ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 416 din data de 21 aprilie 2022 pronunțată de Judecătoria Târgu-Mureș în Dosar nr. x/2019, prima instanță a dispus în temeiul art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen., condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., i-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice precum și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., i-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice precum și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Prima instanță a constată că inculpatul A. a săvârșit infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză în forma concursului real de infracțiuni prevăzut de art. 38 alin. (1) din C. pen. cu fapta de folosire a funcției pentru favorizarea unor persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 301 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care i-a fost stabilită pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, a cărei aplicare a fost amânată conform prevederilor art. 83 și urm. din C. pen., prin Sentința penală nr. 1389 din 22 decembrie 2021 a Judecătoriei Târgu-Mureș, definitivă prin neapelare la data de 4 ianuarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.

Totodată, a constatat că prin Sentința penală nr. 1389 din 22 decembrie 2021 a Judecătoriei Târgu-Mureș, definitivă prin neapelare la data de 4 ianuarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, inculpatului A. i-au fost stabilite ca pedeapsă complementară interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe o perioadă de 3 ani și interzicerea acelorași drepturi ca pedeapsă accesorie în ipoteza în care s-ar dispune executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 89 alin. (1) din C. pen., a dispus anularea dispoziției de amânare a aplicării pedepsei dispusă prin Sentința penală nr. 1389 din 22 decembrie 2021 din data de 22 decembrie 2021 a Judecătoriei Târgu-Mureș, definitivă prin neapelare la data de 4 ianuarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021 și l-a condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa 1 an și 6 luni închisoare anterior stabilită de instanța de judecată.

Apoi, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., raportat la art. 38 alin. (2) din C. pen., privind concursul real de infracțiuni, i-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea - aceea de 2 ani închisoare pe care a sporit-o cu o treime din totalul celeilalte pedepse stabilite, respectiv 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă finală de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Mureș la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., i-a impus condamnatului să execute și următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei mun. Târgu-Mureș, jud. Mureș sau în cadrul Primăriei orașului Miercurea Nirajului, jud. Mureș pe o perioadă de 120 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., prima instanță i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., respectiv cu privire la consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere.

Totodată, i-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligațiilor impuse, anume revocarea suspendării și dispunerea executării pedepsei principale în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., prima instanță a contopit pedepsele complementare aplicate în prezenta cauză cu cele stabilite prin Sentința penală nr. 1389 din 22 decembrie 2021 a Judecătoriei Târgu-Mureș, definitivă prin neapelare la data de 4 ianuarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, urmând ca inculpatului A., să îi fie interzise, pe o perioadă de 3 ani, în temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., prima instanță a contopit pedepsele accesorii aplicate în prezenta cauză cu cele stabilite prin Sentința penală nr. 1389 din 22 decembrie 2021 a Judecătoriei Târgu-Mureș, definitivă prin neapelare la data de 4 ianuarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021 ca inculpatului A., să îi fie interzise, pe timpul executării pedepsei principale, în temeiul art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. următoarele drepturi:dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

A constatat că pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii este suspendată și executarea pedepselor accesorii, raportat la dispozițiile art. 65 alin. (3) din C. pen., iar conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., executarea pedepsei complementare începe de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

De asemenea, a constatat că pedeapsa complementară stabilită prin Sentința penală nr. 1389 din 22 decembrie 2021 a Judecătoriei Târgu-Mureș, definitivă prin neapelare la data de 4 ianuarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, nu a fost pusă în executare.

În temeiul art. 397 din C. proc. pen., raportat la art. 19 din C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC B. (prin reprezentant legal C.) și l-a obligat pe inculpatul A. la achitarea sumei în cuantum de 46.714,01 RON, reprezentând daune materiale către partea civilă SC B.

În baza art. 274 alin. (2) din C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 4.300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (300 RON pentru faza de urmărire penală și 4000 RON pentru faza de cameră preliminară și judecată).

În baza art. 276 alin. (1) din C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat să achite părții civile SC B., suma de 2.746 RON reprezentând cheltuieli judiciare - onorariul avocatului ales.

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță, pentru a lămuri sub toate aspectele contextul acțiunilor calificate drept ilicite, ale inculpatului A., a reținut că la data de 6 decembrie 2004 între Primăria comunei Vărgata, jud. Mureș, reprezentată prin primar A., în calitate de locator și persoana vătămată SC B., reprezentată prin administrator C., în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere, înregistrat la Primăria Vărgata sub nr. x/29.11.2004 având ca obiect folosința bunului imobil compus din două încăperi, situat în comuna Vărgata, județul Mureș, în care urma să funcționeze un punct farmaceutic (în continuare, farmacie - în sens larg). Perioada contractuală a fost succesiv prelungită prin actele adiționale nr. x/28.12.2007, nr. y/28.12.2008, nr. z/30.12.2009, nr. w/30.12.2010, nr. t/27.12.2011, nr. s/27.01.2014, nr. q/21.01.2015 și nr. r/30.06.2015.

Încheierea actului adițional nr. x/30.06.2015 la contractul de închiriere nr. x/29.11.2004, a avut la bază Hotărârea nr. 25/26.06.2015 a Consiliului Local Vărgata, jud. Mureș, act administrativ prin care s-a aprobat, în mod nelegal, și extinderea spațiului locativ pus inițial la dispoziție, de la 30 mp, la suprafața de 62,35 mp, prin mansardarea clădirii situată la adresa Vărgata, nr. 2, jud. Mureș, pe cheltuiala locatarului SC B. Tg. Mureș, scop în care s-a prelungit durata contractului de închiriere, pe o perioadă de încă 10 ani, începând cu data de 1 iulie 2015. În realitate, la fața locului situația de fapt era alta față de cea scriptică, în sensul că mansardarea deja a fost efectuată de locatar fără a deține o autorizație în acest sens și practic, în modul arătat anterior, se urmărea intrarea în legalitate a construcției.

Hotărârea nr. 25/26.06.2015 a Consiliului Local Vărgata, jud. Mureș a fost comunicată Instituției Prefectului - Județul Mureș pentru a fi supusă controlului de legalitate iar, prin adresa nr. x/30.07.2015, emisă de prefect, s-a comunicat Primăriei comunei Vărgata că au fost constatate aspecte de nelegalitate a acestei hotărâri de consiliu local, în sensul că, făcând parte din domeniul public al unității administrative, contractarea lucrărilor de închiriere și mansardare s-a efectuat cu încălcarea legislației privind achizițiile publice de lucrări și, totodată, s-a recomandat revocarea acesteia.

În urma notificării Instituției Prefectului, prin Hotărârea nr. 34/28.08.2015 a Consiliului Local al comunei Vărgata, jud. Mureș s-a dispus revocarea în tot H.C.L. nr. 25/26.06.2015, chiar și cu privire la dispoziția de prelungire a perioadei de închiriere a imobilului, aspect ce nu făcea obiectul constatării de nelegalitate de către Prefectură. Din probatoriu instanța de prim-grad a mai reținut că HCL nr. 34/2015 s-a adoptat cu încălcarea art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, deoarece actul juridic intrase în circuitul civil, iar competența revocării aparținea instanței de contencios administrativ.

Situația mai sus menționată a fost corectată ulterior de către instanțele de judecată care au stabilit că dispoziția de prelungire a contractului de locațiune pe o perioadă de 10 ani este una legală.

Până la intervenția hotărârilor judecătorești care au consfințit dreptul SC B. a utiliza în mod legal spațiul închiriat, inculpatul A. a emis Dispoziția de Primar nr. 35/04.03.2016, avizată pentru legalitate de către martora D., în calitate de secretar al consiliului local, prin care acesta a dispus constituirea unei comisii de predare-primire a imobilului situat în comuna Vărgata nr. 2, jud. Mureș, în care funcționa punctul farmaceutic și care era alcătuită din martorii E., în calitate de președinte și F. și G., în calitate de membri.

În continuare, tot la data de 4 martie 2016 Primăria comunei Vărgata, jud. Mureș prin primar - inculpatul A. și martora D., a notificat pe persoana vătămată SC B. cu privire la faptul că la data de 9 martie 2016, orele 10:00, comisia desemnată anterior menționată se va prezenta la locul unde se află spațiul închiriat și în care funcționa persoana vătămată, pentru inventarierea mansardei realizate și preluarea bunurilor.

La data de 9 martie 2016, ca urmare a dispoziției menționată în paragraful anterior, numiții E., G. și F. s-au prezentat la farmacia ce aparține SC B., unde au întocmit procesul-verbal nr. x/09.03.2016, fiind consemnată starea de fapt că la data de 9 martie 2016, ora 10:00 spațiul cu destinația de farmacie nu fusese eliberat de către persoana vătămată SC B.

În fapt, în ceea ce privește acuzația ce îi este adusă lui A., instanța de judecată a reținut că în urma refuzului persoanei vătămată SC B. de a elibera și preda spațiul cu destinația de farmacie, inculpatul în exercitarea atribuțiilor de serviciu de primar, fără să dețină o hotărâre judecătorească executorie de evacuare a locatarului, a emis fără suport legal Dispoziția de primar nr. x/09.03.2016, prin care a dispus ca membrii comisiei de inventariere numiți prin Dispoziția nr. x/04.03.2016, "la terminarea programului de lucru din data de azi să sigileze și să ștampileze ușa de intrare a imobilului Punct farmaceutic din localitatea Vărgata, nr. adm. 2". De menționat este împrejurarea că această decizie nu a purtat, așa cum era obligatoriu, viza de legalitate pe care trebuia să o aplice, după verificări, secretarul primăriei, respectiv martora D.

Instanța de judecată a mai constatat că inculpatul A., prin emiterea Dispoziției de primar nr. x/09.03.2016, a încălcat dispozițiile art. 1034 - 1049 C. proc. civ. care prevăd condițiile și procedura de evacuare a locatarului dintr-un imobil, practic, s-a substituit unei instanțe de judecată.

Conform art. 1034 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul primar a arătat dincolo de orice dubiu că procedura legală reglementată de titlul XI din Legea nr. 134/2010, rep. privind C. proc. civ., "se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foștii locatari sau alte persoane".

În concret, prima instanță a reținut că pentru a proceda la evacuarea locatarului, inculpatul A. era obligat să notifice în prealabil persoana vătămată SC B. prin executor judecătoresc și ulterior, în caz de neconformare să procedeze la sesizarea instanței de judecată în vederea obținerii unei hotărâri judecătorești de evacuare, astfel cum stipulează în mod clar dispozițiile art. 1041 C. proc. civ., respectiv "dacă locatarul sau ocupantul notificat în condițiile prezentului titlu refuză să evacueze imobilul ori dacă locatarul a renunțat la dreptul său de a fi notificat și a pierdut, din orice motive, dreptul de a folosi imobilul, locatorul sau proprietarul va solicita instanței să dispună, prin hotărâre executorie, evacuarea imediată a locatarului sau ocupantului din imobil, pentru lipsă de titlu".

Mai mult, instanța de fond a constatat că dispoziția de sigilare emisă de inculpatul A. s-a făcut cu încălcarea și a prevederilor art. 68 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică (în vigoare la acea dată) și din care rezultă că dispozițiile cu caracter individual emise de către primar devin executorii numai după ce au fost comunicate persoanelor interesate. În mod contrar prevederilor legale, inculpatul când a emis Dispoziția nr. x/09.03.2016 și a stipulat expres ca aceasta să fie executată în aceeași zi, fără ca în prealabil să fi fost comunicată persoanei vătămate SC B.. Prin această acțiune, inculpatul i-a încălcat dreptul legitim al persoanei vătămate de a se apăra atât într-o procedură administrativă, cât și într-una contencioasă.

Prima instanță a mai reținut că din cuprinsul procesul-verbal nr. x/09.03.2016, rezultă că Dispoziția nr. x/09.03.2016 emisă de inculpatul A., a fost transmisă, inițial verbal, spre executare comisiei de inventariere compusă din martorii E., G. și F. care la data de 9 martie 2016, ora 16:00, au procedat în mod efectiv la sigilarea și ștampilarea ușii de acces în spațiul în care funcționa farmacia aparținând persoanei vătămată SC B., respectiv, au lipit pe ușă cât și pe toc o hârtie pe care au aplicat ștampila Primăriei, astfel cum procedează la sigilarea urnelor de vot când au loc alegeri. Din acel moment, până la data de 28 iunie .2016, persoanei vătămate SC B. i s-a interzis în mod nelegal accesul în imobilul amplasat în comuna Vărgata, sat Vărgata, nr. 2 jud. Mureș ceea ce în sens procesual civil echivalează cu o evacuare.

În urma emiterii dispoziției mai sus menționate și a sigilării efective a imobilului închiriat, inculpatul A. a vătămat atât interesele legitime ale persoanei vătămate SC B. prin lipsirea sa de folosința spațiului închiriat, a împiedicat desfășurării în continuare a activității comerciale, dar a și produs o pagubă caracterizată printr-un prejudiciu material reprezentat de plata salariilor angajaților care nu au prestat efectiv activitatea, profit nerealizat și pierderi de profit ale acestei societăți, în cuantum total de 46.714,01 RON pentru perioada 9 martie 2016 - 28 iunie 2016.

Prima instanță a respins apărările inculpatului A., deoarece intenția acestuia a fost clară încă din momentul în care s-a revocat Hotărârea nr. 25/26.06.2015 a Consiliului Local Vărgata, jud. Mureș (cea de prelungire a perioadei contractuale) - aceea de a evacua persoana vătămată SC B. din imobilul situat în comuna Vărgata, sat Vărgata, nr. 2 jud. Mureș. Or, dacă ipotezele lansate de către inculpat ar fi acceptate, farmacia trebuia să funcționeze în continuare, iar acesta trebuia sa se ocupe de intrarea în legalitate cu privire la extinderea efectuată în mod nelegal.

Modalitatea prin care s-a efectuat evacuarea și care nu ar fi ținut neapărat de decizii personale ale inculpatului A. și de o gândire intrinsecă a acestuia, nu vine să înlăture vinovăția sa. Faptul că ar fi fost consiliat eronat din punct de vedere juridic nu se coroborează cu nici o probă administrată în prezentul proces penal, mai mult, chiar martorul propus de acesta, av. H. a arătat împrejurarea că i-ar fi comunicat acuzatului că orice evacuare se va face cu încuviințarea instanței de judecată. Faptul că avocatul contractat de Primăria Vărgata, jud. Mureș - martorul H. nu a urmărit procedura de evacuare a persoanei vătămate SC B. din imobilul închiriat nu are relevanță cu privire la starea de fapt.

De asemenea, nu are importanță din punct de vedere al stabilirii existenței trăsăturilor esențiale ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă la nivelul Primăriei com. Vărgata, jud. Mureș, exista un sigiliu (în sensul Legii nr. 102/1992 în vigoare la acel moment) sau o procedură de aplicare a acestuia. Instanța de fond a considerat că o probabilă aplicare nelegală a unui sigiliu asupra unui imobil nu vine să înlăture încălcarea art. 1034 - 1049 C. proc. civ. de către inculpatul A. deoarece apare ca evidentă intenția sa de a evacua persoana vătămată SC B. din imobilul închiriat de acesta în comuna Vărgata, sat Vărgata, nr. 2 jud. Mureș, respectiv de a nu mai folosi acel spațiu comercial.

Mai mult, nu a fost primită nici apărarea inculpatului potrivit căruia inexistența unui sigiliu și a unei proceduri de aplicare la nivelul Primăriei com. Vărgata, jud. Mureș a însemnat că s-a procedat în mod nelegal la data de 9 martie 2016 motiv pentru care persoana vătămată trebuia să ignore situația și putea să folosească în continuare spațiul deținut în locațiune în comuna Vărgata, sat Vărgata, nr. 2 jud. Mureș. Această apărare apare ca un nonsens deoarece dacă așa ar fi fost intenția reală, nu s-ar mai fi sigilat ușa și, în mod probabil, prezenta cauză penală nu ar mai fi existat. Totodată apare ca fiind logică pentru persoana vătămată SC B. situația în sensul că era obligată să respecte această decizie a autorității, pe care putea să o conteste doar pe căi legale și să nu își facă dreptate singură.

Împrejurarea că în factorul decizional al inculpatului A. au intervenit și alte persoane, nu vine să înlăture vinovăția acestuia deoarece el a procedat în acest sens conform propriei voințe, iar nu martorii H., în calitate de avocat al Primăriei sau D. în calitate de secretar al Primăriei, nefiind cei care au luat decizia de evacuare și i-au impus-o acuzatului. Faptul că inculpatul A. s-a consulat cu persoanele din subordinea sau la dispoziția sa și a procedat nelegal la modul descris anterior nu reprezintă decât o asumare a posibilității ca în echipa sa de conducere și consiliere să aibă persoane slab pregătite din punct de vedere profesional și pentru care răspunderea finală o poartă acesta în calitate de conducător al instituției și factor decizional.

În drept, prima instanță a reținut, raportat la starea de fapt, prin prisma probelor administrate în cursul procesului penal, sub aspectul laturii obiective, acțiunile inculpatului A., care la data de 9 martie 2016, în realizarea aceleași rezoluții infracționale și fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu de Primar al com. Vărgata, jud. Mureș - subiect activ calificat, a emis Dispoziția nr. x/09.03.2016 prin care, cu încălcarea dispozițiilor art. 1034 - 1049 din C. proc. civ., care îi impuneau să sesizeze o instanță de judecată în vederea obținerii dreptului de evacuare a persoanei vătămate SC B. din spațiul deținut de aceasta în mod legal și legitim cu titlu de locațiune, a dispus sigilarea ușii de acces în imobilul cu destinația de farmacie, situat în com. Vărgata, sat Vărgata, nr. 2, jud. Mureș și, totodată, în aceeași zi, cu încălcarea acelorași articole de lege anterior menționate dar și a dispozițiilor art. 68 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 (în vigoare la acea dată), i-a determinat în mod nelegal pe martorii E., F. și G., angajați ai aceleași instituții, să pună în executare decizia sa de sigilare și care, fără vinovăție, au pus în executare dispoziția emisă de inculpat, prin sigilarea efectivă și ștampilarea ușii de acces în imobilul cu destinația de farmacie, situat în comuna Vărgata, nr. 2, jud. Mureș, unde își desfășura activitatea persoana vătămată SC B.. Prin cele două modalități descrise anterior, inculpatul a vătămat atât interesele legitime ale persoanei vătămate prin lipsirea sa de folosința spațiului închiriat și împiedicarea desfășurării în continuare a activității comerciale cât a și produs o pagubă caracterizată printr-un prejudiciu material reprezentat de plata salariilor angajaților care nu au prestat efectiv activitatea, profit nerealizat și pierderi de profit, în cuantum total de 46714,01 RON pentru perioada 9 martie 2016 - 28 iunie 2016.

În ce privește latura subiectivă a infracțiunii, a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă, prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., întrucât a cunoscut faptul că prin acțiunile sale, urmează să evacueze persoana vătămată SC B. din imobilul deținut de aceasta cu titlu de locațiune, nu a urmărit producerea consecințelor de natură penală însă a acceptat producerea acestora, în modalitatea detaliată în paragraful anterior.

În concluzie, faptele anterior descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuzul în serviciu, în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale).

Prima instanță a mai constată că inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză în forma concursului real de infracțiuni prevăzută de art. 38 alin. (1) C. pen., cu fapta de folosire a funcției pentru favorizarea unor persoane în formă continuată, prevăzută de art. 301 C. pen., cu aplicare art. 35 alin. (1) C. pen., pentru care i-a fost stabilită pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani ca pedeapsă complementară și interzicerea acelorași drepturi ca pedeapsă accesorie în ipoteza în care s-ar dispune executarea pedepsei principale, toate prin Sentința penală nr. 1389 din 22 decembrie 2021 a Judecătoriei Tg-Mureș, definitivă prin neapelare la data de 4 ianuarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021. Aplicarea pedepselor anterior menționate a fost amânată conform prevederilor art. 83 și urm. C. pen., pe un termen de supraveghere de 2 ani.

În concluzie, instanța de judecată a constatat că fapta pentru care a fost dedus judecății inculpatul A. există dincolo de orice dubiu rezonabil, constituie infracțiune, a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege și atrage răspunderea penală a acestuia. Mai mult, întrucât s-a reținut intenția indirectă a inculpatului de a săvârși infracțiunea de abuz în serviciu - prevăzută și pedepsită de art. 297 alin. (1) C. pen., instanța de judecată a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, în sensul reținerii unei infracțiuni de neglijență în serviciu - prevăzută și pedepsită de art. 298 C. pen., așa cum a solicitat inculpatul.

La individualizarea judiciară a tratamentului sancționator, conform criteriilor generale de individualizare referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite (împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, urmările produse) cât și de circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a valorificat toate aceste aspecte în dozarea pedepsei aplicate.

În privința împrejurărilor comiterii infracțiunii, prima instanță a avut în vedere ca fapta a fost săvârșită de un subiect activ calificat primarul comunei, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în ipoteza în care acesta trebuia să vegheze la corecta aplicare a legislației în U.A.T.-ul pe care îl conduce.

Instanța de prim-grad a mai reținut că modalitatea de săvârșire a faptei denotă un grad de indiferență și o lipsă de respect față de dispozițiile legale ce sunt menite a proteja interesele legale ale persoanelor. Gravitatea infracțiunii comise - respectiv abuz în serviciu săvârșit de către un primar, este ridicată pentru că aceste infracțiuni nu derivă din necunoașterea legii, ci din ignorarea ei și lipsa de respect de care inculpatul a dat dovadă la acel moment față prevederile legale mai sus amintite.

La individualizarea pedepsei, instanța a ținut seama că inculpatul a avut o atitudine nesinceră, de nerecunoaștere a faptei comise în fazele de urmărire penală și de judecată prin încercarea sa, de altfel evidentă, de a se sustrage de la răspunderea penală prin atitudinea adoptată.

În favoarea inculpatului instanța a avut în vedere ca inculpatul în prezent este bine integrat în societate, astfel încât șansele ca acesta sa abandoneze drumul infracțional sunt destul de ridicate.

Ținând cont pe de o parte ca fapta inculpatului prezintă pericol public, dar pe de alta parte și de circumstanțele personale ale inculpatului, instanța i-a stabilit acestuia pedeapsa închisorii pentru infracțiunea săvârșită, orientată spre minimul special. Ca modalitate de executare a pedepsei închisorii, instanța de fond a dispus aplicarea art. 91 și următoarele C. pen., suspendarea sub supraveghere fiind aptă să atingă scopul urmărit în prezenta cauză, acela de atenționare a inculpatului că pe viitor o astfel de atitudine nu va mai fi tolerată de alte instanțe de judecată.

Totodată, pentru ca procesul de reeducare a inculpatului să aibă șanse de reușită cât mai ridicate, instanța a considerat că este necesar ca inculpatul să desfășoare și muncă în folosul comunității, activitate care să îl determine pe acesta să reflecteze la fapta sa, să înțeleagă consecințele acesteia și să nu mai repete în viitor comportamentul infracțional.

În continuare, raportat la gravitatea medie spre ridicată a faptei comise, precum și persoana inculpatului, cu referire în special la atitudinea de a nu-și asuma responsabilitatea și consecințele faptei sale, sunt criterii în funcție de care instanța de judecată a constatat că sunt necesare în scopul resocializării și sunt proporționale pentru stabilirea și aplicarea pedepsei complementare și a celei accesorii a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice precum și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioada de 3 ani, necesară pentru ca acesta să realizeze că atitudinea de nepăsare față de lege și organele de aplicare a acesteia este una care nu poate fi acceptată într-un stat de drept.

În latura civilă a cauzei, prima instanță a arătat că, în drept, potrivit art. 19 C. proc. pen., pentru ca o persoana să răspundă civil în procesul penal este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții, prevăzute de art. 1357 C. civ.: existența unei fapte ilicite a persoanei, constituită de infracțiunea cercetata în procesul penal derulat împotriva acesteia; existența prejudiciului suferit de partea civilă ca urmare a săvârșirii de către persoana-intimata a faptei ilicite; existența unei legături de cauzalitate intre fapta ilicita și prejudiciu; existenta vinovatei persoanei care a cauzat prejudiciul; existenta manifestării de voința a persoanei vătămate de a fi despăgubita în procesul penal. În concret, constituirea de parte civilă a persoanei vătămate SC B. s-a făcut în termen și condiții legale.

Din punctul de vedere al dreptului substanțial civil, infracțiunea de abuzul în serviciu - prevăzută și pedepsită de art. 297 alin. (1) C. pen. reprezintă o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, în sensul dispozițiilor art. 1357 C. civ.: raportul de cauzalitate rezultă din circumstanțele săvârșirii faptei ilicite; vinovăția inculpatului, persoana fizica sub aspect civil poate fi stabilită din ușurința cu care a procedat, urmărind oprirea activității comerciale și implicit, producerea de daune în patrimoniul părții civile, în perioada 9 martie 2016 - 28 iunie 2016.

Prejudiciul material este constituit de despăgubirile materiale, care constau în plata salariilor angajaților care nu au prestat efectiv activitatea, profitul nerealizat și pierderile de profit, în perioada 9 martie 2016 - 28 iunie 2016, astfel cum rezultă din expertiza contabilă efectuată în prezenta cauză, dar și din suplimentul la aceasta.

Așadar, instanța de fond a apreciat - având în vedere mijloacele de probă administrate în dovedirea pretențiilor civile, în faza de urmărire penală și de judecată - că acțiunea părții civile este întemeiată și va fi admisă astfel cum a fost formulată, urmând ca inculpatul A. să fie obligat la plata sumei de 46714,01 RON, reprezentând daune materiale, partea civilă SC B.

II. Prin Decizia penală nr. 57/A din data de 27 ianuarie 2023, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 416 din data de 21 aprilie 2022 pronunțată de Judecătoria Târgu-Mureș.

În temeiul art. 423 alin. (1) din C. proc. pen., s-a desființat sentința atacată și rejudecând cauza:

S-a redus de la 2 ani închisoare, la 1 an și 4 luni închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 297 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice precum și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice precum și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

S-a constatat că inculpatul A. a săvârșit infracțiunea în concurs cu fapta de folosire a funcției pentru favorizarea unor persoane în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 301 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care i-a fost stabilită pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, a cărei aplicare a fost amânată conform prevederilor art. 83 și urm. din C. pen., prin Sentința penală nr. 1389 din 22 decembrie 2021 a Judecătoriei Târgu-Mureș, definitivă prin neapelare la data de 4 ianuarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021 și s-a menținut dispoziția primei instanțe privind anularea amânării aplicării acesteia.

În temeiul prevederilor art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., raportat la art. 38 alin. (2) din C. pen., s-a contopit pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, în pedeapsa cea mai grea - aceea de 1 an și 6 luni închisoare, pe care a sporit-o cu o treime din pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, respectiv 5 luni și 10 zile închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă finală de 1 an, 11 luni și 10 zile luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-au contopit pedepsele complementare aplicate în prezenta cauză cu cele stabilite prin Sentința penală nr. 1389/2021 a Judecătoriei Târgu-Mureș, definitivă prin neapelare la data de 4 ianuarie 2022, urmând ca inculpatului A. să îi fie interzise pe o perioadă de 3 ani, în temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-au contopit pedepsele accesorii aplicate în prezenta cauză cu cele stabilite prin Sentința penală nr. 1389/2021 a Judecătoriei Târgu-Mureș, urmând ca inculpatului A. să îi fie interzise, pe timpul executării pedepsei principale, în temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an, 11 luni și 10 zile, stabilind un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Mureș la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să execute și obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

S-a menționat că, în baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei mun. Târgu-Mureș, jud. Mureș sau în cadrul Primăriei orașului Miercurea Nirajului, jud. Mureș pe o perioadă de 60 de zile.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., respectiv cu privire la consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere.

S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligațiilor impuse, anume revocarea suspendării și dispunerea executării pedepsei principale în regim de detenție.

S-au menținut celelalte dispoziții din hotărârea primei instanțe, care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul prevederilor art. 276 alin. (ultim. din C. proc. pen., s-a respins cererea părții civile SC B. (prin reprezentant legal C.) privind obligarea inculpatului la plata sumelor reprezentând cheltuielile judiciare din apel, constând în onorariul avocațial în sumă de 2.640 RON.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța de apel a reținut că, din probele administrate în cauză, atât în prima instanță cât și reevaluate în apel, fapta există în materialitatea ei, s-au stabilit cu certitudine elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de abuz în serviciu în formă continuată - prevăzută și pedepsită de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), reținută în sarcina inculpatului A. care răspunde penal. Ceea ce se impune a fi reformat, ca efect al admiterii apelului inculpatului, este cuantumul pedepsei, întrucât curtea a apreciat că în favoarea inculpatului se justifică a fi reținute circumstanțe atenuante judiciare - împrejurări legate de fapta comisă, care atenuează gravitatea infracțiunii, dar și periculozitatea inculpatului - din cele prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

Astfel, Curtea a reținut că la data menționată, inculpatul a acționat în calitatea sa de primar al comunei Vărgata, jud. Mureș, sens în care a emis dispoziția de primar nr. 39/2016, justificând-o prin punerea în aplicare a HCL nr. 34/28.08.2015 a comunei Vărgata, prin care s-a revocat HCL nr. 25/26.06.2015 a comunei Vărgata.

Într-adevăr, primarul, potrivit dispozițiilor art. 61 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 (în forma în vigoare la acea dată) "(2) Primarul asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției, precum și punerea în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului, a hotărârilor consiliului local;.", dar această activitate se subsumează respectării legii, inclusiv a celei care ocrotește folosința unui bun dobândită în condiții licite.

Concret, Primăria comunei Vărgata și SC B. au încheiat contractul de închiriere nr. x/29.11.2004 referitor la folosința imobilului "Punct Farmaceutic", compus din două încăperi, situat în Comuna Vărgata, satul Vărgata, nr. 2, județul Mureș cu termen de închiriere de 3 ani, începând de la data actului de predare-primire a imobilului.

Ulterior, termenul de închiriere a fost prelungit succesiv, prin acte adiționale, ultimul astfel de act fiind actul adițional nr. x/30.06.2015 prin care termenul de închiriere a fost stabilit pe timp determinat, de 10 ani, cu începere de la 1 iulie 2015 până la data de 1 iulie 2025.

În cuprinsul acestui din urmă act adițional s-a menționat că obiectul contractului este procurarea folosinței bunului (imobil) situat la adresa comuna Vărgata, județul Mureș, iar destinația imobilului este farmacie rurală care, în urma efectuării lucrărilor de mansardare, are suprafață totală de 62,35 m.p., 22,3 m.p. parter și 40,05 m.p. mansardă, compusă din 6 încăperi (oficină, casa scării, WC, depozit, birou și vestiar, hol).

Actul adițional încheiat între Primăria comunei Vărgata - prin primar A. și SC B. Târgu-Mureș, este urmarea unei H.C.L. nr. 25/26.06.2015 prin care s-a aprobat prelungirea contractului de închiriere pentru o perioadă de 10 ani, cuprinzând și o suprafață construită de către intimata - parte civilă reprezentând mansardă.

Dar, ca urmare a exercitării controlului de legalitate și notificării instituției emitente de către Instituția Prefectului Județului Mureș la data de 30 iulie 2015, hotărârea în cauză a fost revocată prin H.C.L. nr. 34/28.08.2015, împrejurarea cunoscută de intimată, dovadă fiind corespondența purtată de aceasta cu Primăria com. Vărgata care a notificat - la data de 4 septembrie 2015, la 30 septembrie 2015, la 20 octombrie 2015 - SC B. Târgu-Mureș să părăsească imobilul, fără ca aceasta să se conformeze.

Curtea a reținut că în această corespondență dintre părți (semnat de inculpatul A. în calitate de primar și de martora I. în calitate de secretar al com. Vărgata, jud. Mureș), în actele menționate și întocmite de primarul comunei Vărgata, jud. Mureș, se face referire la rezilierea actului adițional nr. x din 30 iunie 2015, încheiat în urma HCL 25/2015 ulterior revocată, respectiv la valabilitatea contractului de închiriere nr. x din 29 noiembrie 2011, cu modificările ulterioare (răspunsul nr. x din 4 septembrie 2015 - dosar de urmărire penală); apoi însăși partea civilă a solicitat prelungirea contractului de închiriere inițial, așa cum a menționat Primăria com. Vărgata în răspunsul dat părții civile nr. 543 din 10 februarie 2016, în care i se punea în vedere, totodată, să predea încăperea până la data de 29 februarie 2016, fapt la care partea civilă nu s-a conformat . În același sens, la data de 4 martie 2016, în răspunsul nr. 845 adresat părții civile, Primăria com. Vărgata îi aduce la cunoștință că cererea sa cu privire la prelungirea contractului de închiriere cu privire la imobilul în discuție (până la soluționarea litigiului civil din Dosarul nr. x/2015 al Tribunalul Mureș - cererea anulată prin încheierea nr. 49/C din 1 aprilie 2016 a Tribunalului Mureș), nu a fost aprobată, astfel că la data de 9 martie comisia desemnată prin Dispoziția nr. x din 4 martie 2016 a primarului com. Vărgata, se va deplasa la sediul imobilului nr. 2 din com. Vărgata jud. Mureș, pentru inventarierea mansardei și preluarea bunurilor .

Cu toate că la data menționată - 9 martie 2016, comisia numită prin decizia primarului s-a deplasat la adresa menționată, imobilul nu a fost predat, deoarece reprezentanții părții civile nu erau acolo, ci doar persoane angajate - farmacistul șef și un farmacist asistent - care au refuzat să semneze vreun act, așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare nr. x din 9 martie 2016 .

Așadar, în acest context, inculpatul în calitate de primar al comunei Vărgata, a emis acea dispoziție nr. x din 9 martie 2016, de sigilare a imobilului, care a fost pusă în aplicare de persoanele desemnate așa cum reiese din procesul-verbal de constatare nr. x din 9 martie 2016.

Însă, toată această corespondență, cereri și răspunsuri dintre cele două părți, se referă la consecințele revocării HCL nr. 25/2015, inculpatul apreciind că una din consecințele imediate este rezilierea actului adițional nr. x/2015 de prelungire a contractului de închiriere.

Dar, această împrejurare este doar o supoziție a inculpatului, întrucât Consiliul Local Vărgata nu a dispus în cuprinsul HCL nr. 34/28.08.2015 nici rezilierea actului adițional al contractului, nici anularea actului adițional ca efect subsecvent al revocării propriei hotărâri nr. 25/2015, astfel încât, odată intrat în circuitul civil, imediat după semnarea lui de ambele părți - reprezentantul părții civile ca locatar și inculpatul ca reprezentant al locatorului - a început să-și producă efecte, de la data de 1 iulie 2015 până la data de 1 iulie 2025.

În plus, la data de 9 martie 2016, când a emis acea dispoziție de sigilare adusă la îndeplinire de cei trei funcționari ai com. Vărgata, între părți nu exista un acord comun de reziliere, nu exista un proces civil pendinte cu acest obiect, nu exista o hotărâre judecătorească executorie, iar acea clauză de la art. 6 din actul adițional, referitoare la rezilierea unilaterală a contractului de închiriere nu era aplicabilă deoarece se referă strict la neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, ceea ce nu este cazul în speța pendinte.

Aceste aspecte au fost subliniate cu fermitate și în cuprinsul celor două hotărâri judecătorești în prima instanță și în recurs, prin care s-a anulat Dispoziția nr. 39/2016 a primarului com. Vărgata jud. Mureș, Sentința civilă nr. 657/25 octombrie 2016 a Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, definitivă prin Decizia nr. 139/R din 15 martie 2017 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ambele pronunțate în Dosarul nr. x/2016.

Pe de altă parte, dispoziția de primar nr. x/2016 a primarului com. Vărgata jud. Mureș a făcut obiectul controlului de legalitate din partea Instituției Prefectului - județul Mureș, care a învederat aspecte de nelegalitate, dar demersul nu a fost finalizat cu o acțiune în contencios administrativ, deoarece, între timp, pe rolul instanței de judecată fusese înregistrat dosarul amintit .

Chiar dacă hotărârile civile nu au autoritate de lucru judecat în materie penală, cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției sale, instanța penală nu poate face abstracție de cele două hotărâri judecătorești în prima instanță și în recurs, prin care s-a anulat Dispoziția nr. x/2016 a primarului com. Vărgata jud. Mureș, Sentința civilă nr. 657/25 octombrie 2016 a Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, definitivă prin Decizia nr. 139/R din 15 martie 2017 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ambele pronunțate în Dosarul nr. x/2016.

Așa cum a reținut și prima instanță, starea de fapt ilicită imputată inculpatului, a constat în emiterea acelei Dispoziții nr. 39 din 9 martie 2016 a primarului com. Vărgata jud. Mureș - prin care a dispus ca membrii comisiei de inventariere numiți prin Dispoziția nr. x din 4 martie 2016 "la terminarea programului de lucru din data de azi să sigileze și să ștampileze ușa de intrare a imobilului Punct farmaceutic din localitatea Vărgata, nr. adm. 2", spațiu comercial în care funcționa persoana vătămată SC B. - necomunicată potrivit prevederilor art. 68 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 (în vigoare la acea dată potrivit cărora "În exercitarea atribuțiilor sale primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoștință publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz.") pe care nu a adus-o la cunoștință părții civile - neexistând nici o dovadă de comunicare în acest sens, și pe care a pus-o în executare imediat, prin intermediul celor trei care au acționat fără vinovăție - E., G. și F.

Privitor la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, prima instanță a reținut, criteriile generale stabilite de art. 74 C. pen.

Totodată, în raport de toate criteriile descrise în sentința penală apelată, prima instanță, cu referire la împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală - a apreciat că nu este justificată reținerea de circumstanțe atenuate judiciare din cele prevăzute de art. 75 alin. (2) C. pen. și implicit, reducerea pedepselor, conform art. 76 C. pen.

Dar, instanța de control judiciar a considerat că reținerea de circumstanțe atenuate judiciare, în favoarea inculpatului A., este justificată, cu atât mai mult cu cât, sfera de aplicare a textului art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. circumstanțiază împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea inculpatului.

Astfel, împrejurarea că inculpatul A. este o persoană educată, bine integrată socio-profesional, fără antecedente penale la acea dată și cu un comportament prosocial, că la momentul emiterii dispoziției de primar era sub convingerea că acționează în interesul administrației locale pe care o conducea, prin aducerea la îndeplinire a HCL nr. 34/2015, întărită de corespondența anterioară dintre părți la care am făcut referire mai sus, se constituie în circumstanțe atenuate judiciare.

Pe de altă parte, instanța de control judiciar reține că inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a intenției indirecte, prevăzând rezultatul faptei sale - respectiv că o va lipsi pe partea civilă SC B. de folosința spațiului său, și chiar dacă nu a urmărit vătămarea intereselor legitime ale acesteia, a acceptat posibilitatea producerii lui, fiind evident că odată pus sigiliul, partea civilă nu avea cum să intre în imobil.

Argumentele invocate de apărătorul inculpatului, în sensul că A. a acționat din culpă, că partea civilă putea să folosească o altă ușă de acces, nesigilată, nu sunt pertinente, întrucât, primarul ca cetățean ales al comunei, este primul care trebuie să se asigure că toate acțiunile și actele sale în această calitate sunt legitime și legale și că ele nu vatămă interesele nici unei persoane - ceea ce nu s-a asigurat, respectiva dispoziție nepurtând - precum precedenta (dispoziția nr. x/2016), viza de legalitate a secretarului comunei, el neputând acționa neglijent, iar în ceea ce privește accesul în imobil al părții civile pe o altă ușă, nesigilată, este evident că acest fapt, deși posibil, ar fi pus partea civilă B. situația nerespectării unei decizii a autorității, pe care putea să o conteste pe căi legale, ceea ce ar fi prelungit șirul erorilor comise de părți în legătură cu acest act de închiriere.

III. Împotriva Deciziei penale nr. 57/A din 27 ianuarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 24.03.2023, când s-a stabilit termen la data de 27 aprilie 2023, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost întemeiată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În acest sens, s-a menționat că nici procurorul și nici instanțele nu au indicat în concret atribuția legală încălcată atunci când a emis Dispoziția nr. 39 din 9.03.2016 și atunci când a dispus membrilor comisiei de inventariere să o execute.

De altfel, nici în rechizitoriu, nici în hotărârile instanțelor de fond/apel nu sunt indicate atribuțiile legale de serviciu ale numiților E., F. și G. pe care aceștia le-au încălcat din dispoziția sa litigioasă. Or, atribuțiile de serviciu ale celor trei persoane sus menționate nu se circumscriu prevederilor art. 68 alin. (l din Legea nr. 215/2001.

A mai arătat că Dispoziția nr. 39 din 9.03.2016 nu a existat fizic în ziua de 9.03.2016 motiv pentru care: această dispoziției nu a produs/nu putea produce nici un efect j