ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 210 din 9 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 320 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare (un an și trei luni închisoare).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc.

În baza art. 323 teza I C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. a fost condamnat același inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., 39 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 3 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 2 luni închisoare, urmând să execute pedeapsa principală de 1 an și 5 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de executor judecătoresc.

În baza art. 25 C. proc. pen. raportat la art. 404 C. proc. pen. s-a dispus anularea înscrisurilor falsificate privind martorii B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. din registrele de valori al anilor 2012 - 2013 ale BEJ A.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 500 RON cheltuieli judiciare statului, din care 250 RON pentru urmărirea penală.

Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2016 din 09 noiembrie 2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost trimis în judecată, în stare de control judiciar în altă cauză, inculpatul A., executor judecătoresc, pentru comiterea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 320 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și uz de fals în formă continuată, prev. de art. 323 teza I C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare s-a reținut că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 682/C/17.02.2012 inculpatul A. a fost numit executor judecătoresc în circumscripția Judecătoriei Târgu Jiu, la data de 29.02.2012 obținând certificatul de înregistrare a sediului în circumscripția instanței menționate anterior.

Prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2076/C/31.05.2012 a fost aprobată asocierea executorului judecătoresc A. cu executorul judecătoresc M. cu sediul biroului în circumscripția Judecătoriei Baia de Aramă, activitatea executorilor judecătorești asociați urmând a se desfășura în cadrul societății civile profesionale "A., M.", sediul societății fiind în circumscripția Judecătoriei Târgu Jiu.

În perioadele 20.01.2015 - 28.01.2015, 02.02.2015 - 25.02.2015 și 02.03.2015 - 05.03.2015, în baza Titlului VII din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj - Inspecția Fiscală, prin angajații săi, a efectuat o inspecție fiscală generală pentru verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora, la Biroul Executorului Judecătoresc A., cu domiciliul fiscal în mun. Târgu Jiu, str. x, jud. Gorj.

Așa cum a rezultat din procesul-verbal nr. x/36897 din data de 06.03.2015, întocmit de către inspectorii fiscali ai DGRFP Craiova, administrarea activității contribuabilului pe perioada verificată a fost asigurată de către inculpatul A., în calitate de administrator al entității verificate.

Pe parcursul derulării controlului, constatând faptul că există sume de bani care au fost ridicate în numerar de către inculpat din conturile de consemnare ale BEJ A. și, totodată, că nu sunt documente care să ateste împrejurarea că sumele respective au fost folosite pentru plata în numerar a creditorilor care nu au indicat conturi bancare, așa cum susținea inculpatul, inspectorii fiscali i-au solicitat acestuia să prezinte acte care să justifice modul cum au fost cheltuiți banii.

În consecință, în perioada 03 - 05.03.2015, inculpatul A., în baza aceleiași rezoluții infracționale, a falsificat 11 file din registrele de valori aferente anilor 2012 și 2013 ale BEJ A., în sensul adăugării, după completarea filelor respective de către angajatele biroului, a unor mențiuni care să ateste faptul că a remis diverse sume de bani, în numerar, numiților B., C., L., D., E., F., G., H., I., J. și K., deși cei mai mulți dintre aceștia aveau calitatea de debitori în dosarele de executare silită, în aproape toate dosarele nu au fost recuperate creanțele sau au fost recuperate sume mult mai mici decât cele pretins a fi plătite, iar toți cei audiați în cauză au declarat faptul că nu au primit nicio sumă de bani de la inculpatul A.

Totodată, din examinarea atentă a filei din registrul de valori unde este consemnat numele debitorului B. s-a observat faptul că mențiunile din dreptul rubricilor "Beneficiar", "Semnătura de primire" și "Obs." au fost executate peste alte însemnări preexistente.

De asemenea, fiind audiat în cauză, inculpatul A. a precizat faptul că "rubricile "Valoarea" și "Ce reprezintă" erau completate la momentul în care erau încasate sumele de bani în contul de consemnare al biroului, de către angajate, iar celelalte rubrici la momentul în care mă deplasam la O. și solicitam eliberarea sumelor de bani care îmi erau necesare pentru plata diverselor persoane. După eliberarea chitanțelor de către angajații băncii, pe verso-ul acestora, persoanele cărora le înmânam sumele de bani scriau o declarație în care certificau că au primit sumele respective, treceau data și semnau. Ulterior, chitanțele respective erau depuse la dosarele de executare, moment la care eu făceam mențiunile corespunzătoare în registrele de valori, peste ghilimelele consemnate anterior".

Susținerile inculpatului, în sensul că persoanele cărora le remitea sume de bani în numerar consemnau acest fapt pe un înscris, care era depus ulterior la dosarul de executare, nu au fost reținute, nefiind conforme cu realitatea, din examinarea dosarului de executare nr. 309/E/2013 rezultând faptul că nu există niciun act care să ateste împrejurarea că B. a primit vreo sumă de bani de la inculpatul A. Numitul B. nu a putut fi audiat întrucât nu se află în România.

Totodată, din examinarea atentă a filei din registrul de valori unde este consemnat numele debitorului C. s-a observat faptul că mențiunile din dreptul rubricilor "Valoarea", "Data eliberării la beneficiar", "Beneficiar", "Semnătura de primire" și "Obs." au fost executate peste alte însemnări preexistente.

De asemenea, din examinarea dosarului de executare nr. 411/E/2012 a rezultat faptul că nu există vreun înscris care să ateste împrejurarea că B. a primit vreo sumă de bani de la inculpatul A., deși acesta din urmă a declarat că "După eliberarea chitanțelor de către angajații băncii, pe verso-ul acestora, persoanele cărora le înmânam sumele de bani scriau o declarație în care certificau că au primit sumele respective, treceau data și semnau. Ulterior, chitanțele respective erau depuse la dosarele de executare, moment la care eu făceam mențiunile corespunzătoare în registrele de valori, peste ghilimelele consemnate anterior". Numitul C. nu a putut fi audiat întrucât a decedat la data de 26.01.2015.

De asemenea, din examinarea dosarului de executare nr. 393/E/2012 a rezultat faptul că nu există vreun înscris care să ateste împrejurarea că H. a primit vreo sumă de bani de la inculpatul A., deși acesta din urmă a declarat că:

"După eliberarea chitanțelor de către angajații băncii, pe verso-ul acestora, persoanele cărora le înmânam sumele de bani scriau o declarație în care certificau că au primit sumele respective, treceau data și semnau. Ulterior, chitanțele respective erau depuse la dosarele de executare, moment la care eu făceam mențiunile corespunzătoare în registrele de valori, peste ghilimelele consemnate anterior."

Cu prilejul audierii în cauză, martora H. a declarat faptul că nu a primit nicio sumă de bani de la inculpat, ci dimpotrivă i-a plătit acestuia 1500 RON din suma datorată în calitate de codebitoare, iar semnătura scrisă în dreptul numelui său în Registrul de Valori al BEJ A., la rubrica Semnătura de primire, nu îi aparținea.

La data de 19.02.2014, inculpatul a întocmit un proces-verbal prin care a constatat faptul că au fost recuperate integral creanța și cheltuielile de executare, iar executarea silită a încetat, însă, din examinarea dosarului de executare nr. 15/E/2013 a rezultat faptul că nu există vreun înscris care să ateste împrejurarea că I. a primit vreo sumă de bani, în numerar, de la inculpatul A.

Cu prilejul audierii în cauză, martora I. a declarat faptul că nu a primit nicio sumă de bani de la inculpat, iar semnătura scrisă în dreptul numelui său în Registrul de Valori al BEJ A., la rubrica Semnătura de primire, nu a fost executată de ea.

De asemenea, din examinarea dosarului de executare nr. 478/E/2012 a rezultat faptul că nu există vreun înscris care să ateste împrejurarea că L. a primit vreo sumă de bani de la inculpatul A., deși acesta din urmă a declarat că: "După eliberarea chitanțelor de către angajații băncii, pe verso-ul acestora, persoanele cărora le înmânam sumele de bani scriau o declarație în care certificau că au primit sumele respective, treceau data și semnau. Ulterior, chitanțele respective erau depuse la dosarele de executare, moment la care eu făceam mențiunile corespunzătoare în registrele de valori, peste ghilimelele consemnate anterior".

Cu prilejul audierii în cauză, martorul L. a declarat faptul că nu a primit nicio sumă de bani de la inculpat, nu s-a întâlnit niciodată cu acesta, iar semnătura scrisă în dreptul numelui său în Registrul de Valori al BEJ A., la rubrica Semnătura de primire, nu a fost executată de el.

De asemenea, din examinarea Dosarului de executare nr. 223/E/2013 a rezultat faptul că nu există vreun înscris care să ateste împrejurarea că F. a primit vreo sumă de bani de la inculpatul A.

Cu prilejul audierii în cauză, martora F. a declarat faptul că nu a primit nicio sumă de bani de la inculpat, iar semnătura scrisă în dreptul numelui său în Registrul de Valori al BEJ A., la rubrica "Semnătura de primire", nu îi aparține.

Totodată, din examinarea atentă a filei din registrul de valori unde este consemnat numele debitorului K., s-a observat că mențiunile din dreptul rubricilor "Beneficiar" și "Obs." au fost executate peste alte însemnări preexistente.

Cu prilejul audierii în cauză, martorul K. a declarat faptul că nu a primit nicio sumă de bani de la inculpat, nu s-a întâlnit niciodată cu acesta, iar semnătura scrisă în dreptul numelui său în Registrul de Valori al BEJ A., la rubrica Semnătura de primire, nu a fost executată de el.

Cu prilejul audierii în cauză, martorul J. a declarat faptul că nu a primit nicio sumă de bani de la inculpat, nu s-a întâlnit niciodată cu acesta, iar semnătura scrisă în dreptul numelui său în Registrul de Valori al BEJ A., la rubrica Semnătura de primire, nu a fost executată de el.

Cu prilejul audierii în cauză, martorul E. a declarat faptul că nu a primit nicio sumă de bani de la inculpat, nu s-a întâlnit niciodată cu acesta, iar semnătura scrisă în dreptul numelui său în Registrul de Valori al BEJ A., la rubrica Semnătura de primire, nu a fost executată de el. De asemenea, martorul a precizat faptul că o parte din creanța ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 27/E/2013 i-a fost plătită prin mandat poștal de către debitor, iar restul i-a fost virat în contul său bancar de către executorul judecătoresc M..

Cu prilejul audierii, martorul D. a declarat faptul că nu a primit nicio sumă de bani de la inculpat, nu s-a întâlnit niciodată cu acesta, iar semnătura scrisă în dreptul numelui său în Registrul de Valori al BEJ A., la rubrica Semnătura de primire, nu a fost executată de el.

Totodată, din declarațiile martorelor S., T. și U., care au avut calitatea de consilier juridic în cadrul BEJ A., a reieșit faptul că, până în anul 2014, nu puteau fi făcute plăți în numerar către creditori sau debitori, întrucât biroul nu deținea recipise de consemnare eliberate de către O., unde era deschis contul de consemnare. De asemenea, martorele S. și T. au precizat că, până în anul 2014, nu au fost eliberați bani în numerar niciunei persoane, iar martora U. a arătat că are cunoștință despre împrejurarea că au fost plătiți bani în numerar unui singur creditor, V.

La datele de 03.03.2015 și 05.03.2015, inculpatul A., în baza aceleiași rezoluții infracționale, a depus la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe cele 11 înscrisuri falsificate pentru a justifica faptul că sumele de bani retrase în numerar din conturile de consemnare al BEJ A., reprezintă plăți către debitori și creditori în cadrul dosarelor de executare silită și nu venituri pentru care ar fi datorat taxe și impozite la bugetul de stat.

Fiind audiat în prezenta cauză, inculpatul A. a recunoscut faptul că scrisul din Registrele de Valori ale BEJ A. de la rubricile "Data eliberării la beneficiar", "Beneficiar", "Număr/Serie act de identitate" și "Obs." aferent rândurilor unde sunt menționate persoanele fizice B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. și scrisul din coloanele "Beneficiar", "Număr/Serie act de identitate" și "Obs." aferent rândului unde este menționată persoana fizică L., îi aparține.

Totodată inculpatul a precizat faptul că nu poate indica unde se află exemplarele originale ale Registrelor de Valori ale BEJ A., aferente anilor 2012 și 2013, întrucât, în urma verificărilor efectuate, a constatat că acestea lipsesc.

Din actele aflate la dosarul cauzei a reieșit faptul că Registrele de Valori menționate anterior au fost ridicate de la sediul BEJ A. de către martorul W., în ziua de 26.02.2015, la solicitarea inculpatului și predate acestuia din urmă.

În ceea ce privește susținerile inculpatului în sensul că registrele de valori nu constituie "un mijloc de probă pentru terțe persoane și nici un mijloc de justificare a activității financiar-contabile a biroului" acestea nu au fost reținute, întrucât în cuprinsul registrelor de valori aferente anilor 2012 și 2013 ale BEJ A., sunt atestate operațiuni juridice, respectiv plăți în numerar care ar fi fost efectuate de către executorul judecătoresc în favoarea unor debitori și creditori din dosarele de executare, plăți pretins a fi fost încasate prin semnătura executată de către primitor la rubrica Semnătura de primire din registrele de valori. S-a arătat, astfel, că inculpatul a efectuat mențiunile false în registrele de valori ale biroului tocmai pentru ca acestea să servească drept probă față de terți, inclusiv față de organele fiscale, a împrejurării că B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L., au primit sumele de bani menționate.

În lipsa oricărui alt înscris care să ateste efectuarea plăților, registrele de valori pretins a fi fost semnate de către debitorii și creditorii menționați anterior, reprezentau singurul mijloc prin care se putea face dovada efectuării plăților respective, orice document contabil al BEJ A. neputând conține decât mențiuni efectuate ulterior, în baza aspectelor consemnate în registrele de valori.

Acesta a fost și motivul pentru care, fiindu-i solicitate de către inspectorii fiscali documente care să justifice destinația banilor retrași în numerar din conturile de consemnare ale biroului, pentru a se putea stabili dacă sumele respective constituiau venituri ce trebuiau taxate sau impozitate, inculpatul a prezentat copiile falsificate ale celor 11 file din registrele de valori aferente anilor 2012 și 2013 ale BEJ A..

Afirmațiile inculpatului A., în sensul că inspectorii fiscali sunt cei care i-au solicitat să depună copii ale filelor din registrele de valori în care erau consemnate ieșiri de numerar nu au fost reținute, întrucât, din nota explicativă dată în ziua de 26.02.2015 (întrebarea nr. 3), a reieșit faptul că inspectorii fiscali i-au solicitat doar să prezinte justificarea sumelor ridicate în numerar din contul de consemnare, inculpatul fiind cel care a înțeles să justifice ridicarea banilor prin prezentarea, la datele de 03.03.2015 și 05.03.2015, a unor copii falsificate din registrele de valori.

În privința susținerilor inculpatului în sensul că registrele de valori nu constituie înscrisuri oficiale, acestea nu s-au reținut întrucât, potrivit art. 178 alin. (2) raportat la art. 175 alin. (2) din C. pen., constituie înscris oficial orice înscris care emană sau aparține unei persoane ce exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de către autoritățile publice sau care este supusă controlului sau supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public, cum este cazul executorului judecătoresc. Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public, iar conform art. 4, coordonarea și controlul activității executorilor judecătorești se exercită de către Ministrul Justiției.

Inculpatul A. a fost numit executor judecătoresc prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 682/C/17.02.2012, iar prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2076/C/31.05.2012 a fost aprobată asocierea inculpatului cu executorul judecătoresc M., activitatea executorilor judecătorești asociați urmând a se desfășura în cadrul societății civile profesionale "A., M.".

Pe de altă parte, potrivit art. 84 alin. (1) din Regulamentul din 5 februarie 2001 de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești: "executorul judecătoresc, pentru buna funcționare a biroului său, va ține următoarele registre: 1. registrul general; 2. opisul registrului general; 3. registrul de valori; 4. registrul de înregistrare a notificărilor; 5. registrul de corespondență.

Conform art. 87 al aceluiași regulament: "în registrul de valori se vor înscrie, pentru evidență, recipisele de consemnare a sumelor de bani încasate în contul creanțelor, precum și orice alte valori și acesta va cuprinde următoarele rubrici: numărul curent; numărul dosarului; numărul adresei sau al chitanței de încasare; data înregistrării; numele depunătorului; numărul recipisei; unitatea emitentă; valoarea; ce reprezintă; data eliberării; numele beneficiarului; stabilirea identității; semnătura de primire".

La data de 11.10.2017, cu prilejul audierii de către procuror, inculpatul a solicitat obținerea unor extrase ale conturilor de consemnare pe care BEJ A. le avea deschise la O. și X., care să ateste faptul că a ridicat bani în numerar pentru a-i plăti numiților B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L.. Proba propusă a fost respinsă, pe de o parte pentru că la dosar există situații întocmite de către inspectorii fiscali, în baza extraselor de cont prezentate de către inculpat, cu privire la sumele retrase în numerar de către acesta din conturile de consemnare în perioada 2012 - 2013, situații însușite de către inculpat prin semnătură, iar pe de altă parte, extrasele de cont nu pot dovedi decât faptul că au fost retrase sume de bani, nu și împrejurarea că sumele respective au fost remise ulterior anumitor persoane.

Totodată, inculpatul a mai solicitat obținerea de către organul de urmărire penală a unui punct de vedere din partea Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești în care să precizeze "dacă, potrivit controalelor tematice pe care le efectuează, constatarea unor modificări sau completări eronate ale registrelor biroului executorului judecătoresc, reprezintă infracțiune sau abatere disciplinară". Propunerea respectivă a fost respinsă, întrucât nu are legătură cu soluționarea cauzei, competența de a aprecia dacă o faptă întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni fiind atributul exclusiv al organului judiciar.

În cauză, s-a reținut faptul că inculpatul a realizat împrejurarea că, în calitatea sa de executor judecătoresc, este o persoană ce exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de către autoritățile publice sau care este supusă controlului sau supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public, așa cum prevede art. 175 alin. (2) din C. pen., deoarece, chiar în Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, lege în baza căreia inculpatul și-a desfășurat activitatea și ale cărei dispoziții a ținut a fi consemnate în declarația sa din data de 11.10.2017, se prevede în mod expres faptul că executorii judecătorești sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public [art. 2 alin. (1)], iar coordonarea și controlul activității executorilor judecătorești se exercită de către Ministrul Justiției [art. 2 alin. (1)].

La cercetarea judecătorească, inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, menținându-și declarațiile date la parchet la datele de 14 iunie 2017 și 11 octombrie 2017, învederând că personal nu a încasat decât cheltuielile de executare și onorariul ce-i revenea în calitate de executor judecătoresc și că aceste mențiuni sunt conforme cu realitatea.

Totodată, au fost audiați martorii B., D., E., H., F., I., S., Y., J. și T., care au confirmat că inculpatul a falsificat 11 file din registrul de valori aferente anilor 2012 - 2013 ale BEJ A., în sensul adăugării unor mențiuni prin care se atestă că a remis diverse sume de bani.

Totodată, în baza aceleiași rezoluții infracționale s-a demonstrat că a depus la AJFP Gorj înscrisurile falsificate pentru a justifica că sumele retrase reprezintă plăți către creditori și debitori din dosarele de executare silită și nu venituri pentru care datora taxe și impozite la bugetul de stat.

Prin concluzii scrise depuse la dosar a solicitat achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât faptele pentru care a fost trimis în judecată nu sunt prevăzute de legea penală. S-a învederat, în esență, că registrul de valori nu este un act de autoritate și că infracțiunea privind falsificarea unui înscris sub semnătură privată a fost dezincriminată.

Această apărare a fost înlăturată întrucât, potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, executorii judecătorești sunt investiți să îndeplinească un serviciu de interes public și că activitatea lor este coordonată și controlată de Ministerul Justiției.

În drept, s-a apreciat că, fapta executorului judecătoresc A. care, în perioada 03 - 05.03.2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a falsificat 11 file din Registrele de valori aferente anilor 2012 și 2013 ale BEJ A., în sensul adăugării, după completarea filelor respective de către angajatele biroului, a unor mențiuni care să ateste faptul că a remis diverse sume de bani, în numerar, numiților B., C., L., D., E., F., G., H., I., J. și K., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 320 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului A. care, la datele de 03.03.2015 și 05.03.2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a depus la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe cele 11 înscrisuri originale falsificate, pentru a justifica faptul că sumele de bani retrase în numerar din contul de consemnare al BEJ A. reprezintă plăți către debitori și creditori în cadrul dosarelor de executare silită și nu venituri pentru care ar fi datorat taxe și impozite la bugetul de stat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 323 teza I C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Întrucât cele două infracțiuni au fost săvârșite înainte ca inculpatul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, la stabilirea încadrării juridice s-a reținut și incidența dispozițiilor art. 38 alin. (1) C. pen. care reglementează concursul real de infracțiuni.

La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C. pen., durata acestora fiind apreciată în raport de gravitatea infracțiunilor, natura acestora (infracțiuni de fals) și de periculozitatea infractorului.

Avându-se în vedere aceste criterii, dar și poziția inculpatului, care nu și-a dat consimțământul pentru a presta muncă în folosul comunității, acestea au fost stabilite spre limita minimă a prevederii legale, cu executare în detenție după aplicarea regulilor concursului de infracțiuni cu aplicarea art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. și art. 65 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul A., care a criticat soluția primei instanțe pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor scrise de apel, inculpatul A. a solicitat, în principal, admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și, în rejudecare, achitarea sa în raport de dispozițiile art. 396 alin. (1) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 248 C. pen. din 1969 și art. 397 C. pen., deoarece fapta reținută în sarcina sa nu este prevăzută de legea penală.

Sub acest aspect, apelantul inculpat a susținut că, în raport de dispozițiile art. 84, art. 87 și art. 91 din Regulamentul din 5 februarie 2001 de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, registrul de valori este un registru destinat spre a servi executorului judecătoresc pentru buna funcționare a biroului său, nefiind un act de autoritate.

Modificările aduse dispozițiilor art. 320 din noul C. pen. au avut ca urmare incriminarea nu a falsificării prin informații neconforme, ci doar a falsului material, în modalitățile prevăzute de art. 320, 321 C. pen., situație în raport de care este incident impedimentul la exercitarea acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

În subsidiar, inculpatul A. a invocat incidența dispozițiilor art. 281 alin. (1) lit. a) și art. 280 alin. (2) din C. proc. pen., solicitând desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, întrucât, pe parcursul cercetării judecătorești, completul a fost compus din judecători diferiți. Judecătorul care a dispus în camera preliminară începerea judecății este diferit de judecătorul care a pronunțat soluția pe fondul judecății, împrejurare care, date fiind și considerentele Deciziei nr. 663/2014 a Curții Constituționale, impune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În fine, apelantul inculpat a solicitat instanței de apel să examineze hotărârea apelată și din perspectiva incidenței normelor privind prescripția răspunderii penale, în lumina Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale și a Deciziei nr. 5/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Față de această jurisprudență, în condițiile în care inculpatul a apreciat că fapta a fost săvârșită în perioada 2012-2013, s-a susținut că termenul de prescripție s-ar fi împlinit la sfârșitul anului 2018.

În motivele de apel completate, depuse la dosar la data de 29.03.2019, inculpatul A. a invocat nelegalitatea sentinței și prin raportare la dispozițiile art. 90 lit. c) din C. proc. pen., arătând că omisiunea primei instanțe de a desemna, la termenul din 3 octombrie 2018, un apărător din oficiu care să îi acorde asistența juridică obligatorie, atrage nulitatea absolută a sentinței, conform art. 281 alin. (1) lit. f), alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. și reclamă trimitere cauzei spre rejudecare.

Învestită în cel de-al doilea grad de jurisdicție, la solicitarea apelantului inculpat, Înalta Curte a dispus trimiterea cauzei la completul învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2016, având ca obiect apelurile declarate împotriva Sentinței penale nr. 75/18.04.2018 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pentru a se aprecia asupra necesității reunirii celor două cauze penale. Prin încheierea din data de 26.02.2019, completul de apel competent, conform art. 44 alin. (1) C. proc. pen., a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 43 alin. (2) lit. c) sau alin. (2) lit. a) C. proc. pen. și a respins cererea de reunire a dosarelor.

În vederea soluționării căii de atac, în ședința publică din data de 29.03.2019, Înalta Curte a procedat la ascultarea nemijlocită a inculpatului A.. La aceeași dată, instanța de apel a respins cererea apelantului de administrare a probei testimoniale (constând în ascultarea membrilor echipei de control a ANAF) și a probei cu înscrisuri (constând în efectuarea unei adrese către Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești), considerentele avute în vedere fiind expuse, detaliat, în încheierea de ședință de la acel termen.

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

I. Prioritar evaluării criticilor referitoare la fondul acuzațiilor penale, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază necesară examinarea motivelor de apel care aduc în discuție pretinse neregularități procedurale sancționabile cu nulitate absolută și care, în opinia apelantului-inculpat, ar impune desființarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

Critica referitoare la nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la compunerea completului de judecată este neîntemeiată.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă, sub un prim aspect, că judecătorul de cameră preliminară învestit să exercite funcția de verificare a legalității trimiterii în judecată a fost chiar magistratul care a efectuat, ulterior, actele de cercetare judecătorească în fond și a pronunțat hotărârea apelată, respectiv, domnul judecător Z. Prin urmare, au fost respectate dispozițiile art. 346 alin. (7) C. proc. pen., în absența oricărei minime încălcări a legii sub acest aspect neexistând însăși premisa sancțiunii nulității, conform art. 280 alin. (1) C. proc. pen., și fiind superfluă examinarea oricăror alte cerințe ale acestei sancțiuni procesuale.

În al doilea rând, actele dosarului relevă că toate actele de administrare nemijlocită a probatoriului în cursul judecății în primă instanță au fost efectuate de același magistrat judecător care a soluționat și fondul cauzei, ivindu-se o singură situație, punctuală, de înlocuire a acestuia, la termenul din data de 11.09.2018, când judecata a fost amânată, printre altele, și pentru a se asigura respectarea principiului continuității completului de judecată.

Or, legea procesuală penală nu instituie o interdicție totală și absolută de modificare a componenței unui complet de judecată pe întreaga durată a procesului, de vreme ce se pot ivi diferite situații obiective, care pot genera imposibilitatea - temporară sau permanentă - a unui judecător de a participa la activitatea de judecată. În acest sens, dispozițiile art. 354 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen. reglementează în mod expres o excepție de la regula continuității completului, statuând în sensul posibilității intervenirii unei modificări a acestuia atunci când asigurarea continuității nu este posibilă, cu condiția respectării momentului procesual limită pentru o atare modificare, respectiv, cel al începerii dezbaterilor.

În cauza de față, așa cum s-a reținut supra, magistratul care a înlocuit judecătorul învestit inițial cu judecarea cauzei nu a administrat probe și nu a dispus măsuri procesuale relevante pentru soluționarea fondului cauzei, toate probatoriile fiind prezentate și dezbătute în mod nemijlocit, oral și contradictoriu, în prezența judecătorului care a pronunțat sentința apelată. Nu se identifică, prin urmare, nici sub acest aspect, vreo încălcare a unei dispoziții legale care să justifice eventuala incidență a sancțiunii nulității, în condițiile prevăzute de art. 280 - 282 C. proc. pen.

Critica referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 90 lit. c) C. proc. pen. este, de asemenea, neîntemeiată.

Norma legală invocată instituie obligativitatea asigurării asistenței juridice a inculpatului atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru cel puțin una din infracțiunile deduse judecății este închisoarea mai mare de 5 ani.

Or, infracțiunile circumscrise obiectului judecății în speța de față sunt pedepsite, ambele, cu închisoarea în limite inferioare pragului prevăzut de legiuitor, falsul material în înscrisuri oficiale, prevăzut de art. 320 alin. (1), (2) C. pen., fiind pedepsit cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar uzul de fals, în forma prevăzută de art. 323 teza I C. proc. pen., cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă. În condițiile în care limitele speciale maxime ale pedepselor prevăzute de lege pentru aceste două infracțiuni nu ating nivelul de gravitate expres prevăzut de legiuitor, rezultă că asistența juridică pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina apelantului inculpat nu era obligatorie, astfel că absența unui apărător din oficiu la judecata în fond nu este susceptibilă a produce vreo consecință juridică asupra legalității sentinței.

II. Examinând motivele de apel care antamează chestiuni de fond, Înalta Curte constată că ansamblul circumstanțelor faptice în care au fost comise faptele deduse judecății a fost corect reținut de către instanța de fond, în urma unei analize judicioase și exhaustive a probatoriului administrat atât în faza de urmărire penală, cât și pe parcursul cercetării judecătorești. Susținerile și apărările punctuale ale inculpatului A. au fost cenzurate de către Curtea de Apel în mod detaliat, pe baze probatorii, prin evaluarea tuturor mijloacelor de probă existente și a ansamblului elementelor de fapt pertinente, a căror existență și configurație - necontestate în apel - au fost neechivoc dovedite.

În virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, efectuând propria analiză a particularităților cauzei, Înalta Curte constată în totalitate temeinice statuările primei instanțe, referitoare la circumstanțele obiective în care au fost comise acțiunile ilicite deduse judecății, la conduita adoptată de inculpatul A. în perioada critică și la efectele acestei conduite în planul relațiilor sociale protejate de legea penală.

Probatoriul testimonial și cu înscrisuri administrat pe parcursul procesului evidențiază, cu certitudinea impusă de art. 103 alin. (2) teza finală C. proc. pen., că, în perioada 3 martie - 5 martie 2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale și în exercitarea atribuțiilor de serviciu, inculpatul A., executor judecătoresc, a falsificat prin alterare 11 file din Registrele de valori aferente anilor 2012 și 2013 ale B.E.J. A., în sensul adăugării, după completarea filelor respective de către angajatele biroului, a unor mențiuni nereale, care atestau faptul că inculpatul ar fi remis diverse sume de bani, în numerar, numiților B., C., L., D., E., F., G., H., I., J. și K.

Rezultă, de asemenea, că, la datele de 3 martie 2015 și 5 martie 2015, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul A. a depus la Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe cele 11 înscrisuri falsificate, în vederea producerii consecinței juridice a justificării faptului că sumele de bani retrase în numerar, din contul de consemnare al B.E.J. A., reprezentau plăți către debitori și creditori în cadrul dosarelor de executare silită, iar nu venituri, pentru care ar fi datorat taxe și impozite la bugetul de stat.

Împrejurările factuale în care au fost alterate cele 11 înscrisuri și implicarea sa într-o atare activitate nu au fost contestate de inculpatul A., ale cărui critici în apel s-au limitat la chestiuni de drept, circumscrise fie problematicii conținutului tipic obiectiv al infracțiunilor deduse judecății, fie celei a incidenței unei cauze de înlăturare a răspunderii penale. Însușindu-și integral considerentele sentinței penale atacate, sub aspectul situației faptice relevate de probatoriu, Înalta Curte apreciază superfluă o reiterare detaliată a împrejurărilor factuale în care s-au derulat activitățile ilicite deduse judecății.

Prin urmare, va detalia propria sa analiză numai prin raportare la acele chestiuni de fapt sau de drept care interesează din perspectiva cenzurării explicite a tuturor criticilor formulate în apel.

Sub un prim aspect, reține că activitatea de falsificare prin alterare, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a unor file din registrul de valori utilizat în cadrul biroului executorului judecătoresc, prin executarea unor însemnări peste altele, preexistente, de către inculpatul-executor judecătoresc, realizează toate cerințele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunii prevăzute de art. 320 alin. (1), (2) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Susținerea apelantului inculpat, în sensul că registrul de valori nu ar reprezenta un act de autoritate și, prin urmare, nici un înscris oficial, ci doar un registru destinat bunei funcționări a activității biroului său, este neîntemeiată.

Dispozițiile art. 178 alin. (2) C. pen. definesc "înscrisul oficial" ca fiind acel "înscris care emană de la o persoană juridică dintre cele la care se referă art. 176 ori de la persoana prevăzută în art. 175 alin. (2) sau care aparține unor asemenea persoane".

La rândul său, executorul judecătoresc este, potrivit art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 188/2000, învestit "să îndeplinească un serviciu de interes public" supus controlului Ministerului Justiției, actele îndeplinite de acesta, în limitele competențelor legale, fiind acte de autoritate publică. Prin urmare, executorul judecătoresc are, în accepțiunea legii penale, calitatea de funcționar public asimilat, potrivit dispozițiilor art. 175 alin. (2) C. pen., iar actele care emană de la acesta sau care îi aparțin reprezintă înscrisuri oficiale.

Contrar susținerilor apelantului, în categoria înscrisurilor prevăzute de art. 178 alin. (2) C. pen. intră nu doar documentele întocmite de executorul judecătoresc în activitatea de executare silită propriu-zisă, conform art. 53 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, ci toate celelalte documente întocmite potrivit obligațiilor sale profesionale, în care se reflectă activitatea biroului, inclusiv registrele de evidență ținute potrivit art. 63 și art. 64 din același act normativ.

În mod particular, condițiile în care executorul judecătoresc are obligația de a ține registrul de valori sunt detaliate în cuprinsul art. 84 alin. (1) pct. 3 și art. 87 din Ordinul nr. 210/2001 din 5 februarie 2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, norme potrivit cărora, în acest registru "(...) se vor înscrie, pentru evidență, recipisele de consemnare a sumelor de bani încasate în contul creanțelor, precum și orice alte valori și acesta va cuprinde următoarele rubrici: numărul curent; numărul dosarului; numărul adresei sau al chitanței de încasare; data înregistrării; numele depunătorului; numărul recipisei; unitatea emitentă; valoarea; ce reprezintă; data eliberării; numele beneficiarului; stabilirea identității; semnătura de primire".

Același act normativ prevede, în cuprinsul art. 90 și art. 91 alin. (2), condiții special de întocmire și păstrare a registrelor și evidențelor întocmite la nivelul biroului, stabilindu-se, printre altele, obligația de numerotare, sigilare și întocmire a unor procese-verbale pe prima și ultima pagină a registrelor, dar și de îndreptare a eventualelor erori de înregistrare, respectiv "fără a se șterge vechiul text, peste care se trage o linie, astfel ca acesta să poată fi citit".

În aceste coordonate normative, rezultă că toate documentele întocmite la nivelul biroului de executor judecătoresc în baza reglementărilor aplicabile, fie în scopul îndeplinirii propriu-zise a serviciului public cu care acesta este învestit, fie în cel al evidențierii activității biroului, sunt, în accepțiunea legii penale, acte care emană și aparțin executorului judecătoresc, având, prin urmare, natura unor înscrisuri oficiale, a căror falsificare este susceptibilă a atrage incidența dispozițiilor art. 320 C. pen.

Cea de-a doua critică a apelantului inculpat A., referitoare la incidența dispozițiilor art. 4 C. pen. și art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 privind aplicarea legii penale de dezincriminare, este lipsită de temei.

Premisa aplicării normelor legale invocate de apelant este aceea a unei succesiuni de legi penale intervenite de la data săvârșirii faptei deduse judecății și până la soluționarea definitivă a cauzei.

În speță, de la data săvârșirii faptelor deduse judecății, respectiv, 03 - 05 martie 2015, și până la data pronunțării prezentei decizii nu a intervenit o modificare legislativă a normei de incriminare. Textul art. 320 alin. (1), (2) C. pen. a avut același conținut de la data intrării în vigoare a actualei codificări penale și, contrar celor susținute de inculpat, o formă asemănătoare incriminării regăsite și în C. pen. d