ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 14 martie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 969 din data de 08.07.2021 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. x/2020, în baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap la art. 43 alin. .1 C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă (faptă săvârșită la data de 13.12.2018).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 (trei) ani, pedeapsă ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, ce se va executa conform art. 65 alin. (3) C. pen., respectiv pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

S-a constatat că infracțiunea pentru care este judecat inculpatul în prezenta cauză este săvârșită în stare de recidivă post-condamnatorie, în raport de sentința penală nr. 54 din data de 22.03.2016 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în cauza având ca număr 311/101/2014, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 688/11.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova la data de 11.04.2017, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 96 alin. (4) C. pen., s-a revocat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere dispusă față de inculpatul A. prin sentința penală nr. 54 din data de 22.03.2016 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în cauza având ca număr 311/101/2014, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 688/11.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova la data de 11.04.2017 și s-a dispus executarea, în regim de detenție, a pedepsei închisorii de 2 ani.

S-a dispus repunerea în individualitate a pedepsei de 2 ani închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 54 din data de 22.03.2016 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în cauza având ca număr 311/101/2014, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 688/11.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova la data de 11.04.2017.

Au fost repuse în individualitate pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1968, respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani, dispusă prin sentința penală nr. 54 din data de 22.03.2016 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în cauza având ca număr 311/101/2014, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 688/11.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova la data de 11.04.2017.

A fost repusă în individualitate pedeapsa accesorie prev. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1968, respectiv interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dispusă prin sentința penală nr. 54 din data de 22.03.2016 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în cauza având ca număr 311/101/2014, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 688/11.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova la data de 11.04.2017.

În baza art. 43 alin. (1) C. pen. s-a adăugat în întregime la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 54 din data de 22.03.2016 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în cauza având ca număr 311/101/2014, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 688/11.04.2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova la data de 11.04.2017, în final dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă finală de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare, în regim de detenție potrivit art. 60 C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă complementară ce se execută în condițiile art. 68 alin. (1) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) raportat la art. art. 45 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. (dreptul de a fi ales in autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat).

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. măsura preventivă a reținerii, începând cu data de 14.12.2018, ora 22:30, până la data de 15.12.2018, ora 22:30.

În baza art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen. rap la art. 208 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A., a cantității totale de 563 pachete de țigări de diferite mărci (303 pachete de țigări, marca x, 255 pachete de țigări, marca x și 5 pachete de țigări, marca x), fără marcaje fiscale legale, produsele accizabile fiind reținute de organele de poliție și depuse la camera de corpuri delicte, astfel cum rezultă din dovada seria x nr. x din data de 17.12.2018.

În baza art. 19 alin. (1) din C. proc. pen., art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă, precizată, exercitată de partea civilă Statul Roman prin Agenția Națională de Administrare Fiscala prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova împotriva inculpatului A..

A fost obligat inculpatul A. să plătească părții civile Statul Roman prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, suma de 5.402 RON reprezentând taxe vamale accize și TVA pentru fapta săvârșită la data de 13.12.2018 plus obligații fiscale accesorii calculate de la data săvârșirii faptei până la data plății efectiv.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 250 indice 2 C. proc. pen., s-a menținut măsura asiguratorie a popririi asupra sumelor datorate cu orice titlu de terțe persoane inculpatului A., până la concurența sumei de 5402 RON, la care s-au adăugat accesoriile fiscale, de la data săvârșirii faptei, până la data achitării integrale a sumei datorate, măsură dispusă de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea nr. 134 din data de 26.01.2021, în temeiul art. 249 alin. și 6 C. proc. pen. și art. 254 C. proc. pen. în dosarul nr. x/2020.1.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1526 din data de 07.12.2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 969 din 08.07.2021 pronunțate de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr. x/2020.

*****

Împotriva deciziei din apel, la data de 28.12.2022, a formulat recurs în casație inculpatul A., prin avocat B., în termenul legal prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

În cuprinsul motivelor de recurs inculpatul A., prin apărător, a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală."

Prin cererea de recurs în casație formulată, apărarea inculpatului A. a solicitat, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen. și art. 4 C. pen., achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, fapta nemaifiind prevăzută de legea penală ca urmare a dezincriminării ei conform Deciziei nr. 176/2022 a Curții Constituționale.

S-a arătat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă asimilată, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, constând în aceea că în data de 13.12.2018 a deținut în sufrageria imobilului unde locuia cantitatea de 563 pachete de țigări provenite din contrabandă. Prin sentința instanței de fond, în baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen. și art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (1) C. pen. cu aplicarea, art. 396 alin. (10) C. proc. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă finală de 3 trei ani și 6 șase luni închisoare.

În esență, inculpatul a arătat că decizia penală recurată prin care s-a respins apelul său împotriva hotărârii primei instanțe este nelegală, norma incriminatorie stipulată în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nemaifiind prevăzută de legea penală la data soluționării caii de atac formulată în dosarul penal nr. x/2020 ca urmare a dezincriminării infracțiunii de contrabandă, conform Deciziei nr. 176/24.03.2022 a Curții Constituționale a României (publicată în M.Of. la data de 05.05.2022).

În concret, s-a susținut că, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 176/2022 din 24 martie 2022 prin care s-a constatat că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României sunt neconstituționale prin faptul că nu reglementează un prag valoric sau temporar, cât și prin faptul că nesocotește principiul ultima ratio în materie penală, în opinia apărării, au fost scoase din fondul activ legislativ prevederile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Din punctul de vedere al apărării este evident că o astfel de intervenție din partea Curții Constituționale nu poate avea decât valoarea unei dezincriminări totale a infracțiunii de contrabandă asimilată, neputându-se considera că latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 se poate regăsi în plenitudinea sa în alt text de lege incriminator, invocând în acest sens două decizii de îndrumare pronunțate de ÎCCJ, nr. 32/2015 (HP) și 17/2013 (RIL).

A arătat apărarea inculpatului că soluția Curții de Apel Craiova pronunțată în cauză este una care nesocotește prevederile Deciziei nr. 651/2018 și încalcă principiile stipulate în art. 4 și 5 C. pen., din moment ce instanța de control apreciază că prevederea legală stipulată în art. 270 din Legea nr. 86/2006, așa cum aceasta a fost modificată prin O.U.G. nr. 85/2022, poate retroactiva și in privința situației juridice existente la data săvârșirii infracțiunii. Chiar dacă instanța de control aduce în discuție o așa-zisă continuitate de reglementare, în realitate însă O.U.G. nr. 85/2022 completează cadrul legal existent în art. 270 din Legea nr. 86/2006 și suplimentează condițiile necesare pentru realizarea elementelor constitutive ale infracțiunii, introducând astfel limite cantitative sau valorice ale bunurilor ce nu existau la data comiterii faptei ori la data constatării neconstituționalității art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Or, s-a precizat că prevederile menționate în art. 147 alin. (1) din Constituția României au menirea protejării normei penale în măsura în care nu produc completări ale cadrului legal, cum s-a întâmplat de altfel în prezenta speță. Practic legiuitorul prin intervenția legislativă produsă prin intermediul O.U.G. nr. 85/2022 a schimbat conținutul constitutiv al normei stipulate în art. 270 alin. (2) si 3 din Legea nr. 86/2006 introducând condiții suplimentare ce nu existau la data comiterii faptei și nici la momentul condamnării inculpatului de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

De asemenea, s-a susținut că prezintă importanță faptul că în niciun moment Curtea de Apel Craiova nu aduce în discuție o schimbare de încadrare a faptei săvârșite de inculpat.

Astfel, pentru motivele expuse în cuprinsul cererii de recurs în casație, apărătorul recurentului inculpat a solicitat admiterea recursului în casație și în rejudecare să se constate că fapta de contrabandă asimilată stipulată în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 a fost dezincriminată ca urmare a declarării normei de incriminare ca neconstituțională, impunându-se în consecință pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului conform art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Conform art. 439 alin. (2) C. proc. pen., instanța de apel a dispus comunicarea cererii de recurs în casație către părți și procuror, conform dovezilor de comunicare aflate la dosar.

La data de 16.01.2023, au fost depuse la dosar concluziile scrise formulate de către Direcția Regională Vamală Craiova, asupra recursului în casație de față.

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casație, la data de 20.01.2023, dosarul de recurs în casație a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen., la data de 28.02.2023, dată până la care a fost întocmit și depus la dosar raportul asupra recursului în casație de față.

Cu prilejul examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație cu care a fost învestită, prin încheierea din data de 28 februarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru argumentele expuse în cuprinsul încheierii respective, a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și a dispus trimiterea cauzei completului competent, în compunere de trei judecători, pentru judecarea pe fond a recursului în casație, conform dispozițiilor art. 440 alin. (4) C. proc. pen.

Cu prilejul dezbaterilor asupra recursului în casație de la termenul din 14.03.2023, s-au luat concluziile părților și ale parchetului, acestea fiind redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând recursul în casație formulat în cauză de inculpatul A., Înalta Curte, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Astfel, în speță, se reține că, în concret, recurentul inculpat A. a solicitat instanței de casație, ca în temeiul cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., să se constate dezincriminarea faptei de contrabandă reținută în sarcina acestuia în prezenta cauză, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 și pentru care a fost condamnat la pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare (faptă săvârșită la data de 13.12.2018), prin sentința instanței de fond, definitivă prin decizia recurată, având în vedere declararea neconstituționalității dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, prin Decizia CCR nr. 176/2022.

Înalta Curte constată însă că în prezenta cauză nu a operat dezincriminarea faptei pentru care a fost condamnat recurentul inculpat A. și prin urmare nu este incident cazul de casare invocat, recursul fiind în consecință nefondat.

În ceea ce privește dispozițiile legale aplicabile în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Art. 4 din C. pen. prevede că: Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 176 din data de 24 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 451/05.05.2022, s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituționale.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 651 din data de 25 octombrie 2018 s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 4 din C. pen., care nu asimilează efectele unei decizii a Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare cu cele ale unei legi penale de dezincriminare, este neconstituțională.

Astfel, dezincriminarea unei fapte penale poate interveni și în baza unei decizii prin care s-a constatat neconstituționalitatea normei de incriminare, cum este Decizia Curții Constituționale nr. 176 din data de 24.03.2022, prin care au fost constate neconstituționale dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006.

Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., dispozițiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Prin urmare, trebuie verificat dacă fapta concretă comisă de recurent și încadrată în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (text ce a fost declarat neconstituțional) nu se încadrează în alte dispoziții legale în vigoare și care să o incrimineze ca fiind infracțiune.

Art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. prevede că hotărârile sunt supuse casării în situația în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În acest sens, Înalta Curte subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

În raport cu dispozițiile legale incidente, în limitele reglementate de legiuitor pe calea recursului în casație și în raport cu situația de fapt astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în speță nu a operat dezincriminarea faptei pentru care a fost condamnat recurentul inculpat A..

Într-adevăr, prin Decizia CCR nr. 176/2022, anterior menționată, s-a constat că art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este neconstituțional.

Prin această decizie, în esență, s-a reținut că infracțiunea reglementată la art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României este, prin elementul său material, o infracțiune de tăinuire, care privește bunuri de un anumit specific, respectiv bunuri ce provin din contrabandă, a căror deținere, depozitare, colectare etc. afectează bugetul consolidat al statului. De altfel, anterior introducerii în Codul vamal al României a incriminării prevăzute la art. 270 alin. (3), acțiunile/operațiunile prevăzute de această dispoziție legală, în lipsa unui text special, au fost încadrate de către instanțe ca infracțiune de tăinuire.

Curtea a constatat că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, prin faptul că nu reglementează un prag valoric/temporal cât privește faptele asimilate contrabandei și prin nesocotirea principiului ultima ratio în materie penală, aduc atingere principiului constituțional al statului de drept, consacrat în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală.

Totodată, s-a reproșat textului de incriminare a infracțiunii de contrabandă asimilată că nereglementând un astfel de prag valoric/temporal, norma este afectată de un viciu de neconstituționalitate și din perspectiva stabilirii de către instanță a pericolului social concret pe care îl prezintă faptele de contrabandă deduse judecății și a aplicării unei pedepse corect individualizate, contrar dispozițiilor constituționale ale art. 124 privind înfăptuirea justiției.

De asemenea, prin aceeași decizie, instanța de contencios constituțional face trimitere la dispozițiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 care incriminează ca infracțiune "deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri [...]", pedeapsa stabilită fiind închisoarea de la 1 la 5 ani.

S-a mai reținut că prin Decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reținut că "pentru combaterea evaziunii fiscale legiuitorul a incriminat, în mod general, sustragerea de la plata taxelor și impozitelor în Legea nr. 241/2005 și, respectiv, a incriminat în alte legi speciale modalități concrete de sustragere de la plata taxelor, infracțiunile din aceste legi constituind forme specifice de evaziune fiscală. Omisiunea plății taxelor datorate este, așadar, incriminată atât în Codul fiscal, cât și în Legea nr. 241/2005, respectiv în Codul vamal. Astfel, infracțiunea din Codul fiscal [art. 2961 alin. (1) lit. l), deținerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal] este un act preparator al evaziunii fiscale incriminat distinct. Situația premisă se referă la depozite clandestine de produse accizabile, rezultate din producerea fără forme legale sau scoaterea din antrepozite fiscale fără forme legale a unor produse supuse accizării. [...] Evaziunea fiscală reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plății taxelor și impozitelor cu privire la bunuri aflate pe teritoriul României, iar infracțiunea de contrabandă reprezintă o infracțiune complexă cu privire la omisiunea plății acelorași taxe și impozite, dacă bunurile au fost introduse în țară în mod fraudulos. Contrabanda reprezintă astfel o normă complexă de incriminare a unei modalități specifice de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea bunurilor cu încălcarea regimului juridic al frontierei. Obiectul juridic al infracțiunii de evaziune fiscală este diferit de cel al infracțiunii de contrabandă doar prin faptul că în cazul infracțiunii de contrabandă se apără și regimul frontierei de stat, nu numai regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat." În prezent, art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 reglementează o soluție legislativă identică, incriminând ca infracțiune "deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri, peste 300 litri […]", pedeapsa stabilită fiind închisoarea de la 1 la 5 ani.

Așadar, în paragraful 35 al Deciziei nr. 176/2022, Curtea Constituțională a reținut că infracțiunile incriminate prin art. 296

1

alin. (1) lit. l) din Codul fiscal din 2003, respectiv prin art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal din 2015 și prin art. 270 alin. (3) din Codul vamal constituie forme specifice de evaziune fiscală, cea dintâi constituind un act preparator al evaziunii fiscale, iar cea din urmă - contrabanda, atât în varianta-tip, cât și în cazul infracțiunii asimilate contrabandei -, o infracțiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea sau deținerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât și a celor care nu sunt purtătoare de accize) care au intrat în țară cu încălcarea regimului juridic al frontierei, încălcarea regimului vamal prin omisiunea declarării la frontieră a bunurilor provenind din afara Uniunii Europene, fiind, după caz, un act preparator al evaziunii fiscale sau chiar un act consumat de evaziune fiscală.

Ordonanța de Urgență nr. 85 din 17 iunie 2022, privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul fiscal și vamal, prin care a fost modificat art. 270 alin. (2) și (3) din Legea 86/2006 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 594 din 17 iunie 2022, în interiorul termenului de 45 zile de la publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 176 din 24 martie 2022 a Curtii Constitutionale (publicată în Monitorul Oficial la 5 mai 2022), existând astfel o continuitate de reglementare a art. 270 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României.

În speța de față se constată că pe baza situației de fapt reținute în cauză, instanțele au statuat cu titlu definitiv că în ceea ce privește fapta imputată inculpatului A. aceasta constă în faptul că, la data de 13.12.2018, a fost depistat de către organele de poliție cu ocazia efectuării unei percheziții domiciliare, în timp ce deținea în sufrageria imobilului situat în mun. Dr. Tr. Severin, județul Mehedinți, cantitatea de 563 pachete de țigări, de diferite mărci, fără marcaje fiscale legale, cunoscând că acestea proveneau din contrabandă, stabilindu-se că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă, în forma asimilată, faptă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 (faptă din 13.12.2018).

Rezultă astfel că în mod corect s-a reținut în cauză că în privința recurentului inculpatul A. care a deținut cantitatea de 563 pachete de tigari, respectiv 11260 țigarete, sunt îndeplinite în continuare condițiile de incriminare din conținutul art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 în forma modificată prin O.U.G. nr. 85/2022, fiind depășit pragul valoric de 10.000 țigarete la care face referire art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal anterior menționat.

Așadar, chiar dacă dispozițiile care reglementează infracțiunea de contrabandă în formă asimilată prevăzută de dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 au fost declarate neconstituționale, Înalta Curte constată că faptele recurentului inculpat A., astfel cum au fost reținute în cauză prin raportare la situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de către instanța care a pronunțat soluția de condamnare a inculpatului, și-au păstrat caracterul infracțional, fiind incriminate în cuprinsul dispozițiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal care icriminează "deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete [...]", iar această faptă este sancționează cu pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani, potrivit art. 452 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015.

În aceste condiții, în baza deciziei nr. 176/2022 a Curții Constituționale nu a operat dezincriminarea faptei pentru care inculpatul a fost condamnat, fiind incidente dispozițiile art. 3 alin. (2) Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., care prevăd că dispozițiile art. 4 din C. pen. nu se aplică în situația în care fapta este incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.

Totodată, Înalta Curte reține că în tot intervalul de timp de la comiterea faptei de către inculpat, art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal incrimina ca infracțiune "deținerea de către orice persoană în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 țigarete, [...]".

Prin urmare, critica recurentului inculpat în sensul că prin decizia de apel a fost condamnat pentru o faptă care nu mai este prevăzută de legea penală întrucât prin decizia nr. 176/24.03.2022 a Curții Constituționale s-a constatat că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României sunt neconstituționale, este nefondată, fapta imputată acestuia fiind incriminată de o lege în vigoare.

Așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel prin decizia recurată, prin O.U.G. nr. 85/2022 din 17 iunie 2022 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul fiscal și vamal, publicată în Monitorul Oficial nr. 594 din 17 iunie 2022, respectiv în termenul de 45 zile de la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei CCR nr. 176/2022, a fost redefinită infracțiunea de contrabandă asimilată, în acord cu criticile de neconstituționalitate, la art. III pct. 2 din această ordonanță prevăzându-se că: Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, dacă sunt depășite limitele cantitative sau valorice prevăzute la alin. (2) lit. a).

Or, așa cum s-a arătat, în speță, din examinarea în concret a faptei recurentului inculpat, astfel cum a fost reținută prin sentința penală de condamnare, definitivă prin decizia recurată în cauză, instanțele au constatat că inculpatul A. a fost depistat la data de 13 decembrie 2018, că deținea cantitatea de 563 pachete de țigări (11.260 țigarete), de diferite mărci, fără marcaje fiscale legale, cunoscând că acestea proveneau din contrabandă.

Ca atare, fapta concretă pentru care a fost condamnat recurentul A. nu a fost dezincriminată prin Decizia CCR nr. 176/2022, din moment ce acțiunea de deținere a acestor țigări fără marcaje fiscale legale de către recurent și care depășește cantitatea de 10.000 țigarete, așa cum s-a reținut prin sentința de condamnare, este incriminată în continuare ca infracțiune de dispozițiile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

În acest context, contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte constată că în cauză condamnarea nu se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege ca urmare a dezincriminării faptei, așa cum a susținut apărarea inculpatului, astfel că, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile recurentului inculpat sunt neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul-inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1526 din data de 07 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul-inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1526 din data de 07 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2023.