ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 24 iunie 2025

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1897/A din data de 20 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1163 pronunțată la data de 06.09.2024 de Judecătoria Cluj-Napoca, în baza art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., cu antecedente penale care atrag starea de recidivă postcondamnatorie, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) din C. pen. (fapta din data de 22.12.2019), respectiv la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) din C. pen. (fapta din data de 16.04.2020). În temeiul art. 67 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, pe o perioadă de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii. În temeiul art. 65 alin. (1), (3) rap. la art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracțiunile deduse judecății au fost comise în concurs real.

În baza art. 40 alin. (1) rap. la art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze sunt concurente și cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare, prin sentința penală nr. 714/05.10.2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1339 din 19.11.2020 a Curții de Apel Cluj.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani și 5 luni închisoare și repuse pedepsele componente în individualitatea lor, după cum urmează: pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare și pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare.

A fost menținută dispoziția de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 714/05.10.2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1339 din 19.11.2020 a Curții de Apel Cluj.

În temeiul art. 43 alin. (1) și (2) din C. pen., s-a constatat că infracțiunile deduse judecății au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare, prin sentința penală nr. 183/26.01.2018 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 12.03.2018 .

În temeiul art. 105 alin. (1) din C. pen., s-a dispus anularea liberării condiționate acordate inculpatului prin sentința penală nr. 234 din 06.03.2024 a Judecătoriei Bistrița și executarea restului de 413 zile închisoare.

În baza art. 43 alin. (2) din C. pen. rap. la art. art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A. în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 7 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din celelalte pedepse (1 an), rezultând o pedeapsă de 2 ani și 7 luni închisoare.

În temeiul art. 43 alin. (2) din C. pen., s-a adăugat la pedeapsa rezultantă parțială de 2 ani și 6 luni închisoare restul neexecutat de 413 zile, rezultând o pedeapsă finală de 2 ani, 7 luni și 413 zile închisoare (în regim de detenție).

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) și alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă: - cu titlu de pedeapsă complementară, interzicerea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tramvaie și tractoare agricole sau forestiere, pe drumurile publice, prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii; - cu titlu de pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării interzicerea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tramvaie și tractoare agricole sau forestiere, prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii inculpatului din data de 02.10.2017 (24 ore), din data de 16.04.2020 (24 ore) și perioada executată, de la data de 02.12.2020 până la data de 12.03.2024.

S-a dispus anularea MEPI nr. 838/2020 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, conform prezentei sentințe penale, la data rămânerii definitive.

În baza art. 398 și art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1.096,1 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care suma de 96,1 RON în cursul urmăririi penale, iar diferența în etapa camerei preliminare și a judecății).

În fapt, în esență, s-a reținut că inculpatul A., la data de 22.12.2019, în jurul orei 11:15, a condus autoturismul, pe str. x din mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj, deși exercitarea dreptului de a conduce îi fusese anulată, ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni la regimul rutier, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen.. De asemenea, fapta inculpatului A. care, la data de 16.04.2020, în jurul orei 15:15, a condus autoturismul, pe str. din mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj, deși exercitarea dreptului de a conduce îi fusese anulată, ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni la regimul rutier.

Prima instanță a reținut că la data de 26.01.2018, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare, cu privire la care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru un termen de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunilor concurente prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. (la data de 17.06.2015), art. 334 alin. (2) din C. pen. (la data de 17.06.2015), art. 336 alin. (1) din C. pen. (la data de 16.05.2016), art. 334 alin. (2) din C. pen. (la data de 16.05.2016), art. 335 alin. (2) din C. pen. (la data de 16.05.2016), art. 336 alin. (1) din C. pen. (la data de 21.08.2017), art. 335 alin. (2) din C. pen. (la data de 21.08.2017), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) și alin. (2) din C. pen., prin sentința penală nr. 183/26.01.2018 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 12.03.2018. Ulterior, a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, prin sentința penală nr. 714/05.10.2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1339 din 19.11.2020 a Curții de Apel Cluj.

Prin urmare, instanța de fond a constatat că sunt incidente, în plus față de prevederile art. 38 alin. (1) din C. pen. privind concursul real, și dispozițiile privind recidiva postcondamnatorie - art. 41 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) din C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1897/A din 20.12.2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în temeiul disp. art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr. 1163 pronunțată la data de 06.09.2024 de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2022, pe care a desființat-o parțial în latura penală, exclusiv în ceea ce privește aplicarea tratamentului sancționatoriu specific recidivei postcondamnatorii și, rejudecând în aceste limite:

S-a modificat dispoziția primei instanțe privind aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (2) din C. pen., în sensul adăugării la pedeapsa rezultantă parțială de 2 ani și 7 luni închisoare a pedepsei anterioare de 2 ani și 10 luni închisoare, rezultând o pedeapsă finală de 5 ani și 5 luni închisoare (în regim de detenție).

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., raportat la 424 alin. (3) C. proc. pen., s-au menținut dispozițiile privind deducerea din pedeapsa rezultantă de 5 ani și 5 luni închisoare a duratei reținerii inculpatului din data de 02.10.2017 (24 ore), din data de 16.04.2020 (24 ore) și a perioadei executate, de la data de 02.12.2020 până la data de 12.03.2024.

S-au menținut toate celelalte dispoziții din cuprinsul sentinței primei instanțe care nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul art. 422 din C. proc. pen. raportat la art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului promovat de parchet au rămas în sarcina statului.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1163 pronunțată la data de 06.09.2024 de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., s-au stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 998 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat, cheltuieli ce rămân în sarcina statului. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., fiind obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare în apel.

Decizia penală nr. 1897/A din 20.12.2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a fost comunicată inculpatului A. la data de 10.03.2025 prin afișare la adresa de domiciliu, plicul fiind restituit la dosarul cauzei .

Pentru inculpatul A. termenul s-a împlinit la data de 10.04.2025, în conformitate cu art. 269 alin. (2) și (4) din C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 1897/A din 20.12.2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a declarat recurs în casație inculpatul A. la data de 27.01.2025.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj la 24.02.2025. În cauză, nu au fost depuse concluzii scrise.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 29.04.2025.

În cuprinsul cererii de recurs în casație formulată, inculpatul a solicitat să se descontopească pedepsele aplicate și să se contopească din nou, întrucât faptele sunt concurente, să se efectueze deducerile necesare și să se constate prescripția pentru faptele din 2015-2017.

Prin încheierea din 29 aprilie 2025, s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1897/A/2024 din data de 20 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2022, s-a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători și s-a acordat termen la data de 24 iunie 2025, cu citarea recurentului-inculpat A. și asigurarea asistenței juridice.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.

Din examinarea cererii de recurs în casație a rezultat și îndeplinirea parțială a condițiilor prevăzute de art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., fiind formulată de inculpatul A., care a declarat și apel în cauză, precum și pe cele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele și prenumele inculpatului, aflat în Penitenciarul Gherla, cererea fiind semnată de inculpat.

Procedând, în aceste coordonate de principiu, la verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. Înalta Curte a constatat că argumentele invocate ce vizează tratamentul sancționator aplicat, precum și perioada dedusă pot fi subsumate în cazul prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Astfel, recursul în casație nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile, pornind de la situația de fapt avută în vedere de instanța de apel.

Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", se constată că acest caz de casare este incident atunci când pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel și prin raportare la principiile ce au influență asupra tratamentului sancționator, inclusiv cel referitor la non reformatio in pejus.

Astfel, pornind de la scopul recursului în casație reglementat de dispozițiile art. 433 din C. proc. pen., se constată că, prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se analizează legalitatea pedepsei sub aspectul felului și limitelor speciale, respectiv aplicarea acesteia în afara limitelor prevăzute de lege sau stabilite în condițiile legii.

În atare condiții, se observă că instanța de apel a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca exclusiv în ceea ce privește aplicarea tratamentului sancționatoriu specific recidivei postcondamnatorii și a modificat dispoziția primei instanțe privind aplicarea dispozițiilor art. 43 alin. (2) din C. pen., în sensul adăugării la pedeapsa rezultantă parțială de 2 ani și 7 luni închisoare a pedepsei anterioare de 2 ani și 10 luni închisoare, rezultând o pedeapsă finală de 5 ani și 5 luni închisoare, în regim de detenție.

De asemenea, în temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen. raportat la 424 alin. (3) C. proc. pen., a menținut dispozițiile privind deducerea din pedeapsa rezultantă de 5 ani și 5 luni închisoare a duratei reținerii inculpatului din data de 02.10.2017 (24 ore), din data de 16.04.2020 (24 ore) și a perioadei executate, de la data de 02.12.2020 până la data de 12.03.2024.

Înalta Curte constată că instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., faptă comisă la data de 22.12.2019, respectiv pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., faptă comisă la data de 16.04.2020, ambele cu aplicarea art. 41 alin. C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen., reținând că faptele sunt concurente între ele, precum și concurente și cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 7 luni închisoare, prin sentința penală nr. 714 din 05 octombrie 2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1339 din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Cluj, faptă comisă la data de 16.04.2020, cât și în stare de recidivă postcondamnatorie față de condamnarea anterioară a inculpatului la pedeapsa de 2 ani și 10 luni închisoare, prin sentința penală nr. 183 din 26 ianuarie 2018 a Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă prin neapelare la data de 12 martie 2018, fiind săvârșite în cursul termenului de supraveghere de 3 ani.

Așadar, pedeapsa rezultantă de 2 ani și 7 luni închisoare, rezultată din contopirea pedepselor de 1 an și 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare și 1 an și 7 luni închisoare pentru infracțiunile concurente, ce constituie al doilea termen al recidivei postcondamantorii, în mod corect, a fost adăugată la pedeapsa anterioară de 2 ani și 10 luni închisoare, ce a făcut obiectul sentinței nr. 183 din 26 ianuarie 2018 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 12 martie 2018, ce constituie primul termen al recidivei și nu la restul de 413 zile ca urmare a anulării liberării condiționate acordate inculpatului prin sentința nr. 234 din 06 martie 2024 a Judecătoriei Bistrița, astfel încât este în limitele prevăzute de lege.

Așadar, toate cele trei fapte ce compun cel de-al doilea termen al recidivei au fost comise în termenul de suspendare sub supraveghere stabilit 3 ani stabilit prin sentința nr. 183 din 26 ianuarie 2018 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 12 martie 2018, prin urmare, criticile formulate sunt neîntemeiate, în mod corect fiind aplicate dispozițiile art. 43 alin. (2) din C. pen., în sensul adăugării la pedeapsa rezultantă parțială de 2 ani și 7 luni închisoare a pedepsei anterioare, de 2 ani și 10 luni închisoare, rezultând, în final, pedeapsă de 5 ani și 5 luni închisoare, în regim de detenție.

Înalta Curte constată că instanța de apel a stabilit o pedeapsă legală așa încât nu este incident cazul de recurs în casație invocat și anume art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., pedeapsa aplicată, deducerea perioadei executate, precum și tratamentul sancționator pentru fiecare dintre fapte, sunt în limite legale.

Prin urmare, se constată că motivele recursului în casație așa cum au fost formulate în cauză de inculpatul A. vizează în realitate reindividualizarea pedepsei aplicate acestuia, aspecte ce excedează scopului și obiectului recursului în casație, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 433 și art. 447 C. proc. pen.

Așa cum s-a arătat, în incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., legalitatea pedepselor este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea definitivă, cu luarea în considerare a cauzelor de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost deja stabilită de instanța de apel, în acest cadru procesual excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1897/A din data de 20 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 753 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1897/A din data de 20 decembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iunie 2025.