ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 decembrie 2024

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 103 din 04 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 2 ani închisoare

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc pe o perioadă de 3 ani, care se calculează conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc.

În baza art. 4 din Legea nr. 241/2005 același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 45 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului B. în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 4 luni închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 2 ani și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g), respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 45 alin. (1) și (5) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc.

În baza art. 91 din C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani 4 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 3 ani, conform art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Gorj la datele fixate de către acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului său de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a impus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Motru, județul Gorj sau a Colegiului Tehnic Motru, județul Gorj, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) teza ultimă din C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. care reglementează condițiile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a admis acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul către partea civila Statul Roman, prin ANAF prin DGRFP Craiova - Administrația Finanțelor Publice Gorj, la plata sumei de 373 947 RON, precum și la plata dobânzilor și penalități aferente calculate potrivit Codului de procedură fiscală, de la data producerii prejudiciului, până la data achitării integrale a obligațiilor fiscale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. rap. la art. 250

2

C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii asigurătorii a sechestrului dispus prin ordonanța nr. 21/P/2016 din data de 14.07.2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, asupra bunurilor identificate în patrimoniul inculpatului A., respectiv cota de 1/2 din terenul în suprafață de 442 mp, situat în localitatea Eșelnița, jud. Mehedinți, nr. cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x a localității Eșelnița și rulotă având seria de șasiu x, înscrisă în evidențele fiscale ale Primăriei Motru.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus ca inculpatul A. să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost ales, să fie decăzut din drepturi.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare, s-a comunicat Oficiului Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului hotărârii judecătorești definitive.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5480 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 4471,9 RON cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală.

Onorariul parțial avocat oficiu în cuantum de 300 de RON va rămâne în sarcina statului și va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului de avocați Dolj.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că la data de 13 octombrie 2020 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/2020 rechizitoriul nr. x/2016 din 9 octombrie 2020 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A. pentru infracțiunile de: evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somație, prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, în final cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 330 C. proc. pen. s-a propus menținerea măsurilor asiguratorii adoptate prin ordonanța procurorului din 14.07.2020.

În actul de sesizare a instanței s-au reținut în esență următoarele:

Inculpatul A. este executor judecătoresc înscris în Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Craiova și își desfășoară activitatea profesională în cadrul A., cu sediul în jud. Gorj.

S-a reținut că, în perioada verificată de organele fiscale (2009-2014), acesta nu a condus în mod corect și complet evidența contabilă a biroului în cadrul căruia și-a desfășurat activitatea și nu a depus toate declarațiile fiscale aferente.

Astfel, în ceea ce privește evidența contabilă, A. avea obligația să organizeze și să conducă evidența contabilă în partidă simplă, potrivit dispozițiilor Ordinului nr. 1040/08.07.2004 și Legii nr. 82/1991, republicată. Pentru toate operațiunile economico-financiare desfășurate de BEJ, exista obligația consemnării acestora în momentul efectuării lor, în documente care să stea la baza înregistrărilor contabile în registrele contabile obligatorii, respectiv Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea mare.

Orice sumă încasată sau plătită, prin numerar sau prin bancă, trebuie înregistrată cronologic, în Registrul jurnal de încasări și plăți, documente prin care se stabilește situația financiară pe baza căreia se calculează baza de impozitare, respectiv venitul realizat.

În ceea ce privește declarațiile fiscale, având în vedere că acesta a desfășurat activități independente din care a realizat venituri, astfel cum sunt acestea definite de art. 7 pct. 4 și art. 46 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, în forma în vigoare la data săvârșirii faptelor, executorul judecătoresc avea obligația completării și depunerii Formularului tip 200 – "Declarație privind veniturile realizate", pentru fiecare an fiscal, până la data de 25 mai inclusiv a anului următor celui de realizare a venitului.

Potrivit adresei nr. x AIF – 1291/30.03.2016, întocmite de AJFP Gorj, A. nu a depus declarații fiscale pentru anii fiscali 2011, 2012 și 2013, pentru această perioadă fiind emise decizii de impunere din oficiu, pe baza venitului declarat în anul 2010.

Pentru anul 2009, A. a declarat venituri brute de 61.448 RON și cheltuieli deductibile de 51.238 RON, venitul net declarat prin Declarația 200 fiind de 10.210 RON.

Pentru anul 2010, A. a declarat venituri brute de 42.050 RON, cheltuieli deductibile de 33.715 RON, venitul net declarat prin declarația 200 fiind de 8.335 RON.

Pentru anul 2014, A. a declarat venituri brute de 47.943 RON și cheltuieli deductibile de 40.900 RON, venitul net declarat prin Declarația 200 fiind de 7.043 RON.

Începând cu data de 21.07.2015, activitatea A. aferentă perioadei 2009-2014 a făcut obiectul unei inspecții fiscale, care a urmărit verificarea realității declarațiilor speciale privind veniturile realizate, în corelație cu datele din evidența contabilă în partidă simplă, verificarea înregistrării tuturor veniturilor aferente activității desfășurate, verificarea modului de evidențiere a veniturilor, pentru determinarea tuturor operațiunilor impozabile, inclusiv determinarea faptică a surselor generatoare de venit, verificarea evidenței documentelor cu regim de numerotare internă ș.a.

Conform procesului-verbal nr. x din 06.08.2015, semnat de contribuabil, din verificarea documentelor puse la dispoziția organelor de control de către A., s-a constatat că acesta nu a depus declarațiile fiscale privind veniturile realizate în perioada 2011-2013, nu a prezentat registrul de valori pentru perioada 2009-2014, nu a prezentat niciun fel de documente justificative din care să rezulte cu certitudine modul de stabilire a onorariilor din dosarele de executare, nu au fost evidențiate nominal și cronologic veniturile încasate în registrul jurnal de încasări și plăți întocmit manual, acestea fiind înscrise numai printr-un total cumulat. Nu a fost prezentată situația recipiselor de consemnare, reprezentând sumele consemnate și depuse de A. pe seama și la dispoziția clienților din dosarele de executare și nu au fost întocmite, conform prevederilor legale, documentele de încasare a numerarului (potrivit dispozițiilor legale sus-citate, toate aceste operațiuni ar fi trebuit operate în Registrul de valori, care, de asemenea, nu a fost pus la dispoziția organelor de control, potrivit constatărilor din procesul-verbal).

Practic, executorul judecătoresc a prezentat organelor de control registrul jurnal de încasări și plăți pentru perioada 2009-2013, completat manual, un registru similar aferent anului 2014, care nu era însă completat la zi, conform constatărilor organelor fiscale, iar ca documente justificative pentru încasări, a prezentat mai multe chitanțe emise în perioada 2009-2014, completate sumar, care nu cuprind numele plătitorului, iar la explicația operațiunii a fost înscrisă expresia "încasări diverse", făcând astfel imposibilă determinarea sursei și naturii veniturilor înscrise în cuprinsul acestora.

Prin nota explicativă consemnată la 21.07.2015 în fața organelor de control, inculpatul a arătat că nu a completat la zi registrul jurnal de încasări și plăți întrucât nu are contabil și nici studii de specialitate.

De asemenea, la 29.07.2015, inculpatul a consemnat în fața organelor de control o notă explicativă, în cuprinsul căreia a precizat că a avut reprezentarea că declarațiile fiscale au fost depuse de contabilul său, că sumele înscrise în chitanțele puse la dispoziția organelor fiscale reprezintă onorarii încasate, care nu au fost defalcate nominal, că nu deține registru de valori pentru perioada 2009-2014, că înregistrările de la rubrica încasări în numerar în registrul-jurnal de încasări și plăți aferent perioadei 2009-2013 au fost efectuate cumulat (prin înscrierea unei singure sume totale, în fiecare lună), de către contabilul său, nenominalizat, că nu a ținut evidența documentelor cu regim intern (chitanțe) – a se vedea filele x, vol. III.

La data de 06.08.2015, cu ocazia semnării procesului-verbal intermediar de control, inculpatul a precizat că dorește să ia toate măsurile pentru remedierea deficiențelor constatate de organele fiscale, revenind totodată asupra aspectelor consemnate în nota explicativă din 21.07.2015 și precizând că registrul jurnal de încasări și plăți aferent anului 2014 a fost ținut de contabilul său în format electronic.

Constatând deficiențele sus-menționate, organul de control a dispus suspendarea inspecției fiscale începând cu data de 06.08.2015 și, la aceeași dată, a emis o invitație pe numele inculpatului, semnată de acesta de primire în aceeași zi, arătând că nu a putut finaliza inspecția fiscală, întrucât A. nu a prezentat documente justificative din care să rezulte detalierea veniturilor realizate în perioada 2009-2014 și i-au solicitat acestuia să prezinte la data de 07.09.2015 la sediul organului fiscal următoarele înscrisuri:

La data de 04.09.2015, inculpatul a învederat organelor fiscale că se află în imposibilitatea de a se prezenta la organul fiscal la data menționată în invitație, invocând faptul că ar fi internat într-o unitate medicală, însă atașând în scop probator doar un bilet de trimitere emis de medicul de familie

La data de 03.11.2015, organul fiscal a comunicat contribuabilului reluarea inspecției fiscale, începând cu data de 09.11.2015, comunicarea fiind primită de destinatar la 05.11.2015.

S-a mai reținut că din înscrisurile înaintate de organele fiscale a rezultat că inculpatul nu a dat curs invitației nr. x/06.08.2015 și nu a prezentat informațiile și înscrisurile solicitate, motiv pentru care acestea au procedat la stabilirea bazei impozabile prin estimare, astfel cum s-a detaliat anterior, la rubrica "acte de sesizare", stabilind că A. a realizat în realitate venituri superioare celor înregistrate și declarate la organele fiscale.

Din cuprinsul procesului-verbal de control nr. x din 17.12.2015, coroborat cu raportul de inspecție fiscală nr. x din 30.12.2015 rezultă următoarele:

- Pentru anul fiscal 2009, contribuabilul a depus la AJFP Gorj – Serviciul Orășenesc Motru Declarația de venit formular D200 nr. 10122/17.05.2010, prin care a declarat că a obținut venituri brute în sumă de 61.448 RON; în timpul controlului fiscal a prezentat documente pentru încasări în sumă de 85.880 RON, iar organele fiscale au estimat că, în realitate, a obținut venituri de 88.645 RON;

- Pentru anul fiscal 2010, contribuabilul a depus la AJFP Gorj – Serviciul Orășenesc Motru Declarația de venit formular D200 nr. 10958/17.05.2011, prin care a declarat că a obținut venituri brute în sumă de 42.050 RON; în timpul controlului a prezentat documente pentru încasări în sumă de 75.578 RON, iar organele fiscale au estimat că a obținut venituri de 146.213 RON;

- Pentru anul fiscal 2011, contribuabilul nu a depus la organele fiscale declarația de venit D200, fiind impus din oficiu pe baza declarației din anul anterior, pentru suma de 42.050 RON; a prezentat documente pentru încasări în sumă de 60.075 RON, iar organele fiscale au estimat că a obținut venituri de 281.734 RON;

- Pentru anul fiscal 2012, contribuabilul nu a depus la organele fiscale declarația de venit D200, fiind impus din oficiu pentru suma de 42.050 RON declarată anterior; a prezentat documente pentru încasări în sumă de 72.020 RON, iar organele fiscale au estimat că a obținut venituri de 133.640 RON;

- Pentru anul fiscal 2013, contribuabilul nu a depus la organele fiscale declarația de venit D200, fiind impus din oficiu pe baza declarației din anul anterior, pentru suma de 42.050 RON; a prezentat documente pentru încasări în sumă de 53.933 RON, iar organele fiscale au estimat că a obținut venituri de 205.355 RON;

- Pentru anul fiscal 2014, contribuabilul a declarat la organele fiscale prin declarația D200 venituri în sumă de 47.943 RON, a prezentat documente pentru încasări în sumă de 38.665 RON, iar organele fiscale au estimat că a obținut venituri de 202.926 RON.

În timpul urmăririi penale, A. a susținut, în declarația consemnată la data de 23.04.2018, că evidența contabilă prezentată organelor fiscale este una refăcută, ca urmare a faptului că, în luna ianuarie 2015, biroul în care își desfășoară activitatea ar fi fost inundat, eveniment în urma căruia mai multe documente (dosare de executare, registrele generale, registrele de încasări și plăți, documentele de evidență contabilă primară, chitanțiere etc.) ar fi fost distruse. Ca atare, fiind în imposibilitatea de a identifica cu exactitate toți clienții, a întocmit ulterior mai multe chitanțe de încasare, pe sume globale, fără a putea consemna numele celor care i-au remis sumele de bani. În aceeași manieră a procedat la refacerea tuturor registrelor de încasări și plăți, apreciind că a înregistrat în totalitate sumele pe care le-a primit în activitatea desfășurată, a pus la dispoziția organelor de control toate documentele pe care le avea la momentul inițierii inspecției fiscale.

Această apărare a fost reiterată și ulterior, pe parcursul urmăririi penale, executorul judecătoresc susținând aceeași ipoteză, a distrugerii evidenței contabile inițiale printr-o presupusă inundație.

În cuprinsul declarațiilor de suspect și inculpat, consemnate la 12.02.2020 și respectiv 25.08.2020, A. a relevat că de contabilitatea biroului s-ar fi ocupat numitul C., persoană decedată în luna iunie 2015, cu care ar fi avut încheiat un contract de colaborare pe care însă nu l-a depus la dosarul cauzei. A susținut că, după presupusa inundație, i-a înmânat acestuia documentele de evidență primară și contabilă în vederea refacerii și, întrucât contabilul a decedat, nu le-a mai putut recupera.

Întrucât contabilul i-a comunicat că refacerea evidenței va dura o perioadă mai lungă și între timp a fost notificat despre începerea controlului, a procedat personal la rescrierea registrului-jurnal de încasări și plăți aferent perioadei 2009-2013, în cuprinsul căruia a menționat, nominal și cronologic operațiunile de plăți efectuate, pe baza documentelor justificative care nu au fost afectate de inundație, în timp ce rubrica de încasări a fost completată prin cumularea sumelor înscrise în chitanțele puse la dispoziția organelor fiscale, pe baza unor centralizări pe care i le-ar fi comunicat verbal același contabil. Registrul-jurnal de încasări și plăți aferent anului 2014 i-ar fi fost tehnoredactat însă de contabilul C., care i l-ar fi pus la dispoziție în vederea prezentării la controlul fiscal.

Inculpatul a susținut că și chitanțele de încasare numerar prezentate organelor fiscale reprezintă înscrisuri "refăcute" de el, pe baza informațiilor comunicate de contabil, fără a preciza însă care ar fi fost fundamentul unor astfel de comunicări, având în vedere că, potrivit propriilor declarații, toate documentele justificative i-au fost distruse de presupusa inundație, mai puțin cele de plăți, pe care le-a putut astfel înscrie cronologic în registrul jurnal refăcut.

S-a reținut în actul de sesizare că susținerile inculpatului cu privire la împrejurările în care ar fi fost distrusă și ulterior refăcută evidența contabilă nu sunt confirmate de niciun mijloc de probă și sunt în contradicție cu materialul probator administrat. Astfel, inculpatul nu a prezentat niciun mijloc de probă în sprijinul ipotezei existenței unei inundații la biroul său, care să îi fi afectat evidența contabilă (proces-verbal de constatare, dispoziție de refacere a evidenței contabile) și, mai mult, nu a oferit nicio explicație plauzibilă pentru faptul că a ascuns un astfel de eveniment organelor fiscale care s-au prezentat la biroul său în vederea efectuării inspecției fiscale în luna iulie 2015. În niciunul dintre înscrisurile prezentate cu ocazia inspecției fiscale, în notele explicative consemnate în fața organelor de control sau în obiecțiunile depuse la raportul de inspecție fiscală, inculpatul nu a menționat existența unei astfel de caz fortuit care să îl împiedice să pună la dispoziția controlului fiscal documentele legale, dimpotrivă, acesta susținând, la data de 29.07.2015, în cuprinsul notei explicative, că nu deține registru de valori în care ar fi trebuit consemnate recipisele de consemnare a sumelor de bani încasate în contul creanțelor și orice alte valori, că nu deține o situație a recipiselor de consemnare reprezentând sumele consemnate și depuse de BEJ în contul de consemnațiuni pe seama și la dispoziția creditorilor din dosarele de executare din perioada 2009-2014, că nu a întocmit procese-verbale sau încheieri prin care să stabilească onorariile percepute în activitatea de executare, acestea fiind stabilite "în mod spontan și aleatoriu" și încercând să transfere responsabilitatea pentru modul defectuos de întocmire a registrului jurnal de încasări și plăți în sarcina contabilului, nenominalizat la vremea respectivă.

Inculpatul nu a depus la dosar niciun înscris care să ateste că evidența contabilă a biroului executorului judecătoresc a fost condusă de o altă persoană, nu a explicat în mod plauzibil de ce contabilul cu care ar fi colaborat nu ar fi înscris personal în registrul de încasări și plăți refăcut operațiunile efectuate, alegând în schimb să îi comunice inculpatului datele pe care acesta să le menționeze în registru și nici care au fost, în mod concret, documentele justificative în temeiul cărora i-ar fi comunicat sumele care ar fi reprezentat încasările. Inculpatul a depus la dosarul penal, în original, registrele întocmite în activitatea profesională abia la data de 16.03.2017, conform procesului-verbal încheiat cu această ocazie . Între aceste înscrisuri au fost identificate, în original, și registrele de valori, întocmite distinct, pentru fiecare an din perioada 2009-2014, însă inculpatul nu a oferit nicio explicație cu privire la faptul că a ascuns existența acestora organelor fiscale care i le-au solicitat în mod expres (a se vedea nota explicativă din 29.07.2015, răspunsul la întrebările 7,8, fila x, vol. III).

Analizând registrele de încasări și plăți puse la dispoziția organului de urmărire penală în original, conform procesului-verbal din 16.03.2017, s-a constatat că acestea nu poartă nicio mențiune potrivit căreia ar reprezenta documente reconstituite.

Din cuprinsul registrului întocmit de A. pentru perioada 2009-2013, s-a constatat că, pe toate filele completate de mână de acesta, potrivit propriei declarații, operațiunile privind plățile și încasările prin contul bancar sunt înscrise, defalcat, ordonate cronologic și detaliate pentru fiecare operațiune în parte, în timp ce încasările în numerar sunt înscrise pe fiecare filă, numai pe poziția finală, cu explicația "chit. (luna) onorarii", sub forma unei sume globale, rezultate din totalizarea înscrisurilor justificative prezentate organelor fiscale.

Aceste înscrisuri justificative au fost depuse la dosarul cauzei, în original, de inculpat, la data de 20.02.2020 și reprezintă 13 chitanțiere a câte 50 file fiecare, ce atestă încasarea unor sume de bani în numerar. Aceste chitanțe, despre care inculpatul a susținut de asemenea că reprezintă documente justificative refăcute de el după presupusa inundație, sunt completate astfel: fie prin completarea integrală a rubricilor, inclusiv numele plătitorului și explicația plății ca fiind "onorariu", fără alte detalii (numărul dosarului de executare în care a fost încasată suma respectivă), fie prin înscrierea, la rubrica plătitorului, explicației "încasări diverse", iar ca explicație a plății denumirea "onorarii".

S-a constatat, așadar că, deși pentru unele dintre aceste documente justificative, inculpatul a înscris, în mod complet, toate detaliile încasării, pentru altele, aflate în același carnet chitanțier, explicațiile sunt sumare, fără a oferi însă o justificare coerentă cu privire la modul și motivele completării diferențiate a acestora, în condițiile în care, tot acesta susține că documentele justificative inițiale i-au fost distruse de inundație și s-a aflat în imposibilitatea să mai stabilească ce reprezintă fiecare încasare în parte.

Aceeași situație se regăsește și în registrul jurnal de încasări și plăți aferent anului 2014, care a fost pus la dispoziția organelor fiscale și de urmărire penală sub forma unor file format A4 tehnoredactate, nesemnate și neînsușite de persoana care le-a întocmit.

Pe baza acestor constatări, s-a reținut că, în realitate, inculpatul a urmărit să acopere modul defectuos de conducere a evidenței contabile privind veniturile realizate din activitatea profesională, prin întocmirea, în perioada imediat anterioară inițierii controlului fiscal, a unor documente justificative (chitanțe de încasare) și de evidență contabilă (jurnalele de încasări și plăți), prin care a tins să justifice doar o parte din veniturile realizate în realitate.

S-a mai arătat că, deși inculpatul susține în cuprinsul declarației din 12.02.2020, că a arătat organelor fiscale și registrele profesionale pe care le avea în sediul biroului său, însă acestea au replicat că nu sunt interesate de ele, această ipoteză este infirmată chiar de către inculpat, cu ocazia notei explicative consemnate la 29.07.2015, când, fiind întrebat expres dacă deține registru de valori pentru perioada verificată, a răspuns negativ . Ca atare, s-a apreciat că în mod just au constatat organele de control fiscal că starea de fapt fiscală nu poate fi determinată, în mod real, doar pe baza înscrisurilor puse la dispoziție de inculpat (chitanțele sus-menționate, registrele jurnal de încasări și plăți și extrase de cont de la D.), având în vedere că, prin modul în care au fost întocmite aceste înscrisuri, a fost imposibilă realizarea unei corelații între sumele înscrise în acestea și dosarele de executare aflate în lucru la biroul executorului judecătoresc și, prin urmare, dacă executorul judecătoresc a înregistrat integral în evidența contabilă veniturile realizate din activitatea profesională.

Mai mult, inculpatul nu a explicat în niciun fel existența unor diferențe evidente și consistente, în minus, între sumele declarate de A. prin Declarațiile 200 aferente anilor fiscali 2009, 2010 și 2014 și cele care rezultă din actele de evidență contabilă puse la dispoziția organelor fiscale, astfel cum au fost detaliate anterior. Acesta a susținut că declarațiile fiscale îi erau prezentate sub formă de draft (în creion) de către contabilul său și, după ce le verifica, le semna și le ștampila, i le înmâna acestuia pentru a le depune, susținând că nu avea cunoștință despre împrejurarea că declarațiile aferente perioadei 2011-2013 nu au fost depuse. S-a reținut că aceste susțineri nu sunt însă de natură să înlăture răspunderea juridică a inculpatului, căruia îi revine, potrivit legii, obligația completării și depunerii respectivelor declarații.

Având în vedere că inculpatul nu a pus la dispoziția organelor fiscale toate documentele necesare efectuării controlului fiscal și stabilirii realității de fapt privind veniturile realizate din activitatea profesională și nici nu a depus declarațiile fiscale privind venitul realizat pentru perioada 2011-2013, acestea au procedat la estimarea bazei impozabile în temeiul art. 67 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, coroborat cu pct. 65.1 și 65.2 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, pe baza datelor și informațiile deținute de acestea despre contribuabilii cu activități similare, astfel cum s-a detaliat anterior.

Prin raportul de constatare întocmit în cauză la data de 21.08.2017 de specialiștii antifraudă detașați la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a reținut, similar constatărilor organelor fiscale, că executorul judecătoresc A. nu a respectat dispozițiile legale cu privire la întocmirea documentelor financiar-contabile aferente veniturilor realizate, întrucât veniturile încasate nu au fost evidențiate nominal și cronologic în registrul-jurnal de încasări și plăți, chitanțele întocmite nu îndeplinesc condițiile minimale pentru a putea fi considerate documente justificative, întrucât nu cuprind toate informațiile prevăzute de lege, lipsind numele sau denumirea plătitorului, fiind menționată doar expresia "încasări diverse", fără a exista alte documente justificative pentru a putea fi identificate și individualizate veniturile care au stat la baza emiterii lor, neputând astfel să se stabilească o corelație între aceste chitanțe și onorariile încasate în dosarele de executare.

S-a mai reținut că, dacă aceste documente originale ar fi fost distruse în urma unei inundații, așa cum susține inculpatul, acesta ar fi fost obligat să le refacă, respectând normele legale detaliate anterior, ceea ce nu s-a întâmplat, întrucât acesta nu a întocmit proces-verbal și dosar de reconstituire pentru documentele pretins a fi fost distruse.

Pentru anii fiscali 2011, 2012 și 2013, executorul judecătoresc nu și-a îndeplinit obligația fiscală de declarare a veniturilor realizate, iar pentru anii fiscali 2009, 2010 și 2014, acesta a depus formularul 200 la organele fiscale, însă există neconcordanțe între sumele declarate de contribuabil și sumele înregistrate în evidența contabilă.

Specialiștii antifraudă au reținut că, prin modul de întocmire a documentelor financiar-contabile și de raportare a veniturilor a fost creat un prejudiciu bugetului de stat, estimat la suma de 282.500 RON, constituit din impozit pe venit de 73.666 RON, TVA de 192.042 RON și CASS de 16.792 RON.

Pentru a calcula acest prejudiciu, specialiștii antifraudă au procedat la estimarea veniturilor realizate în realitate de biroul executorului judecătoresc A., având în vedere că, la data de 16.03.2017, acesta a predat organelor de urmărire penală, în original, documentele de evidență contabilă puse la dispoziția organelor fiscale (registrele-jurnal de încasări și plăți, registrul inventar, extrasele de conturi bancare), dar și registrele folosite în activitatea biroului, însă în cuprinsul acestora nu au fost menționate onorariile stabilite în dosarele de executare, contrar disp. art. 84 alin. (3) din Ordinul nr. 210/2001, pentru aprobarea regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000, privind executorii judecătorești.

Pe baza datelor din registrele întocmite de A., a fost întocmită situația dosarelor de executare silită, constatându-se că numărul de dosare de executare silită deschise la biroul inculpatului, pentru fiecare an în parte din perioada verificată, este mult mai mare decât cel al dosarelor deschise la cele două entități cu activitate similară avute în vedere la estimarea bazei impozabile.

Ca atare, prin aplicarea metodei marjei, specialiștii antifraudă au estimat că, pentru întreaga perioadă supusă controlului fiscal, inculpatul a realizat venituri nete de 518.949 RON și a declarat la organele fiscale venituri nete de 58.530 RON, rezultând o diferență estimată a veniturilor nedeclarate de 460.419 RON, sumă la care au fost calculate taxele și impozitele datorate detaliate anterior, care nu au fost achitate către bugetul de stat.

Inculpatul a contestat concluziile raportului de constatare, arătând că metoda de estimare folosită de specialiștii antifraudă, ca și cea folosită de organele fiscale, prin raportare la veniturile altor entități cu același obiect de activitate este evazivă și nu poate stabili, în concret, veniturile realizate de biroul său.

A susținut inculpatul că a înregistrat în totalitate veniturile realizate în evidența contabilă, a pus la dispoziția organelor fiscale toate documentele pe care le avea la momentul inițierii controlului, a depus periodic la organele fiscale, atât declarația 200 privind venitul efectiv, cât și declarația 220 privind venitul anticipat pe anul în curs și apreciază că sumele declarate în aceste documente sunt cele reale (a se vedea declarația din 23.04.2018, filele x, vol. II).

Pentru verificarea afirmațiilor inculpatului privind veniturile realizate, au fost solicitate, cu încuviințarea judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Craiova, informații și înscrisuri de la D. S.A. și E. S.A., unități bancare la care A. a avut conturi deschise, atât cu privire la sumele rulate prin conturile de consemnațiuni, cât și cele rulate prin conturile curente, care oferă imaginea veniturilor realizate din activitatea profesională desfășurată de inculpat.

De asemenea, au fost solicitate informații atât Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cât și Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, cu privire la veniturile declarate de A. la Uniune în perioada 2009-2014, în temeiul cărora au fost calculate contribuțiile datorate acestui for profesional.

Prin adresa nr. x/19.02.2020, Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Craiova a comunicat situația veniturilor declarate de A. la acest for profesional în perioada 2009-2014. Analizând documentele transmise, s-a constatat că veniturile declarate de biroul executorului judecătoresc la Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru perioada vizată de controlul fiscal (32.200 RON pentru anul 2009, 103.584,51 RON pentru anul 2010, 50.994,8 RON pentru anul 2011, 43.776 RON pentru anul 2012, 41.600 RON pentru anul 2013 și 45.402 RON pentru anul 2014) nu se corelează nici cu cele înregistrate în evidența contabilă și nici cu cele declarate la organele fiscale, astfel cum au fost detaliate mai sus.

Prin adresa nr. x/26.02.2020, F. a comunicat că nu deține informații privind cuantumul veniturilor realizate de A., însă a atașat anexele privind contribuțiile lunare achitate de acesta către F., stabilite la un cuantum de 2% din veniturile nete, conform Hotărârii nr. 2/28.01.2015.

Analizând anexele comunicate de F., s-a constatat că veniturile realizate de A., în baza cărora s-au calculat contribuțiile către Uniune nu se corelează nici cu veniturile înregistrate în evidența contabilă și nici cu cele declarate organelor fiscale. Astfel, A. a achitat contribuții corespunzătoare unor venituri nete de 79.712,5 RON (în anul 2009), 71.560 (în anul 2010), 71.020 RON (în anul 2011), 60.450 RON (în anul 2012), 68,430 RON (în anul 2013) și de 61.200 RON în anul 2014, valori net superioare celor declarate la organele fiscale aferente anilor fiscali în care a depus Declarația 200 privind venitul realizat din activități independente (10.210 RON în 2009, 8.335 RON în 2010, 7.043 RON în 2014).

La data de 27.01.2020, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, care să răspundă la următoarele întrebări:

Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul desemnat de organele de urmărire penală și depus la dosar la 26 iunie 2020 s-au reținut următoarele:

- registrul de valori prezentat de A. nu conține toate datele și informațiile obligatorii, potrivit legii, iar totalul sumelor de bani consemnate în contul creanțelor din registru nu corespunde cu totalul sumelor consemnate în registrele contabile și nici cu cele din extrasele de cont de consemnațiuni deschise de biroul executorul judecătoresc la D. și E.;

- nu există o situație centralizatoare sau un registru cu privire la procesele-verbale întocmite de biroul executorului judecătoresc care să cuprindă onorariile și nici încheieri de stabilire a cheltuielilor de executare pentru dosarele de executare aferente perioadei 2009-2014;

- în registrul jurnal de încasări și plăți nu au fost evidențiate nominal și cronologic veniturile încasate și cheltuielile efectuate;

- sumele evidențiate în registrul jurnal de încasări și plăți ca fiind realizate prin conturile bancare nu corespund cu sumele operate conform extraselor de cont;

- nu au fost identificate documente justificative pentru cheltuielile înscrise în registrul jurnal de încasări și plăți;

- chitanțele de încasare a numerarului nu au fost întocmite în conformitate cu normele financiar-contabile, întrucât acestea nu conțin numele persoanei care face plata, acesta fiind înlocuit cu expresia "încasări diverse", fără a exista alte documente justificative care să conducă la identificarea și individualizarea veniturilor care au stat la baza emiterii acestor chitanțe.

Pe baza acestor constatări, expertul contabil a concluzionat că documentele de evidență primară și contabilă pe care trebuia să le întocmească, potrivit legii, A. în perioada verificată, pentru evidențierea veniturilor și cheltuielilor realizate în scopul desfășurării activității nu au fost în mod corect și complet întocmite.

În ceea ce privește declarațiile fiscale, expertul contabil desemnat a stabilit că inculpatul a depus declarații privind venitul estimat/norma de venit, pentru fiecare dintre anii cuprinși în verificarea fiscală, însă declarații tip 200, cu privire la veniturile realizate a depus doar pentru anii fiscali 2009, 2010 și 2014, valoarea cumulată a veniturilor nete declarate pentru acești trei ani fiscali fiind de 25.588 RON.

Ca atare, s-a reținut că declarațiile fiscale întocmite de A. în perioada verificată nu au fost în mod corect și complet întocmite și au fost depuse doar parțial.

Constatând că pentru activitatea profesională desfășurată, A. nu a condus evidența contabilă în conformitate cu Ordinul nr. 1040/2004 și Legea nr. 82/1991 și nu a declarat la organele fiscale toate veniturile realizate, conform Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, expertul contabil a procedat la estimarea veniturilor realizate de inculpat și, pe baza acestora, la calcularea taxelor și impozitelor neevidențiate, nedeclarate și neachitate la bugetul de stat.

A precizat expertul că atât inspectorii fiscali, cât și specialiștii antifraudă detașați la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova au procedat în mod corect la estimarea veniturilor rezultate din activitatea desfășurată de A., în conformitate cu O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu H.G. nr. 1050/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003 și cu Ordinul ANAF nr. 3389/2011 privind stabilirea prin estimare a bazei de impunere.

Ca atare, pe lângă metoda de estimare aplicată de inspectorii fiscali și specialiștii antifraudă, care a avut la bază media încasărilor pe dosar de executare, pe fiecare an fiscal și media per total perioadă verificată, rezultate din situația veniturilor obținute și declarate de contribuabili cu același obiect de activitate de pe raza județului Gorj, expertul contabil a analizat tranzacțiile înscrise în extrasele de cont curent deschise de A. la D., dar și extrasele conturilor de consemnare deschise de același birou la D. și E., aferente perioadei 2009-2014.

Astfel, au fost analizate cele 7146 operațiuni derulate de A. prin contul de consemnare deschis la E. și cele 3978 de operațiuni derulate prin contul de consemnare de la D., constatând cu această ocazie lipsa documentelor justificative cu privire la sumele de bani consemnate în contul creanțelor din registrul de valori comparativ cu sumele înscrise în registrele contabile sau cu cele rezultate din aceste extrase de cont. Expertul a precizat totodată că, deși a solicitat lămuriri de la inculpat cu privire la aceste neconcordanțe, acesta nu a pus la dispoziția expertului documente suplimentare, pe toată desfășurarea lucrării.

Expertul a constatat că nici operațiunile de încasări și plăți derulate prin contul curent nu au fost complet și corect evidențiate în registrul jurnal întocmit de birou. Astfel, dacă totalul încasărilor prin bancă, astfel cum au fost consemnate în registrul pus la dispoziția organelor fiscale, a fost de 17.920 RON, iar totalul plăților de 151.849,22 RON, din extrasul de cont curent al A., pentru contul deschis la D., rezultă că acesta a încasat în cont suma totală de 21.220 RON și a achitat prin același cont cheltuieli în valoare de 98.851,95 RON.

Expertul a procedat la însumarea veniturilor în numerar consemnate de BEJ în registrul jurnal de încasări și plăți și cele rezultate din extrasul contului curent, stabilind că acesta a înregistrat venituri nete în perioadă de 98.081 RON și a declarat la organele fiscale venituri nete de 25.588 RON (pentru suma totală de 25.005 RON fiind impus din oficiu de organele fiscale ca urmare a nedepunerii declarației de venit), rezultând diferențe din venituri nedeclarate la organele fiscale de 47.488 RON.

Așadar, expertiza contabilă a constatat că veniturile și cheltuielile realizate în scopul desfășurării activității nu au fost în mod corect și complet determinate și, chiar dacă au fost parțial înregistrate în registru, acestea nu au fost declarate în totalitate organelor fiscale.

S-a reținut în raportul de expertiză că executorul judecătoresc nu a respectat metodologia privind evidența financiar contabilă a încasărilor din executarea silită în cadrul birourilor executorilor judecătorești, care interzice retragerea din conturile de consemnări a oricăror sume de bani, fără evidențierea și justificarea acestora și că, pentru toate operațiunile efectuate în aceste conturi, se emit recipise de consemnare care trebuie să fie evidențiate în registrul de valori. Ca atare, constatând că în conturile de consemnațiuni deschise de A. la D. și E. au fost încasate sume care ulterior au fost retrase în numerar, expertul a procedat la compararea acestora cu sumele înscrise în registrul de valori, identificând diferențe semnificative pentru care inculpatul nu a prezentat documente justificative.

Astfel, chiar dacă, teoretic, sumele reprezentând creanțe încasate în contul de consemnare în numele creditorului și celelalte accesorii nu trebuiau înregistrate în registrul de încasări și plăți și nu trebuie avute în vedere la stabilirea impozitului (întrucât aceste sume nu reprezintă venituri ale biroului de executare, ci sume datorate creditorului), expertul a constatat că, în documentele puse la dispoziție de unitățile bancare, au fost identificate retrageri ale unor importante sume de bani, în numerar, de către G. (angajată a biroului, potrivit declarației inculpatului), A. și H..

Comparând sumele retrase, conform extraselor de conturi de consemnațiuni, cu cele înregistrate în registrul de valori, expertul a stabilit că există o diferență de 1.744.642 RON, care nu a fost evidențiată și nici declarată la organele fiscale, apreciind că acesta reprezintă un venit suplimentar al biroului. După estimarea ponderii cheltuielilor efectuate pentru obținerea venitului sus-menționat, expertul desemnat a stabilit că A. a obținut un venit suplimentar, în perioada 2009-2014, de 406.021 RON, neînregistrat în evidențele contabile și nedeclarat la organele fiscale, căruia îi corespunde un impozit pe venituri realizate din activități independente de 64.963 RON și o contribuție de asigurări sociale de sănătate în valoare de 22.331.

Pe baza acestor diferențe, expertul a stabilit că cifra de afaceri a A. a fost depășită în anul 2013, biroul fiind obligat să se înregistreze în scopuri de TVA, conform art. 153 din Codul fiscal, TVA datorată bugetului de stat fiind în valoare de 286.653 RON.

Folosind o altă ipoteză de lucru, expertul contabil desemnat a procedat la estimarea veniturilor realizate de A. și pe baza procentului mediu de onorariu, calculat în baza Ordinului nr. 2550/C din 14 noiembrie 2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, aplicat la sumele consemnate prin conturile de consemnațiuni, stabilind că acesta a realizat un venit estimat de 389.446 RON din executările silite având ca rezultat consemnarea acestor sume. La suma de 389.446 RON au fost adăugate veniturile nete rezultate din activitatea curentă înregistrată parțial în registrele contabile, astfel cum a fost calculată anterior, de 98.081 RON, rezultând că, din totalul de 487.527 RON stabilit prin această metodă de clacul, A. a declarat la organele fiscale în perioada verificată doar suma de 50.593 RON (25.588 RON din totalizarea veniturilor nete declarate prin Declarația 200 depusă pentru anii 2009, 2010 și 2014, iar diferența de 20.005 RON nu a fost declarată de inculpat, ci a fost avută în vedere de organele fiscale ca bază de calcul la stabilirea impozitului datorat ca urmare a nedepunerii declarației fiscale aferente perioadei 2011-2013), rezultând o diferență de venituri estimate de 436.934 RON nedeclarată la organele fiscale, căreia îi corespunde un impozit pe venit de 69.909 RON și CASS de 24.031 RON.

Concluzionând, prin prezentarea a trei ipoteze de lucru avute în vedere la estimarea veniturilor realizate de A. în perioada verificată, expertul contabil a stabilit că valoarea veniturilor suplimentare neînregistrate în evidența contabilă și nedeclarate la organele fiscale este de 406.021 RON, căreia îi corespunde un prejudiciu creat bugetului de stat de 373.947 RON, compus din:

- TVA în valoare de 286.653 RON;

- Impozit pe veniturile realizate din activități independente de 64.963 RON;

- Contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS) de 22.331 RON.

Inculpatul, prin apărător ales, a contestat concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, atât prin obiecțiunile formulate la data de 31 august 2020, cât și în cuprinsul declarației de inculpat, consemnate la 25 august 2020 .

Astfel, inculpatul a apreciat că raportul de expertiză contabilă a reținut în mod eronat sumele operate prin conturile de consemnațiuni ca fiind venituri realizate de A., întrucât în realitate sumele care figurează retrase în numerar de G., angajata biroului, sunt aferente unei recipise de consemnare globale, întocmite de terții popriți și aferente mai multor dosare de executare și care, ulterior, era divizată la solicitarea angajaților biroului, fiind reconsemnate sumele aferente fiecărui dosar de executare, în baza unor alte recipise de consemnare. Ulterior, când creditorul se prezenta la sediul biroului și solicita eliberarea sumei executate, executorul judecătoresc îi elibera acestuia recipisa pe care să o prezinte la bancă, în vederea ridicării sumei aferente din contul de consemnațiuni, această din urmă recipisă fiind înregistrată în registrul de valori, în care creditorul semna de primire.

A apreciat inculpatul că impunerea fiscală a sumelor consemnate în contul de consemnațiuni este nelegală, întrucât aceste sume nu reprezintă venituri realizate de executorul judecătoresc, ci sume datorate creditorilor din dosarele de executare.

În cuprinsul obiecțiunilor formulate, inculpatul a contestat și celelalte metode de estimare a veniturilor realizate, arătând că, în ceea ce privește metoda bazată pe Ordinul ANAF nr. 3389/2011, expertul s-a rezumat doar la preluarea concluziilor inspectorilor fiscali și ai specialiștilor antifraudă detașați la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, rezultatul unei astfel de analize nefiind relevant pentru stabilirea realității de fapt fiscale referitoare la activitatea A..

Tot astfel, metoda aplicării unui procent mediu al onorariului la sumele rulate prin conturile de consemnațiuni a fost criticată de inculpat prin prisma faptului că acestea nu r