ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 15 octombrie 2024

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1303 pronunțată la data de 17.11.2023 de Judecătoria Cluj-Napoca, în temeiul articolului 233, art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) și art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată.

În temeiul art. 67 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe o perioadă de 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a alege.

În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege.

În temeiul art. 97 alin. (1) C. pen., a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 908/24.06.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 12.10.2021.

În temeiul art. 40 alin. (1), art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b), d) și e) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală, cu pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 908/24.06.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca, iar dintre aceste pedepse, la pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 9 luni închisoare s-a adăugat un spor de 10 luni închisoare (reprezentând 1/3 din totalul celeilalte pedepse) și s-a aplicat inculpatului A., pedeapsa rezultantă de 3 ani și 7 luni închisoare, care s-a dispus să se execute în regim de detenție, la care s-a adăugat în întregime pedeapsa amenzii în sumă de 4475 RON aplicată acestuia prin sentința penală nr. 1327/26.10.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca pentru o infracțiune concurentă cu cea din prezenta cauză.

În temeiul art. 45 alin. (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pe o perioadă de 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a dreptului de a alege, drepturi prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) și art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) C. pen., s-a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a alege.

În temeiul art. 559 C. proc. pen., au fost anulate formele de executare a pedepsei amenzii aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1327/26.10.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca și s-a dispus întocmirea unor noi forme pentru executarea pedepsei amenzii aplicată prin această hotărâre alături de pedeapsa închisorii.

În temeiul art. 397 C. proc. pen., s-a luat act că persoana vătămată B., nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

În temeiul art. 25 alin. (1) și art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1349 și art. 1357 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată în procesul penal de partea civilă S.C. C. S.R.L., prin reprezentant D. și a fost obligat inculpatul să plătească cu titlul de despăgubiri civile în favoarea acestei părți civile suma de 6109 RON, reprezentând daune materiale.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 RON cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În temeiul art. 272 C. proc. pen. suma de 520 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat E. s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului Cluj.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond, analizând probele administrate în cursul urmăririi penale, la care a făcut pe larg trimitere în hotărârea pronunțată, a reținut, în esență, că faptele imputate inculpatului, care în data de 16.12.2017, în jurul orei 01:50, în timp ce se afla în cadrul sălii de jocuri electronice F. situată pe str. x din municipiul Cluj-Napoca, profitând de neatenția persoanei vătămate B., casieră în cadrul localului, a sustras dintr-un sertar al barului suma de aproximativ 6109 RON, după care a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate pentru a-și asigura scăparea cu suma de bani sustrasă, cauzându-i acesteia leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor, judecătorul a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., iar în favoarea inculpatului a fost reținut art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., respectiv împrejurarea că forma de violență cu care inculpatul a comis infracțiunea de tâlhărie a constat într-o acțiune menită exclusiv a-l ajuta să scape din mâinile persoanei vătămate prin smucire și îmbrâncirea persoanei vătămate pentru a putea fugi, precum și leziunile ușoare cauzate victimei persoană fizică, care au necesitat pentru vindecare un număr mic de îngrijiri medicale (1-2 zile).

De asemenea, având în vedere că prin sentința penală nr. 908/24.06.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 12.10.2021, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare și executarea pedepsei a fost suspendată sub supraveghere pe o durată de 3 ani, iar infracțiunea pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință penală la pedeapsa închisorii a fost comisă până la rămânerea definitivă a sentinței penale anterior menționate, în temeiul art. 97 alin. (1) C. pen., instanța a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 9 luni închisoare.

Totodată, instanța a constatat că infracțiunea pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare prin prezenta sentință penală și cele pentru care i-au fost aplicate pedeapsa amenzii în sumă de 4475 RON prin sentința penală nr. 1327/26.10.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 07.12.2021 și pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare prin sentința penală nr. 908/24.06.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 12.10.2021 sunt concurente, întrucât aceste infracțiuni au fost săvârșite de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a constatat că persoana vătămată B. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar persoana vătămată S.C. C. S.R.L. s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 6109 RON, cu titlul de despăgubiri civile, reprezentând daune materiale, constând în suma de bani sustrasă de inculpat din patrimoniul acesteia și nerecuperată.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1061/A/2024 din 26 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca împotriva sentinței penale nr. 1303 din data de 17.11.2023 pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2018, hotărâre care a fost desființată în parte, în latură penală, strict în ceea ce privește greșita deducere a duratei reținerii din amenda penală, și pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite, a fost menținută pedeapsa rezultantă de 3 ani și 7 luni închisoare aplicată inculpatului (obținută prin contopirea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentință penală apelată în prezenta cauză, cu pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 908/24.06.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca, la pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 9 luni închisoare adăugându-se un spor de 10 luni închisoare), pe lângă care s-a aplicat amenda penală în integralitate (4500 RON).

În temeiul art. 422 C. proc. pen. raportat la art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani și 7 luni închisoare aplicată inculpatului A., durata reținerii de 24 de ore - de la data de 28.05.2017 ora 01:00 până la data de 29.05.2017 - ora 01:00 (din dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Cluj- Napoca).

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii penale.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca inadmisibil apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1303 pronunțată la data de 17.11.2023 de Judecătoria Cluj Napoca.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Cluj, a sumei de 942 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut, în esență, în ceea ce privește calea de atac exercitată de inculpatul A., că acesta a apelat sentința atacată printr-o cerere intitulată recurs, transmisă prin intermediul poștei electronice (e-mail), fără a fi semnată.

De asemenea, deși au fost efectuate demersuri pentru a se verifica dacă inculpatul este titularul căii de atac (i s-a transmis o adresă pentru a comunica dacă își însușește cererea de apel), nu s-a reușit contactarea acestuia nici de către instanță, nici de către apărătorul desemnat din oficiu.

În atare situație, Curtea de apel a constatat că lipsește dovada semnării declarației de apel de către inculpat, sens în care se impune respingerea apelului ca inadmisibil, existând suspiciunea că apelul a fost declarat de o persoană căreia legea nu îi acordă dreptul de apel.

În continuare, examinând apelul declarat în cauză de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca, prin prisma normelor și dispozițiilor legale incidente în cauză în limitele caracterului devolutiv, instanța de apel a reținut, în esență, că, raportat la materialul probator administrat în faza de urmărire penală, dar și pe parcursul cercetării judecătorești, în mod corect prima instanță a constatat că faptele imputate inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen.

De asemenea, a constatat că instanța de fond a procedat la o corectă individualizare a pedepsei concret aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată - de 2 ani și 6 luni închisoare - în limitele reduse cu o treime potrivit dispozițiilor art. 233, art. 234 alin. (1) lit. d), cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) și art. 76 alin. (1) C. pen.

Cu toate acestea, Curtea de apel a constatat că, în dosarul nr. x/2020, din pedeapsa principală aplicată inculpatului, în cuantum de 4500 de RON, în mod incorect a fost dedusă durata reținerii de 24 de ore din 28.05.2017, prin înlăturarea unei zile amendă din totalul celor 180 de zile -amendă stabilite, inculpatul fiind obligat, în final, la plata sumei totale de 4475 RON, cu titlu de amendă penală. Instanța de apel a menținut pedeapsa rezultantă de 3 ani și 7 luni închisoare aplicată inculpatului (obținută prin contopirea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință penală, cu pedeapsa de 2 ani și 9 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 908/24.06.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca, la pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 9 luni închisoare adăugându-se un spor de 10 luni închisoare) și a aplicat amenda penală în integralitate (4500 RON).

Totodată, raportat la prevederile art. 72 alin. (3) C. pen., conform cărora, în cazul amenzii care însoțește pedeapsa închisorii, perioada în care o persoană a fost supusă unei măsuri preventive privative de libertate se scade din durata pedepsei închisorii, Curtea de apel a dedus din pedeapsa rezultantă a închisorii durata reținerii de 24 de ore de la data de 28.05.2017, ora 01:00 - până la data de 29.05.2017, ora 01:00 (din dosarul nr. x/2020 al Judecătoriei Cluj-Napoca).

Împotriva acestei decizii, la 26 iunie 2024, a formulat recurs inculpatul A., solicitând, în esență, rejudecarea dosarului și aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării, și învederând că regretă greșelile pe care le-a făcut, că bunurile furate (2 biciclete care, de altfel, au fost recuperate, 3 sticle de băutură și un corn cu ciocolată) nu justifică aplicarea unei pedepse cu închisoarea, precum și că va plăti toate amenzile și toate cheltuielile de judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2018, fiind repartizată aleatoriu, în sistem informatizat, Completului nr. 7, pentru termenul de judecată din 10 octombrie 2024.

La acest termen reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității apelului, iar apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul A., a arătat că, deși, inițial, inculpatul și-a calificat cererea ca fiind recurs, ulterior, a recalificat-o ca fiind apel, sens în care a lăsat la aprecierea instanței soluția din prezenta cauză, în raport cu hotărârea pronunțată de curtea de apel.

Examinând apelul formulat de inculpatul A. prin prisma excepției invocate, dar și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru motivele arătate în continuare.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituția României, revizuită, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Așadar, revine părții interesate obligația de a sesiza instanțele de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că a fost sesizată cu un apel exercitat de inculpatul A. împotriva unei hotărâri definitive, pronunțate în apel, care, potrivit legii procesual penale, nu este supusă căii de atac a apelului.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, încheierile - din fond - pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția situațiilor când, potrivit legii, pot fi atacate separate cu apel.

Totodată, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 551 și art. 552 C. proc. pen., rezultă că decizia instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia.

Rezultă, așadar, că decizia penală nr. 1061/A/2024 din 26 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj a rămas definitivă la data pronunțării.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, se constată că inculpatul A. a promovat o cale de atac împotriva unei decizii definitive, dată în apel, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac și împotriva deciziilor definitive pronunțate în apel, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile... pot exercita căile de atac, în condițiile legii". În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1061/A/2024 din 26 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2018.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., față de culpa sa procesuală, apelantul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în cuantum de 998 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1061/A/2024 din 26 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2018.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, în sumă de 998 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 octombrie 2024.