ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 iulie 2025

Asupra apelurilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 47 din 10.03.2023, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în baza art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., i-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc.

În baza art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., i-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc.

În baza art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.

A constatat că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză sunt în concurs real cu infracțiunea pentru care inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 175 din data de 22 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul x/2018, sentință rămasă definitivă prin decizia nr. 272/A/16 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 40 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (respectiv 4 ani), în final inculpatul A. având de executat pedeapsa principală de 10 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen. cu referire art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc pe o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 45 alin. (4) C. pen. raportat la art. 45 alin. (1) și (3) lit. a) C. pen. cu referire la art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. i-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen. i-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii de 24 de ore din data de 09.02.2021 la 10.02.2021.

În temeiul art. 40 alin. (3) C. pen., a scăzut din durata pedepsei perioada executată de la 16 noiembrie 2021 la zi, din mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/16.11.2021 al Curții de Apel Craiova.

A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. x/16.11.2021 al Curții de Apel Craiova, emis în baza sentinței penale nr. 175 din data de 22 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul x/2018, sentință rămasă definitivă prin decizia nr. 272/A/16 noiembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare conform prezentei sentințe, la data rămânerii definitive.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen.., a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A.

L-a obligat pe inculpatul A. la plata către partea civilă a sumei 1.478.280 de RON.

L-a obligat pe inculpatul A. la plata către partea civilă a sumei 7.045,05 RON, ce reprezintă dobânda legală moratorie de la 04.11.2020 până la data de 31.12.2020 și la plata dobânzii legale moratorii aferentă celorlalte zile, până la data ridicării efective a popririlor.

A fost menținută ca fiind legală și temeinică măsura sechestrului asigurator dispusă cu privire la inculpatul A. prin ordonanța nr. 183/P/2018 din data din 19.03.2021, constând în indisponibilizarea bunurilor imobile ale inculpatului A., respectiv un teren intravilan în suprafață de 2313 mp, plus construcții, situat în loc. Stănești, județul Gorj, identificat cu nr. cadastral x 84, carte funciară nr. x, precum și a tuturor celorlalte bunuri mobile (inclusiv sume de bani) sau imobile, prezente și viitoare, până la concurența sumelor de: 1.478.280 RON, paguba infracțiunii prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și 7.045,05 RON (pentru perioada 04.11.2020 - 31.12.2020) la care se adaugă și dobânda legală calculată pentru suma de 4.939.001,16 RON aferentă celorlalte zile până la ridicarea efectivă a popririlor din dosarul de executare, paguba infracțiunii prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., la care se adaugă sumele ce vor fi stabilite ca și obligații accesorii și cheltuieli judiciare.

A fost menținută ca fiind legală și temeinică măsura asiguratorie a popririi dispusă cu privire la inculpatul A. prin ordonanța nr. 183/P/2018 din data din 19.03.2021, cu privire la sumele de bani, prezente și viitoare, datorate de orice persoană cu orice titlu, din conturile deținute la instituțiile bancare de inculpatul A., până la concurența sumelor de: 1.478.280 RON, pagubă a infracțiunii prev. de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și 7.045,05 RON (pentru perioada 04.11.2020 - 31.12.2020) la care se adaugă și dobânda legală calculată pentru suma de 4.939.001,16 RON aferentă celorlalte zile până la ridicarea efectivă a popririlor din dosarul de executare, paguba infracțiunii prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., la care se adaugă sumele ce vor fi stabilite ca și obligații accesorii și cheltuieli judiciare.

A fost ridicată măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanța nr. 183/P/2018 din data din 19.03.2021, în vederea confiscării speciale, cu privire la bunurile imobile ale numitei B., reținute ca fiind în fapt bunurile inculpatului A., respectiv teren în suprafață de 1411 mp (teren arabil și curți construcții), casă de locuit în suprafață de 168 mp și anexă cu suprafața de 45 mp, identificate cu nr. cadastral x, înscrise în cartea funciară nr. x, situate în municipiul Târgu-Jiu, județul Gorj.

În baza art. 274 C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8.000 RON, cheltuieli judiciare către stat (din care suma de 5.742,2 RON din cursul urmăririi penale).

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.. cheltuielile judiciare reprezentând onorariu avocat oficiu au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, în urma analizării probelor administrate în faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești, fiind urmată procedura de drept comun, instanța de fond a reținut, în esență, în ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), că aceasta a fost săvârșită de inculpatul A. în formă continuată și are ca premisă dosarul de executare nr. 1/E/2015.

Astfel, referitor la primul act material din structura infracțiunii continuate, Curtea a constatat că, la data de 09.01.2015, martorul C., în calitatea sa de creditor al obligației de a face, prin avocat D., a formulat o cerere de executare silită la BEJ A., solicitând încuviințarea executării silite a dispozițiilor cu caracter civil din titlul executoriu - sentința nr. 132 din 20.01.2012 a Judecătoriei Motru, prin care instanța a stabilit obligația pârâtelor E. și SNL Oltenia S.A. să efectueze lucrările de îmbunătățiri funciare pentru redarea în circuitul agricol a suprafeței de 44.933 mp afectată de lucrări miniere, aspecte care reies din declarația martorului C. și din hotărârile judecătorești existente la dosarul de urmărire penală în volumul IV.

De asemenea, a subliniat că, potrivit sentinței civile nr. 132 din 20.01.2012 anterior menționată, SNL Oltenia S.A. a fost obligată să efectueze lucrările de îmbunătățiri funciare pentru redarea în circuitul agricol a suprafeței de 44.933 mp afectată de lucrări miniere, adică o obligație de a face. De altfel, această chestiune de drept a fost remarcată și de inculpatul A., prin procesul-verbal din data de 02.02.2015, BEJ A. constatând că debitorul Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. Târgu Jiu nu a executat în mod voluntar obligația în natură stabilită în sarcina sa în termenul legal de 10 zile, context în care a considerat că sunt aplicabile dispozițiile art. 903 C. proc. civ. care prevăd că într-o asemenea situație, creditorul are dreptul de a formula la instanța de executare o cerere privind autorizarea de a îndeplini el însuși sau prin alte persoane obligația de a face pe cheltuiala debitorului, fiind, așadar, evident că martorul C. (creditorul obligației) nu era încă autorizat de instanță să execute el însuși obligația de a face pe cheltuiala debitorului.

În acest context, instanța de fond a reținut că este evidentă interpretarea cu rea-credință a normelor legale, deoarece, anterior, prin încheierea din 09.01.2015, BEJ A. a dispus admiterea cererii, înregistrarea și deschiderea dosarului de executare nr. 1/E/2015 și încuviințarea executării silite a obligației de a face solicitată de creditorul C., fiind emisă la aceeași dată o somație către Societatea CEO S.A., somație ce a fost comunicată debitorului în aceeași zi.

De altfel, din înscrisurile de la dosarul cauzei (hotărâri judecătorești vol. IV d.u.p.) a reieșit că martorul C. (creditorul obligației) nu a fost autorizat nici ulterior de instanță să execute el însuși obligația de a face care era stabilită în sarcina debitorului, deși a formulat mai multe cereri în acest sens, înregistrate sub nr. x/2011 pe rolul Judecătoriei Motru, respectiv nr. 2423/318/2015 și nr. 6762/318/2015 pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu.

Instanța de fond a constatat, așadar, că și ulterior încheierii din 09.01.2015 emisă de BEJ A., respectiv la data de 23.02.2015, martorul (creditorul obligației de face) C. a chemat în judecată pe intimata S.C Complexul Energetic Oltenia S.A., ca unitate succesoare a fostelor pârâte S.N.L.O Târgu-Jiu și E., solicitând ca, prin încheiere executorie ce se va pronunța, să fie autorizat să îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala pârâtei, obligația impusă acesteia prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 132 din 20.01.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. x/2011.

Prin încheierea nr. 1470 din 07.05.2015 a Judecătoriei Târgu Jiu s-a constatat că obligația instituită în sarcina intimatei Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. (fostă S.N.L.O. și E.) nu face parte din categoria obligațiilor de a face prevăzute de art. 903 C. proc. civ., ci din categoria obligațiilor de a face prevăzute de art. 905 C. proc. civ., și a stabilit că lucrările de îmbunătățiri funciare pentru redarea în circuitul agricol a suprafeței de teren ce aparține creditorului C. nu pot fi efectuate de către o persoană fizică, respectiv creditor, ci doar de către intimate (devenite Societatea CEO SA) după lucrările de închidere a minei, într-un cadru bine organizat, astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr. 85/2003, sub conducerea, coordonarea Ministerului de Resort, prin direcțiile de specialitate.

Or, chiar și în aceste condiții, în care existau hotărâri judecătorești care semnalau și obligau executorul la o conduită contrară, inculpatul A., în calitatea sa de executor judecătoresc, a desfășurat acte de executare, respectiv BEJ A. a dispus efectuarea unei expertize de către expertul în îmbunătățiri funciare F., prin care să se stabilească activitățile ce se vor efectua în teren pentru ducerea la îndeplinire a obligației prin executare silită și care implică prezența executorului judecătoresc, în vederea stabilirii cheltuielilor de executare silită, iar după întocmirea raportului de expertiză, printr-o încheiere datată 09.06.2015, BEJ A. a dispus stabilirea sumei de 785.640,00 RON, cu TVA inclus, ca și cheltuieli de executare silită.

Prin procesele-verbale din 10.08.2015 și 05.02.2016, BEJ A. a constatat din nou că Societatea CEO S.A. Târgu Jiu nu a executat de bună voie obligația în natură stabilită în sarcina sa și creditorul are dreptul de a formula la instanța de executare o cerere privind autorizarea de a îndeplini el însuși sau prin alte persoane obligația de a face pe cheltuiala debitorului, conform art. 903 C. proc. civ. De asemenea, chiar dacă nu a obținut de la instanță autorizarea creditorului și, astfel, nu putea face executarea silită în numele debitorului, inculpatul A. a stabilit cheltuieli de executare și, în continuare, a făcut demersuri pentru obținerea sumelor de bani.

Astfel, la data de 04.04.2016, BEJ A. a emis adrese de înființare poprire către mai multe instituții bancare pentru suma de 785.640 RON, în final obținându-se poprirea sumei din contul societății deținut la G. S.A.

Prin adresa din 21.11.2019, Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a comunicat că, urmare actelor de executare desfășurate în cadrul acestei prime executări, la data de 13.04.2016, BEJ A. a încasat efectiv din contul societății deținut la G. S.A. suma de 785.640 RON, sumă ce nu a mai fost restituită.

Instanța de fond a reținut că, potrivit raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză în faza de urmărire penală, din cauza popririlor instituite și comunicate instituțiilor bancare, în data de 13.04.2016, unitatea bancară G. a decontat (prin OP nr. x) poprirea în dosarul nr. x/2015, virând suma de 785.640 RON, poprită, în contul BEJ A., deschis la instituția bancară H. S.A. (conform extras din data 14.04.2016).

De asemenea, contrar celor susținute de inculpat, din același raport de expertiză a rezultat că sumele de bani încasate efectiv de BEJ A. de la debitorul Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. în dosarul de executare nr. 1/E/2015, în cuantum de 1.478.280 RON, nu au fost restituite debitorului Societatea CEO S.A. și nu au fost transferate creditorului C..

Așadar, instanța de fond a reținut că cele concluzionate în raportul de expertiză contabilă confirmă aspectele sesizate de partea civilă, precum și declarația martorului C. care a menționat că nu a primit vreo sumă de bani în cadrul executării silite și că nici în fapt nu au fost efectuate lucrări pe terenul său, ce ar fi trebuit să fie adus la starea inițială.

Deși inculpatul a negat că și-ar fi însușit sumele de bani poprite, instanța a reținut că, potrivit raportului de expertiză, suma de 785.640 RON a fost încasată în data de 14.04.2016 în contul de consemnare al BEJ A., reprezentând prima executare în dosarul execuțional nr. x/2015, a fost fragmentată și transferată în alte conturi ale BEJ A., de unde o parte a fost retrasă din acele conturi de A., iar o altă parte din sumă a fost transferată în conturi deținute de persoana fizică A. de unde ulterior a fost retrasă în numerar, circuitul sumei fiind redat în anexele nr. 1.1-1.3 la raportul de expertiză contabilă.

Curtea a mai reținut că este nefondată apărarea inculpatului A. care a susținut în mod constant că a aplicat în mod legal dispozițiile C. proc. civ., iar organele de urmărire penală nu înțeleg procedura de executare silită, deoarece nelegalitatea desfășurării procedurii de executare silită a fost observată și de instanțele civile competente material și teritorial, astfel că, prin încheierea nr. 1540 din 08.04.2016 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 1/E/2015 al BEJ A..

Prin sentința civilă nr. 2105 din 16.03.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016 Judecătoriei Târgu Jiu, rămasă definitivă prin decizia nr. 1518 din 28.09.2017 a Tribunalului Gorj, a fost admisă contestația la executare formulată de Societatea CEO S.A. și s-a dispus anularea încheierii din data de 09.06.2015 emisă de BEJ A. în dosarul de executare nr. 1/E/2015, anularea popririlor înființate în baza acesteia și a tuturor actelor subsecvente, precum și întoarcerea executării în cauză cu obligarea BEJ A. la restituirea către contestatoare a sumei de 785.640 RON, întrucât nu a existat autorizarea creditorului pentru a executa lucrările pe cheltuiala debitorului, iar în lipsa unui astfel de titlu s-a efectuat în mod nejustificat o expertiză față de care au fost stabilite cheltuielile de executare în dosarul nr. x/2015. Așadar, s-a reținut că nu a existat un titlu executoriu valabil în baza căruia BEJ A. a emis încheierea de stabilire cheltuieli din 09.06.2015.

Cu privire la întoarcerea executării dispuse de instanță, a fost constituit dosarul de executare silită nr. x/2017 împotriva debitorului BEJ A., dosar ce a fost înregistrat pe rolul BEJ I., în care a fost încuviințată de instanță executarea silită și a fost înființată poprire pe suma de 785.640,00 RON, martorul I. declarând în cursul urmăririi penale și în fața primei instanțe că nu s-a reușit recuperarea sumei de bani, pe conturile debitorului existând mai multe popriri de la alte instituții sau birouri de executare, iar cu inculpatul A. nu a reușit să vorbească, nefiind găsit la birou.

Referitor la cel de-al doilea act material comis de inculpatul A. în dosarul de executare nr. 1/E/2015 (a doua executare), instanța de fond a constatat că inculpatul avea cunoștință că, prin încheiere, s-a dispus suspendarea primei executări, iar prin sentința civilă nr. 2105 din 16.03.2017 a Judecătorie Târgu Jiu, definitivă prin decizia nr. 1518 din 28.09.2017 a Tribunalului Gorj, s-a admis contestația la executare formulată de Societatea CEO S.A. și s-a dispus anularea încheierii din data de 09.06.2015 emisă de BEJ A. în dosarul de executare nr. 1/E/2015.

Astfel, s-a reținut că organele de urmărire penală au identificat în dosarul contestației la executare, o cerere formulată la data de 31.08.2016, prin care creditorul C. a solicitat să se renunțe la executarea silită în dosarul nr. x/2015 și a cerut remiterea titlului executoriu, cerere ce poartă semnătura de primire a executorului A., însă executorul nu a dat curs acestei cereri, nu a dispus încetarea executării silite și nici restituirea sumei încasate.

De asemenea, s-a reținut că executorul judecătoresc A. a avut cunoștință de sentința civilă nr. 2105 din 16.03.2017 a Judecătoriei Târgu Jiu, în care se menționa că nu a existat un titlu executoriu valabil, adică autorizarea creditorului de către instanță pentru a executa lucrările pe cheltuiala debitorului, în baza căruia BEJ A. a emis încheierea de stabilire cheltuieli, întrucât respectiva hotărâre a fost comunicată organelor de urmărire penală de către acesta.

Instanța de fond a constatat că inculpatul A. a ignorat atât cererea de renunțare a creditorului, cât și dispozițiile instanțelor, iar prin procesul-verbal din data de 09.11.2017, acesta a constatat că, deși au fost anulate titlul executoriu reprezentat de încheierea de stabilire cheltuieli din 09.06.2015, poprirea înființată și actele de executare subsecvente și a fost dispusă întoarcerea executării, au rămas valabile actele întocmite anterior încheierii din 09.06.2015 și nu există impedimente pentru continuarea executării silite mobiliare în vederea recuperării cheltuielilor de executare silită aferente titlului executoriu principal, dispunând, așadar, recuperarea debitului cheltuieli de executare silită, contrar tuturor considerentelor instanței care a admis contestația la executare.

Astfel, prin încheierea din data de 25.01.2018 cu denumirea "continuare executare silită după contestație", BEJ A. a constatat înregistrată cererea de executare silită formulată de creditorul C., rămânând deschis dosarul nr. x/2015 din 15.01.2015, a constatat valabilitatea actelor de executare, respectiv somație - 12.01.2015, proces-verbal 02.02.2015, proces-verbal 18.02.2015, a analizat cheltuielile cu activitățile de executare, a dispus stabilirea sumei de 692.640 RON, cu TVA inclusă, ca și cheltuieli de executare, și a emis, la aceeași dată, adrese de înființare poprire către mai multe instituții bancare pentru suma de 692.640 RON.

Prin adresa din 21.11.2019, Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a comunicat că, urmare a actelor de executare desfășurate în cadrul celei de-a doua executări, la data de 31.01.2018, BEJ A. a încasat efectiv din contul societății deținut la J. suma de 692.640 RON, sumă ce nu a mai fost restituită.

Prima instanță a reținut că, potrivit raportului de expertiză judiciară în specialitatea contabilitate, în data de 25.01.2018, BEJ A. a emis un supliment la adresa de înființare a popririi din data de 09.01.2015 în dosarul de executare nr. 1/E/2015, solicitând societăților bancare G. S.A., K. S.A., Transilvania S.A. înființarea popririi asupra conturilor societății CEO S.A. Tg. Jiu pentru suma de 692.640 RON. În data de 31.01.2018, suma de 692.640 RON a fost executată definitiv din contul J. S.A. deținut de societatea CEO S.A. Tg. Jiu și a fost virată în contul BEJ A. deschis la instituția bancară H. S.A. (conform extras din 01.02.2018).

De asemenea, contrar celor susținute de inculpatul A., care a negat că și-ar fi însușit aceste sume de bani, din raportul de expertiză contabilă a rezultat că suma de 692.640 RON, reprezentând a doua executare în dosarul execuțional nr. x/2015, a fost încasată în data de 01.02.2018 în contul de consemnare al BEJ A. și a fost transferată succesiv în alte conturi ale BEJ A., operațiunile bancare desfășurându-se în perioada 01.02.2018-02.02.2018, după cum urmează:

- în data de 01.02.2018 a avut loc încasarea sumei de 692.640 RON în contul BEJ A. cont de consemnare x banca H. S.A., de unde a fost transferată în contul de consemnare x al BEJ deschis la L. S.A. (anexa nr. 2.2):

- în aceeași dată, suma de 692.640 RON a fost transferată în contul curent x al BEJ deschis la L. S.A. (anexa nr. 2.3), de unde:

- suma de 131.609 RON a fost transferată în contul bancar x- BEJ, din care cu suma de 131.594 RON se face plata pentru bugetul statului (TVA) în contul de trezorerie, iar 15 RON reprezintă comisionul bancar reținut de instituția bancară (anexa nr. 2.4),

- suma de 560.900 RON a fost transferată în contul bancar x, cont deschis la L. în numele persoanei fizice A., din care suma de 558.000 RON a fost ridicată în numerar de persoana fizică A., iar suma de 2900 RON a fost reținută de bancă sub forma de comision bancar.

Suma de 558.000 RON a fost ridicată în numerar de persoana fizică A. în două tranșe: suma de 480.000 RON a fost ridicată în data de 01.02.2018, iar suma de 78.000 RON a fost ridicată în data de 02.02.2018 (anexa nr. 2.5 la raportul de expertiză contabilă).

Instanța de fond a mai constatat că, potrivit declarației martorului C., acesta nu a primit vreo sumă de bani în cadrul executării silite și, în fapt, nu au fost făcute lucrări pe terenul său, ce trebuia adus la starea inițială.

Prin încheierea nr. 2998 din 11.05.2018, Judecătoria Târgu-Jiu a admis contestația formulată de debitor (partea civilă Societatea Complexul Energetic Oltenia SA) și dispus anularea executării silite din dosarul nr. x/2015 al Bej A. continuată după data de 16.03.2017, respectiv adresa și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 25.01.2018, întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare acesteia și a obligat intimații să restituie sumele reținute, actualizate cu dobânda legală aferentă, de la data reținerii.

În considerentele încheierii nr. 2998 din 11.05.2018, Judecătoria Târgu-Jiu a reținut autoritatea de lucru judecat a considerentelor sentinței civile nr. 2105 din 16.03.2017 (hotărârea prin care s-a admis contestația la executare din prima executare), respectiv că din prevederile art. 903 C. proc. civ. rezultă în mod clar că executarea pentru contravaloarea lucrărilor/despăgubiri se poate realiza doar în situația în care în titlul executoriu s-a dispus autorizarea creditorului de a executa pe cheltuiala debitorului, iar în lipsa unui astfel de titlu, creditorul, cu concursul executorului, a procedat în mod nejustificat la efectuarea unei expertize față de care au fost stabilite cheltuielile de executare în cuantum de 785.640 RON, conform încheierii din data de 09.06.2015 a BEJ A. în dosarul nr. x/2015. Prin urmare, instanța civilă a stabilit că actele de executare emise de BEJ A. în dosarul nr. l/E/2015, ulterior celor anulate prin sentința civilă nr. 2105 din 16.03.2017, respectiv încheierea de stabilire cheltuieli și adrese de înființare a popririi din 2018 sunt nelegale, întrucât nu există un titlu executoriu valabil pentru a justifica executarea în respectivul dosar, iar emiterea încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare se poate realiza doar în condițiile existenței unui titlu executoriu valabil pentru executarea având ca obiect contravaloarea lucrărilor/despăgubiri.

Împotriva acestei încheieri a formulat apel BEJ A., calea de atac fiind respinsă de Tribunalul Gorj, prin decizia nr. 1782/12.12.2018, ca nefondată.

Analizând, în continuare, faptele imputate inculpatului, prima instanță a reținut că, în drept, infracțiunea de abuz în serviciu este incriminată la art. 297 alin. (1) C. pen. și constă în fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, fiind pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, în cazul infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime, astfel că noile limite prevăzute de lege pentru pedeapsa principală sunt între 2 ani și 8 luni și 9 ani și 8 luni.

Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., prima instanță a subliniat că folosul necuvenit pe care îl obține funcționarul public prin neîndeplinirea sau îndeplinirea, cu încălcarea legii, a atribuțiilor sale de serviciu este reprezentat fie de avantaje de ordin patrimonial - bunuri, comisioane, împrumuturi, premii, prestații de servicii în mod gratuit, angajarea ori promovarea în serviciu - fie de avantaje nepatrimoniale, cu condiția ca acestea să fie legal nedatorate.

Subiect activ nemijlocit (autor) al infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. nu poate fi decât persoana care are calitate de funcționar public, în accepțiunea art. 175 alin. (1) și (2) C. pen.

În prezenta cauză, s-a reținut că inculpatul A. este autor al infracțiunii de abuz în serviciu, având calitatea de funcționar public, potrivit art. 175 alin. (2) C. pen. deoarece a săvârșit faptele deduse judecății în calitatea sa de executor judecătoresc, astfel că era o persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea serviciului respectiv. Executarea silită este unul din modurile de aducere la îndeplinire a dispozițiilor din titlurile executorii, circumscrisă astfel interesului public, siguranței și stabilității circuitului juridic civil, ca urmare a delegării de competențe de către autoritățile publice, activitatea executorului judecătoresc fiind supusă controlului și supravegherii unei autorități publice, respectiv instanțele judecătorești. Aceste aspecte rezultă și din dispozițiile art. 2 și art. 4 din Legea nr. 188/2000 care statuează că executorii judecătorești sunt învestiți de Ministrul Justiției să îndeplinească un serviciu de interes public și coordonarea și controlul activității executorilor judecătorești se exercită de către Ministerul Justiției.

Subiectul pasiv general este statul, iar subiectul pasiv special este persoana căreia i s-a cauzat o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime.

În ceea ce privește elementul material, s-a reținut că acesta constă alternativ într-o inacțiune (neîndeplinirea unui act - omiterea, neefectuarea unui act care trebuia să fie îndeplinit și care cădea în sarcina funcționarului public) sau dintr-o acțiune (îndeplinirea actului în mod defectuos - îndeplinire ce privește conținutul, forma, condițiile sau momentul efectuării actului).

Prin decizia nr. 405 din 15.06.2016, Curtea Constituțională a decis că dispozițiile art. 246 din C. pen. din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituționale în măsura în care prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii". Ca urmare, cerința esențială "prin încălcarea legii", atașată elementului material al infracțiunii de abuz în serviciu, este o condiție care tine de tipicitatea faptei penale, iar aceasta înseamnă că orice acuzație având ca obiect o faptă despre care se pretinde că a încălcat îndatoririle de serviciu, va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea acestor obligații a avut loc prin încălcarea legii, în accepțiunea stabilită de Curtea Constituțională în considerentele deciziei precitate (legislație primară - legi și ordonanțe sau ordonanțe de urgență).

Urmarea imediată constă în cauzarea unei pagube persoanei fizice sau juridice.

În privința formei de vinovăție, aceasta este intenția, care poate fi directă sau indirectă.

În concret, instanța de fond a reținut că acțiunile inculpatului A., executor judecătoresc în cadrul BEJ A. și funcționar public în sensul legii penale [art. 175 alin. (2) C. pen..], care:

- în desfășurarea procedurii de executare silită din dosarul de executare nr. 1/E/2015 (prima executare), activitate desfășurată în perioada 09.01.2015 - 14.04.2016 (data încasării sumei în contul de consemnare) și, ulterior, cu referire la transferul, retragerea sumei de bani (2017 - 2019) și nerestituirea acestei sume, cu intenție directă, a încălcat dispozițiile art. 5, art. 39 alin. (1) și art. 54 din Legea nr. 188/2000, precum și dispozițiile art. 625 alin. (1), art. 632 alin. (1) și (2), art. 702 alin. (1), (2), (3), art. 719 alin. (5), art. 722 alin. (1) C. proc. civ., cauzând o pagubă debitorului Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. și, totodată, obținând pentru sine un folos necuvenit în cuantum de 785.640 RON,

- în desfășurarea procedurii de executare silită din dosarul de executare nr. 1/E/2015 (a doua executare), activitate desfășurată în perioada 09.11.2017 - 01.02.2018 (data încasării sumei în contul de consemnare) și, ulterior, cu referire la transferul, retragerea sumei de bani (01.02 - 02.02.2018) și nerestituirea acestei sume, cu intenție directă, a încălcat dispozițiile art. 5, art. 39 alin. (1) și art. 54 din Legea nr. 188/2000, precum și dispozițiile art. 625 alin. (1), art. 632 alin. (1) și (2), art. 702 alin. (1), (2), (3), art. 719 alin. (5), art. 722 alin. (1) C. proc. civ., cauzând o pagubă debitorului Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. și, totodată, obținând pentru sine un folos necuvenit în cuantum de 692.640 RON, întrunesc elementele de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), cu un prejudiciu total de 1.478.280 RON.

Astfel, s-a reținut că inculpatul A., în exercitarea atribuțiilor de serviciu de executor judecătoresc în cadrul BEJ A., a dispus admiterea cererii, înregistrarea și deschiderea dosarului de executare nr. 1/E/2015 și încuviințarea executării silite a obligației de a face, solicitată de creditorul C., cu încălcarea dispozițiilor art. 903, 904 și 905 C. proc. civ.

Instanța de fond a constatat că această primă încălcare a legii este una fundamentală, deoarece însăși încuviințarea executării silite a obligației de a face a fost admisă prin încălcarea legii, celelalte acte efectuate, respectiv stabilirea onorariului, stabilirea cheltuielilor de executare silită, popririle efectuate și sumele de bani încasate, fiind, așadar, nelegale, deoarece derivă din primul act nelegal. Cu alte cuvinte, inculpatul a încercat să dea o aparență de legalitate pentru stabilirea onorariului, stabilirea cheltuielilor de executare silită, popririle efectuate și sumele de bani încasate, prin admiterea unei cereri de încuviințare a executării silite care, potrivit dispozițiilor art. 903, 904 și 905 C. proc. civ., nu trebuia încuviințată.

Prima instanță a reținut că această încălcare a legii a fost constatată cu autoritate de lucru judecat prin sentința nr. 1470/07.05.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015, în care s-a arătat clar și fără echivoc că obligația instituită în sarcina intimatei Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. (fostă SNLO și E.) nu face parte din categoria obligațiilor de a face prev. de art. 903 C. proc. civ., ci din categoria obligațiilor de a face prev. de art. 905 C. proc. civ.

De asemenea, prin sentința civilă nr. 2105 din 16.03.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia nr. 1518/28.09.2017 a Tribunalului Gorj, a fost admisă contestația la executare formulată de Soc. CEO S.A. și s-a dispus anularea încheierii din data de 09.06.2015 emisă de BEJ A. în dosarul de executare nr. 1/E/2015, anularea popririlor înființate în baza acesteia și a tuturor actelor subsecvente, precum și întoarcerea executării în cauză cu obligarea BEJ A. la restituirea către contestatoare a sumei de 785.640 RON, constatându-se, în esență, că nu a existat autorizarea creditorului pentru a executa lucrările pe cheltuiala debitorului, iar în lipsa unui astfel de titlu s-a efectuat în mod nejustificat o expertiză față de care au fost stabilite cheltuielile de executare în dosarul nr. x/2015. Astfel spus, nu a existat un titlu executoriu valabil în baza căruia BEJ A. a emis încheierea de stabilire cheltuieli din 09.06.2015.

Așadar, în sarcina inculpatului s-a reținut că a încălcat dispozițiile din C. proc. civ., care sunt norme procedurale de care executorul se folosește, în exercitarea atribuțiilor de serviciu

Astfel, potrivit art. 625 alin. (1) C. proc. civ., executarea silită se face cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților și ale altor persoane interesate, iar conform art. 903 C. proc. civ., dacă prin titlul executoriu creditorul a fost autorizat ca, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuși ori să facă să fie executată obligația de a face sau, după caz, să înlăture ori să ridice ceea ce debitorul a făcut cu încălcarea obligației de a nu face, nu mai este necesară obținerea unui nou titlu executoriu prin care să se stabilească despăgubirile datorate de debitor sau, după caz, contravaloarea lucrărilor necesare restabilirii situației anterioare încălcării obligației de a nu face. În aceste din urmă cazuri, sumele respective se determină pe bază de expertiză sau de alte documente justificative de către executorul judecătoresc, potrivit dispozițiilor art. 628 C. proc. civ.

Instanța de fond a reținut că, în prezenta cauză, prin titlul executoriu, creditorul C. nu era autorizat ca, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuși obligația de a face, astfel că în acest caz trebuia cerută încuviințarea instanței potrivit art. 904 C. proc. civ., care prevede că, în cazul în care debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere executorie, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.

Prin urmare, inculpatul a încălcat și dispozițiile art. 632 alin. (1) C. proc. civ., care menționează că executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, deoarece sentința nr. 1470/07.05.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015 nu putea fi pusă în executare potrivit art. 633 C. proc. civ. teza finală (care prevede că sunt titluri executorii orice alte hotărâri care, potrivit legii, pot fi puse în executare), obligația instituită în sarcina intimatei Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. (fostă SNLO și E.) nefăcând parte din categoria obligațiilor de a face prev. de art. 903 C. proc. civ., ci din categoria obligațiilor de a face prev. de art. 905 C. proc. civ., adică o obligație care implică un fapt personal al debitorului.

Așadar, prin declanșarea unei executări silite, în contra dispozițiilor legale, inculpatul și-a atribuit în mod nelegal și onorariu de executare, în realitate, nefiind efectuată nicio executare.

În continuare, instanța de fond a reținut că inculpatul a încălcat și dispozițiile art. 703 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. care prevăd că executarea silită încetează dacă creditorul a renunțat la executare.

Potrivit art. 703 alin. (2) și (3) C. proc. civ., în toate cazurile, executorul judecătoresc va întocmi o încheiere, motivată în fapt și în drept, cu menționarea cauzei de încetare a executării. Încheierea de încetare a executării va fi comunicată de îndată creditorului și debitorului. În cazurile prevăzute la alin. (1) pct. 2, 3 și 5 executorul judecătoresc îi va remite personal creditorului sau reprezentantului său titlul executoriu.

Prima instanță a reținut, așadar, că inculpatul A., în calitatea sa de executor judecătoresc [funcționar public în accepțiunea art. 175 alin. (2) C. pen..], a îndeplinit prin încălcarea legii actele de executare în dosarul nr. x/2015 (atât în prima executare, cât și în cea de-a doua executare), acțiunea din prima executare fiind întreruptă atât prin finalizarea de către inculpat a actelor de executare, cât și prin pronunțarea unei hotărâri definitive de către instanța de executare în judecarea contestației la executare.

De asemenea, prin continuarea executării, respectiv prin declanșarea unei alte executării în același dosar de executare (cea de-a doua), a desfășurat o nouă activitate infracțională corespunzătoare unui alt act material, deși creditorul renunțase la executare. Astfel, prin procesul-verbal din data de 09.11.2017, executorul A. a constatat că nu există impedimente pentru continuarea executării silite mobiliare în vederea recuperării cheltuielilor de executare silită aferente titlului executoriu principal, astfel că a dispus recuperarea debitului cheltuieli de executare silită, deși se stabilise de către instanță că nu există un titlu valabil pentru executarea silită și exista și o cerere de renunțare din partea creditorului.

Exercitarea atribuțiilor de serviciu și actele încălcate sunt reglementate expres prin legislația primară, respectiv C. proc. civ. și Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.

Instanța de fond a subliniat, așadar, că inculpatul a eludat și dispozițiile din C. civ., deoarece în calitatea sa de profesionist al dreptului (executor judecătoresc) cunoștea sau trebuia să cunoască dispozițiile art. 1528 C. civ. care prevăd că, în cazul neexecutării unei obligații de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, să execute el însuși ori să facă să fie executată obligația, iar teza finală a articolului anterior menționat reglementează cazul obligațiilor de a face care implică un fapt personal al debitorului (așa numitele obligații intuitu personae), caz în care, în scopul executării silite în natură a obligațiilor de a face, creditorul poate recurge la procedura execuțională, reglementată de art. 906 C. proc. civ.

De altfel, instanțele civile au menționat în hotărârile pronunțate acest aspect, din motivare rezultând că lucrările de îmbunătățiri funciare pentru redarea în circuitul agricol a suprafeței de teren ce aparține creditorului C. nu pot fi efectuate de către o persoană fizică, respectiv creditor, ci doar de către intimate-debitor (devenite Societatea CEO SA) după lucrările de închidere a minei, într-un cadru bine organizat, astfel cum sunt dispozițiile Legii nr. 85/2003, sub conducerea, coordonarea Ministerului de resort, prin direcțiile de specialitate.

Prin urmare, creditorul avea la dispoziție două mijloace legale, pentru îndeplinirea obligației, fie de a solicita instanței de executare, prin încheiere executorie, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului, fie să aleagă calea execuțională reglementată de art. 906 C. proc. civ., în cazul în care instanța nu admitea prima cale, deoarece obligațiile de a face care presupun faptul personal al debitorului nu pot fi realizate prin executare silită în natură prin mijloace directe, ci numai prin mijloace de constrângere indirectă, prin măsuri asupra bunurilor din patrimoniul debitorului, determinându-se astfel indirect acțiunea debitorului de a face.

Instanța de fond a mai reținut că, prin activitatea desfășurată în calitate de executor judecătoresc, inculpatul A., cu intenție directă, a încălcat și dispozițiile prevăzute de art. 5 și art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, norme ce impun respectarea de către executor a drepturilor și intereselor părților, precum și respectarea prevederilor C. proc. civ.

În acest sens, s-a constatat că, prin calcularea și poprirea cheltuielilor de executare silită fără a exista un titlu valabil, precum și prin nerestituirea către debitor a sumei poprite și reținerea în interes personal a acesteia, în condițiile în care exista dispoziția instanței în acest sens și cererea de renunțare din partea creditorului, cerere care ar fi obligat executorul să rețină cheltuielile de executare legale de la creditor, inculpatul a încălcat și dispozițiile art. 625 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că executarea silită se face cu respectarea dispozițiilor legii, a drepturilor părților și ale altor persoane interesate.

Așadar, s-a reținut că, prin îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, cu încălcarea legii, inculpatul a cauzat o pagubă părții civile Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. în cuantum total de 1.478.280 RON, constituit din 785.640 RON în prima executare și 692.640 RON în cea de-a doua executare. Sumele încasate în fiecare dintre cele două executări, intrate în conturile de consemnare, transferate în alte conturi personale ale executorului și retrase în totalitate, reprezintă, totodată, un folos nejustificat pentru inculpatul A., fiind aplicabile dispozițiile art. 13

2

din Legea nr. 78/2000.

În ceea ce privește latura subiectivă, prima instanță a constatat că inculpatul A. a acționat cu intenție directă pentru fiecare dintre cele două acte materiale, în sensul că a prevăzut rezultatul faptelor sale și a urmărit producerea acestuia prin săvârșirea faptei, forma de vinovăție rezultând din modul de săvârșire a faptei, deoarece actele încheiate de inculpat denotă faptul că, deși cunoștea dispozițiile legale în materie de executare silită, a acționat cu rea-credință, în scopul de a-și însuși sumele de bani obținute, sub aparența unei executări silite.

De asemenea, s-a reținut că pentru cele două acte materiale a existat o singură rezoluție infracțională, ce rezultă din modul similar de operare, perioada de desfășurare a faptelor, conținutul concret al actelor de executare și scopul urmărit, faptele constituind, astfel, o infracțiune unică sub formă continuată, fiind aplicabile dispozițiile art. 35 alin. (1) C. pen.

II. Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., Curtea de Apel Craiova a reținut că aceasta a fost comisă de inculpatul A. în același dosar de executare nr. 1/E/2015, inculpatul pornind o a treia executare.

Astfel, prin sentința civilă nr. 2105 din 16.03.2017 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin decizia nr. 1518 din 28.09.2017 a Tribunalului Gorj și prin încheierea nr. 2998 din 11.05.2018 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin decizia nr. 1782 din 12.12.2018 a Tribunalului Gorj (în care apelul a fost formulat chiar de BEJ A.), instanțele civile au stabilit fără dubiu că nu exista un titlu executoriu valabil pentru a putea fi efectuată executarea silită, respectiv prima și a doua executare.

De asemenea, inculpatul A. a ignorat și o cerere de renunțare la executarea silită formulată la data de 31.08.2016 de către creditorul C., cerere ce poartă semnătura de primire a executorului inculpat A., iar la data de 19.10.2020 a emis o încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare în dosarul nr. x/2015, respectiv adrese de înființare poprire către mai multe instituții bancare, pentru suma de 701.148 RON, astfel cum rezultă din adresa de înființare poprire comunicată de partea civilă Soc. CEO S.A..

Instanța de fond a constatat că inculpatul A. a purtat o corespondență prin email cu angajații G. din care rezultă că executorul a emis alte adrese către instituția bancară, în datele de 28.10.2020 și 29.10.2020, solicitând menținerea și virarea sumelor poprite în dosarul de executare.

Prin adresa înaintată către G. la data de 10.11.2020 (dată la care instanța a dispus suspendarea executării), executorul A. a insistat în executarea silită a sumelor de bani poprite și a încunoștințat cu privire la eventuale demersuri viitoare privind formularea unor plângeri penale față de angajații băncii care refuză să se conformeze.

Prin adresa nr. x/09.12.2020, Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a comunicat că, urmare a adreselor de poprire emise de BEJ A. în data de 19.10.2020, au fost blocate mai multe conturi ale societății deținute la mai multe bănci, suma blocată totalizând 4.939.001,16 RON, iar pierderea suferită este reprezentată de dobânda legală calculată de la data popririi și în continuare.

Astfel, prima instanță a reținut că, potrivit raportului de expertiză judiciară în specialitatea contabilitate întocmit în cauză în faza de urmărire penală, care se coroborează cu înscrisurile de la dosarul cauzei, în data de 19.10.2020, BEJ A. a emis încheierea de stabilire cheltuieli de executare silită pronunțată în dosar execuțional nr. x/2015 prin care a stabilit cheltuieli de executare silită în sumă de 701.148 RON în sarcina debitorului Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A..

În baza acestei încheieri din data de 19.10.2020, BEJ A. a transmis adrese de înființare a popririi către societățile bancare unde debitoarea Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. avea deschise conturi: K. S.A., J. S.A., M. S.A., L. S.A., N., O., P., Q., G. S.A., iar unitățile bancare au blocat în total suma de 4.939.001,16 RON, sumă confirmată ca blocată după cum urmează: K. S.A. - suma poprită 701.214 RON, conform extrase de cont din data de 02.11.2020 (194.611 RON) și 04.11.2020 (506.603 RON); J. S.A., suma blocată 701.298 RON din data de 10.11.2020, conform corespondență prin mail; M./cont RO83..., suma blocată 26.503,06 RON, conform extras bancar din data de 10.11.2020; M./cont RO13..., suma blocată 1770,10 RON, conform extras bancar din data de 10.11.2020; L. S.A., suma indisponibilizată la poprire de 701.179 RON, conform corespondență prin mail din data de 04.12.2020; N. suma blocată de 2.418 RON, conform corespondență prin mail din data de 04.12.2020; O. suma blocată de 701.175 RON, conform corespondență prin mail din data de 04.12.2020; P., suma indisponibilizată de 701.148 RON în data de 23.10.2020, conform corespondență prin mail din data de 26.10.2020; Q. suma blocată de 701.148 RON, conform corespondență prin mail din data de 04.12.2020; G. S.A., suma blocată de 701.148 RON, conform corespondență prin mail din data de 04.12.2020.

Deși pentru această sumă s-a obținut în instanță suspendarea executării, executorul judecătoresc nu a dispus stoparea executării, suma fiind în continuare indisponibilizată în conturile băncilor mai sus menționate, la data efectuării raportului de expertiză.

Instanța de fond a reținut că, din cauza acestei noi executări, urmare a popririlor dispuse de BEJ A. în a treia executare desfășurată în dosarul nr. x/2015, prin care a fost indisponibilizată suma de 4.939.001,16 RON, partea civilă Societatea Complexul Energetic Oltenia S.A. a suferit o pierdere, întrucât din momentul blocării, suma indisponibilizată nu a mai putut fi utilizată de societatea CEO S.A. în desfășurarea activității sale economice. Astfel, pentru perioada în care suma de 4.939.001,16 RON a fost indisponibilizată, potrivit raportului de expertiză, paguba cauzată a constat în dobânda legală remuneratorie și penalizatoare în cuantum 110.977,09 RON, conform prevederilor O.G