ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 16 martie 2023

Asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 71 din data de 18.02.2022 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2021, între altele, referitor la inculpatul A., s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rep., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 (doi) ani.

În temeiul art. 374 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an și 1 (una) lună închisoare.

În temeiul art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 11 (unsprezece) luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 (doi) ani.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 8 (opt) luni închisoare (o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite), pedeapsa rezultantă fiind de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 91 alin. (1) din C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 2 (doi) ani, ce se calculează de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul să respecte pe durata termenului de supraveghere următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații, documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 94 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) se comunică Serviciului de Probațiune Dolj.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a impus inculpatului obligația să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile la Primăria municipiului Craiova jud. Dolj sau la Primăria comunei Cârcea jud. Dolj, în condițiile enunțate de art. 57 din Legea nr. 253/2013.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 45 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2(doi) ani, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus recoltarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea adăugării profilelor genetice în S.N.D.G.J.

S-a constatat că inculpatul A. a fost reținut și arestat la domiciliu în perioada 03.02.2021-25.06.2021.

Prin decizia penală nr. 1605 din 23 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, între altele:

S-au admis apelurile declarate de PIICJ - DIICOT S.T Craiova și de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 71 din data de 18.02.2022 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2021, privind și pe inculpatul B..

S-a desființat, în parte, sentința apelată, și, rejudecând,

S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

Au fost înlăturate dispozițiile art. 91 și urm. din C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. b) tz. I din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 privind Codul vamal, cu aplic. art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rep., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.

În temeiul art. 374 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an și 3 (luni) luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 4 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de 5 luni închisoare, calculat ca 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 9 luni, în regim de detenție conform disp. art. 60 din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 (doi) ani, ce se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.

În baza art. 72 C. pen. și art. 422 din C. proc. pen. s-a dedus, din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, perioada reținerii, de la 03.02.2021 la 04.02.2021 și a arestului la domiciliu, de la 04.02.2021 la 25.06.2021.

S-au înlăturat disp. art. 91 și urm. din C. pen.

Pentru a hotărî în acest sens, s-a reținut cu privire la apelentul inculpat A., că pe parcursul soluționării cauzei în apel, la data de 24.03.2022, Curtea Constituțională a României a pronunțat Decizia nr. 176/2022, prin care a statuat că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind codul vamal sunt neconstituționale.

Astfel, la momentul publicării deciziei susmenționate în Monitorul Oficial, a fost dezincriminată infracțiunea de contrabandă în forma asimilată, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea 86/2006 privind Codul vamal, reținându-se că acestea aduc atingere principiului constituțional al statului de drept consacrat la art. 1 alin. (3) din Constituție, prin faptul că nu reglementează un prag valoric sau temporar cât privește faptele asimilate ale contrabandei și prin nesocotirea principiului ultima ratio în materie penală.

De asemenea, s-a apreciat că neconstituționalitatea se pune în evidență și din perspectiva stabilirii, de către instanță, a pericolului social concret pe care îl reprezintă faptele de contrabandă deduse judecății și a aplicării unei pedepse corect individualizate, contrar dispozițiilor consituționale prev. de art. 124 privind înfăptuirea justiției.

Prin raportare la considerentele deciziei susmenționate, Curtea a constatat că fapta inculpatului A. nu se circumscrie dispozițiilor art. 452 alin. (1) lit. h) din legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, potrivit cărora constituie infracțiune deținerea de către orice persoană, sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător, ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 țigarete, atât vreme cât în sarcina inculpatului au fost reținute cantități de țigări sub această cantitate, respectiv 30 pachete țigări x.

În ceea ce privește critica formulată de Parchet, Curtea a constatat că hotărârea instanței de fond este netemeinică întrucât pedepsele aplicate inculpatului A. sunt prea blânde, raportat la circumstanțele reale și personale ale acestuia.

Inculpantul apelanat a recunoscut săvârșirea faptelor astfel cum au fost reținute în actul de sesizare solicitând ca judecata să se efectueze conform procedurii simplificate reglementate de dispozițiile art. 374-375 și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Instanța de fond, uzând de argumentele factuale rezultate din probatoriul administrat și cu o argumentare juridică pertinentă, a reținut o corectă situație de fapt, corespunzătoare unor încadrări juridice adecvate stării de fapt prezentate în actul de inculpare, însă, în cauză, nu a făcut o justă individualizare a pedepselor, prin fixarea unor pedepse orientate spre minimul special, însă, pe de altă parte, în mod eronat, ca modalitate de executare a pedepsei, cu privire la inculpatul A., a decis aplicarea dispozițiilor referitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Astfel, principiul individualizării sancțiunilor de drept penal privește deopotrivă stabilirea, cât și aplicarea și adaptarea acestor sancțiuni în funcție de gradul de pericol social al faptei și al periculozității făptuitorului. Atingerea dublului scop, educativ și preventiv al pedepsei, este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de corelarea optimă între gravitatea faptei și periculozitatea sociala a infractorului pe de o parte, și de durata, natura și modalitatea de executare a pedepsei, pe de altă parte.

Individualizarea judiciară a sancțiunii nu se face în mod arbitrar de către instanța de judecată, ci ținând cont de normele prevăzute în C. pen., care stabilește criterii de individualizare expres reglementate de art. 74 C. pen.

Astfel, la individualizarea pedepsei se are în vedere, în primul rând, principalul criteriu de individualizare, respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite, urmând ca, elementele referitoare persoana făptuitorului, reprezentând criterii de individualizare alăturate și distincte, să fie avute în vedere numai după ce instanța și-a format părerea cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale.

Astfel, după aprecierea gravității faptei, instanța a luat în considerare un complex de date referitoare la situația sau calitatea infractorului (capacitatea psihofizică, vârsta, ocupația, antecedente penale, conduita după săvârșirea faptei), criterii care reflectă cerința ca sancțiunea penală, ca reacție împotriva răului pricinuit prin săvârșirea unei infracțiuni, să fie proporțională cu particularitățile făptuitorului împotriva căruia se aplică, fundamentându-se prin urmare ideea de personalizare a pedepsei, adică a fixării pedepsei concrete în raport cu particularitățile persoanei infractorului amplu cunoscute.

În speță, apreciind că periculozitatea faptele reținute în sarcina inculpatului apelant este una ridicată, astfel încât critica inculpatului A. privind conformitatea aplicării unor pedepse mai blânde, în raport cu gravitatea faptei, scopul și funcțiile pedepsei apare ca fiind nepertinentă.

Examinând circumstanțele cu caracter personal ale inculpatului A., instanța de control judiciar constată că acestea nu sunt de natură să atenueze în așa măsura gravitatea faptei săvârșite încât să ducă la aprecierea că ar fi oportună redozare a pedepsei.

Astfel, atitudinea sinceră manifestată în fața instanței de fond trebuie apreciată în contextul în care activitatea infracțională a inculpatului a fost dovedită fără dubiu, aceștia urmărind exclusiv să își asigure beneficiul aplicării art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. referitor la reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.

De asemenea, conduita corespunzătoare în intervalul ulterior săvârșirii infracțiunii nu justifică o altă dozare a pedepsei, mai indulgentă, în raport cu gravitatea faptelor săvârșite. In concreto, conduita bună presupune și atitudinea corectă și firească față de muncă și în general, față de societate, doar conduita de după comiterea infracțiunii și situația personală neputându-se constitui în motive care să determine pronunțarea unei pedepse mai blânde, întrucât nu s-ar mai atinge scopul preventiv al pedepsei.

Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că aplicarea unei pedepse care să își atingă scopul trebuie să se raporteze la interesul general ocrotit de legiuitor și care are prioritate față de circumstanțele personale ale inculpatului, Curtea a considerat că doar un regim sancționator mai aspru, cu executare în regim de detenție conform disp. art. 60 din C. pen., este de natură să realizeze constrângerea și reeducarea inculpatului.

Prin încheierea din 20 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în baza art. 278 din C. proc. pen., s-a dispus îndreptarea erorii materiale din antetul și dispozitivul deciziei penale nr. 1605 din 14.12.2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2021 în sensul că se va menționa "Ședința publică de la 14 decembrie 2022" și "Pronunțată azi, 14 decembrie 2022, prin punerea acesteia la dispoziția părților și a procurorului, prin mijlocirea grefei instanței." în loc de "Ședința publică de la 23 noiembrie 2022" și "Pronunțată azi, 23 noiembrie 2022, prin punerea acesteia la dispoziția părților și a procurorului, prin mijlocirea grefei instanței."

II. Împotriva deciziei penale nr. 1605 din 23 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, îndreptată prin încheierea din 20 decembrie 2022 cu referire la data ședinței de judecată și pronunțării de 14 decembrie 2022, recurentul A. a declarat recurs în casație.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 30.01.2023, când s-a stabilit termen la data de 02 martie 2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. a fost întemeiată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Sub aspectul motivării cazului invocat, s-a susținut, în esență, că fapta pentru care inculpatul A. a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, întrucât primirea unor materiale pornografice prin intermediul unei aplicații informatice de transmitere a datelor, fără ca această transmitere să fie solicitată de către destinatar și, ulterior omisiunea de a verifica și șterge din memoria aparatului telefonic a fișierelor care se stochează autormat nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale unei infracțiuni de pornografie infantilă în modalitatea deținerii sau stocării de materiale pornografice cu minori prevăzută de art. 374 alin. (1) și (2) C. pen.

S-a arătat că, din situația de fapt reținută de instanțele de fond și apel, neconstestată de inculpat, nu se poate reține că inculpatul a deținut sau stocat cu intenție indirectă materialele pornografice cu minori identificate în memoria aparatului său telefonic, transmiterea acestor materiale fiind consecința deciziei unui terț, prin intermediul aplicației whatsapp, fără ca inculpatul să solicite transmiterea fișierelor, astfel că existența materialelor pornografice în memoria telefonului s-a datorat modalității de funcționare a aplicației software de transmitere date, însă nicio probă nu a relevat faptul că inculpatul a mai accesat respectivele materiale.

În accepțiunea apărării, omisiunea de a șterge imediat fișierele transmise inculpatului de către un terț, transmitere ce a avut ca și consecință stocarea acestora în memoria telefonului inculpatului, nu constituie o faptă săvârșită de inculpat în contextul în care acesta trebuia să prevadă rezultatul faptei sale, modalitatea de funcționare a aplicației și lipsa oricărei accesări a acestor fișiere după primirea lor atestând o lipsă de prevedere și, în consecință, neprevederea faptei în legea penală ca fiind o infracțiune.

Prin încheierea de ședință din data de 02 martie 2023, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de recurentul A..

III. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Potivit art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală"

De esența reținerii acestui caz de casare este constatarea împrejurării că fapta, reținută prin hotărârea definitivă în urma administrării probatoriului, nu este tipică. Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, jurisprudența a statuat câteva principii care trebuie respectate, astfel: se va avea în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv; în analiza cazului de casare nu se poate verifica existența concordanței între starea de fapt reținută de instanță și conținutul mijloacelor de probă; nu există posibilitatea de a interveni asupra analizei probelor efectuate de instanța de apel; nu este permis a se examina existența și suficiența probelor pe care s-a întemeiat soluția de condamnare; nu se poate reexamina probatoriul și reaprecia situația de fapt stabilită în mod definitiv de instanța de ape; instanța de recurs nu poate examina vinovăția.

Sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 374 alin. (1) și (2) din C. pen., reținută în sarcina inculpatului, s-a menționat că aceasta a constat în aceea că a deținut (stocat - începând cu toamna anului 2019) în telefonul mobil personal marca x, materiale pornografice (trei filmulețe în care apare un minor având un comportament sexual explicit și un filmulteț în care apar mai mulți minori care întrețin relații sexuale cu o minoră).

Înalta Curte reține că inculpatul, în fața instanței de fond, a recunoscut personal faptele, așa cum au fost descrise în rechizitoriu, iar în cursul judecății s-a procedat la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată dosarului, în sensul recunoașterii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, solicitând ca judecata să aibă loc în baza procedurii aplicabilă în cazul recunoașterii învinuirii.

Ambele instanțe au constatat că sub aspectul laturii obiective, fiind o infracțiune cu conținuturi alternative, elementul material al infracțiunii de pornografie poate fi reținut atunci când faptele constau alternativ sau cumulativ în producerea, deținerea, stocarea, procurarea, expunerea, promovarea, distribuirea, punerea la dispoziție, în orice mod, ori în accesarea fără drept, prin intermediul sistemelor informatice, de materiale pornografice cu minori, așa cum sunt definite în alin. (4) al art. 374 din C. proc. pen.

Totodată, s-a menționat că elementul material al infracțiunii de pornografie infantilă prev. de art. 374 alin. (1) și (2) din C. pen. este realizat în prezenta cauză în modalitatea deținerii și stocării, iar, din punct de vedere subiectiv, s-a reținut că inculpatul A. a săvârșit fapta cu intenție indirectă, acceptând posibilitatea ca prin acțiunile sale să pună în pericol valorile sociale ocrotite de legea penală.

Critica recurentului, că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, întrucât primirea unor materiale pornografice prin intermediul unei aplicații informatice de transmitere a datelor, fără ca această transmitere să fie solicitată de către destinatar și, ulterior omisiunea de a verifica și șterge din memoria aparatului telefonic a fișierelor care se stochează autormat, nu poate fi primită, pe de o parte, reținându-se că inculpatul a recunoscut săvărșirea faptei iar, pe de altă parte, pentru ca să fie considerată infracțiune textul legal cere ca fapta să fie realizată în una din modalitățile descrise în art. art. 374 alin. (1) din C. pen., în acest caz prin deținerea în telefon a materialelor pornografice, neprezentând relevanță dacă acestea au fost solicitate a fi transmise sau că nu a procedat la ștergerea lor ulterior primirii.

Expresia "deținerea (…) de materiale pornografice cu minori" din conținutul constitutiv al infracțiunii de referință presupune primirea și păstrarea de către o persoană a acestor materiale, indiferent cu ce titlu și în ce modalitate. Nu are nicio importanță dacă acestea sunt deținute fără ca transmiterea lor să fie solicitată de către destinatar.

Înalta Curte constată că, de fapt, criticile invocate de recurent nu vizează în realitate corespondența între norma de incriminare și situația de fapt reținută, ci antamează o justificare a acțiunilor lui care însă nu poate fi avută în vedere în calea extraordinară de atac a recursului în casație, fiind o împrejurare de fapt ce vizează elementul subiectiv a cărui analiză excedează prezentei.

Prin urmare, cu privire la criticile formulate de recurentul A. ce vizează latura subiectivă, Înalta Curte reține că aspectele de tipicitate subiectivă ale infracțiunii nu pot fi examinate prin intermediul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., ce are în vedere doar ipoteza neprevederii faptei de legea penală, respectiv neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1605 din 23 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1605 din 23 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2023.