ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 februarie 2025

Asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Primul ciclu procesual

Prin sentința penală nr. 2099 din data de 22.12.2022 pronunțată de Judecătoria Brașov s-au dispus următoarele:

- a fost achitat inculpatul A. de sub acuzația privind săvârșirea infracțiunii de șantaj, prevăzută și pedepsită de art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen. (persoană vătămată B., faptă din 09.09.2021).

- a fost achitat același inculpat de sub acuzația privind săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată C., trei acte materiale din 16.06.2021, ora 13:48:28, respectiv din 17.06.2021, ora 10:24:09 și ora 12:17:57).

- a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de inculpatul A. cu referire la infracțiunea de șantaj în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată D., patru acte materiale din 17/18.09.2020, 06.11.2020, februarie- martie 2021, respectiv 07.05.2021).

- a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată D., patru acte materiale din 17/18.09.2020, 06.11.2020, februarie- martie 2021, respectiv 07.05.2021).

- a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a se apropia la mai puțin de 50 metri de persoana vătămată D., pe o perioadă de 3 ani.

- a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a se apropia la mai puțin de 50 metri de persoana vătămată D..

- a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de camătă, prevăzută și pedepsită de art. 351 din C. pen. (faptă din iulie 2020, persoană vătămată D., faptă din data de 26.10.2020 și din decembrie 2020, respectiv din datele de 29.05.2021 și 19.06.2021, persoană vătămată E., faptă din perioada premergătoare datei de 01.10.2021, persoană vătămată F., respectiv faptă din mai - septembrie 2021, persoană vătămată B.).

- a contopit pedepsele anterior stabilite, aplicând inculpatului pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare.

- a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

- a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsurile de supraveghere impuse.

- a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen.

- a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii, de la 11.11.2021, ora 11:15, până la 12.11.2021, ora 11:15, respectiv durata arestării preventive și a arestului la domiciliu, de la 12.11.2021, până la 20.02.2022 inclusiv.

- a menținut măsura controlului judiciar instituită împotriva inculpatului.

- a admis în parte acțiunea civilă exercitată de parte civilă D., dispunând, în consecință, obligarea inculpatului la plata, către această parte civilă, a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale, respingând, pe cale de consecință, restul pretențiilor civile.

- a obligat inculpatul să plătească părții civile D. suma de 5000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare constând în onorariu apărător ales (conform chitanțelor atașate la filele x din volumul II dosar instanță).

- a constatat că persoanele vătămate E., F., B. și C. nu s-au constituit părți civile în cadrul procesului penal.

- a dispus confiscarea de la inculpat a sumei totale de 1450 RON, reprezentând dobânzile încasate efectiv de la persoana vătămată B..

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 196/Ap/15.03.2023, Curtea de Apel Brașov a admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov și inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 2099 din data de 22.12.2022 pronunțată de Judecătoria Brașov pe care a desființat-o și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

Al doilea ciclu procesual

Prin sentința penală nr. 494 din data de 29.03.2024 pronunțată de Judecătoria Brașov s-au dispus următoarele:

- în temeiul art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj în formă continuată (patru acte materiale din 17/18.09.2020, 06.11.2020, 07.05.2021, februarie- martie 2021, persoană vătămată D.).

- în temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și n) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoana vătămată D. ori de a se apropia de acesta la mai puțin de 50 metri, pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- în temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și n) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu persoana vătămată D. ori de a se apropia de acesta la mai puțin de 50 metri, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- în temeiul art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă din data de 09.09.201, persoană vătămată B.).

- în temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- în temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- în temeiul art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, în formă continuată (trei acte materiale, dintre care un act material în data de 16.06.2021 și două acte materiale în data de 17.06.2021, persoană vătămată C.).

- în temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- în temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- în temeiul art. 351 din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de camătă.

- în temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen. a fos aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- în temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

- în temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele de 2 ani și 4 luni, 2 ani, 2 ani și 1 an închisoare și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 4 luni închisoare, la care s-a adaugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 1 an și 8 luni, urmând ca, în final, pedeapsa rezultantă să fie de 4 ani închisoare.

- în temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., a fost aplicată inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și n) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată D. ori de a se apropia de acesta la mai puțin de 50 metri pe o perioadă de 5 ani calculată după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

- în temeiul art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (3) din C. pen., a fost aplicată inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și n) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată D. ori de a se apropia de acesta la mai puțin de 50 metri, care se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.

Prin decizia penală nr. 583/AP din data de 1 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală în dosarul nr. x/2021, s-au dispus următoarele:

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 494 din data de 29 martie 2024 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. x/2021 care a fost menținută.

În baza art. 399 alin. (1) raportat la 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a constatat încetată de drept măsura controlului judiciar luată față de inculpat prin încheierea din data de 18.02.2022, pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. x/2021.3.

Împotriva deciziei penale nr. 583/AP din data de 1 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021, inculpatul A., prin avocat G. (cu împuternicire avocațială la dosar), a declarat recurs în casație la data de 26.08.2024.

În motivare, inculpatul A., prin apărător ales, a criticat decizia penală nr. 583/AP din data de 1 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021, invocând cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În susținerea motivelor de recurs în casație, a arătat că toate faptele pentru care a fost condamnat (infracțiunile de camătă și șantaj) nu sunt prevăzute de legea penală, în sensul că nu îndeplinesc elementele constitutive ale infracțiunilor care i-au fost reținute în sarcină, atât în ce privește latura subiectivă, cât și în privința laturii obiective.

Astfel, instanța de apel a menținut sentința penala dată cu încălcarea esențială a prevederilor legale la care se face referire în prezenta cerere și a pronunțat o hotărâre cu încălcarea esențială a acelorași prevederi legale în temeiul acelorași considerente, respectiv că inculpatul a săvârșit infracțiunile de care este acuzat, deși faptele comise de acesta nu sunt prevăzute de legea penală.

A precizat că nu a constrâns în nicio modalitate nicio persoană sa îi dea bani care să nu îi fie datorați, sa îi facă ceva în mod gratuit sau sa îi presteze munci sau servicii la un preț subestimat ori să sufere ceva anume în sensul prevederilor legale care incriminează șantajul.

De asemenea, recurentul a mai precizat că nici pretinsa camătă pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală în situația de fapt reală a cauzei, atât în ceea ce privește latura subiectivă, cât și în ceea ce privește latura obiectivă a acestei infracțiuni.

A susținut că nu a împrumutat niciodată bani ca îndeletnicire cu dobândă nelegală, că nu a fost și nu este cunoscut ca fiind un cămătar, ci doar a ajutat respectivele persoane la cererea insistentă a acestora, împrumuturi pe care le-a făcut fără încălcarea legii și cu un scop reciproc, avantajos.

Totodată, inculpatul A., a solicitat, în temeiul art. 441 din C. proc. pen., suspendarea executării deciziei nr. 583/AP din data de 1 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

Prin încheierea din 11.12.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 583/AP din data de 1 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021, și a fost respinsă cererea privind suspendarea executării hotărârii formulată de inculpat.

În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute la art. 434-438 din C. proc. pen.

Examinând recursul în casație declarat de inculpatul A. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 11.12.2024, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, Înalta Curte reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

De asemenea, nu poate fi analizată nici latura subiectivă a infracțiunii, întrucât presupune interpretarea materialului probator administrat în cauză.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de recurenții-inculpați ca temei al incidenței dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. vizează, în esență, lipsa tipicității obiective a infracțiunilor de șantaj prev. de art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen. și camătă prev. de art. 351 din C. pen., precum și a tipicității subiective, motivat de faptul că din analiza întregului material probator administrat în cauză, precum și a actelor aflate la dosar, rezultă în mod evident că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul nu sunt prevăzute de legea penală.

În analiza conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte va porni de la situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, precum și de la încadrarea juridică reținută de aceeași instanță, respectiv art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen. și art. 351 din C. pen.

Astfel, instanța de apel a reținut în fapt și în drept, în esență, următoarele:

- fapta inculpatului A., care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a constrâns-o pe persoana vătămată D. în repetate rânduri, atât direct cât și prin intermediul fiicei acestuia, martora H., respectiv în data de 17/18 septembrie 2020, a amenințat-o pe persoana vătămată cu acte de violență îndreptate împotriva sa și a familie sale; în data de 06.11.2020, a amenințat-o pe persoana vătămată cu acte de violență; în data de 07.05.2021, a lovit-o pe persoana vătămată, a strâns-o de gât și a amenințat-o cu acte de violență și cu moartea; iar în luna februarie/ martie 2021 s-a deplasat la locul de muncă al martorei și i-a spus acesteia că îi va rupe picioarele tatălui său, în scopul de a-i restitui suma de bani împrumutată în regim de camătă, împreună cu dobânzile aferente, sau pentru a efectua în continuare lucrări pentru acesta, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj în formă continuată, prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (patru acte materiale).

- fapta aceluiași inculpat care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cadrul discuțiilor telefonice din data de 16.06.2021, ora 13:48:28, respectiv data de 17.06.2021, ora 10:24:09 și ora 12:17:57, purtate cu persoana vătămată C. i-a adresat acesteia amenințări cu acte de violență, în scopul de a o constrânge pe aceasta să desfășoare în beneficiul său activități în domeniul construcțiilor la pensiunea din localitatea Drăguș, jud. Brașov, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj în formă continuată, prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (trei acte materiale).

- fapta inculpatului A. care, în data de 09.09.2021, a amenințat-o pe persoana vătămată B., în scopul de a-i restitui suma de bani împrumutată în regim de camătă, împreună cu dobânzile aferente, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen.

- fapta aceluiași inculpat care, în perioada iulie 2020 - septembrie 2021, a împrumutat, ca îndeletnicire, sume de bani, către mai multe persoane (numiții D., E., F. și B.) de la care percepea o dobândă cuprinsă între 20%-30% din suma împrumutată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de camătă, prevăzută de art. 351 din C. pen.

Faptele de care este acuzat inculpatul sunt reglementate de art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen. și art. 351 din C. pen.

Referitor la infracțiunea de șantaj

Potrivit art. 207 alin. (1) din C. pen., infracțiunea de șantaj în varianta tip, constă în constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(3) "Dacă faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

În primul rând se constată că acuzațiile formulate împotriva inculpatului vizează trei infracțiuni de șantaj în raport cu persoanele vătămate D., B. și C..

În varianta tip, elementul material al laturii obiective a infracțiunii de șantaj constă în acțiunea de constrângere a unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva.

Acțiunea de constrângere se poate săvârși prin exercitarea oricăror acte de violență fizică împotriva unei persoane, în limitele prev. de art. 193 alin. (1) din C. pen., și prin amenințare, care constă în săvârșirea de acte care sunt de natură a inspira victimei temerea unui pericol pentru viața, integritatea corporală, sănătatea, libertatea, demnitatea sau avutul său ori al unei persoane de care este legată afectiv.

Prin constrângere se înțelege determinarea unei persoane să facă sau să nu facă ceva împotriva voinței sale. Infracțiunea vizează libertatea persoanei, mai exact libertatea de ordin moral a persoanei, pentru că aceasta nu presupune o privare de libertate, în sens fizic, constrângerea exercitată împotriva subiectului pasiv al infracțiunii de șantaj trebuie să îi producă acestuia o stare de temere, de natură a-l determina să acționeze conform conduitei prevăzute în dispoziția normei de incriminare.

În cazul constrângerii fizice, aceasta poate fi exercitată, în mod direct și capabilă să înfrângă rezistența fizică a subiectului pasiv, iar constrângerea psihică se exercită prin acte de natură să inspire victimei temerea că, în viitor, ea sau o altă persoană apropiată ei va suporta un rău. În ambele cazuri, pentru realizarea conținutului constitutiv al infracțiunii, constrângerea trebuie să fie efectivă.

Având în vedere aceste particularități ale infracțiunii de șantaj și, în mod special, obiectul său juridic, care are în vedere libertatea morală a persoanei, legiuitorul nu a prevăzut în cuprinsul normei de incriminare criticate modalitățile concrete de realizare a constrângerii, evitându-se astfel restrângerea, în mod nejustificat, a sferei de aplicare a prevederilor art. 207 alin. (1) din C. pen., în acest fel intră sub incidența dispoziției legale analizate toate formele de constrângere, care au ca rezultat determinarea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, săvârșite în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, indiferent de acțiunile sau inacțiunile prin care constrângerea este executată". (paragr. 14 și 15 din decizia nr. 689/2017 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen. și paragr. 15 din decizia nr. 858/2018 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții legale).

Infracțiunea de șantaj presupune, sub aspectul elementului material, o constrângere exercitată asupra unei persoane, fie de natură fizică, fie de natură psihică, pentru a impune acesteia să facă ceea ce i se cere, așa cum i se cere, sau să nu facă ceva. Constrângerea, în cazul infracțiunii de șantaj, trebuie să fie de așa natură încât ea să prilejuiască o stare de temere (de alarmare), care determină victima să acționeze într-un alt mod decât acela pe care și-l dorește și să aibă drept scop o anumită comportare (așa cum dorește constrângătorul) din partea victimei, de pe urma căreia făptuitorul sau altă persoană să obțină un folos injust.

Prin hotărârea recurată, s-au reținut, pe baza probatoriului administrat următoarele:

Referitor la persoana vătămată D.:

- a) în ceea ce privește primul act material ce intră în conținutul infracțiunii imputate inculpatului, s-a reținut că probele din care rezultă existența acestuia nu se limitează la declarația dată de persoana vătămată în cursul urmăririi penale, ci aceasta a fost în mod pertinent coroborată cu aspectele ce au rezultat în urma punerii în executare a măsurilor de supraveghere tehnică, probe din care rezultă că în cadrul întâlnirii ce a avut loc în data de 17/18 septembrie 2020 pe strada x din Brașov între inculpat și persoana vătămată D., în cadrul căreia inculpatul i-a cerut să urce în mașina sa după care au mers cu mașina în parcarea I., în fața societății comerciale "J.", inculpatul a proferat amenințări la adresa persoanei vătămate, la adresa fiicei sale și a părinților săi, în scopul de a-l constrânge pe acesta să-i restituie sumele de bani împrumutate anterior în regim de camătă.

S-a reținut că întâlnirea dintre cei doi a avut loc în condițiile în care anterior, în luna iulie 2020, inculpatul îi împrumutase persoanei vătămate suma de 800 de euro cu o dobândă de 200 de euro, iar pentru că acesta nu o restituise, inculpatul începuse să îl caute.

b) în ceea ce privește cel de al doilea act material, s-a reținut că la data de 6 noiembrie 2020, după o lună și jumătate de la primul incident, inculpatul a întâlnit-o pe persoana vătămată pe strada x din Brașov, unde acesta o aștepta pe concubina sa de la acel moment să iasă de la dentist, martora K., din declarația dată de persoana vătămată în cursul urmăririi penale rezultând că inculpatul A. l-a prins de gât din spate și l-a dus cu forța pe o bancă din fața restaurantului "L.", unde i-a adresat amenințări persoanei vătămate D., spunându-i că nu va scăpa de el până nu-și va achita datoria, suma de 800 de euro împrumutată, plus dobânzile lunare acumulate, și că îl va căuta până îi va da banii, propunându-i, totodată, să lucreze în continuare pentru el pentru a-și achita această datorie, inculpatul schimbându-și atitudinea la apariția concubinei victimei.

c) în ceea ce privește cel de al treilea act material, s-a reținut că în luna februarie/ martie 2021 inculpatul A. s-a deplasat la locul de muncă al fiicei persoanei vătămate, martora H. și i-a spus acesteia că îi va rupe picioarele tatălui său -"îi va rupe picioarele dacă nu-i va da bani." în scopul de a-l constrânge în această modalitate, exercitând presiuni asupra familiei, să-i restitui suma de bani împrumutată în regim de camătă, împreună cu dobânzile aferente.

d) În ceea ce privește cel de al patrulea act material, s-a reținut că acțiunea de constrângere exercitată de inculpat asupra persoanei vătămate a avut loc în interiorul magazinului M. din Brașov, unde persoana vătămată s-a întâlnit cu inculpatul în data de 7 mai 2021, interacțiunea dintre aceștia concretizându-se în schimbul de replici dintre cei doi, materializate în amenințările cu moartea adresate persoanei vătămate în directă legătură cu starea de temere resimțită deja de persoana vătămată ca urmare a faptului că fusese căutat și amenințat deja de inculpat în circumstanțele reținute, din declarația persoanei vătămate coroborată cu înregistrărilor surprinse de camerele de supraveghere video din incinta magazinului M. rezultând că inculpatul și-a însoțit amenințările verbale de folosirea forței fizice, exercitând violențe asupra persoanei vătămate, pe care a prins-o cu o mână de gât și a condus-o forțat pe un culoar mai retras unde l-a lovit cu pumnul în zona feței, din vizionarea imaginilor rezultând că inculpatul a inițiat agresiunea, trăgând persoana vătămată pe un alt culoar unde putea fi mai greu observați, pentru a-l putea lovi fără să fie văzut de persoanele din magazin.

Referitor la persoana vătămată C.

Instanța de apel a constatat că cele trei acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii de șantaj ce face obiectul acuzației aduse inculpatului se regăsesc în cadrul discuțiilor pe care inculpatul le-a purtat la telefon cu persoana vătămată în datele de 16.06.2021, ora 13:48:28, 17.06.2021, ora 10:24:09 și 17.06.2021, ora 12:17:57, din cuprinsul acestora rezultând că inculpatul a amenințat în mod repetat persoana vătămată cu bătaia dacă nu vine să lucreze pentru acesta - "că dacă nu rămânem prieteni, noi nu mai suntem prieteni deloc, o să-i spun și lui N., băi pe ăsta să nu mi-l mai aduci pe aici că dacă-l aduci pe aici ți-l bat de se c*că pe el".

S-a constatat că amenințările acestuia au produs asupra persoanei vătămate o stare de temere evidentă, acesta acționând de maniera urmărită de inculpat, pe de o parte persoana vătămată percepând ca pe ceva cât se poate de real faptul că inculpatul va pune în practică amenințarea cu bătaia dacă nu se va prezenta la muncă pentru acesta - "fac cumva și vin pe jos și stau pân’ la 5, no 6, no vin și fac ce pot", "A.: No bun, așteaptă-mă că vin acolo, unde ești, în Ucea de Jos? O.: Păi nu, ce să-ți mai spun P., să vii peste mine să mă bați!"

S-a reținut că amenințările inculpatului nu au fost percepute de persoana vătămată drept niște simple vorba aruncate la nervi, amenințarea că acesta îi rupe dinții fiind una violentă și percepută ca atare de persoana vătămată, care la auzul acesteia s-a angajat să facă tot posibilul să ajungă și să-și conformeze astfel conduita constrângerii exercitate de inculpat.

S-a constatat că inculpatul a exercitat acte de amenințare asupra persoanei vătămate în scopul de a o determina pe acesta să muncească în beneficiul său contrar voinței sale, adică în scopul de a dobândi în mod injust - prin constrângere - un folos patrimonial concretizat în munca prestată în beneficiul său.

Referitor la persoana vătămată B.

Instanța de apel a reținut că din procesul-verbal de redare a convorbirii pe care inculpatul a avut-o în data de 9 septembrie 2021 ora 17:44.37 cu persoana vătămată B. rezultă nu doar că i-a adus acestuia injurii, dar se desprinde fără echivoc faptul că a amenințat-o cu exercitarea de violențe asupra sa precum și asupra soției dacă nu restituie banii împrumutați în regim de camătă și nu plătește dobânzile aferente, iar forma pe care au îmbrăcat-o aceste amenințări depășește fără echivoc cadrul unei simple mustrări ori al unui reproș al unui simplu avertisment, în condițiile în care îl amenință că merge acasă la soția sa, aflată singură în România, dat fiind că persoana vătămată se afla în Franța precum și că în acest scop convoacă și pe alții - "10 inși" care să-l însoțească, după care îl amenință cu bătaia, de o manieră deosebit de violentă, în legătură cu neplata sumei împrumutate și a dobânzii - "Datoria mea este să-ți rup o bătaie, să nu stai în picioare 6 luni! (...) No, eu ți-am spus ce datorii am! Tu ai la mine alta! Și cine știe cum, trebuie să fii prea șmecher ca s-o dai la întors, ca să mă îmbunezi O. Eu ți-am spus-o, eu ți-am spus-o prietenește!).

Totodată, instanța de apel a reținut că inculpatul s-a prezentat la locul de muncă al soției persoanei vătămate, martora Q., în R., aspect arătat de inculpat și în declarația dată în fața instanței de apel, încercând să acrediteze ideea că s-a oprit ocazional pentru că dorea să mănânce mâncare italiană, aspect ce nu prezintă însă credibilitate, în condițiile în care acesta i-a cerut soției persoanei vătămate să-l sune pe acesta în Franța, pentru că nu îi răspunsese anterior la telefon, motivul pentru care îl căuta fiind acela de a-i cere să îi restituie suma împrumutată în regim de camătă și dobânda.

Astfel, sub aspectul laturii obiective a infracțiunilor de șantaj, instanța de apel a reținut că, în concret, elementul material constă în constrângerea, prin amenințări sau violențe fizice, în scopul de a obține din partea persoanelor vătămate diferite conduite, respectiv restituirea sumelor de bani împrumutate și achitarea dobânzilor aferente ori continuarea desfășurării de activități lucrative pentru inculpat.

Având în vedere considerațiunile teoretice și faptice expuse mai sus, Înalta Curte constată, contrar susținerilor inculpatului, că acțiunile ce i-au fost reținute în sarcină și pentru care fost condamnat, astfel cum au fost stabilite cu titlu definitiv de către instanța de apel în urma analizării probatoriului administrat în cauză, întrunesc elementele constitutive prevăzute de norma de incriminare a infracțiunii de șantaj.

În speță există și urmarea imediată cerută de normele ce incriminează șantajul, respectiv temerea persoanelor vătămate că, în viitor, ele sau persoane apropiate lor, vor suporta un rău în cazul în care nu vor restitui sumele de bani împrumutate împreună cu dobânda percepută de inculpat sau nu vor presta munca solicitată de acesta.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, infracțiunea de șantaj fiind o infracțiune de pericol abstract.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut de instanța de apel că inculpatul acționat cu intenție directă, calificată prin scopul urmărit, scopul fiind acela de a obține pentru sine în mod injust un folos patrimonial. Astfel, potrivit art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea sa prin săvârșirea faptei.

Or, raportat la această situație factuală, care nu mai poate fi cenzurată de Înalta Curte prin intermediul recursului în casație, dat fiind specificul acestei căi extraordinare de atac, se constată că, prin decizia penală atacată sunt analizate elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj, arătându-se în ce mod s-a realizat constrângerea celor trei persoane vătămate și temerea acestora în urma constrângerii exercitate de către inculpat, demersuri care au fost expuse pe larg în considerentele deciziei penale atacate.

Așadar, în raport de starea de fapt reținută cu titlu definitiv de instanța de apel, urmare a administrării probelor, în mod corect s-a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate ale infracțiunii de șantaj pentru care inculpatul a fost condamnat, curtea de apel realizând o analiză corespunzătoare sub acest aspect.

În ceea ce privește criticile formulate de inculpat în raport de infracțiunea de șantaj, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.

Inculpatul a solicitat să se constate că nu a acționat cu intenția de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial pentru sine sau pentru altul, și, dimpotrivă doar a întreprins în mod stăruitor demersurile necesare pentru a-și recupera banii împrumutați persoanelor în cauză, demersuri care nu intră sub incidența legii penale.

Totodată, a susținut că nu le-a constrâns pe persoanele vătămate în nicio modalitate să îi dea bani care să nu îi fie datorați, să îi facă ceva gratuit sau să îi presteze munci sau servicii la un preț subestimat ori să sufere ceva anume în sensul prevederilor legale care incriminează șantajul.

Or, Înalta Curte constată că în realitate inculpatul contestă situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, aspect nepermis în cadrul recursului în casație, cale de atac în care are loc o verificare a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

S-a reținut cu autoritate de lucru judecat că inculpatul a indus o stare de temere în cazul tuturor celor trei persoane vătămate pentru ca acestea să îi restituie împrumutul acordat în regim de camătă și dobânzile percepute, respectiv de a lucra în beneficiul său în contul datoriilor.

Mai mult amenințările inculpatului s-au concretizat și prin deplasarea acestuia la locul de muncă al fiicei persoanei vătămate D. și al soției persoanei vătămate B..

În cauză, a fost reținută varianta agravată a infracțiunii de șantaj prevăzută de art. 207 alin. (3) din C. pen., față de împrejurarea că fapta a fost săvârșită de inculpatul A. în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, respectiv restituirea unor sume de bani ori prestarea unor activități lucrative în favoarea acestuia, neprezentând relevanță pentru reținerea infracțiunii de șantaj faptul că folosul patrimonial ar fi just ori injust.

Referitor la infracțiunea de camătă

Potrivit dispozițiilor art. 351 din C. pen., infracțiunea de camătă constă în darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată și se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Înalta Curte constată că instanța de apel a analizat condițiile de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de camătă comisă de inculpatul A. și a constatat că sunt întrunite potrivit art. 351 din C. pen.

Astfel, s-a reținut că elementul material al laturii obiective este reprezentat de acțiunea de dare de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, realizată în prezenta cauză prin acțiunile succesive de remitere a sumelor de bani de către inculpatul A., în vederea recuperării acestora alături de dobânda solicitată. Remiterile succesive și maniera elaborată în care inculpatul a urmărit să-și asigure recuperarea sumelor împrumutate și a dobânzilor aferente sunt apte să determine îndeplinirea cerinței esențiale atașate elementului material, privind realizarea acțiunii de dare ca îndeletnicire.

Infracțiunea este una de pericol abstract, continuă și de obicei, consumarea începând la momentul dării de bani cu dobândă, aceasta continuând pe toată durata de derulare a împrumuturilor până la momentul perceperii ultimei dobânzi, moment la care se epuizează, cu condiția ca acest comportament să fie repetat de un număr suficient de ori încât să contureze caracterul de obișnuință. Au relevanță penală, așadar, simplele acțiuni de remitere efectivă a sumelor de bani cu titlu de împrumut, însoțite de solicitarea acordării/perceperii dobânzilor aferente pentru viitor, fără a fi strict necesar ca dobânzile să fie și efectiv plătite și încasate pentru ca infracțiunea să se consume.

Legătura de cauzalitate între acțiunea inculpatului și urmarea imediată, în speță, starea de pericol instituită în privința raporturilor financiare, a rezultat din materialitatea faptelor.

Sub aspectul laturii subiective, instanța de apel a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă, formă de vinovăție prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., calificată prin scopul urmărit, constând în obținerea unor beneficii de natură patrimonială.

În ceea ce privește criticile formulate de inculpat în raport de infracțiunea de camătă, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.

În acest sens, recurentul-inculpat a susținut că nu a împrumutat niciodată bani ca îndeletnicire, că nu a fost și nu este cunoscut ca fiind cămătar, ci doar le-a ajutat pe persoanele vătămate la cererea lor cu împrumuturile respective, de altfel cerute cu insistență, însă acestea nu i-au restituit banii împrumutați, motiv pentru care a acceptat chiar și ca acestea să presteze muncă pentru acoperirea datoriei.

Or, Înalta Curte constată că prin criticile formulate inculpatul contestă în realitate situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, aspect nepermis în calea de atac a recursului în casație, în condițiile în care în cadrul acestei căi extraordinare de atac are loc o verificare a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Pe de altă parte nu poate fi examinată în cadrul recursului în casație critica potrivit căreia inculpatul nu a împrumutat bani cu îndeletnicire, atâta timp cât se tinde la schimbarea situației de fapt.

De altfel, caracterul repetat al infracțiunii de camătă rezultă din remiterile succesive și maniera elaborată în care inculpatul a urmărit să-și asigure recuperarea sumelor împrumutate și a dobânzilor aferente apte să conducă la reținerea întrunirii cerinței esențiale atașate elementului material, privind realizarea acțiunii, ca îndeletnicire.

În unele aspecte teoretice din doctrină a unor autori, s-a evidențiat în mod concret modalitatea de apreciere asupra condiției referitoare la "darea de bani cu dobândă" pentru a fi considerată o îndeletnicire, respectiv să fie comisă de mai multe ori pentru a avea caracter penal (de cel puțin 3 ori). Or, raportând și aspectele teoretice mai sus menționate la baza factuală reținută de către curtea de apel, în mod concret există mai mult de trei acte materiale comise, așa încât caracterul repetat al cerinței legale enunțate pentru a fi considerată o îndeletnicire cu accepțiune penală este îndeplinită, realizând tipicitatea obiectivă a infracțiunii de camătă prevăzută de art. 351 din C. pen.

Înalta Curte consideră că între baza factuală stabilită de către instanța de apel și condițiile de tipicitate obiectivă pentru infracțiunea de camătă și analizate de aceasta, există o deplină concordanță, așa încât nu este aplicabil cazul de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În ceea ce privește latura civilă, Înalta Curte reține că aceasta poate fi influențată indirect ca efect al soluției cu privire la latura penală.

Or, cum în cauză nu au intervenit modificări asupra laturii penale, Înalta Curte reține că aspectele ce țin de latura civilă nu pot fi puse în discuție pe cale indirectă.

Referitor la criticile vizând latura subiectivă a infracțiunii, Înalta Curte reține că acestea excedează cadrului procesual al recursului în casație, întrucât presupun o reanalizare a materialului probator, aspect nepermis în prezenta procedură.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 583/AP din data de 1 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE OTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 583/AP din data de 1 august 2024, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2025.