ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 07 mai 2024

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 459 din 8 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Judecătoriei Turda, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la următoarele pedepse:

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorilor, prev. de art. 197 din C. pen. (persoană vătămată A.). În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1), lit. a) și b) din C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pentru o perioadă de 3 ani. În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie în formă continuată (4 acte materiale), prev. de art. 199 alin. (1) raportat la art. 193 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35, alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată A.).

- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. 1din C. pen. (persoană vătămată A.).

- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, prev. de art. 272 din C. pen. (persoană vătămată A.).

- 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de influențarea declarațiilor, prev. de art. 272 din C. pen. (persoană vătămată A.).

- 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de răzbunare pentru ajutorul dat justiției, prev. de art. 274 din C. pen. raportat la art. 206, alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată A.).

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că cele șase infracțiuni sunt în concurs real și conform art. 39 lit. b) C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din celelalte pedepse aplicate (2 ani și 8 luni închisoare), urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani și 8 luni închisoare, în regim de detenție.

În temeiul art. 45 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pentru o perioadă de 3 ani. În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., au fost interzise inculpatului ca pedeapsă accesorie dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 11.04.2021 la zi.

În temeiul art. 7 raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea 76/2008, a fost informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului A..

S-a luat act că persoanele vătămate A. și A., prin reprezentant legal, nu s-au constituit părți civile în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1346/A din data de 01 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 459/2022, pronunțată de Judecătoria Turda la data de 08.11.2022, în dosarul nr. x/2022, pe care a desființat-o parțial în latura penală a cauzei, cu privire la durata pedepselor principale aplicate pentru comiterea infracțiunilor de rele tratamente aplicate minorului, prev. de art. 197 C. pen. (persoana vătămată A.), violență în familie sub forma lovirii sau a altor violențe, în variantă agravată și în formă continuată, prev. de art. 199 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 193 alin. (2) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată A.), lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată A.), și la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni și, soluționând cauza în aceste limite:

S-a dispus descontopirea pedepsei principale rezultante de 7 ani și 8 luni închisoare, în pedepsele componente de 5 ani închisoare, 3 ani închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și 6 luni închisoare, cu înlăturarea sporului de pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare.

S-a redus pedeapsa principală a închisorii aplicate inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului, prev. de art. 197 C. pen. (persoana vătămată A.), de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.

S-a redus pedeapsa principală a închisorii aplicate inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de violență în familie sub forma lovirii sau a altor violențe, în variantă agravată și în formă continuată, prev. de art. 199 alin. (1) din C. pen., rap. la art. 193 alin. (2) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată A.), de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare.

S-a redus pedeapsa principală a închisorii aplicate inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen. (persoană vătămată A.), de la 1 an și 6 luni ani închisoare la 1 an închisoare.

S-au menținut pedepsele principale aplicate pentru comiterea infracțiunilor de influențarea declarațiilor, prev. de art. 272 din C. pen. (persoana vătămată A.), influențarea declarațiilor, prev. de art. 272 din C. pen. (persoana vătămată A.) și răzbunare pentru ajutorul dat justiției, prev. de art. 274 din C. pen. (persoana vătămată A.), acelea de 1 an și 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și 6 luni închisoare.

S-au menținut pedepsele complementare și accesorii aplicate prin sentința apelată pe lângă fiecare pedeapsă principală cu închisoarea.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele de 4 ani închisoare, 2 ani închisoare și 1 an închisoare, aplicate prin decizie, cu pedepsele principale de 1 an și 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și 6 luni închisoare, aplicate prin sentința apelată, și s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (6 ani și 6 luni), respectiv 2 ani și 2 luni, rezultând pedeapsa finală de 6 ani și 2 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.

S-au menținut pedepsele complementare și accesorii rezultante aplicate prin sentința apelată.

În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă a închisorii durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 11.04.2022 la zi.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Împotriva deciziei penale nr. 1346/A din data de 01 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a declarat recurs în casație inculpatul A. la data de 02.10.2023.

Prin cererea formulată de inculpat a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., respectiv inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În cuprinsul cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., în temeiul art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimiterea cauzei în vederea judecării căii extraordinare de atac, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen., și în consecință, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., coroborat cu art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea, în parte, a deciziei penale nr. 13 46/A/2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj și a sentinței penale nr. 459/08.11.2022 pronunțată de către Judecătoria Turda, raportat la prevederile art. 448 alin. (3) din C. proc. pen. și achitarea recurentului A. sub aspectul comiterii infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului prevăzută de art. 197 din C. pen., în temeiul art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât fapta imputată nu este prevăzută de legea penală.

S-a precizat că prezentul recurs în casație vizează exclusiv infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului prevăzută de dispozițiile art. 197 din C. pen., întrucât, în opinia apărării, nu sunt îndeplinite elementele de tipicitate ale textului de incriminare, fapta concretă imputată inculpatului nefiind prevăzută de legea penală.

S-a apreciat că soluția de condamnare a recurentului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului, astfel cum a fost reținută de către instanța de fond și de apel este nelegală, fapta nefiind prevăzută de legea penală, fiind incident cazul de achitare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) teza I, din C. proc. pen.

Încadrarea juridică din rechizitoriu x Fapta inculpatului A. care în perioada 2019 — 2022 (între debutul actelor de violență cercetate în prezenta cauză și momentul sesizării organelor judiciare) prin actele de violență exercitate asupra mamei persoanei vătămate A. și prin actele de amenințare exercitate asupra persoanei vătămate și a mamei acesteia, a pus în primejdie gravă dezvoltarea intelectuală (psihică) a minorei A., cauzându-i severe probleme de natură psihice și tendințe și tentative de suicid, constituie infracțiunile de rele tratamente aplicate minorului, prev. de art. 197 din C. pen.

Instanța de fond și ulterior instanța de apel au preluat ca atare aceste aspecte, fila x, paragraf 11 sentință, respectiv la fila x, primul paragraf din decizie, în ceea ce privește stare de fapt, atât instanța de fond, cât și instanța de control judiciar au reținut, în esență, faptul că recurentul a pus în primejdie gravă dezvoltarea persoanei vătămate minore prin aceea că a exercitat acte de violență fizică asupra persoanei vătămate majore, (...) prin comportamentul brutal exercitat în mod repetat și pe o lungă perioadă de timp asupra propriei soții, de față cu minora sau la care aceasta lua act ulterior, nu a asigurat condiții corespunzătoare de locuit, în vederea unei dezvoltări armonioase a intelectului propriului copil.

În ceea ce privește starea de fapt, este de observat că nici instanțele de judecată și nici chiar procurorul nu rețin în sarcina inculpatului acte de agresiune fizică îndreptate direct împotriva minorului, acte de agresiune, care de altfel nici nu există în realitate, ci doar atitudinea agresivă asupra persoanei vătămate majore care prin ricoșeu ar fi afectat și minora. Astfel, trebuie remarcat că în sarcina inculpatului nu se rețin în concurs cu această faptă și alte infracțiuni care să vizeze lezarea integrității fizice sau psihice a minorei, (ex. loviri sau alte violențe, vătămare corporală, lipsire de libertate,etc.)

Cu privire la analiza elementelor de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 197 din C. pen., s-a menționat că sub aspectul laturii obiective, elementul material poate fi realizat atât prin acțiune, cât și prin inacțiune. În ceea ce privește actele comisive acestea pot consta într-o largă varietate de acțiuni (ex. supunerea la violențe fizice, obligarea la activități înjositoare sau istovitoare), situația fiind identică în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii prin acte omisive (ex. privarea de hrană, de îmbrăcăminte, de căldura). Indiferent că discutăm de acte comisive sau acte omisive cu privire la săvârșirea acestei infracțiuni, s-a menționat că esențial este ca măsurile sau tratamentele reținute în conținutul constitutiv al infracțiunii să fie îndreptate în mod direct și voit împotriva minorului.

Practic, indiferent că discutăm de acțiune sau inacțiune, relele tratamente trebuie să îl vizeze și să fie aplicate nemijlocit minorului și nu prin ricoșeu, ca urmare a supunerii altor persoane unor astfel de măsuri.

Acest aspect rezultă din redactarea textului de lege, dar și din analiza obiectului juridic și obiectului material al acestei infracțiuni. Conform doctrinei obiectul juridic al acestei infracțiuni este reprezentat de relațiile sociale referitoare la integritatea fizică, securitatea și dezvoltarea armonioasă a minorului, iar în ceea ce privește obiectul juridic secundar acesta vizează relațiile de familie, situația premisă fiind constituită de relația părinte-copil sau raportul juridic în temeiul căruia minorul se află în grija altei persoane. Dacă discutăm de un obiect juridic material, atunci acesta poate fi corpul minorului dacă fapta se comite prin exercitarea de violențe fizice, ceea ce nu e cazul în speța noastră.

Din analiza acestor elemente, s-a precizat că reiese faptul că prin incriminarea acestor fapte se urmărește tocmai sancționarea unui abuz de autoritate asupra minorului de către părinte/tutore, persoane care, contrar intereselor minorului, îl supun pe acesta unor acțiuni/inacțiuni apte să pună în primejdie gravă dezvoltarea ulterioară a acestuia.

Același aspect, respectiv că relele tratamente trebuie să vizeze în mod direct persoana minorului, reiese și din analiza laturii subiective a infracțiunii, întrucât fapta prevăzută de art. 197 din C. pen., poate fi comisă doar cu intenție, indiferent de formele acesteia, intenție directă sau indirectă, ceea ce presupune că făptuitorul prin actele sale îndreptate împotriva minorului fie a conștientizat și urmărit rezultatul socialmente periculos, fie l-a acceptat.

Or, în cauza de față nu se reține că inculpatul ar fi comis în mod direct acțiuni caracterizate de violențe fizice sau psihice îndreptate direct împotriva propriei fiice minore, ci se impută că, având un comportament agresiv manifestat față de soția sa, mama minorei, inculpatul nu ar fi asigurat condiții corespunzătoare minorei pentru dezvoltarea psihică armonioasă. Totodată, se reține că prin acțiunile sale agresive (desfășurate exclusiv asupra soției) a pus în primejdie dezvoltarea gravă a minorei, care așa cum s-a arătat mai sus, a încercat de mai multe ori să își ia viața.

În raport de aceste aspecte, astfel cum sunt ele reținute în sentința instanței de fond și confirmate prin decizia recurată, s-a precizat că este evident că faptele materiale propriu-zise imputate inculpatului, nu se mulează pe elementele de tipicitate ale infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului.

Astfel, atâta vreme cât acțiunile inculpatului, fie ele chiar violente, nu au fost îndreptate împotriva minorei, nu se poate reține că această infracțiune a fost comisă în mod mediat, prin ricoșeu, ca urmare a unor acțiuni abuzive la care a fost supusă o altă persoană, chiar dacă este o persoană apropiată afectiv de minoră.

În ceea ce privește urmarea socialmente periculoasă, respectiv punerea în primejdie gravă a dezvoltării intelectuale (psihice) a minorei, în mod evident trebuie să existe o legătură de cauzalitate indisolubilă între acest rezultat și acțiunile făptuitorului. În speța de față însă, această legătură de cauzalitate nu există și nu a putut fi probată, aceasta fiind doar afirmată, atât de către instanța de apel, cât și de instanța de fond.

În mod evident, relațiile dintre cei doi soți din această cauză erau profund alterate, fiind departe de ceea ce presupune o relație de familie normală. Totodată, relațiile din cadrul familiei au influențat în mod negativ situația minorei, însă acest lucru nu poate fi imputat exclusiv inculpatului.

Astfel, deși la dosar există rapoartele psihologice potrivit cărora minora ar fi avut tentative de suicid, aceste rapoarte nu stabilesc că aceste tentative ar fi fost determinate de atitudinea inculpatului față de minoră, ci au în vedere întregul context familial, generat de ambii părinți. În contextul dat, atitudinea agresivă/violentă a inculpatului față de soția sa nu mai poate fi contestată, fiindu-i în mod evident imputabilă, însă în egală măsură, nu poate fi negată nici adicția mamei (persoană vătămată majoră) cu privire la alcool, de unde și relațiile de familie alterate.

Pe de altă parte, nu poate fi ignorat comportamentul abuziv al persoanei vătămate majore, mama, față de fiica sa, comportament apt să conducă la aceleași rezultate ca cele imputate inculpatului, și având în vedere aspectele reținute de către instanța de fond și apel, este evident faptul că eventualele tulburări de comportament ale minorei și tentativele de suicid, nu pot fi legate în mod direct, exclusiv și univoc de acțiunile concrete imputate inculpatului, acestea putând fi eventual generate de întregul context familial.

S-a susținut că în speță nu există legătură de cauzalitate ca element constitutiv al laturii obiective între faptele concrete imputate inculpatului (comportamentul agresiv îndreptat împotriva soției) și tulburările de comportament ale minorei apreciate de către organele judiciare ca urmare imediată (primejdie gravă) a infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului.

În raport de toate argumentele mai sus prezentate, s-a arătat că acțiunile/faptele concrete imputate recurentului A. astfel cum au fost acestea reținute în dosarul penal nr. x/2022 în ceea ce privește infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului prevăzută de art. 197 din C. pen., nu se circumscriu laturii obiective ale incriminării, nefiind întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii, fapta nefiind prevăzută de legea penală, situație în care este incident cazul de recurs în casație reglementat de prevederile art. 438 alin. (1), pct. 7 din C. proc. pen., respectiv cazul de achitare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen., instanța de recurs în casație examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație și care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) C. proc. pen.

În cauza de față, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În esență, a solicitat să se constate că faptele materiale propriu-zise imputate inculpatului nu se mulează pe elementele de tipicitate ale infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului.

Astfel, atâta vreme cât acțiunile inculpatului, fie ele chiar violente, nu au fost îndreptate împotriva minorei, nu se poate reține că această infracțiune a fost comisă în mod mediat, prin ricoșeu, ca urmare a unor acțiuni abuzive la care a fost supusă o altă persoană, chiar dacă este o persoană apropiată afectiv de minoră.

În ceea ce privește urmarea socialmente periculoasă, respectiv punerea în primejdie gravă a dezvoltării intelectuale (psihice) a minorei, în mod evident trebuie să existe o legătură de cauzalitate indisolubilă între acest rezultat și acțiunile făptuitorului. În speța de față însă, această legătură de cauzalitate nu există și nu a putut fi probată, aceasta fiind doar afirmată, atât de către instanța de apel, cât și de instanța de fond.

În mod evident, relațiile dintre cei doi soți din această cauză erau profund alterate, fiind departe de ceea ce presupune o relație de familie normală. Totodată, relațiile din cadrul familiei au influențat în mod negativ situația minorei, însă acest lucru nu poate fi imputat exclusiv inculpatului.

Înalta Curte reține că starea de fapt valorificată prin decizia recurată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului constă în aceea că, Începând cu anii 2017-2018, inculpatul A. a început să manifeste în cadrul căsniciei cu persoana vătămată A. o atitudine agresivă, care cu trecerea timpului s-a accentuat. Această atitudine agresivă se manifesta prin violențe fizice și psihice repetate, persona vătămată acceptând comportamentul agresiv și violent al inculpatului asupra ei, întrucât considera că nu se va descurca financiar de una singură și din cauza dorinței de a-și proteja fiica minoră A..

În contextul situației de dependență față de inculpat, pe care persoana vătămată A. consideră că o are față de inculpatul, aceasta considerând că există riscul să rămână pe stradă, adică să fie dată afară din casa în care locuiește și să rămână fără mijloace de subzistență, întrucât inculpatul este singura persoană care îi poate asigura cele necesare traiului, persoana vătămată A. a fost victima mai multor acte de violență în familie.

În data de 22.09.2021 inculpatul A. a agresat-o pe persoana vătămată A. lovind-o în zona urechii stângi. Lovitura i-a cauzat persoanei vătămate o perforație a membranei timpanului stâng, leziune care necesită pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 3157/II/a/57 din 03.05.2022 și a suplimentului la respectivul raport.

Urmare a agresiunii suferite persoana vătămată a resimțit urmările agresiunii, manifestând dureri de cap (migrene) și scăderea auzului, iar la data de de 06.10.2021, datorită acestor simptome, persoana vătămată s-a hotărât să se deplaseze la o unitate medicală pentru control și îngrijiri medicale. Persoana vătămată s-a prezentat la B. unde s-a constatat că prezenta o perforație a membranei timpanice, boala debutând în urmă cu două săptămâni față de momentul consultului, în urma unui traumatism.

În data de 22.11.2019 persoana vătămată A. a fost agresată de inculpatul A., care a lovit-o în zona ochiului stâng, cauzându-i un hematom la nivel orbital stâng, iar în data de 24.11.202 inculpatul a agresat-o pe soția sa, persoana vătămată A. lovind-o în mod repetat.

În data de 29.01.2022, în jurul orei 21:27, inculpatul și-a agresat-o pe soția sa, persoana vătămată A. lovind-o în prezența fiicei lor minore A. în vârstă de 11 ani, aceasta din urmă trimițând un mesaj pe aplicația whatsapp de pe numărul de pe numărul de telefon (...), în care se solicita ajutorul poliției având următorul mesaj "Vă rog ajutați-ne, trimiteți pe cineva, tati o omoară pe mami, și aseară a bătut-o, o obligă să bea Laminoriștilor 171 Cîmpia Turzii A.".

Ca urmare a mesajului trimis, la fața locului a fost trimis un echipaj din cadrul Poliției municipiului Câmpia Turzii care i-au găsit la domiciliu pe inculpat, pe persoana vătămată și pe fiica acestora. În prezența inculpatului A., atât persoana vătămată A. cât și minora A. au negat că ar fi avut loc vreun act de violență sau vreun conflict familial, aspect nereal.

După sosirea poliției la locuința sa, în perioada imediat următoare, inculpatul a amenințat persoanele vătămate A. și A. că le va spânzura pentru a le înfrica și determina pe acestea să nu dea declarații în legătură cu sesizarea penală din data de 29.01.2022 referitoare la actele de violență domestică comise, respectiv pentru că minora a sesizat organele de poliție și să o determine de aceasta din urmă să nu mai sesizeze organele judiciare în cazul în care va fi martora unor agresiuni viitoare asupra mamei sale.

De asemenea, în data de 11.07.2021, inculpatul a încuiat-o pe soția sa, persoana vătămată A., într-o cameră a imobilului în care locuiește, privând-o de libertate timp de aproximativ trei ore. Urmare a faptului că a fost închisă de inculpat, persoana vătămată a sunat la organele de poliție solicitând intervenția acestor care s-au deplasat la locuința acestora și au observat că și în prezența organelor abilitate să apere ordinea de drept, inculpatul continua să o priveze de libertate pe soția sa.

Evenimentele la care a asistat în cursul timpului, respectiv violențele exercitate în mod repetat de tatăl său asupra mamei sale, amenințările adresate atât acesteia cât și minorei, au pus în primejdie gravă dezvoltarea psihică (intelectuală) a minorei A., care, la vârsta de 12 ani a încercat de mai multe ori să își ia viața, aceasta considerând că nu mai există alternative la situația în care se afla.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 197 C. pen., infracțiunea de rele tratamente aplicate minorului constă în punerea în primejdie gravă prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului, de către părinți sau de orice persoană în grija căruia se află minorul.

Comportarea violentă față de minor atinge grav stabilitatea și relațiile vieții de familie.

Elementul material al laturii obiective este reprezentat prin măsuri sau tratamente de orice fel, care pun în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a minorului. Elementul material se poate realiza prin acțiune (violențe fizice sau psihice, obligarea la executarea unor activități istovitoare sau înjositoare etc.) sau prin inacțiune (privarea de hrană, de îngrijiri medicale, de căldură, de îmbrăcăminte etc.).

Pentru existența infracțiunii se cere ca măsurile sau tratamentele să pună în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a minorului.

Înalta Curte reține că actele de violență exercitate asupra mamei persoanei vătămate A. și prin actele de amenințare exercitate asupra persoanei vătămate și mamei acesteia, fiind supusă la acte de umilință și suferință, au avut drept efect punerea în primejdie gravă a dezvoltării fizice, intelectuale și morale a acesteia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului prev. de art. 197 C. pen.

De asemenea, se constată că inculpatul, prin comportamentul brutal exercitat în mod repetat și pe o lungă perioadă de timp asupra propriei soții, de față cu minora sau la care aceasta lua act ulterior, nu a asigurat condiții corespunzătoare în vederea unei dezvoltări armonioase a intelectului propriului copil.

Versiunea expusă de către inculpat, în sensul că acțiunile fizice sau psihice nu au fost îndreptate direct asupra propriei fiice minore, ci asupra mamei acesteia, astfel că nu sunt întrunite condițiile de tipicitate ale infracțiunii, nu pot fi primite, câtă vreme tulburările de comportament ale minorei și tentativele de suicid au fost generate de conduita manifestată de inculpat în contextul familial, prin acțiunile violente exercitate asupra mamei minorei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că există legătură de cauzalitate între acțiunile inculpatului și starea de pericol cu privire la dezvoltarea fizică, intelectuală sau morală a fiicei sale minore.

Concluzionând, în raport de considerentele anterioare, Înalta Curte constată că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul A. este prevăzută de legea penală, respectiv art. 197 C. pen., criticile formulate prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. fiind nefondate.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1346/A/2023 din data de 01 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-persoană vătămată A. în sumă de 680 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1346/A/2023 din data de 01 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-persoană vătămată A. în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 mai 2024.