul a achitat integral amenda penală.

S-a stabilit că pedeapsa închisorii se va executa în regim de detenție, potrivit art. 60 C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele complementare aplicate inculpatului B. și s-a aplicat acestuia o pedeapsă complementară rezultantă, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 4 ani, care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-au contopit pedepsele accesorii aplicate inculpatului B. și s-a aplicat acestuia o pedeapsă accesorie rezultantă, respectiv interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

III. În baza art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen., art. 38 alin. (1), art. 77 lit. a), art. 78 alin. (1) și art. 79 alin. (3) C. pen., raportat la art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (faptă comisă în data de 27.06.2020).

S-a stabilit că pedeapsa se va executa în regim de detenție, potrivit art. 60 C. pen.

S-a constatat că inculpații au fost cercetați în stare de libertate.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpații A. și B., în vederea introducerii profilului genetic în baza de date S.N.D.G.J., după rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 25 alin. (1), art. 19 alin. (1) și (2) C. proc. pen., art. 1357 și art. 1349 C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă D., domiciliat în jud. Dâmbovița, în prezent în stare de detenție în Penitenciarul Mărgineni.

Au fost obligați inculpații A. și B., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 3000 RON, cu titlu de daune morale, în raport de infracțiunea de lipsire de libertate.

S-a dispus obligarea inculpaților A., B. și C., în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 1500 RON, cu titlu de daune morale, în raport de infracțiunea de lovire sau alte violențe.

Au fost obligați inculpații A., B. și C., în solidar, la plata sumei de 1000 RON, către partea civilă, cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-au respins, în rest, pretențiile părții civile.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., suma de 500 RON, reprezentând onorariul parțial al avocatului din oficiu desemnat pentru inculpații A. și C. (av. E., conform delegației seria x nr. x/2021), a rămas în sarcina statului, urmând a fi avansată către Baroul Dâmbovița, din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 404 alin. (4) lit. e) C. proc. pen., raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 650 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 150 RON, din cursul urmăririi penale).

În baza art. 404 alin. (4) lit. e) C. proc. pen., raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 650 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 150 RON, din cursul urmăririi penale).

În baza art. 404 alin. (4) lit. e) C. proc. pen., raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul C. la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 99,54 RON, din cursul urmăririi penale).

Împotriva sentinței penale anterior menționate au declarat apel inculpații A., B. și C., respectiv partea civilă D., solicitând desființarea sa, cu consecința dispunerii achitării, conform art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (inculpații A. și C.) sau, în subsidiar, a dispunerii suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante (inculpatul A.), respectiv a redozării pedepselor aplicate, în sensul diminuării cuantumului acestora, urmare a reținerii dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (inculpatul B.), în timp ce partea civilă a solicitat majorarea pedepselor aplicate inculpaților, iar pe latură civilă, majorarea despăgubirilor acordate.

Prin Decizia penală nr. 689 din 6 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul B., împotriva Sentinței penale nr. 1350 din data de 1 noiembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Găești, care a fost desființată, în parte, în latură penală și a fost pronunțată o nouă hotărâre, după cum urmează:

A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) și art. 79 alin. (3) C. pen., de la 2 ani și 6 luni închisoare la 2 ani închisoare.

A fost redusă pedeapsa aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen., art. 75 alin. (1) lit. a), art. 77 lit. a), art. 78 alin. (1), art. 76 alin. (1) și art. 79 alin. (3) C. pen., de la 1 an și 3 luni închisoare, la 1 an închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 44 C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b), c) și e) C. pen., au fost contopite pedepsele cu închisoarea și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 (doi) ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din cealaltă pedeapsă aplicată prin prezenta sentință, respectiv 4 (patru) luni (1/3 din pedeapsa de 1 an), rezultând 2 ani și 11 luni închisoare, la care s-a adăugat amenda penală de 6.000 RON, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani și 4 luni închisoare și 6.000 RON amendă penală. S-a constatat că inculpatul a achitat integral amenda penală.

S-a stabilit că pedeapsa închisorii se va executa în regim de detenție, potrivit art. 60 C. pen.

Au fost menținute, în rest, dispozițiile sentinței apelate, care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A. și C.

A fost admisă excepția tardivității formulării apelului declarat de partea civilă D., domiciliat în jud. Dâmbovița, în prezent în stare de detenție în Penitenciarul Mărgineni, invocată de instanță din oficiu și, în consecință:

A fost respins apelul declarat de partea civilă D. împotriva aceleiași sentințe, ca fiind tardiv formulat.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați apelanții inculpați A. și C. și partea civilă D. la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, aferente soluționării apelului declarat de inculpatul B., au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva hotărârii instanței de apel, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen., au declarat recurs în casație inculpații A., B. și C., calea de atac fiind fundamentată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

Prin prisma cazului de casare menționat, în esență, recurenții inculpați au susținut că li s-a reținut în sarcină comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 C. pen., deși au recurs la modalitatea de a-l prinde pe făptuitorul D. în condițiile comiterii unei infracțiuni fragrante, conform art. 293 C. proc. pen., întrucât descoperirea infracțiunii a avut loc imediat după săvârșirea faptei (agresiune sexuală asupra fiicei, respectiv nepoatei inculpaților), susținându-se că organul de urmărire penală a omis încheierea procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, precum și că probele administrate în cauză nu confirmă intenția acestora de a lipsi de libertate pe făptuitor, ci de a-l preda organelor de poliție.

S-a mai susținut că motivarea soluției pe zvon public și răzbunare nu este conformă cu modalitatea de comitere a faptei.

Prin încheierea din 3 noiembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, constatându-se că cererea de recurs în casație formulată de inculpații A., B. și C. împotriva Deciziei penale nr. 689 din 6 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul cu același număr, îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., aceasta a fost admisă în principiu și s-a dispus trimiterea cauzei, în vederea judecării recursului în casație promovat.

Examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpații A., B. și C., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau de o cercetare judecătorească deficitară/parțială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se verifică exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

În conformitate cu art. 442 alin. (2) din C. proc. pen., instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., invocate în cererea de recurs în casație.

Totodată, se reține că, în conformitate cu prevederile art. 447 alin. (2) din C. proc. pen., la judecarea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, pe baza actelor și a materialului din dosarul cauzei, precum și a înscrisurilor anexate cererii de recurs în casație și care au fost invocate în motivarea acesteia și, de asemenea, este obligată să se pronunțe asupra tuturor cazurilor de recurs în casație invocate de părți sau procuror.

Se mai reține că, în cazul admiterii recursului în casație, potrivit dispozițiilor art. 448 din C. proc. pen., instanța poate pronunța o soluție de achitare a inculpatului, încetarea procesului penal ori înlăturarea greșitei aplicări a legii, precum și rejudecarea cauzei de către instanța de apel ori instanța competentă material sau după calitatea persoanei, dacă sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) - caz invocat de recurenții inculpați A., B. și C. în susținerea căii de atac - acesta se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă sau subiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

În speță, din examinarea criticilor formulate de recurenții inculpați, se constată că acestea nu pot fi circumscrise cazului de recurs în casație menționat.

Astfel, prin motivele dezvoltate în susținerea căii de atac, recurenții au criticat greșita stabilire a situației de fapt în cauză, apreciind că se impunea a se constata existența cauzei de nepedepsire prevăzută de art. 310 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că, în cazul infracțiunii flagrante, orice persoană are dreptul să îl prindă pe făptuitor. S-a opinat că, în speță, sunt îndeplinite condițiile infracțiunii flagrante, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 293 alin. (1) și (2) teza I C. proc. pen., având în vedere strigătul de alarmare al martorei F.

De asemenea, s-a făcut trimitere la probatoriul administrat în cauză, a cărui analiză, în opinia apărării, coroborată cu durata scurtă a privării efective de libertate a intimatului parte civilă, demonstrează că scopul recurenților inculpați a fost acela de a-l preda pe acesta din urmă organelor de poliție, nefiind întrunită nici latura obiectivă, nici latura subiectivă a infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

Criticile nu vizează însă aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului în casație, ci reprezintă critici ce țin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanțele au reținut, pe baza probelor din dosar, vinovăția și participația inculpaților în săvârșirea infracțiunilor ce le-au fost reținute în sarcină, aceștia urmărind, în concret, stabilirea unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere, în mod definitiv, de către instanțele anterioare și reaprecierea materialului probator administrat, astfel încât să conducă la pronunțarea unei soluții de achitare.

Or, recursul în casație este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, pe fond, în parametrii în care a avut loc judecata în fond și în apel. În consecință, starea de fapt reținută în cauză și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de examinare din partea instanței supreme pe calea recursului în casație.

În plus, în ceea ce-l privește pe recurentul inculpat C., Înalta Curte constată caracterul nefondat al motivelor de recurs în casație, acesta fiind condamnat în cauză doar pentru comiterea infracțiunii lovire sau alte violențe, iar nu pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpații A., B. și C. împotriva Deciziei penale nr. 689 din 6 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați A., B. și C., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de câte 170 RON și pentru intimatul parte civilă D., în cuantum de 680 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpații A., B. și C. împotriva Deciziei penale nr. 689 din 6 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală, și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. x/2020.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați A., B. și C., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de câte 170 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul parte civilă D., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2022.