ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 09 aprilie 2025

Asupra apelurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 173/07.11.2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2021, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 09.11.2023, pronunțată în același dosar, s-au hotărât următoarele:

2

din Legea nr. 78/2000, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. inculpatului A. i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a exercita funcția de executor judecătoresc.

În baza art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și art. 35 alin. (1) din C. pen., inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen. i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a exercita funcția de executor judecătoresc.

În baza art. 321 alin. (1) din C. pen., inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual.

În baza art. 323 teza. I din C. pen., inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 320 alin. (1) și (2) din C. pen., inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) din C. pen. i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a exercita funcția de executor judecătoresc.

În baza art. 323 teza. I din C. pen., inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 323 teza. I din C. pen., inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

În baza art. 259 alin. (1) și (2) din C. pen., inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri.

În baza art. 38 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. au fost contopite pedepsele principale aplicate prin prezenta sentință, inculpatul A. urmând a executa pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani și 11 (unsprezece) luni închisoare, compusă din pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 8 luni închisoare și din sporul de 2 ani și 3 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite

În baza art. 45 alin. (1) și (3) lit. a) din C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a exercita funcția de executor judecătoresc prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 45 alin. (1) și (5) din C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a exercita funcția de executor judecătoresc prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen.

2

din Legea nr. 78/2000 din C. pen., inculpatul B. a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.

În temeiul art. 91 din C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului B. sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., s-a stabilit că inculpatul B., pe durata termenului de supraveghere, trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Gorj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., i s-a impus inculpatului să frecventeze unul din programele de reintegrare derulate de Serviciul de Probațiune Caraș-Severin sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) și (4) din C. pen. raportat la art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., s-a stabilit ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul B. să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile, în cadrul U.A.T. Târgu Jiu - Direcția Publică de Patrimoniu Târgu Jiu sau U.A.T. Târgu Jiu - S.C.Utilitară Public Târgu Jiu, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. i s-a atras atenția inculpatului B. că, în cazul în care, pe parcursul termenului de supraveghere, nu respectă, cu rea credință, obligația și măsurile de supraveghere impuse de instanță, precum și în cazul săvârșirii de noi infracțiuni, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desființarea încheierii nr. x/2020 emisă la data de 10.03.2020 pentru stabilirea cheltuielilor de executare silită (aflată în dosarul nr. x/2020) și a încheierii nr. x/2020 întocmită la data de 13.04.2020, datată în mod nereal 28.02.2020, de admitere a cererii formulate de către creditorul B. și de înregistrare a cererii de executare silită în registrul general al dosarelor execuționale ale BEJ A. (aflată în dosarul nr. x/2020).

S-a luat act că persoana vătămată C. S.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 600 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și în faza de judecată.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., inculpatul B. a fost obligat la plata sumei de 600 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și în faza de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 8100/17.12.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Târgu-Jiu a fost admisă în parte acțiunea în pretenții formulată de către B. și au fost obligate pârâtele S.C. C. S.A. Societate de Asigurare-Reasigurare Agenția Târgu-Jiu și S.C. C. S.A. Societate de Asigurare-Reasigurare cu sediul în București să îi plătească inculpatului B., în solidar, suma de 32.788,06 RON cu titlul de despăgubiri civile, suma de 48.002 RON reprezentând penalități aferente debitului principal și suma de 5.612,90 RON reprezentând cheltuieli de judecată. Sentința nu era definitivă și executorie, nereprezentând titlu executoriu conform art. 632 alin. (2) din C. proc. civ.

Ca urmare a discuției purtate la începutul lunii decembrie a anului 2019 cu tatăl său, A., inculpatul A., executor judecătoresc, a fost de acord să efectueze executarea silită a sentinței civile nr. 8100/17.12.2018 pronunțate în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Târgu-Jiu pentru inculpatul B.. În urma unei convorbiri telefonice, B. s-a deplasat în Târgu Jiu, în locul în care se găseau inculpatul A. și tatăl său și i-a prezentat sentința civilă menționată ca fiind titlul executoriu ce trebuia executat silit.

Prin cererea datată 6.12.2019, BEJ A. a fost investit cu executarea silită a sentinței civile nr. 8100/17.12.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Târgu-Jiu iar prin încheierea nr. 52/E/2019 din data de 06.12.2019, inculpatul A. a admis cererea inculpatului B. și a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. x/2019, deși B. nu deținea un titlu executoriu.

La aceeași dată, 06.12.2019, inculpatul B. a formulat o cerere prin care îi solicita inculpatului A. să pună în aplicare hotărârea de încuviințare din dosarul nr. x/2019, conform articolului 637 din C. proc. civ. .

Anterior formulării cererii de executare silită, prin decizia civilă nr. 335/02.12.2019, Tribunalul Gorj a modificat sentința nr. 8100/2018 din data de 17.12.2018 a Judecătoriei Târgu-Jiu, a respins ca nefondat apelul inculpatului B., a admis apelul persoanei vătămate și a schimbat sentința apelată în sensul că a înlăturat obligația pârâtelor S.C. C. S.A. Societate de Asigurare-Reasigurare Agenția Târgu-Jiu și S.C. C. S.A. Societate de Asigurare-Reasigurare cu sediul în București de a-i plăti lui B. suma de 48.002 RON reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal.

În urma solicitării inculpatului A., prin încheierea nr. 8028 din data de 12.12.2019 Judecătoria Târgu-Jiu a încuviințat executarea silită a sentinței civile nr. 8100/2018 din data de 17.12.2018 a Judecătoriei Târgu-Jiu pentru plata sumei de 86402,96 RON.

Prin încheierea emisă la data de 18.12.2019 în dosarul nr. x/2019, executorul judecătoresc A. a stabilit cheltuieli de executare compuse din onorariul executorului în cuantum de 55.000 RON inclusiv cheltuieli de executare, în mod abuziv, întrucât a încălcat dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești (pentru creanțele în valoare de peste 80.000 RON, dar până la 100.000 RON inclusiv, onorariul maxim este de 5.900 RON plus un procent de până la 2% din suma care depășește 80.000 RON din valoarea creanței ce face obiectul executării silite). Potrivit acestei dispoziții legale, onorariul maxim putea fi stabilit la suma de 6.028 RON, raportat la creanța care făcea obiectul executării silite în cuantum de 86.402,96 RON. Curtea reține că onorariul stabilit în mod nelegal este în cuantum de 54.250 RON (deducând cheltuielile de executare în cuantum de 750 de RON comunicate prin adresa de 15.12.2020) în contextul în care în încheierea emisă la data de 18.12.2019 în dosarul nr. x/2019 suma de 55.000 RON e compusă din onorariu și din cheltuielile de executare.

La data de 18.12.2019, inculpatul A. a emis în dosarul nr. x/2019 adrese de înființare a popririi asupra conturilor persoanei vătămate către D., E., F., G., H., I., J., K. și L., pentru suma totală de 141.402,96 RON, fără a înștiința debitoarea cu privire la poprirea instituită asupra conturilor sale bancare, deși avea această obligație conform art. 783 alin. (1) din C. proc. civ. (potrivit căruia debitorul este înștiințat despre măsura popririi, comunicându-i-se, în copie, adresa de înființare a popririi, la care se atașează copii certificate de pe încheierea de încuviințare a executării silite și titlul executoriu, în cazul în care acestea nu au fost comunicate anterior).

La data de 23.12.2019, J. Sucursala Târgu-Jiu a consemnat la dispoziția executorului judecătoresc A. suma de 141.402,96 RON, iar prin încheierea din data de 24.12.2019 A. a dispus reținerea din suma respectivă a 55.000 RON cu titlul de cheltuieli de executare, diferența fiind eliberată creditorului B., așa cum rezultă și din adresa nr. x/2019 emisă la data de 24.12.2019 pentru înaintarea recipiselor către J. Sucursala Târgu-Jiu .

În aceeași dată, inculpatul A. a emis adrese de sistare a popririi înființate asupra conturilor persoanei vătămate către D., E., F., G., H., I., J., K. și L..

La data de 27.12.2019, J. Sucursala Târgu-Jiu a consemnat din nou la dispoziția executorului judecătoresc A. suma de 141.402,96 RON, astfel încât prin încheierea din aceeași zi inculpatul a dispus restituirea sumei respective către persoana vătămată. Întrucât solicitarea din data de 06.01.2020 de distribuire a sumei de 141.402,96 RON către persoana vătămată a fost respinsă de către J. Sucursala Târgu-Jiu deoarece asupra contului în care urmau a fi virați banii erau instituite popriri în alte dosare de executare silită iar contul respectiv era blocat (adresa nr. x/23.04.2021 a J.), suma menționată anterior a fost restituită persoanei vătămate prin virament bancar, la data de 07.05.2020.

La data de 06.01.2020 inculpatul B. i-a solicitat executorului judecătoresc A. să închidă dosarul de executare silită întrucât și-a recuperat integral creanța, măsură pe care acesta a dispus-o prin încheierea din aceeași zi.

La data de 08.01.2020 inculpatul A. a comunicat persoanei vătămate titlul executoriu, încheierea de încuviințare a executării silite, încheierea prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, două adrese de distribuire și alte nouă adrese, procedura de înmânare fiind îndeplinită la data de 09.01.2020 prin depunerea actelor în cutia poștală.

Curtea a constatat astfel că, deși inculpatul A. avea obligația, conform art. 667 alin. (1) și art. 783 alin. (1) din Codul de procedură, să îi comunice debitoarei C. S.A. copii de pe încheierea de încuviințare a executării silite și de pe titlul executoriu, nu a făcut acest lucru decât după ce a dispus încetarea executării silite ca urmare a recuperării integrale a debitului.

Curtea de apel a reținut că intenția inculpatului de a prejudicia persoana vătămată și de a obține un folos material pentru sine rezultă din multiplele încălcări ale dispozițiilor legale pentru a atinge scopul de a obține un folos patrimonial și, implicit, de a prejudicia persoana vătămată.

Astfel, Curtea a reținut că inculpatul a admis cererea de executare silită, deși sentința civilă nr. 8100/2018 din data de 17.12.2018 a Judecătoriei Târgu-Jiu nu era nici definitivă și nici executorie, încălcând astfel dispozițiile art. 632 alin. (1) din C. proc. civ. (potrivit cărora executarea silită poate fi efectuată numai în temeiul unui titlu executoriu) și dispozițiile art. 665 din C. proc. civ. conform cărora executorul judecătoresc va refuza motivat deschiderea procedurii de executare dacă nu sunt îndeplinite condițiile legale, respectiv dacă nu există un titlu executoriu.

Apărarea inculpatului A. în sensul că a considerat că sentința este executorie întrucât este pronunțată într-un litigiu comercial, nu poate fi primită în contextul în care hotărârile pronunțate în primă instanță care sunt executorii de drept sunt prevăzute de art. 448 alin. (1) din C. proc. civ., iar sentința pronunțată într-o acțiune civilă având ca obiect pretenții nu este enumerată printre ele și, de astfel, nici nu a putut indica o prevedere legală drept temei al acestei susțineri.

Intenția inculpatului de a obține un folos patrimonial și, implicit, de a prejudicia persoana vătămată rezultă și din faptul că nu a înștiințat persoana vătămată cu privire la poprirea instituită asupra conturilor sale bancare decât după ce a dispus încetarea executării silite ca urmare a recuperării integrale a debitului, deși avea această obligație prin raportare la art. 783 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia debitorul este înștiințat despre măsura popririi, comunicându-i-se, în copie, adresa de înființare a popririi, la care se atașează copii certificate de pe încheierea de încuviințare a executării silite și titlul executoriu, în cazul în care acestea nu au fost comunicate anterior.

Totodată, prin stabilirea unui onorariul de executor judecătoresc la o sumă de 9 ori mai mare decât maximul prevăzut de Legea nr. 188/2000 este evident că inculpatul a prefigurat folosul pe care îl obținea.

Curtea a reținut astfel că inculpatul A. a stabilit în mod abuziv onorariul în dosarul de executare nr. 54/E/2019, prin încălcarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 188/2000 și, ulterior, și-a însușit suma de 48.222 RON, sumă cu care a prejudiciat persoana vătămată C. S.A.

Dosarul de executare nr. x/2020:

Curtea a reținut că prin decizia civilă nr. 335/02.12.2019, Tribunalul Gorj a modificat sentința nr. 8100/2018 din data de 17.12.2018 a Judecătoriei Târgu-Jiu, a respins ca nefondat apelul inculpatului B., a admis apelul persoanei vătămate și a schimbat sentința apelată în sensul că a înlăturat obligația pârâtelor S.C. C. S.A. Societate de Asigurare-Reasigurare Agenția Târgu-Jiu și S.C. C. S.A. Societate de Asigurare-Reasigurare cu sediul în București de a-i plăti lui B. suma de 48.002 RON reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal.

În cursul lunii februarie 2020, inculpatul B. a luat legătura cu inculpatul A. căruia i-a pus la dispoziție decizia civilă nr. 335/02.12.2019 a Tribunalului Gorj, cei doi inculpați luând hotărârea de a executa silit creanța atestată prin aceasta, deși aceeași creanță fusese executată silit integral anterior în dosarul nr. x/2019, urmărind, astfel, obținerea unor foloase ilicite, respectiv a unei creanțe și a unor cheltuieli de executare silită nedatorate.

Astfel, la data de 28.02.2020, executorul judecătoresc A. a înregistrat cererea lui B. de executare silită a debitoarei C. S.A. conform sentinței civile nr. 8100/2018 din data de 17.12.2018 a Judecătoriei Târgu-Jiu, definitivă prin decizia civilă nr. 335/02.12.2019 Tribunalul Gorj, în aceeași dată întocmind încheierea nr. x/2020 de admitere a cererii formulate de către creditorul B. și de înregistrare a cererii de executare silită în registrul general al dosarelor execuționale ale BEJ A., în care a menționat că sentința civilă nr. 8100/17.12.2018 a Judecătoriei Târgu-Jiu a fost atașată cererii de executare silită de către creditor și că executorul judecătoresc a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. x/2020 în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 8100/17.12.2018 a Judecătoriei Târgu-Jiu, definitivă prin decizia civilă nr. 335/02.12.2019 a Tribunalului Gorj .

La data de 02.03.2020 inculpatul A. a solicitat Judecătoriei Târgu-Jiu încuviințarea executării silite împotriva persoanei vătămate atașând adresei respective încheierea emisă la data de 28.02.2020, cererea de executare silită formulată de către B., sentința civilă nr. 8100/17.12.2018 a Judecătoriei Târgu-Jiu și decizia civilă nr. 335/02.12.2019 a Tribunalului Gorj, în copii certificate de către executorul judecătoresc pentru conformitate cu originalul, iar prin încheierea nr. 1091 din data de 04.03.2020, Judecătoria Târgu-Jiu a încuviințat executarea silită a sentinței civile nr. 8100/2018 din data de 17.12.2018 a Judecătoriei Târgu-Jiu, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 335/02.12.2019 a Tribunalului Gorj pentru suma de 38.400,96 RON.

Prin încheierea emisă la data de 10.03.2020 în dosarul nr. x/2020, executorul judecătoresc A. a stabilit, în mod abuziv, cheltuieli de executare compuse din onorariul executorului în cuantum de 35 000 RON inclusiv cheltuieli de executare și din onorariul avocatului creditorului în faza executării silite în cuantum de 8000 RON.

Astfel, inculpatul a încălcat dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești (pentru creanțele în valoare de până la 50.000 RON inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite). Potrivit acestei dispoziții legale, onorariul maxim putea fi stabilit la suma de 3.840 RON raportat la creanța care a făcut obiectul executării silite în cuantum de 38.400,96 RON. Curtea a reținut că onorariul stabilit în mod nelegal în dosarul de executare nr. x/2020 este în cuantum de 34.250 RON (deducând cheltuielile de executare în cuantum de 750 de RON comunicate prin adresa de 15.12.2020) în contextul în care în încheierea emisă la data de 10.03.2020 în dosarul nr. x/2020 suma de 35.000 RON e compusă din onorariu și din cheltuielile de executare.

Curtea a reținut și că inculpatul A. a întocmit în dosarul nr. x/2020 nouă adrese de înființare a popririi, nouă adrese de sistare a popririi, două adrese de înaintare a recipiselor către J., o încheiere de distribuire a sumelor de bani încasate, luând în considerare suma de 43.000 RON drept cheltuieli de executare silită.

În ceea ce privește onorariul avocatului creditorului în faza executării silite în cuantum de 8.000 RON, Curtea a reținut că, prin încheierea emisă la data de 10.03.2020 în dosarul nr. x/2020, inculpatul A. l-a stabilit în sarcina debitorului în mod abuziv, prin încălcarea art. 670 alin. (3) (potrivit căruia sunt cheltuieli de executare onorariul avocatului în faza de executare silită) și alin. (4) din C. proc. civ. (potrivit căruia sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii), având în vedere că nu s-au depus înscrisuri care să ateste plata acestui onorariu sau împuternicire avocațială care să ateste asistența juridică prestată în cadrul executării silite, acestea neregăsindu-se la dosarul de executare comunicat de executor. La dosarul de executare se regăsesc două chitanțe, fiecare în cuantum de 4.000 RON emise de Cabinetul de avocat M., în cuprinsul acestora fiind menționat că suma reprezintă contravaloarea onorariului de succes în dosarul nr. x/2016.

Martora M. a arătat că activitățile de asistență juridică pe care le-a prestat inculpatului B. sunt indicate în împuternicirea avocațială emisă și a precizat că acestea au constat în asistența juridică prestată în faza de judecată și în faza de executare silită inițială (menționează executarea sentinței nedefinitive nr. 8100/17.12.2018 a Judecătoriei Târgu-Jiu, deci executarea în dosarul nr. x/2019), invocând că ar fi semnat cererea de executare silită făcută de acesta pe care își amintește că a pus și ștampila. Cu toate acestea, Curtea a constatat că susținerile martorului sunt contrazise chiar de adresa trimisă către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 02.11.2021 prin care Cabinetul de Avocat M. a comunicat faptul că nu a asigurat asistența juridică în dosarele nr. x/2019 și nr. y/2020 ale BEJ A. precum și din delegația depusă în dosarul nr. x/2016 în care nu este menționată asistența juridică în cadrul executării silite, delegație care de altfel nici nu se găsește la dosarul de executare nr. x/2020. Contrar susținerilor martorului, niciuna dintre cererile de executare silită făcute de creditor nu poartă nici semnătura acesteia și nici ștampila sa. De altfel, chiar inculpații o contrazic arătând că cererile de executare silită au fost scrise de inculpatul A.. Curtea a mai reținut că, referitor la onorariul de succes încasat de avocat în dosarele nr. x/2016, nu ar fi putut fi recuperat prin executarea silită în condițiile în care acesta nu reprezintă onorariu pentru avocat în faza de executare, dat fiind că acesta a fost achitat de inculpatul B. cu aproape 1 an înainte de depunerea cererii de executare în dosarul nr. x/2019, mai exact imediat după pronunțarea sentinței civile nr. 8100/2018 din data de 17.12.2018 (chitanțele purtând datele de 20.12.2018 și 12.01.2019).

Curtea a reținut că intenția inculpatului A. de a prejudicia persoana vătămată și a obține un folos ilicit pentru sine în acest sens rezultă din multiplele încălcări ale dispozițiilor legale pentru a atinge scopul de a obține un folos patrimonial și, implicit, de a prejudicia persoana vătămată.

Curtea a reținut, astfel, că atât suma de 35.000 RON, cât și suma de 8.000 RON, menționate de către inculpatul A. drept cheltuieli de executare în dosarul nr. x/2020, au fost stabilite în mod deliberat nelegal întrucât creanța fusese executată anterior integral și executorul judecătoresc ar fi trebuit să respingă cererea de executare silită.

În plus, la data de 10.03.2020, inculpatul A. a emis în dosarul nr. x/2020 adrese de înființare a popririi asupra conturilor persoanei vătămate către D., E., F., G., H., I., J., K. și L., pentru suma totală de 81.400,96 RON, fără a înștiința debitoarea cu privire la poprirea instituită asupra conturilor sale bancare, deși avea această obligație conform art. 783 alin. (1) din C. proc. civ.

La data de 16.03.2020, J. Sucursala Târgu-Jiu a consemnat la dispoziția executorului judecătoresc A. suma de 81.400,96 RON, astfel încât, prin încheierea din data de 17.03.2020, A. dispunând reținerea din suma respectivă a 43.000 RON cu titlul de cheltuieli de executare, diferența fiind eliberată creditorului B., așa cum rezultă și din adresa nr. x/2020 emisă la data de 17.03.2020 pentru înaintarea recipiselor către J. Sucursala Târgu-Jiu .

În aceeași dată, inculpatul A. a emis adrese de sistare a popririi înființate asupra conturilor persoanei vătămate către D., E., F., G., H., I., J., K. și L..

La data de 17.03.2020 inculpatul B. i-a solicitat executorului judecătoresc A. să închidă dosarul de executare silită întrucât și-a recuperat integral creanța, măsură pe care acesta a dispus-o prin încheierea din aceeași zi .

Abia la data de 01.04.2020, după închiderea dosarului de executare, inculpatul A. a comunicat persoanei vătămate nouă adrese, o încheiere de înregistrare, titlul executoriu, nouă adrese de sistare, o încheiere de distribuire, o încheiere de încetare, procesul-verbal de înmânare fiind completat la data de 03.04.2020, consemnându-se imposibilitatea de comunicare întrucât destinatarul nu mai locuia la adresa respectivă.

Se constată, astfel, că, deși inculpatul A. avea obligația, conform art. 667 alin. (1) și art. 783 alin. (1) din Codul de procedură, să îi comunice debitoarei C. S.A. copii de pe încheierea de încuviințare a executării silite și de pe titlul executoriu după înființarea popririi, nu a făcut acest lucru decât după ce a dispus încetarea executării silite ca urmare a recuperării integrale a debitului.

În cursul lunii aprilie 2020, reprezentanții persoanei vătămate C. S.A. l-au contactat telefonic pe inculpat și i-au adus la cunoștință că a executat silit de două ori aceeași creanță (aspect care reiese din plângerea persoanei vătămate înregistrată de aceasta la data de 16.04.2020 și din declarația inculpatului A. - dosarul de urmărire penală).

În acest context, conștientizând că persoana vătămată va contesta actele de executare silită efectuate în dosarul nr. x/2020 și că organele judiciare vor constata că a executat de două ori aceeași creanță, la data de 13.04.2020, inculpatul A. a întocmit, în fals, încheierea nr. x/2020 de admitere a cererii formulate de către inculpatul B. și de înregistrare a cererii de executare silită în registrul general al dosarelor execuționale ale BEJ A., prin datarea, în mod nereal, 28.02.2020, și prin neefectuarea mențiunilor referitoare la sentința civilă nr. 8100/17.12.2018 a Judecătoriei Târgu-Jiu. Mai exact, inculpatul A. nu a menționat că această sentință a fost atașată cererii de executare silită de către inculpatul B. și că a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. x/2020 în baza titlului executoriu constând în sentința civilă nr. 8100/17.12.2018 a Judecătoriei Târgu-Jiu, aspecte pe care inculpatul A. le menționase în încheierea nr. x/2020 pe care a întocmit-o în realitate la data de 28.02.2020 și pe care a înaintat-o Judecătoriei Târgu-Jiu odată cu cererea de încuviințare a executării silite, și care a stat la baza încuviințării executării silite.

Curtea a reținut, astfel, că, din procesul-verbal întocmit cu privire la efectuarea perchiziției informatice la data de 27.07.2021 asupra laptop-ului folosit de către inculpatul A. rezultă că încheierea nr. x/2020, datată în mod nereal 28.02.2020, a fost întocmită în fals la data de 13.04.2020 și ulterior a fost ștearsă.

Redactarea ulterioară și antedatarea încheierii rezultă și din declarația dată în calitate de suspect de A., la data de 23.09.2021, acesta declarând, inițial, că ar fi întocmit ambele încheieri (cea care cuprindea mențiuni cu privire la sentința civilă nr. 8100/17.12.2018 a Judecătoriei Târgu-Jiu și decizia civilă nr. 335/02.12.2019 a Tribunalului Gorj și cea care cuprindea doar mențiuni cu privire la decizia civilă nr. 335/02.12.2019 a Tribunalului Gorj) la data de 28.02.2020, însă după ce i s-a adus la cunoștință de către procuror faptul că data întocmirii încheierii care nu cuprindea mențiuni cu privire la sentința civilă nr. 8100/17.12.2018 nu este 28.02.2020, inculpatul a revenit și a declarat că a întocmit a doua încheiere după ce i-a fost solicitat dosarul de executare de către Judecătoria Târgu-Jiu (înregistrarea audio/video a declarației de suspect, minutul 41:00, dosarul de urmărire penală).

Deși a justificat redactarea unei noi încheieri cu aceeași dată (28.02.2020) prin faptul că nu a mai regăsit încheierea inițială la dosarul de executare după ce a efectuat copii ale dosarului la un copyshop pentru a le comunica, Curtea a reținut însă că aceste susțineri ale inculpatului A. sunt nesincere având în vedere că din procesul-verbal de percheziție informatică rezultă că respectiva încheiere a fost redactată la 13.04.2020 (și ulterior ștearsă), iar adresa prin care i-a fost solicitat dosarul de executare de către Judecătoria Târgu-Jiu a fost emisă la data de 15.06.2020, deci la mai mult de 2 luni de la data redactării încheierii rezultată din procesul-verbal de percheziție informatică. Mai mult, inculpatul nu a oferit o explicație plauzibilă pentru întocmirea celei de-a doua încheieri (purtând mențiuni diferite cu privire la titlul executoriu) în condițiile în care ar fi fost mai simplu să imprime un nou exemplar al încheierii inițiale din același laptop care a fost percheziționat informatic și pe care, potrivit chiar declarației inculpatului (înregistrarea audio/video a declarației de suspect, minutul 40:00, dosarul de urmărire penală) a redactat toate actele.

Curtea a reținut că inculpatul a avut în permanență reprezentarea că execută sentința civilă nr. 8100/17.12.2018 a Judecătoriei Târgu-Jiu, definitivă prin decizia civilă nr. 335/02.12.2019 a Tribunalului Gorj, având în vedere că a comunicat instanței, în vederea încuviințării executării silite, ambele hotărâri, acestea regăsindu-se la dosarul nr. x/2020 . Mai mult în încheierea din data de 17.03.2020 de reținere a sumei reprezentând cheltuielile de executare în dosarul nr. x/2020, în mod eronat, inculpatul a menționat încheierea nr. 8028/12.12.2019 a Judecătoriei Tg. Jiu prin care a fost încuviințată executarea silită în dosarul nr. x/2019, fiind evident că avea cunoștință de conexiunea dintre cele două dosare de executare, mai ales în condițiile în care între momentele înregistrării celor două dosare de executare a trecut o perioadă relativ scurtă de timp (mai puțin de 3 luni), iar inculpatul a mai înregistrat doar 9 dosare de executare, fiind astfel implauzibilă o neglijență datorată unui volum mare de activitate.

Curtea a reținut că în declarația dată în calitate de suspect, A. a susținut că a întocmit două cereri de executare silită în numele inculpatului B., într-una menționând atât sentința civilă nr. 8100/17.12.2018 a Judecătoriei Tg. Jiu cât și decizia nr. 335/02.12.2019 a Tribunalului Gorj, iar în cealaltă cerere doar decizia nr. 335/02.12.2019 a Tribunalului Gorj, întrucât nu știa ce va lua în calcul instanța de judecată, fiind astfel evident că avea cunoștință la acea dată că execută aceeași creanță, mai ales că încă nu restituise persoanei vătămate suma de 141.402,96 RON încasată în plus în dosarul nr. x/2019, această restituire având loc, efectiv, la data de 7.05.2020.

Suplimentar, curtea a observat că în dosarul nr. x/2019, cererea de executare a fost formulată conform art. 637 din C. proc. civ. (enunțat mai sus), astfel încât inculpatul A. știa faptul că sentința pe care o executase în dosarul nr. x/2019 nu era definitivă, iar din declarația inculpatului B. rezultă că după ce a primit decizia nr. 335/02.12.2019 a Tribunalului Gorj, l-a contactat telefonic pe executorul judecătoresc A., căruia i-a spus că a primit hotărârea pronunțată în apelul declarat împotriva sentinței nr. 8100/17.12.2018 și că mai are de primit o diferență de bani, fiind evident că diferența de bani nu putea fi privită decât prin prisma unei sume încasate deja (conform sentinței nr. 8100/17.12.2018) și care ar fi fost acordată suplimentar prin decizie. Rezultă, indubitabil, că ambii inculpați cunoșteau că decizia nr. 335/02.12.2019 a Tribunalului Gorj fusese pronunțată în același proces și viza aceeași creanță ca cea executată anterior în dosarul nr. x/2019, neinvocându-se de niciun inculpat că în acea perioadă B. ar mai fi avut calitatea de creditor în alt dosar de executare.

De altfel, inculpatul A. a înaintat Judecătoriei Târgu-Jiu, la data de 02.03.2020, odată cu adresa prin care a solicitat încuviințarea executării silite în dosarul nr. x/2020 și sentința civilă nr. 8100/17.12.2018 a Judecătoriei Târgu-Jiu în copie pe care a certificat-o pentru conformitate cu originalul. În condițiile în care, B. i-ar fi pus la dispoziție doar decizia civilă nr. 335/02.12.2019 a Tribunalului Gorj, astfel cum au afirmat ambii inculpați, inculpatul nu ar fi putut lua sentința nr. 8100/17.12.2018 a Judecătoriei Târgu-Jiu decât din dosarul de executare nr. 52/E/2019, fiind evident că avea cunoștință despre faptul că decizia viza aceeași creanță cu cea executată anterior în dosarul nr. x/2019.

Prin urmare, Curtea a reținut că efectuând demersuri pentru executarea silită a aceleiași creanțe pe care o executase anterior silit integral în dosarul nr. x/2019, inculpatul A. a încălcat dispozițiile art. 663 din C. proc. civ. potrivit cărora executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă și dispozițiile art. 665 din C. proc. civ. conform cărora executorul judecătoresc va refuza motivat deschiderea procedurii de executare dacă nu sunt îndeplinite condițiile legale, încălcându-și astfel atribuțiile de serviciu cu scopul de a obține foloase ilicite atât pentru sine (onorariul de executor judecătoresc și celelalte cheltuieli de executare), cât și pentru inculpatul B. (sumele de 38.400,96 RON - creanța și 8.000 RON - pretinsul onorariu al avocatului creditorului în faza executării silite).

Curtea a mai reținut că, urmare a formulării contestației la executare împotriva actelor de executare din dosarul nr. x/2020 de către persoana vătămată, s-a înregistrat dosarul nr. x/2020 pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu (la data de 21.04.2020), iar pentru termenul din 13.07.2020, prin adresa emisă la data de 15.06.2020, inculpatului A. i-a fost solicitat dosarul de executare de către instanță . La data de 19.06.2020 inculpatul A. a înaintat Judecătoriei Târgu-Jiu, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare conținând încheierea falsificată nr. x/2020 datată 28.02.2020 (și care a fost redactată în realitate la 13.04.2023), inculpatul urmărind inducerea în eroare a instanței cu privire la faptul că nu a avut cunoștință despre împrejurarea că creanța rezultată din decizia civilă nr. 335/02.12.2019 a Tribunalului Gorj fusese anterior executată silit integral în dosarul nr. x/2019.

După ce persoana vătămată a formulat contestație la executare, la data de 11.05.2020, inculpatul A. a restituit acesteia, cu titlul de onorariu executor virat pentru dosarul nr. x/2020, 35.000 RON din suma de 81.400,96 RON virați în contul BEJ A. în dosarul nr. x/2020, iar la data de 19.04.2021 inculpatul A. a mai restituit persoanei vătămate suma de 49.000 RON cu titlul de onorariu executor încasat în dosarul nr. x/2019.

Ulterior, în urma plângerii penale formulate de C. S.A., s-a format dosarul nr. x/2020, în care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a început la data de 3.11.2020 urmărirea penală cu privire la două infracțiuni de abuz în serviciu.

În acest sens, ca urmare a solicitării organului de urmărire penală, la data de 16.11.2020, inculpatul A. a înaintat, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare conținând încheierea falsificată nr. x/2020 datată 28.02.2020 în vederea inducerii în eroare a organului judiciar cu privire la faptul că inculpatul nu a avut cunoștință despre împrejurarea că creanța rezultată din decizia civilă nr. 335/02.12.2019 a Tribunalului Gorj fusese anterior executată silit integral în dosarul nr. x/2019, în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 8100/17.12.2018 a Judecătoriei Târgu-Jiu. Curtea mai reține că, în scopul inducerii în eroare a organului de urmărire penală, inculpatul A. a atașat la copia dosarului înaintat o cerere de executare silită formulată de către B. datată 28.02.2020 în care era consemnată doar decizia civilă nr. 335/02.12.2019 a Tribunalului Gorj, fără a atașa cererea de executare silită formulată de către B. la data de 28.02.2020 în care era menționată sentința civilă nr. 8100/17.12.2018 a Judecătoriei Târgu-Jiu, neatașând nici pagina din încheierea nr. 1091/04.03.2020 a Judecătoriei Târgu-Jiu care conținea dispozitivul hotărârii, respectiv încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 8100/2018 din data de 17.12.2018 a Judecătoriei Târgu-Jiu, definitivă prin decizia civilă nr. 335/02.12.2019 a Tribunalului Gorj.

În continuare, Curtea mai reține că, în cursul anului 2020 inculpatul A. a sustras din dosarul de executare silită nr. x/2020 atât cererea de executare silită formulată de către B. la data de 28.02.2020, cât și încheierea nr. x/2020 din data de 28.02.2020 de admitere a cererii formulate de către creditorul B. și de înregistrare a cererii de executare silită în registrul general al dosarelor execuționale ale BEJ A., acte în care era menționată sentința civilă nr. 8100/17.12.2018 a Judecătoriei Târgu-Jiu și care fuseseră depuse de către A. la Judecătoria Târgu-Jiu la data de 02.03.2020, în copie certificată pentru conformitate cu originalul.

Aceste două înscrisuri astfel sustrase au fost înlocuite de către inculpatul A. cu încheierea falsificată nr. x/2020 datată 28.02.2020 și redactată de inculpat la data de 13.04.2020 și cu o cerere olografă de executare silită purtând data de 28.02.2020, acte în care nu mai era menționată sentința civilă nr. 8100/17.12.2018 a Judecătoriei Târgu-Jiu. Scopul înlocuirii a fost inducerea în eroare a organelor judiciare cu privire la faptul că inculpatul A. nu a avut cunoștință despre împrejurarea că creanța rezultată din decizia civilă nr. 335/02.12.2019 a Tribunalului Gorj fusese anterior executată silit integral în dosarul nr. x/2019.

În acest sens, Curtea reține că, la data de 25.03.2021, data ridicării de către organele de poliție (conform procesului-verbal aflat la dosarul de urmărire penală și dosarului nr. x/2020 atașat dosarului de urmărire penală), în original, a dosarului de executare nr. x/2020 de la sediul BEJ A., din dosarul de executare lipseau cele două înscrisuri originale, în locul acestora găsindu-se două înscrisuri (cerere de executare silită și încheiere nr. x/2020) care nu cuprindeau mențiuni referitoare la sentința civilă nr. 8100/17.12.2018 a Judecătoriei Târgu-Jiu.

Faptul că, la datele de 19.06.2020 și 16.11.2020, așa cum s-a arătat mai sus, inculpatul A., a înaintat și Judecătoriei Târgu-Jiu și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr. x/2020 din care lipseau cele două înscrisuri originale, acestea fiind înlocuite cu alte două înscrisuri din care lipseau mențiunile referitoare la sentința civilă nr. 8100/17.12.2018, este de natură a proba că, la datele respective, înscrisurilor originale fuseseră sustrase din cadrul dosarului de executare nr. x/2020.

Inculpatul a mai declarat că, în intervalul martie-mai 2020, a găsit încheierea originală, care ajunsese din eroare într-un alt dosar de executare și a atașat-o din nou la dosarul nr. x/2020, însă Curtea constată caracterul nesincer și al acestei declarații a inculpatului, în condițiile în care acesta nu a comunicat-o nici Judecătoriei Târgu-Jiu și nici Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, când i-a fost solicitată copia dosarului de executare. De altfel, inculpatul a înaintat organului de urmărire penală cele două înscrisuri sustrase precizând că acesta nu ar fi fost trimise din eroare, abia la data de 04.06.2021, după ce, la data de 28.05.2021 i s-a adus la cunoștință faptul că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus efectuarea urmăririi penale împotriva sa pentru infracțiunea de sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, prev. de art. 259 alin. (1) și (2) din C. pen.

Referitor la inculpatul B., Curtea a reținut că, acesta, în luna februarie 2020, a făcut demersuri împreună cu inculpatul A. pentru executarea silită a aceleiași creanțe care fusese executată silit integral anterior în dosarul nr. x/2019, în temeiul sentinței civile nr. 8100/17.12.2018 a Judecătoriei Târgu-Jiu. În acest sens, inculpatul B. i-a pus la dispoziție lui A. decizia civilă nr. 335/02.12.2019 a Tribunalului Gorj (prin care se respinsese apelul său împotriva sentinței civile nr. 8100/17.12.2018) și chitanța ce atesta plata taxei de timbru aferentă cererii de încuviințare a executării silite, formulând totodată cerere de executare silită a deciziei respective, prin aceste demersuri sprijinind activitatea nelegală a executorului urmărind și obținând un folos ilicit, respectiv creanța nedatorată.

Inculpatul B. a susținut (declarația dată în calitate de suspect dosarul de urmărire penală) că, citind decizia civilă nr. 335/02.12.2019 a Tribunalului Gorj, a constatat că apelul său a fost admis în parte și s-a dispus ca C. S.A. să îi plătească o diferență de 32-34 000 RON. Susținerile inculpatului sunt nesincere, în condițiile în care din simpla lecturare a dispozitivului deciziei se observă apelul său a fost respins ca nefondat, instanța admițând în realitate apelul persoanei vătămate și schimbând sentința apelată în sensul înlăturării obligației pârâtelor S.C. C. S.A. Societate de Asigurare-Reasigurare Agenția Târgu-Jiu și S.C. C. S.A. Societate de Asigurare-Reasigurare cu sediul în București de a-i plăti lui B. suma de 48.002 RON reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal. Deci acesta cunoștea că nu mai are de primit nicio sumă de bani, ci, dimpotrivă, trebuia să restituie suma de 48.002 RON încasată în plus, inculpatul asumându-și, de altfel, acest risc prin cererea pe care a depus-o în dosarul nr. x/2019 prin care a solicitat executarea conform articolului 637 din C. proc. civ. (care prevedea că dacă titlul este ulterior modificat ori desființat, creditorul va fi ținut, în condițiile legii, să îl repună pe debitor în drepturile sale, în tot sau în parte, după caz).

Suplimentar, nesinceritatea inculpatului rezultă și din demersurile acestuia în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Craiova, inculpatul B. formulând personal și înaintând către Curtea de Apel Craiova, în luna martie a anului 2020, cerere de recurs împotriva deciziei civile nr. 335/02.12.2019 a Tribunalului Gorj invocând tocmai faptul că instanța de apel a greșit atunci când a schimbat sentința civilă nr. 8100/17.12.2018 a Judecătoriei Târgu-Jiu înlăturând penalitățile de întârziere în cuantum de 48 002 RON. Din aceste demersuri rezultă că inculpatul B. cunoștea că prin decizia menționată anterior nu a fost admis apelul său, iar debitoarea nu a fost obligată să îi plătească nicio sumă de bani în plus.

Inculpatul A. a invocat principiul "ne bis in idem" față de procedura desfășurată împotriva sa în dosarul nr. x/2020 al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Craiova finalizată cu Hotărârea nr. 3 din 2.09.2020.

Curtea a reținut că prin Hotărârea nr. 3 din 2.09.2020 s-a admis acțiunea disciplinară formulată de Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută la art. 47 lit. e) teza a II a din Legea nr. 188/2000 - "neglijență în efectuarea lucrărilor" și s-a dispus aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 49 lit. c) din același act normativ, respectiv amendă în cuantum de 3.000 RON.

Curtea, prin prisma legislației interne și internaționale, a jurisprudenței CEDO și a CJUE, care a identificat criteriile pe baza cărora se poate stabili în fiecare caz în parte dacă cumulul procedurilor încalcă sau nu principiul "ne bis in idem", prevăzut de art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană și de art. 50 din Carta Drepturilor Fundamentale ale UE, a constatat că procedura disciplinară finalizată prin Hotărârea nr. 3 din 2.09.2020 nu are caracter penal și, prin derularea în paralel și succesiv a procedurii penale inițiate ca urmare a plângerii penale formulate de persoana vătămată care a constituit temei al sesizării penale, nu se încalcă principiul "ne bis in idem".

În acest sens, Curtea a observat că, în ceea ce privește primul criteriu Engel, nu se contestă faptul că, în dreptul român, procedura în cadrul căreia inculpatul A. a fost amendat cu 3000 RON se încadrează în sfera de aplicare a dreptului administrativ și nu a dreptului penal. Acest lucru este, totuși, doar un punct de plecare pentru analiză, trebuind a se lua în considerare și natura faptei sancționate, precum și tipul și severitatea sancțiunii suportate de persoana în cauză.

În ceea ce privește al doilea criteriu, și anume aprecierea însăși a naturii faptei în cauză, s-a reținut că întotdeauna Curtea Europeană a Drepturilor Omului a ținut seama de întinderea cercului de oameni cărora li se adresează regula încălcată, tipul si natura intereselor protejate, precum și existenta unui obiectiv de descurajare și represiune (Kadubec împotriva Slovaciei, 2 septembrie 1998, § 52, Culegere de hotărâri și hotărâri 1998-VI; Lauko v. Slovacia, 2 septembrie 1998, § 58, Raport 1998-VI; Ezeh și Connors, §§ 103-105; N., § 55 și Tsonyo Tsonev v. Bulgaria (nr. 2), nr. 2376/03, § 49, 14 ianuarie 2010).

Chiar dacă aplicarea unei amenzi, indiferent cât de mica este suma, urmărește în mod necesar un obiectiv de descurajare și represiune, acesta fiind și obiectivul sancțiunii disciplinare impuse inculpatului în dosarul nr. x/2020 al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Curtea nu consideră însă că în speță, acest fapt constituie un element de importanță semnificativă, suficient de decisiv pentru a concluziona că fapta este "penal" reprimată.

Curtea a observat că sancțiunea în cauză a fost aplicată pentru că inculpatul A. a procedat la înregistrarea și deschiderea dosarului de executare silită nr. x/2019 cu încălcarea dispozițiilor art. 633, 634 și 635 din C. proc. civ., pentru că a stabilit prin încheierea din data de 18.12.2019 cheltuieli de executare cu încălcarea dispozițiilor legale în materie (în dosarul nr. x/2019), pentru faptul că a executat silit de două ori debitoarea pentru suma de 38.400,96 RON, plus suma de 48.002 RON ce a fost înlăturată de instanță în apel (în dosarul nr. x/2020) și pentru că a stabilit din nou cheltuieli de executare cu încălcarea dispozițiilor legale în materie (în dosarul nr. x/2020), reținându-se încălcarea art. 5 și 54 din Legea nr. 188/2000.

Având în vedere situația de fapt reținută de Curte în urma probatoriului administrat, s-a constatat că baza factuală a acuzațiilor formulate prin rechizitoriu nu corespunde întrutotul cu cea care a format obiectul acțiunii disciplinare, căci, dacă cea din urmă a vizat chestiuni ce antamau modalitatea de interpretare și aplicare a legii de către inculpatul A. la cazul concret, acuzația penală a plecat de la modalitatea abuzivă, deliberată și benevolă, în care a procedat inculpatul, în considerarea obținerii unor foloase de natură patrimonială și provocarea unui prejudiciu debitoarei.

Curtea a constatat că Legea nr. 188/2000 nu este o lege cu un domeniu de aplicare general, iar dispoziția care a servit drept temei juridic pentru sancțiunea în cauză se adresează unui cerc specific de persoane - executori judecătorești care își încalcă obligațiile profesionale. Aceasta este o situație tipică a unei abateri disciplinare și nu a unei infracțiuni penale.

În ceea ce privește natura intereselor protejate, Curtea a observat că scopul normelor conținute de Legea nr. 188/2000 este de a preve