ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 25 mai 2023

Asupra recursului în casație de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 579 din data de 28 noiembrie 2022, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 396 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovirea sau alte violențe.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatului A. i-a fost stabilită pedeapsa de 1 (un) an închisoare, prin sentința penală nr. 239 din 03.10.2019 pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr. x/2018, definitivă la data de 23.10.2019, prin neapelare, este concurentă cu cea dedusă judecății în prezenta cauză.

În temeiul art. 89 alin. (1) C. pen., a fost anulată amânarea aplicării pedepsei de 1 (un) an închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 239 din 03.10.2019 pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr. x/2018, definitivă la data de 23.10.2019.

În baza art. 89 alin. (1) raportat la art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite următoarele pedepse:

- 1 (un) an închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 239 din 03.10.2019 pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr. x/2018, definitivă la data de 23.10.2019;

- 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare, aplicată în prezenta cauză;

și i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 (patru) luni închisoare, reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă, inculpatul urmând a fi condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 7 (șapte) luni închisoare.

S-a dispus ca executarea pedepsei să se efectueze în regim de detenție, conform dispozițiilor art. 60 C. pen., mandatul de executare a pedepsei închisorii urmând a fi emis la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. raportat art. 67 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) și art. 65 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 19, art. 25 și art. 397 C. proc. pen., coroborat cu art. 1349 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 20.000 de RON, reprezentând daune morale.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Prin decizia penală nr. 84/A din 13.02.2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2021, a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 579 din data de 28 noiembrie 2022, pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr. x/2021.

A fost desființată, în parte, sentința penală atacată, și, în rejudecare, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului A. de la 1(unu) an și 3 (trei) luni la 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

S-a constatat că infracțiunea din prezenta cauză pentru care inculpatului A. i-a fost aplicată pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare este concurentă cu cea pentru care i-a fost stabilită pedeapsa de 1 (un) an închisoare, prin sentința penală nr. 239 din 03.10.2019 pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 23.10.2019.

În temeiul art. 89 alin. (1) C. pen., a fost anulată amânarea aplicării pedepsei de 1 (un) an închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 239 din 03.10.2019 pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 23.10.2019.

În baza art. 89 alin. (1) raportat la art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite următoarele pedepse:

- 1 (un) an închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 239 din data de 03.10.2019 pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 23.10.2019;

- 9 (nouă) luni închisoare, aplicată în prezenta cauză;

și i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 3 (trei) luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare în regim de detenție.

Au fost reduse despăgubirile civile acordate persoanei vătămate B. de la 20.000 RON la 10.000 RON, reprezentând daune morale.

Au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii penale apelate.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 272 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Timiș a sumei de 500 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat.

Împotriva deciziei penale nr. 84/A din 13.02.2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2021, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casație, invocând dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În motivarea cererii de recurs, în esență, s-a susținut că, în mod greșit, instanța de apel a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 9 luni închisoare, în condițiile în care a intervenit prescripția răspunderii penale, ca efect al pronunțării Deciziei nr. 358 din 26 mai 2022 a Curții Constituționale a României referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen.

S-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale atacate și încetarea procesului penal, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

Prin încheierea din 30 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2021, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., împotriva deciziei penale nr. 84/A din 13 februarie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, în considerarea celor ce succed:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Limitarea obiectului judecății în recursul în casație la cazurile strict prevăzute de lege înseamnă că nu orice presupusă încălcare a legii substanțiale sau a legii de procedură penală constituie temei pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acele încălcări corespunzătoare unuia dintre cazurile de casare prevăzute de lege, fiind, așadar, exclusă rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

În cauză, inculpatul A. a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Recurentul inculpat a susținut că, în mod greșit, instanța de apel a dispus condamnarea sa la pedeapsa de 9 luni închisoare, în condițiile în care a intervenit prescripția răspunderii penale, ca efect al pronunțării Deciziei nr. 358 din 26 mai 2022 a Curții Constituționale a României referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen.

Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Dispozițiile care reglementează cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sunt de strictă interpretare și vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică reținută sau menținută prin hotărârea atacată și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei.

Așadar, cazul de casare invocat vizează situațiile în care s-au produs erori în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancțiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale prevăzute de lege ori a tratamentului sancționator al pluralității de infracțiuni, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

Rezultă că se circumscriu cazului de casare menționat acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei, printre altele, prin depășirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care, fie depășește limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.

Prin urmare, raportat la considerentele expuse privind situațiile care se circumscriu dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte constată că motivul recurentului inculpat privind intervenirea prescripției răspunderii penale nu se încadrează în dispozițiile legale invocate ca temei al cererii de recurs în casație

În privința pedepsei aplicate în speță, Înalta Curte reține că, prin decizia penală nr. 84/A din 13.02.2023 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Prin decizia recurată, s-a constatat că infracțiunea pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare este concurentă cu cea pentru care i-a fost stabilită pedeapsa de 1 (un) an închisoare, prin sentința penală nr. 239 din 03.10.2019 pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 23.10.2019.

În temeiul art. 89 alin. (1) C. pen., instanța de apel a anulat amânarea aplicării pedepsei de 1 (un) an închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 239 din 03.10.2019 pronunțată de Judecătoria Reșița, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 23.10.2019.

În baza art. 89 alin. (1) raportat la art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cele două pedepse au fost contopite și i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare, la care s-a adăugat o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 3 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 1 an 3 luni închisoare în regim de detenție.

Conform art. 193 alin. (2) C. pen., limitele pedepsei cu închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe sunt de la 6 luni la 5 ani.

Potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen. - dispoziții reținute în cauză de instanța de apel, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime; în această situație, noile limite ale pedepsei închisorii în cazul infracțiunii prevăzute de art. 193 alin. (2) C. pen. sunt de la 4 luni la 3 ani 4 luni.

Prin urmare, în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare aplicată inculpatului A. prin decizia recurată și pedeapsa rezultantă de 1 (un) an 3 (trei) luni închisoare sunt stabilite în limitele prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A., împotriva deciziei penale nr. 84/A din 13 februarie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A., împotriva deciziei penale nr. 84/A din 13 februarie 2023 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2023.