ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 636/2021

Ședința publică din data de 30 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 1128/09.06.2016 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. x/2016, în baza art. 396 alin. (1) și (2) C. proc. pen., inculpatul A. a fost condamnat:

- la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă din data de 03.09.2015), prev. și ped. de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) și art. 77 lit. a) C. pen. (persoană vătămată B.).

- la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă din perioada septembrie - octombrie 2015), prev. și ped. de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată C.).

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele anterior stabilite, aplicând inculpatului pedeapsa principală rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare (compusă din pedeapsa principală cea mai grea, de 3 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă principală, respectiv 1/3 din 3 ani închisoare, adică 1 an închisoare).

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii/arestării preventive/arestului la domiciliu, respectiv de la 09.11.2015 - la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestului la domiciliu a inculpatului.

Prin decizia penală nr. 623 din data de 07.07.2017 a Curții de Apel Brașov, a fost descontopită pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor, după cum urmează:

- 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă din data de 03.09.2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) și art. 77 lit. a) din C. pen. (persoană vătămată B.);

- 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă din perioada septembrie - octombrie 2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată C.), și înlătură sporul de 1 an închisoare.

Au fost majorate pedepsele aplicate față de A., după cum urmează:

- de la 3 ani și 6 luni închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă din data de 03.09.2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (5) și art. 77 lit. a) din C. pen. (persoană vătămată B.);

- de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj (faptă din perioada septembrie - octombrie 2015), prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) C. pen. (persoană vătămată C.).

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă principală, respectiv 1/3 din 4 ani închisoare, adică 1 și 4 luni închisoare, în final inculpatul executând pedeapsa de 5 ani și 10 luni închisoare.

S-a dedus, în continuare, din pedeapsa aplicată perioada de arest la domiciliu de la 10.06.2016 la 20.01.2017 și de arest preventiv de la 18.02.2017 la zi.

Împotriva sentinței penale nr. 1128 din data de 09.06.2016 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. x/2016, condamnatul A. a formulat contestație în anulare, invocând ca temei de drept dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Prin sentința penală nr. 1635/2020 din data de 12.11.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Brașov, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 1128/09.06.2016 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. x/2016.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că motivul invocat de contestator, în sensul că mandatele de supraveghere tehnică dispuse în cauza în cauza în care a fost condamnat nu au fost puse în executare de procuror și de organele de cercetare penală, care sunt organe judiciare, conform art. 30 C. proc. pen., precum și de către lucrătorii specializați din cadrul poliției, în condițiile în care aceștia pot deține avizul de ofițeri de poliție judiciară, în condițiile art. 55 alin. (5) C. proc. pen., așa cum stipulează Decizia nr. 51/2016 a Curții Constituționale, nu se încadrează în niciunul din cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 426 alin. (1) lit. a) - j) C. proc. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 1635/2020 din data de 12.11.2020, pronunțată de Judecătoria Brașov, în dosarul nr. x/2020, condamnatul A. a formulat apel.

De asemenea, condamnatul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 91 alin. (3) C. proc. pen. și art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Cu privire la neconstituționalitatea art. 91 alin. (3) C. proc. pen., care prevăd că "avocatul din oficiu desemnat este obligat să se prezinte ori de câte ori este solicitat de organul judiciar, asigurând o apărare concretă și efectivă în cauză":

În opinia condamnatului, sintagma - asigurând o apărare concretă și efectivă în cauză -nu are un caracter suficient de clar și previzibil, fiind încălcat principiul securității raporturilor juridice.

S-a arătat că nu este prevăzut suficient de clar ce activități ar trebui să desfășoare în concret avocatul desemnat din oficiu, în ce constă o apărare concretă și eficientă, de cât timp este nevoie pentru pregătirea apărării pentru a putea spune că dreptul la apărare a fost respectat.

Prin modul de redactare a textelor se încalcă standardele privind calitatea legii impuse de art. 1 alin. (5) și art. 24 din Constituția României și consacrate de jurisprudența Curții Constituționale.

Relativ la dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., s-a susținut că acestea contravin prevederilor art. 16 și art. 21 din Constituția României, în sensul că textul de lege apreciat ca fiind neconstituțional se referă numai la o soluție de încetare a procesului penal, nu și la o soluție de achitare cum ar fi fost corect, deoarece toți cetățenii sunt egali în fața legii.

Autorul excepției a susținut că normele procesual penal criticate sunt neconstituționale întrucât reglementarea actuală nu oferă posibilitatea unei părți de a invoca, pe calea contestației în anulare, și situații care în cazul admiterii contestației în anulare, ar duce la o soluție de achitare, nu doar de încetare a procesului penal.

Textul art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. nu are un caracter suficient de clar și previzibil, fiind încălcat principiul securității raporturilor juridice, iar prin modul de redactare a textului se încalcă standardele privind calitatea legii impuse de art. 1 alin. (5) din Constituția României și consacrate de jurisprudența Curții Constituționale.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate.

II. Prin decizia penală 184/Ap din data de 16 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală, în dosar nr. x/2020, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a fost respinsă cererea formulată de contestatorul A. de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 91 alin. (3) C. proc. pen. și art. 426 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 475 C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de contestatorul A. de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

În baza art. 431 C. proc. pen., a fost respins, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 1635/2020 din data de 12.11.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Brașov.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul a fost obligat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu desemnat pentru contestator, în cuantum de 627 RON, s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției și a rămas în sarcina statului.

Referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale, Curtea de Apel Brașov a reținut că excepția de neconstituționalitate invocată de apelantul A. nu întrunește toate condițiile de admisibilitate prevăzute de articolul invocat, respectiv nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Constatându-se inadmisibilitatea contestației în anulare și a căii de atac exercitate de apelant, s-a reținut că excepția de neconstituționalitate ridicată de parte nu mai poate fi considerată ca având legătură cu soluționarea cauzei.

Astfel, Curtea de Apel a reținut că o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă, este inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Aceasta, deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză.

III. Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a art. 91 alin. (3) C. proc. pen. și art. 426 lit. b) C. proc. pen., cuprinsă în decizia penală nr. 184/Ap din data de 16 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală, în dosar nr. x/2020, în termen legal, condamnatul a formulat recurs.

Examinând recursul declarat de condamnatul A. împotriva dispoziției din decizia penală nr. 184/Ap din data de 16 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală, în dosar nr. x/2020, de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele următoare:

Reglementând condițiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că aceasta trebuie să îndeplinească cumulativ anumite condiții: să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Analiza îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de Legea nr. 47/1992 nu trebuie însă să se realizeze formal. Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, și corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege. Sub acest aspect, în mod constant, instanțele judecătorești au statuat că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii sau atunci când tinde la modificarea sau completarea unor dispoziții normative.

Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepții de neconstituționalitate impune justificarea unui interes de către autorul cererii.

În analiza acestor condiții, Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate a art. 91 alin. (3) C. proc. pen. și art. 426 lit. b) C. proc. pen. a fost invocată de condamnatul A., într-o cale de atac inadmisibilă, respectiv în apelul formulat împotriva unei hotărâri de respingere ca inadmisibilă a unei cereri de contestație în anulare.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Înalta Curte constată, în acord cu prima instanță, că dispozițiile legale care fac obiectul cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate nu au legătură cu soluționarea cauzei, nefiind aplicabile.

Înalta Curtea observă că, în ceea ce privește admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, în jurisprudența sa, de exemplu prin Decizia nr. 203 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012, sau Decizia nr. 715 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 31 ianuarie 2017, Curtea Constituțională a statuat: "că o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Aceasta deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 astfel, întrucât excepția de neconstituționalitate nu îndeplinește o condiție de admisibilitate, aceasta, în temeiul art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, urmează să fie respinsă ca inadmisibilă".

Ca urmare, având în vedere că remediul procedural al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit de condamnatul A. în scopul și finalitatea sa, adică pentru armonizarea prevederilor legale considerate neconstituționale cu legea fundamentală, situație în care un asemenea demers este inadmisibil, se constată că, în mod corect, Curtea de Apel Brașov a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, apreciind că excepția invocată nu respectă cerința reglementată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

În ce privește celelalte critici ale recurentului, referitoare la nelegalitatea probelor, acestea exced prezentului cadru procesual, instanța fiind învestită doar cu analiza temeiniciei respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul condamnat A. împotriva dispoziției din decizia penală nr. 184/AP din data de 16 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 91 alin. (3) din C. proc. pen. și a art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, avocat D., în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, avocat E., în cuantum de 80 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul condamnat A. împotriva dispoziției din decizia penală nr. 184/AP din data de 16 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 91 alin. (3) din C. proc. pen. și a art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, avocat D., în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, avocat E., în cuantum de 80 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 iunie 2021.