ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 713/2024 din data de 30 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 237 din data de 05.05.2023 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea 241/2005, forma în vigoare ulterior modificărilor aduse prin Legea nr. 55/2021, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (1544 acte materiale), art. 5 din C. pen., rap. la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare, cu executarea acesteia în regim de detenție.

În temeiul art. 67 alin. (1) și (2) din C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe durata executării pedepsei, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus ca inculpatul A. să nu fie fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unei societăți comerciale, iar dacă a fost ales, să fie decăzut din drepturi.

În baza art. 397 alin. (1), art. 19 din C. proc. pen. rap. la art. 1257 și art. 1349 alin. (1) din C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală.

A fost obligat inculpatul A. la plata către partea civila Statul Roman, prin ANAF, a sumei de 1.139.356 RON (diferența dintre prejudiciul stabilit la suma de 1.146.006 RON și suma de 6650 RON achitată de inculpat pe parcursul judecății), reprezentând impozit pe veniturile din alte surse și impozit pe profit și, precum și a dobânzilor și penalităților aferente de la data producerii prejudiciului și până la data plății efective a debitului, calculate conform prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

A fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă Statul Român, prin ANAF a dobânzilor și penalităților aferente sumei de 6650 RON de la data producerii prejudiciului și până la data plății fiecărei sumei în parte, conform prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 din C. proc. pen., au fost menținute măsurile asiguratorii dispuse asupra patrimoniului inculpatului A. prin încheierea din data de 24.02.2022, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2020, constând în poprirea asiguratorie asupra sumelor din conturile bancare ale inculpatului A., poprirea asiguratorie asupra sumelor datorate cu orice titlu inculpatului, sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului A., până la concurența sumei de 1.139.356 RON, la care s-au adăugat dobânzile și penalitățile de întârziere, calculate de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate, conform prevederilor art. 173, 174 și 176 din Codul de procedură fiscală.

Măsurile asigurătorii s-au dispus a fi aduse la îndeplinire de către organele de executare silită din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, potrivit art. 251 din C. proc. pen.

În temeiul art. 250

2

din C. proc. pen. au fost menținute măsurile asiguratorii dispuse asupra patrimoniului inculpatului A. prin ordonanța nr. 306/P/2014 din 30.09.2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj .

S-a constatat că în cursul urmăririi penale prin procesul-verbal din data de 01.11.2019 s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra autoturismului, proprietatea inculpatului A., măsură asiguratorie ce se menține, conform art. 250

2

C. proc. pen.

În baza art. 397 alin. (3) din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desființarea celor 1544 facturi fictive înregistrate în contabilitatea S.C. B. S.R.L. în perioada februarie 2013 - martie 2014, enumerate în Rechizitoriul nr. x din 20.02.2020 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj și a chitanțelor fiscale falsificate înregistrate în evidențele S.C. B. S.R.L., aflate în original la dosarul cauzei, vol. 15-24 d.u.p.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 8000 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 5000 RON cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală și 3000 RON cheltuieli judiciare în faza de cameră preliminară și faza de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, inculpatul A. și partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - D.G.R.F.P. Craiova.

Prin decizia penală nr. 713 din data de 30 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, inculpatul A. și partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală - D.G.R.F.P. Craiova împotriva sentinței penale nr. 237 din data de 05.05.2023 pronunțate de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2020, având ca obiect acțiunea penală pornită împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată și agravată, prin evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, prev. de art. 9 alin. (1), lit. c), alin. (2) din Legea 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (1.544 de acte materiale).

S-a desființat, în parte, sentința penală și, rejudecând:

S-a înlăturat aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

În baza art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare ulterior modificărilor aduse prin Legea nr. 126/2024), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (1544 acte materiale) și art. 5 din C. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 67 alin. (1) și (2) din C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe durata executării pedepsei, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

S-a constatat că inculpatul în cursul judecății în apel a achitat din prejudiciu suma de 6600 RON.

A obligat inculpatul A. la plata către partea civilă Statul Român, prin ANAF, a sumei de 1.132.756 RON (diferența dintre prejudiciul stabilit la suma de 1.146.006 RON și suma de 13250 RON achitată de inculpat pe parcursul judecății), reprezentând impozit pe veniturile din alte surse și impozit pe profit, precum și a dobânzilor și penalităților aferente de la data producerii prejudiciului și până la data plății efective a debitului, calculate conform prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

A obligat inculpatul A. la plata către partea civilă Statul Român, prin ANAF a dobânzilor și penalităților aferente sumei de 13250 RON de la data producerii prejudiciului și până la data plății fiecărei sume în parte, conform prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005 și la art. 249 din C. proc. pen. a menținut măsurile asiguratorii dispuse asupra patrimoniului inculpatului A. prin încheierea din data de 24.02.2022, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2020, constând în poprirea asiguratorie asupra sumelor din conturile bancare ale inculpatului A., poprirea asiguratorie asupra sumelor datorate cu orice titlu inculpatului, sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului A., pe care le-a restrâns până la concurența sumei de 1.132.756 RON, la care s-au adăugat dobânzile și penalitățile de întârziere, calculate de la data producerii prejudiciului până la data achitării integrale a sumei datorate, conform prevederilor art. 173, 174 și 176 din Codul de procedură fiscală.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005 și la art. 249 din C. proc. pen. a menținut măsurile asiguratorii dispuse asupra patrimoniului inculpatului A. prin ordonanța nr. 306/P/2014 din 30.09.2019 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj .

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005 și la art. 249 din C. proc. pen. a menținut măsura asiguratorie a sechestrului asigurător instituit în cursul urmăririi penale prin procesul-verbal din data de 01.11.2019 asupra autoturismului, proprietatea inculpatului A. .

În baza art. 249 din C. proc. pen. raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005 a instituit măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile prezente și viitoare ale inculpatului A. până la concurența sumelor reprezentând accesoriile fiscale calculate conform prevederilor art. 173, 174 și 176 din Codul de procedură fiscală, aferente prejudiciului achitat de inculpat în cursul judecății la instanța de fond și în apel, în sumă de 13250 RON.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva deciziei penale nr. 713 din data de 30 mai 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 25 iunie 2024, întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 8 din C. proc. pen.

Prin încheierea din 17 septembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020, a admis cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 713 din data de 30 mai 2024 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, doar în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Prin decizia nr. 532/RC din 01 octombrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020, a respins, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 713/2024 din 30 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020.

Ulterior pronunțării deciziei nr. 50 din 16.02.2025 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 328 din 11 aprilie 2025, inculpatul A. a considerat că este repus de drept în termenul de declarare a recursului în casație întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., atâta timp cât neconstituționalitatea dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. a fost invocată pe cale de excepție și de acesta, dispunându-se sesizarea Curții Constituționale cu sesizarea excepției și la cererea sa.

În consecință, inculpatul A. a apreciat că recursul în casație întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. poate fi exercitat în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial a României a deciziei nr. 50 din 16.02.2025 și a declarat la data de 17 aprilie 2025 recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 713 din data de 30 mai 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 26 mai 2025.

Prin referat, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen.

Raportul întocmit de către magistratul asistent a fost depus la dosar.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 713/2024 din data de 30 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, din perspectiva dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 713 din data de 30 mai 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori:

- face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, conform art. 434 din C. proc. pen., fiind pronunțată de curtea de apel ca instanță de apel.

- sunt menționate: numele și prenumele recurentului, hotărârea care se atacă și semnătura recurentului, potrivit art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen.

- în cuprinsul cererii de recurs în casație a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în conformitate cu dispozițiile art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În susținerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., inculpatul a apreciat că instanța de apel în mod greșit nu a dispus încetarea procesului penal împotriva sa pentru infracțiunea de evaziune fiscală, în formă continuată și agravată, prin evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive, pentru care instanța de fond a dispus condamnarea, respectiv art. 9 alin. (1), lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 rep. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., deoarece a determinat eronat momentul la care ar fi intervenit prescripția răspunderii penale.

De la data săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit o serie de modificări succesive ale legii speciale de incriminare-Legea nr. 241/2005, iar potrivit art. 5 alin. (1) din C. pen., aplicarea legii penale mai favorabile în cursul procedurii judiciare este obligatorie. Or, determinarea in concreto a legii penale mai favorabile în speță implică stabilirea momentului la care se împlinește termenul de prescripție al răspunderii penale.

Potrivit art. 154 alin. (2), teza a II-a din C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale în cazul infracțiunilor continuate începe să curgă de la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni. Infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 241/2005, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 126/2024, era pedepsită cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amenda, iar în forma prevăzută la alin. (2), limita minimă și limita maximă a pedepsei prevăzută de lege se majora cu 5 ani.

Așadar, termenul general al prescripției răspunderii penale în cazul infracțiunii pentru care a fost dedus judecății este de 10 ani, potrivit art. 154 alin. (1), lit. b) din C. pen.

Întrucât la data de 19.02.2014 a fost stopată activitatea normală a societății, ultimul act de executare nu poate fi plasat temporal ulterior acestei date, inculpatul a considerat că termenul prescripției generale al răspunderii penale s-a împlinit la data de 18.04.2024, cu luarea în considerare a celor 60 de zile în care a fost în vigoare starea de urgență.

Chiar și în ipoteza în care ultima factură fiscală retinută ca fiind falsă prin actul de sesizare a instanței ar data din ultima zi a lunii februarie, inculpatul a apreciat că nu se poate fi reținută data de 08.04.2014 ca moment al epuizării activității infracționale, făcând referire la data înregistrării declarației informative D394 și respectiv a declarației fiscale D300, prin care au fost evidențiate achizițiile de bunuri aferente trimestrului 1 2014, cum a reținut instanța de apel, având în vedere că bilanțul de lichidare a fost întocmit și depus la organul fiscal sub nr. x/20.03.2014, așa cum rezultă din înscrisurile pe care le-a depus la instanța de apel, la termenul de judecată din 23.05.2024. Așadar chiar și în această ipoteză, termenul prescripției generale al răspunderii penale s-a împlinit la data de 19.05.2024, cu luarea în considerare a celor 60 de zile care a fost în vigoare starea de urgență, deoarece ultimul act de executare nu poate fi ulterior datei de 20.03.2014.

Prin urmare, inculpatul A. a solicitat admiterea în principiu a recursului în casație formulat împotriva deciziei penale nr. 713/30.05.2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020 și, pe fond, înlăturarea greșitei aplicări a legii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 în forma anterioară modificării prin Legea nr. 126/2024 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., dispunând anularea formelor de executare emise în baza acestei decizii penale.

Raportând argumentele recurentului se constată că ulterior pronunțării soluției de respingere a recursului în casație cu privire la art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., prin încheierea din 17 septembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025, a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., care exclude atacarea cu recurs în casație a deciziilor prin care s-a dispus o hotărâre de condamnare, este neconstituțională [prin încheierea din 1 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2016/a8, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., excepție ridicată de C. într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului în casație declarat de autorul excepției, ce avea calitatea de persoană condamnată].

Se constată că, în prezenta cauză, inculpatul a declanșat controlul constituțional asupra acelorași prevederi ale art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., deși inițial prin încheierea de ședință din data de 17.09.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din din C. proc. pen., împotriva acestei încheieri a fost exercitată calea de atac a recursului, iar prin decizia nr. 737/16.10.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2020, s-a admis recursul formulat împotriva încheierii din data de 17.09.2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție si s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Se constată că în prezent calea de urmat ulterior deciziei nr. 50 din 18.02.2025 a Curții Constituționale este cererea de revizuire împotriva încheierii din 17 septembrie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020, având ca obiect admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație, formulată de recurentul A., cu privire la cazul casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Potrivit art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., revizuirea cu privire la latura penală poate fi cerută când hotărârea a cărei retractare se solicită s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce respectiva hotărâre a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Se constată că, în cadrul dosarului având ca obiect judecarea căii extraordinare de atac recursului în casație, nr. 1388/63/2020, formulate de către inculpatul A., acesta a solicitat și instanța a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Așadar, împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat, nu se poate formula o nouă cerere de recurs în casație astfel cum prevăd dispozițiile art. 438 alin. (3) din C. proc. pen., potrivit cărora: "În cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat."

Prin urmare, strict cu privire la modalitatea de declarare a unei noi cereri de recurs în casație soluția este de respingere a cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 713 din data de 30 mai 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, potrivit art. 438 alin. (3) din C. proc. pen.

Se mai impune precizarea că solicitarea inculpatului poate fi examinată printr-o cerere de revizuire formulată împotriva încheierii din 17 septembrie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020, prin care a fost respinsă, printre altele, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 713 din data de 30 mai 2024 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. cu trimitere la art. 438 alin. (3) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 713/2024 din data de 30 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 713/2024 din data de 30 mai 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2025.