ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 14 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 76 din 30 ianuarie 2025 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2024, astfel cum a fost completată prin încheierea din 20 februarie 2025 a aceleiași instanțe, în temeiul art. 396 alin. (2) și alin. (10) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (faptă comisă la data de 30.08.2022).

S-a constatat că fapta din prezenta cauză este săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de condamnarea la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe un termen de supraveghere de 3 ani, prin sentința penală nr. 511/20.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare în data de 18.05.2022.

S-a constatat că fapta din prezenta cauză este săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1383/06.11.2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 02.12.2015, executarea pedepsei fiind suspendată condiționat conform art. 81 și art. 82 C. pen. din 1969.

S-a constatat că fapta care face obiectul prezentului dosar este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 417/04.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1364/A/09.11.2022 a Curții de Apel Cluj, și care este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare, prin sentința penală nr. 511/20.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare în data de 18.05.2024, și cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) pe o durată de 3 ani, precum și a pedepsei accesorii constând în interzicerea acelorași drepturi, prin sentința penală nr. 696/07.06.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1680/A/28.12.2022.

S-a constatat că prin sentința penală nr. 417/04.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1364/A/09.11.2022 a Curții de Apel Cluj, în baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 83 C. pen. din 1969, inculpatului i-a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1383/06.11.2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 02.12.2015, care a fost adiționată, stabilindu-se în final o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, revocare pe care o menține.

S-a constatat că infracțiunea ce face obiectul prezentului dosar este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare, cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) pe o durată de 3 ani, precum și a pedepsei accesorii constând în interzicerea acelorași drepturi, prin sentința penală nr. 696/07.06.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1680/A/28.12.2022, și care este concurentă cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 417/04.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1364/A/09.11.2022 a Curții de Apel Cluj, și cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 3 luni închisoare, prin sentința penală nr. 511/20.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare în data de 18.05.2024.

S-a constatat că prin sentința penală nr. 696/07.06.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1680/A/28.12.2022, inculpatului i-a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani și 3 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 511/20.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare în data de 18.05.2024, stabilindu-se în final o pedeapsă de 2 ani, 10 luni și 10 zile închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, anulare care a fost menținută.

Potrivit art. 97 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani, 10 luni și 10 zile închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 696/07.06.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1680/A/28.12.2022.

Conform art. 40 alin. (2) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., coroborat cu interpretarea dată prin decizia nr. 22/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost descontopite pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 696/07.06.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1680/A/28.12.2022, sentința penală nr. 417/04.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1364/A/09.11.2022 a Curții de Apel Cluj, și prin sentința penală nr. 511/20.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare în data de 18.05.2022, care au fost repuse în individualitatea lor, astfel:

- 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 417/04.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1364/A/09.11.2022 a Curții de Apel Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat;

- 1 an și 10 luni închisoare, cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) pe o durată de 3 ani, precum și a pedepsei accesorii constând în interzicerea acelorași drepturi, prin sentința penală nr. 696/07.06.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1680/A/28.12.2022, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat;

- 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 511/20.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare în data de 18.05.2024, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și

- 9 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 511/20.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare în data de 18.05.2024, pentru săvârșirea infracțiunii de încredințarea unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care știe că nu deține permis de conducere, și s-au contopit pedepsele susmenționate, stabilind pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an și 10 zile închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse (1/3 x 3 ani și 1 lună) stabilind o pedeapsă rezultantă parțială de 3 ani și 10 zile închisoare.

În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen. din 1969 și art. 43 alin. (2) C. pen., coroborat cu interpretarea dată prin decizia nr. 22/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a adăugat la pedeapsa rezultantă parțială de 3 ani și 10 zile închisoare, pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1383/06.11.2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 02.12.2015, și pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă finală de 4 ani, 6 luni și 10 zile închisoare.

De asemenea, potrivit art. 45 alin. (3) C. pen., pe lângă pedeapsa principală rezultantă, s-a dispus aplicarea pedepsei complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a alege, pe o durată de 3 ani, pedeapsă aplicată prin sentința penală nr. 696/07.06.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1680/A/28.12.2022, și s-a scăzut din pedeapsa complementară partea executată de la data de 28.12.2022 până la data încarcerării în baza prezentei sentințe.

În temeiul articolului 45 alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) și art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a alege.

În baza art. 40 alin. (3) și art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă finală durata reținerii din data de 22.04.2020 până la data de 23.04.2020, durata reținerii și arestării preventive din data de 11.01.2022 până la data de 27.02.2022, durata reținerii din 22-23.04.2022, precum și a perioadei executate în baza sentinței penale nr. 417/04.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1364/A/09.11.2022 a Curții de Apel Cluj, începând cu data de 10.11.2022 până la data de 08.05.2024.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 477/2022 emis de către Judecătoria Cluj-Napoca și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei hotărâri.

În concluzie, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 345 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, care include și cheltuielile stabilite prin rechizitoriu.

Prin decizia penală nr. 1108/A din 19 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, astfel cum a fost completată prin încheierea din 20 iunie 2025 a aceleiași instanțe, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 76 din 30 ianuarie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2024 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

În baza art. 40 alin. (3) și art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă finală durata reținerii din data de 22.04.2020 până la data de 23.04.2020, durata reținerii și arestării preventive din data de 11.01.2022 până la data de 27.02.2022, precum și durata reținerii din 22-23.04.2022 precum și a perioadei executate în baza sentinței penale nr. 417/04.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1364/A/09.11.2022 a Curții de Apel Cluj, începând cu data de 10.11.2022 până la data de 08.05.2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat A. să achite în favoarea statului suma de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Hotărârea din apel a fost comunicată la 26 iunie 2025 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și la 30 iunie 2025 inculpatului A. (prin afișarea înștiințării la adresa de domiciliu).

Termenul de declarare a recursului în casație s-a împlinit la data de 08 august 2025 pentru inculpatul A..

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 08 iulie 2025, a declarat recurs în casație inculpatul A., personal, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., prin prisma căruia a susținut că pedeapsa de 4 ani 6 luni și 10 zile închisoare la care a fost condamnat este prea aspră raportat la împrejurările existente, vinovăția sa și posibilitățile de îndreptare și reeducare. A apreciat că, raportat la starea de fapt reținută, există suficiente elemente de fapt care să susțină dincolo de orice îndoială rezonabilă că în privința sa poate fi aplicată o pedeapsă cu suspendarea executării.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj la data de 11 august 2025.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a expirat la data de 22 august 2025, fără ca la dosar să fie depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 26 august 2025. La înaintarea dosarului în calea de atac procedura de comunicare a cererii de recurs în casație era îndeplinită.

S-au făcut verificări în baza de date a A.N.P., rezultând că, la acest moment, inculpatul nu se află încarcerat în vreun Penitenciar din România .

La data de 07 octombrie 2025 a fost depus la dosar raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat, potrivit căruia întrucât în cauză nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen. [nefiind respectată cerința de la art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen..], recursul în casație promovat de inculpatul A. apare ca fiind inadmisibil în principiu.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:

Recursul în casație constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între principiul legalității, pe de o parte, și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă, la conținutul cererii și la cazurile de casare.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434 (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 (referitor la conținutul cererii) și art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Reglementând conținutul cererii de recurs în casație, art. 437 alin. (1) C. proc. pen. stabilește că aceasta trebuie să cuprindă numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții ori, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită calea extraordinară de atac și organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de casare pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora (lit. c), precum și semnătura persoanei care a promovat recursul în casație (lit. d).

Rezultă, așadar, din cuprinsul textului de lege menționat că cererea de recurs în casație se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanței cu soluționarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conținutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casație, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac, domiciliul sau reședința părții, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părților (conform art. 445 C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, precum și voința de a recura respectiva hotărâre și limitele acestei voințe, respectiv motivele în fapt și în drept ce au determinat exercitarea căii de atac, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanței de recurs.

Așa cum se prevede în art. 440 alin. (2) C. proc. pen., indicarea în cerere a tuturor elementelor de conținut la care se referă expres art. 437 alin. (1) C. proc. pen. constituie o condiție de admisibilitate a recursului în casație, a cărei neîndeplinire atrage în mod obligatoriu respingerea ca inadmisibilă a căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că aceasta respectă cerința prevăzută de art. 434 C. proc. pen., decizia penală nr. 1108/A din 19 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

Deopotrivă, se constată că recursul în casație a fost promovat, în termen legal, de către A., persoană care, față de calitatea sa de inculpat în cursul procesului în fond și apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumerați în cuprinsul art. 436 alin. (1) C. proc. pen. Totodată, este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen., având în vedere că inculpatul A. a declarat apel în cauză, acesta fiind respins de către Curtea de Apel Cluj.

Analizând, în continuare, cererea de recurs în casație din perspectiva respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta întrunește cerințele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., întrucât cuprinde numele, prenumele și domiciliul recurentului, este indicată hotărârea atacată și are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o.

În ceea ce privește cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se constată că a fost invocat motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că pedeapsa de 4 ani 6 luni și 10 zile închisoare la care a fost condamnat recurentul este prea aspră raportat la împrejurările existente, vinovăția sa și posibilitățile de îndreptare și reeducare, acesta considerând că se poate dispune o pedeapsă cu suspendarea executării.

Referitor la această condiție de admisibilitate, se impune a se menționa că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Din modalitatea de reglementare a recursului în casație, care este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, așadar care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, rezultă că pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. doar acele nelegalități care afectează limitele și natura sancțiunii penale aplicate (pedepse principale, complementare, accesorii și măsuri educative), neputând fi examinate pe această cale alte aspecte de nelegalitate ce nu au fost avute în vedere de legiuitor, cum nu poate fi cenzurată nici temeinicia reținerii criteriilor, stărilor și circumstanțelor de individualizare a pedepsei.

În speță, se constată că, prin cererea de recurs în casație, inculpatul A. a criticat hotărârea atacată sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei din perspectiva cuantumului și a modalității de executare.

Or, stabilirea pedepsei între limitele prevăzute de lege și a modalității de executare constiutie principala operațiune de individualizare judiciară a sancțiunii penale și ține exclusiv de aprecierea instanțelor de fond și apel, singurele în măsură să aplice, sub acest aspect, dispozițiile art. 74 C. pen., instanța de recurs în casație fiind limitată, conform art. 447 C. proc. pen., la a verifica exclusiv legalitatea deciziei.

Se observă, așadar, că susținerile recurentului inculpat cu privire la greșita individualizare a pedepsei aplicate nu se circumscriu motivului de casare invocat [art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen..], care, așa cum s-a arătat anterior, vizează doar aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv legalitatea pedepsei, iar nu temeinicia acesteia.

În acest context, se impune a se sublinia că invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilității recursului în casație, argumentele prezentate de recurent trebuind să aibă aptitudinea, cel puțin la nivel teoretic, de a pune în discuție verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate. Prin urmare, formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casație, fapt ce atrage nerespectarea cerinței prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., prin care se tinde la reaprecierea criteriilor de individualizare a pedepsei, nu îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile legale, fiind promovată cu încălcarea prevederilor art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., va respinge calea extraordinară de atac exercitată de acesta ca inadmisibilă.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 440 C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1108/A din 19 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2024, astfel cum a fost completată prin încheierea din 20 iunie 2025 a aceleiași instanțe.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2025.