ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 07 decembrie 2022

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 422/A din data de 14 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanțe:

Prin sentința penală nr. 55/2022 din data de 31 martie 2022 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 195 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 67 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a dispus executarea pedepsei, în regim privativ de libertate.

S-a dedus din pedeapsa astfel aplicată durata reținerii de 24 ore din data de 19.11.2018.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă B. și C. și, pe cale de consecință, în baza art. 19, art. 397 C. proc. pen. și art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ. a fost obligat inculpatul la plata, către partea civilă B. a sumei de 27 000 despăgubiri civile, precum și la plata sumei de 100.000 RON către partea civilă B., reprezentând daune morale și 50.000 RON către partea civilă C., de asemenea reprezentând daune morale.

A fost obligat inculpatul la plata către Spitalul Județean de Urgență "Dr. Constantin Opriș" Baia Mare a sumei de 79.706,55 RON cu dobânda legală reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate victimei în perioada 20.10-17.12.2018.

În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile B. suma de 4400 RON reprezentând cheltuieli judiciare constând în onorariu apărător.

S-a reținut că inculpatul A., în seara zilei de 19.10.2018, în timp ce se afla în curtea locuinței victimei D. situate în Negrești-Oaș, str. x, jud. Satu Mare, pe fondul consumului de alcool și a unor discuții contradictorii cu victima, i-a aplicat acesteia o lovitură cu mâna la nivelul capului (gurii), lovitură în urma căreia victima a căzut lovindu-se cu capul de pământ, suferind un traumatism cranio-cerebral grav cu contuzie și hemoragie meningocerebrală, leziuni traumatice ce au dus la decesul victimei în data de 17.12.2018.

II. Hotărârea instanței de apel

Prin decizia penală nr. 422/A din 14 iulie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatul A. și părțile civile B. și C., împotriva sentinței penale nr. 55/31.03.2022 pronunțată de Tribunalul Satu Mare.

Au fost menținute în totalitate dispozițiile sentinței apelate.

III. Împotriva deciziei penale nr. 422/A din 14 iulie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

Prin cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost invocat temeiul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. - "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", solicitându-se admiterea recursului în casație, casarea deciziei atacate ca fiind nelegală, înlăturarea greșitei aplicări a legii sau dispunerea rejudecării de către instanța de apel, iar în rejudecare aplicarea unei pedeapse mult sub minimul special prevăzut de lege și suspendarea sub supraveghere a acesteia, cu înlăturarea pedepselor complementare și accesorii.

În motivarea recursului, s-a susținut că prin decizia penală nr. 422/A din data de 14 iulie 2022, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a menținut pedepsele aplicate de instanța de fond inculpatului A., refuzând atât recunoașterea și judecarea în procedura abreviată a recunoașterii învinuirii, încuviințarea unei contra expertize medico-legale, cât și reținerea circumstanțelor atenuante invocate pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 195 alin. (1) din C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 195 din C. pen., lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte se pedepsesc cu închisoarea de la 6 la 12 ani.

De asemenea, conform prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.., când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1), (11) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Așadar, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 din C. pen., reduse cu o treime ca urmare a judecării cauzei în procedura prevăzută de art. 375 din C. proc. pen.., sunt între 4 și 8 ani închisoare.

Prin urmare, menținerea de către instanța de apel a pedepsei de 6 ani închisoare pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 din C. pen., în condițiile în care inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, iar în cauză a fost respinsă judecarea în procedura prevăzută de art. 375 din C. proc. pen.., este nelegală. Pedeapsa care putea fi aplicată inculpatului A. trebuia să fie proporțională cu noile limite reduse, și nu raportată la cea prevăzută în textul incriminator.

A invocat nelegala respingere a judecării cauzei în procedura abreviată a recunoașterii învinuirii, atât de către prima instanță cât și de instanța de apel, cu toate că în fața acesteia din urmă s-a depus chiar o declarație autentică în acest sens, în ciuda faptului că s-a realizat recunoașterea în temeiul art. 374 alin. (7) C. proc. pen.. a tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale, pe care nu le-a contestat și a solicitat să nu mai fie readministrate în cursul cercetării judecătorești și cu respingerea reținerii în favoarea inculpatului recurent a dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Respingerea cererii de judecare în procedura abreviată a putut să ducă la pronunțarea unei astfel de soluții nelegale și inedite, chiar bizare și în mod evident, urmare a respingerii, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În consecință, a apreciat incident în speță cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., întrucât în cauză s-a aplicat pedeapsa în alte limite decât cele prevăzute de lege, ca urmare a respingerii de către instanța de apel a judecării în procedura abreviată a recunoașterii învinuirii, limitele de pedeapsă ca urmare a reducerii cu o treime fiind între 4 ani și 8 ani, iar dacă s-ar fi reținut și efectele circumstanțelor atenuante, limitele de pedeapsă în baza art. 76 C. pen. ar fi trebuit coborâte cu încă o treime, acestea legal fiind în final între 2 ani și 8 luni și 5 ani și 4 luni.

Drept urmare, pedeapsa de 6 ani închisoare, menținută de către instanța de control judiciar, este nelegală, limitele nefiind reduse cu o treime.

A mai arătat că în situația în care instanța de apel putea constata existența circumstanțelor atenuante, dar nu le-a dat eficiența impusă de lege, se poate invoca acest caz de casare, instanța de recurs având posibilitatea casării cu trimitere spre rejudecare în vederea aplicării pedepsei în limitele legale. În temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., instanța poate admite recursul în casație declarat de inculpat împotriva deciziei penale pronunțate de curtea de apel, să casaze decizia penală și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Sub un al aspect, o altă fațetă a aceluiași caz de casare privind stabilirea pedepsei în alte limite decât cele legale, este aceea în care nu sunt reținute dispozițiile legale referitoare la efectele circumstațelor atenuante.

În opinia apărării, în referire la cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., legiuitorul, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost legal stabilită de către instanța de apel. Totodată, se referă nu doar la aplicarea unei pedepse într-un cuantum situat sub minim sau peste maxim, ci privește întreg regimul sancționator aplicat unei situații juridice concrete, respective, adică ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută, indiferent că acestea sunt principale, complementare sau accesorii și modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei.

Omisiunea instanței de apel de a analiza celelalte elemente care au condus la decesul victimei, respectiv boala cronică de care suferea victima, loviturile ulterior applicate victimei în aceeași seară de către celălalt coparticipant și existența unor rapoarte medico-legale contradictorii care stabilesc diferite și antagonice cauze ale decesului, coroborată cu respingerea unei noi expertize medico-legale au determinat aplicarea unei pedepse în alte limite decât în cele legale.

III. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, astfel, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispozițiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen... Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și/sau apel intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea dedusă judecății astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă numai din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., având, așadar, ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., invocat de recurentul inculpat A., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", acesta fiind incident numai în situația în care sancțiunea penală stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita sa individualizare de către instanțele de fond. Prin expresia "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt reglementate de textul de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită prin hotărârile date în fond și/sau apel, dând acestei sintagme o interpretare mai largă decât cea din cuprinsul art. 187 C. pen.

Rezultă, așadar, că examinarea ce poate fi realizată prin prisma acestui motiv de casare presupune efectuarea unei verificări matematice a cuantumului pedepsei aplicate de instanțele inferioare prin comparație cu limitele speciale prevăzute de norma de incriminare, astfel cum sunt reduse ori, după caz, majorate ca urmare a reținerii, cu titlu definitiv, a cauzelor care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În cauză însă, ceea ce a criticat, în realitate, recurentul nu este nelegalitatea pedepselor aplicate în raport cu aceste limite determinate în funcție de textele de lege a căror incidență a fost constatată, ci omisiunea reținerii de către instanțele ordinare a dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., ca urmare a stabilirii aceleiași situații de fapt ca cea recunoscută de inculpat.

Înalta Curte reține că instanțele inferioare au constatat în privința recurentului că nu sunt îndeplinite condițiile pentru soluționarea cauzei în procedura simplificată reglementată de art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. și nici împrejurări care să poată fi valorificate ca circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

Dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. sunt de strictă interpretare și vizează doar acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei ca urmare a stabilirii unei sancțiuni penale aflată în afara limitelor (minime sau maxime) prevăzute de textul de incriminare, prin raportare la normele de drept relevante pentru tratamentul sancționator a căror aplicabilitate a fost deja stabilită.

Cu alte cuvinte, verificarea conformității cu legea a parcurgerii procedurii de judecată de drept comun în locul celei abreviate, precum și a constatării instanțelor de fond și de apel în sensul aplicabilității dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. sau a circumstanțelor atenuante nu se poate realiza prin intermediul recursului în casație, căci o asemenea operațiune ar presupune o nouă judecare a cauzei, prin reaprecierea unor împrejurări factuale ce țin de particularitățile speței, lucru care nu este permis din perspectiva prevederilor art. 433 și art. 447 C. proc. pen.

Prin urmare, criticile formulate de recurent nu pot fi cenzurate prin prisma cazului de casare invocat, Înalta Curte urmând să verifice legalitatea pedepsei aplicate prin raportare la dispozițiile de drept penal substanțial a căror incidență a fost reținută în speță cu autoritate de lucru judecat, context în care constată că pedeapsa aplicată în cauză inculpatului de 6 ani închisoare se încadrează în limitele stabilite de legiuitor pentru infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 195 C. pen. (de la 6 la 12 ani închisoare).

Față de aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., instanța va respinge ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 422/A din data de 14 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 170 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 422/A din data de 14 iulie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 170 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 decembrie 2022.