ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpații A. și B., reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 17 din 12 ianuarie 2022, printre altele, Judecătoria Târgu Mureș, în temeiul art. 396 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (44 acte materiale din perioada 21.11.2011-31.05.2012), prevăzută de art. 244 alin. (1) și alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și cu aplicarea art. 5 din C. pen., în regim de detenție, iar în baza art. 67 alin. (1) din C. pen., i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 4 ani, pedeapsă care se execută potrivit art. 68 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, în temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., a dedus din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin prezenta sentință durata reținerii de 24 de ore, începând cu data de 13.06.2012, ora 22:15 și până la data de 14.06.2012, ora 22:15, măsură dispusă prin ordonanța organelor de cercetare penală din cadrul IPJ Mureș-Serviciul de Investigare a Fraudelor din data de 13.06.2012-fil. 46-48 d.up.vol. XI.

De asemenea, în temeiul art. 396 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (20 acte materiale din perioada 17.11.2011-28.03.2012), prevăzută de art. 244 alin. (1) și alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și cu aplicarea art. 5 din C. pen., iar în baza art. 67 alin. (1) din C. pen., i-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă care se execută potrivit art. 68 alin. (1) din C. pen.

În plus, în temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., i-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din C. pen., iar în temeiul art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare sub supraveghere și a stabilit în condițiile art. 92 alin. (1) și alin. (2) din C. pen., un termen de supraveghere de 4 ani, care va curge de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., i-a pus în vedere inculpatului B. ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Cluj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza prevederilor art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., i-a impus inculpatului să execute obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate și a dispus ca, în conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) din C. pen. se vor comunica Serviciului de probațiune Cluj.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., a dispus obligarea inculpatului B. ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile, în cadrul Primăriei municipiului Cluj Napoca, județul Cluj sau în cadrul Primăriei comunei Florești, județul Cluj.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 91 alin. (4) din C. pen., i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., respectiv asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse, dar și cu privire la consecințele săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere, constând în posibilitatea revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și consecutiv, executarea pedepsei inițial suspendate.

De asemenea, în baza art. 72 alin. (1) din C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen., a constatat că inculpatul a fost reținut pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 13.06.2012, ora 20:10 și până la data de 14.06.2012, ora 20:10, măsură dispusă prin ordonanța organelor de cercetare penală din cadrul IPJ Mureș-Serviciul de Investigare a Fraudelor din data de 13.06.2012-fil. 57-60 d.up. vol. XI.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel inculpații A., B. și C..

Prin decizia penală nr. 306/A din data de 26 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a admis apelurile declarate de inculpații A., B. și C. împotriva sentinței penale nr. 17 din 12 ianuarie 2022 pronunțată de Judecătoria Tg. Mureș în dosarul penal nr. x/2017 și în consecință:

În baza art. 423 alin. (1) din C. proc. pen. a desființat parțial hotărârea atacată și rejudecând cauza a dispus, în ceea ce-i privește pe inculpații A. și B., în limitele de mai jos:

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă care se execută potrivit art. 68 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 91 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate de 1 an și 6 luni închisoare sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Cluj la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. a impus inculpatului să execute următoarele obligații:

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 93 alin. (3) C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, a obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în cadrul Primăriei com. Florești sau în cadrul Primăriei Cluj Napoca, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul în care pe parcursul termenului de supraveghere cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege sau săvârșește o nouă infracțiune.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.

În baza art. 91 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate de 1 an închisoare sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Cluj la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. a impus inculpatului să execute următoarele obligații:

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 93 alin. (3) din C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere, a obligat inculpatul să presteze o muncă neremunerată în cadrul Primăriei mun. Cluj Napoca sau în cadrul Primăriei com. Florești, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul în care pe parcursul termenului de supraveghere cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege sau săvârșește o nouă infracțiune.

A menținut dispozițiile din hotărârea atacată ce nu contravin prezentei.

Prin încheierea din 04 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a admis, în principiu, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 306/A din data de 26 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a trimis cauza la Completul 5 în vederea soluționării și a acordat termen la data de 15.11.2022, reținând că aspectele invocate în cererea de recurs în casație pot fi valorificate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Analizând recursurile în casație declarate de recurenții A. și B. în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Așadar, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecință, recursul în casație nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, așa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator și să stabilească o situație de fapt diferită de cea menționată în hotărârile atacate.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., acesta este incident în situația în care "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare menționat vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie datorită împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie datorită dezincriminării faptei.

Dispozițiile menționate exclud din sfera de analiză a instanței de recurs situația de fapt și modalitatea de interpretare a probatoriului, în acest stadiu verificându-se exclusiv doar dacă faptele astfel cum au fost reținute de către instanța de apel sunt prevăzute ca infracțiuni, respectiv dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc din punct de vedere obiectiv elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.

Deopotrivă, prevederile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu permit o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator și, pe această cale, stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Verificările pe care instanța de recurs în casație le face din perspectiva noțiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita inculpatului este prevăzută de norma de incriminare, cât și condițiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective.

În raport de considerațiile teoretice expuse anterior, se constată că starea de fapt reținută cu titlu definitiv de către instanța de apel în ceea ce-l privește pe recurentul A. constă în aceea că acesta, în calitate de agent comercial în cadrul S.C. D. S.R.L., respectiv S.C. E. S.R.L., în perioada 21.11.2011-31.05.2012, inculpatul a indus în eroare persoanele vătămate F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S.C. S. S.R.L., T., U., V., M., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH.., II., JJ., KK., LL. și pe numiții MM. și NN., promițându-le atât anterior, cât și cu ocazia încheierii celor 44 de contracte de mandat aferente (cu fiecare persoană în parte) că li se vor acorda diferite sume de bani, cu titlu de împrumut din partea societății în care își desfășura activitatea, într-un termen cuprins între câteva zile și maxim 2-3 luni, doar în schimbul plății unei taxe de contractare obligatorie pentru încheierea contractelor, iar ulterior urmată de plata ratelor lunare corespunzătoare, pe perioade cuprinse între 60 de luni și 180 de luni, însă sumele de bani promise nu mai erau acordate, acest aspect fiind cunoscut de către inculpat încă de la momentul semnării contractelor, urmărindu-se obținerea unui folos patrimonial injust atât pentru el, cât și pentru alte persoane, iar prin încheierea respectivelor contracte fiind cauzat un prejudiciu total de 59.073 RON.

Starea de fapt valorificată cu titlu definitiv de instanța de apel referitor la recurentul B. constă în aceea că acesta, în calitate de agent comercial în cadrul S.C. D. S.R.L., respectiv S.C. E. S.R.L., în perioada 17.11.2011-28.03.2012, a indus în eroare persoanele vătămate OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., S.C. AAA. S.R.L. prin BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., promițându-le atât anterior, cât și cu ocazia încheierii celor 20 de contracte de mandat aferente (cu fiecare persoană în parte) că li se vor acorda diferite sume de bani, cu titlu de împrumut din partea societății în care își desfășura activitatea, într-un termen cuprins între câteva zile și maxim 2-3 luni, doar în schimbul plății unei taxe de contractare obligatorie pentru încheierea contractelor, iar ulterior urmată de plata ratelor lunare corespunzătoare, pe perioade cuprinse între 60 de luni și 180 de luni, dar ulterior sumele de bani promise nu mai erau acordate, acest aspect fiind cunoscut de către inculpat încă de la momentul semnării contractelor, urmărind-se obținerea unui folos patrimonial injust atât pentru el, cât și pentru alte persoane, iar prin încheierea respectivelor contracte fiind cauzat un prejudiciu total de 31.897 RON.

În cauză, Înalta Curte reține că sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de înșelăciune, astfel cum este incriminată de art. 244 alin. (1) din C. pen.

Astfel, potrivit art. 244 alin. (1) din C. pen. infracțiunea de înșelăciune constă în "Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă."

Așadar, elementul material al infracțiunii de înșelăciune se realizează prin acțiunea de inducere în eroare, adică de amăgire, de surprindere a încrederii unei persoane și se poate face fie prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, fie prin prezentarea ca mincinoasă a unei fapte adevăra. Fapta mincinoasă este aceea care nu corespunde adevărului, realității, în sensul că nu există sau există în alte modalități ori în altă formă de cum o prezintă inculpatul. Altfel zis, inculpatul inventează fapte sau le exagerează, le denaturează ori ascunde, neagă fapte adevărate pe care le prezintă ca neadevărate.

Pentru întregirea elementului material este necesar ca subiectul activ să determine pe o persoană să creadă aceste neadevăruri, să se lase indusă în eroare, iar persoana respectivă, ca urmare a acestei erori, să săvârșească un act sau o omisiune, de pe urma căreia se produce o pagubă în patrimoniul ei sau al altei persoane. Mijloacele sau modalitățile concrete prin care subiectul activ îl face pe subiectul pasiv să creadă neadevărurile prezentate, îl induce sau îl menține în eroare ori îi produce iluzia adevărului pot fi foarte variate.

Suprapunând aceste elemente peste starea de fapt reținută de către instanța de apel prin decizia recurată, Înalta Curte constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de înșelăciune corespund faptelor reținute în concret în sarcina inculpaților. Astfel, verbum regens al infracțiunii de înșelăciune pentru care recurenții au fost condamnați este reprezentat de:

- acțiunea de inducere în eroare de către inculpatul A. a unui număr de 42 de persoane vătămate s-a realizat prin prezentarea în mod fals a faptului că în baza contractelor de mandat semnate, a căror semnare era condiționată de achitarea cel puțin a unei taxe de contractare, li se vor acorda diferite sume de bani, cu titlu de împrumut, într-un termen cuprins între câteva zile și câteva luni;

- acțiunea de inducere în eroare de către inculpatul B. a unui număr de 20 de persoane vătămate s-a realizat prin prezentarea unor aspecte necorespunzătoare cu privire la obiectul contractului și cu privire la perioada în care urma să aibă loc acordarea sumei solicitate, având un rol determinant pentru persoanele vătămate în vederea achitării sumelor de bani solicitate în vederea încheierii contractelor.

Recurenții cunoșteau că prin acțiunile lor induc în eroare persoanele vătămate și că sumele de bani promise nu mai erau acordate, încă de la momentul semnării contractelor, urmărind-se obținerea unui folos patrimonial injust, prin încheierea respectivelor contracte fiind prejudiciate patrimonial persoanele vătămate. Așadar, urmarea imediată a infracțiunilor săvârșite de recurenți, respectiv producerea unei pagube, s-a realizat în momentul în care banii au fost scoși din patrimoniul persoanelor vătămate, altfel spus când patrimoniul persoanelor vătămate a fost diminuat cu sumele de bani ce reprezentau taxe de contractare obligatorii pentru încheierea contractelor.

Prin urmare, Înalta Curte analizează incidența motivului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat de recurenți exclusiv în limitele lipsei prevederii în legea penală a faptei pentru care au fost condamnați recurenții, precum și tipicitatea obiectivă a acestora, reamintind că statuarea asupra chestiunilor care implică reevaluarea materialului probator nu poate face obiectul acestei căi extraordinare de atac.

Prin raportare la aceste exigențe legale, Înalta Curte reține că recurenții, prin criticile vizând neîntrunirea elementele constitutive ale infracțiunii deoarece nu a fost avută în vedere urmarea imediată, ca element constitutiv al infracțiunii de înșelăciune, respectiv obținerea pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, atât timp cât contractele se încheiau cu societatea în cadrul căreia au avut calitatea de agenți de vânzări, iar toate sumele încasate de la clienți intrau în patrimoniul acesteia, instanța de apel omițând a analiza destinația acestora, respectiv cheltuielile generate de funcționarea societății, precum și că persoanele vătămate au confirmat că au încheiat contracte cu societatea și nu cu agenții de vânzări, tind la reinterpretarea probelor și la stabilirea unei situații de fapt diferită de cea care a fost valorificată cu titlu definitiv de către instanța de apel, aspect nepermis dată fiind natura juridică a recursului în casație de cale extraordinară de atac exclusiv de drept.

În concluzie, criticile recurenților nu pot fi primite de instanță, fiindcă în realitate aceste critici urmăresc stabilirea unei alte situații de fapt, prin reinterpretarea probelor administrate în cauză, ceea ce este contrar scopului prevăzut de lege pentru recursul în casație, acela de a verifica legalitatea unei hotărâri definitive. Instanța de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de recurenții A. și B. împotriva deciziei penale nr. 306/A din data de 26 mai 2022 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Totodată, față de culpa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga fiecare recurent inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate de recurenții A. și B. împotriva deciziei penale nr. 306/A din data de 26 mai 2022 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2022.