ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 04 martie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație formulate de inculpații A., B. și C., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1560 din data de 20.12.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul București, secția I Penală, a dispus printre altele următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu apl. art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., cu reținerea art. 396 alin. (10) C. pen. a condamnat pe inculpatul A., zis "D." , la pedeapsa închisorii de 1 an și 1 lună, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, în stare de recidivă postexecutorie.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. (respectiv dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesară obținerea unui permis de conducere), pe o durată de 5 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. (respectiv dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesară obținerea unui permis de conducere), conform art. 65 alin. (3) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În ceea ce îl privește pe inculpatul B., zis "E." ,în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 47 alin. (1) C. pen. rap. la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu apl. art. 13 alin. (1) lit. c) din Legea 143/2000, art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul B., zis "E." , la pedeapsa închisorii de 7 (șapte) ani, pentru instigare la săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în stare de recidivă postcondamnatorie.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme), pe o durată de 5 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme), conform art. 65 alin. (3) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 43 alin. (1) și (2) C. pen., a adăugat la pedeapsa principală rezultantă aplicată prin sentința penală nr. 1090/F/30.09.2021 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 27/A/13.01.2022 a Curții de Apel București, secția I Penală, pedeapsa pe care inculpatul o va executa în final este de 8 ani și 5 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme) pe o durată de 5 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. b), (5) C. pen. rap. la art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen., conform art. 65 alin. (3) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 40 alin. (3) C. pen. și art. 72 alin. (1) C. pen., s-a scăzut din pedepsa principală a închisorii perioada în care inculpatul a fost reținut, arestat preventiv, arestat la domiciliu și deținut, respectiv de la 25.03.2021 la 01.07.2021 inclusiv, de la 27.08.2021 la 14.04.2023 inclusiv și de la 15.11.2023 la zi.

Referitor la inculpatul C., Tribunalul București, secția I a penală, prin încheierea de ședință din data de 23.10.2023, a dispus disjungerea, având ca obiect constituirea unui grup infracțional organizat, în forma sprijinirii, în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, faptă prev. de art. 367 alin. (1)-(3) C. pen. cu apl. art. 41 alin. (1) C. pen., complicitate la trafic de droguri de mare risc, faptă prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 2 alin. (1), (2) din legea nr. 143/2000 cu apl. art. 41 alin. (1) C. pen., deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, faptă prevăzută și pedepsită de art. 4 alin. (1), (2) din legea nr. 143/2000 cu apl. art. 41 alin. (1) C. pen., trafic de droguri de mare risc, faptă prev. de art. 2 alin. (1), (2) din legea nr. 143/2000 cu apl. art. 41 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen., cauza disjunsă a fost înregistrată sub nr. x/2023.

Prin sentința penală nr. 1559 din data de 20.12.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul București, secția I Penală, în ceea ce îl privește pe inculpatul C., zis "F." , a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 5 (cinci) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, în forma sprijinirii, în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în stare de recidivă postexecutorie.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme), pe o durată de 5 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme), conform art. 65 alin. (3) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu apl. art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 5 C. pen. a dispus condamnarea inculpatului C., zis "F.", la pedeapsa închisorii de 8 (opt) ani, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată (2 acte materiale), în stare de recidivă postexecutorie.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme), pe o durată de 5 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme), conform art. 65 alin. (3) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu apl. art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. a dispus condamnarea inculpatului C., zis "F.", la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, în stare de recidivă postexecutorie.

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. (respectiv dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesară obținerea unui permis de conducere), pe o durată de 5 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. (respectiv dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesară obținerea unui permis de conducere), conform art. 65 alin. (3) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 38 C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele principale aplicate inculpatului prin prezenta sentință, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 2 ani și 2 luni (o treime din restul pedepselor aplicate), inculpatul urmând a executa în final o pedeapsă principală de 10 ani și 2 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (2) și alin. (3) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), i) C. pen. (respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a conduce vehicule pentru care este necesară obținerea unui permis de conducere), pe o durată de 5 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 45 alin. (2), (3) lit. a), (5) C. pen. rap. la art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), i) C. pen., conform art. 65 alin. (3) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 399 C. proc. pen., s-a menținut dispoziția de luare a măsurii arestării preventive în lipsă față de inculpatul C. prin încheierea nr. x/2022 din data de 13.10.2022 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului București, secția I Penală, definitivă prin încheierea 374/DL/27.10.2022 pronunțată de judecătorii de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel București, secția I Penală, măsură preventivă nepusă în executare.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel, printre alții, Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., inculpații B. și A..

Împotriva sentinței penale nr. 1559 din data de 20.12.2023 pronunțată în dosarul penal nr. x/2023 de Tribunalul București, secția I penală a formulat apel inculpatul C..

Prin decizia penală nr. 1050/A din 6.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2023 (279/2024, s-au dispus printre altele următoarele.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul formulat printre alții și de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1560/20.12.2023 pronunțate de către Tribunalul București, secția I penală în dosarul nr. x/2023.

A fost desființată în parte sentința penală apelată și, rejudecând:

A fost redusă pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu apl. art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen., cu reținerea art. 396 alin. (10) C. pen., de la 1 an și 1 lună închisoare la 8 luni închisoare.

În art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. a fost respins, ca tardiv formulat, apelul declarat de inculpatul B. împotriva aceleiași sentințe penale nr. 1560/20.12.2023 pronunțate de către Tribunalul București, secția I penală în dosarul nr. x/2023.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, nr. 1560/20.12.2023 pronunțate de către Tribunalul București, secția I penală în dosarul nr. x/2023, în măsura în care nu contravin prezentei.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C. împotriva sentinței penale nr. 1559/20.12.2023 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în dosarul penal nr. x/2023

Împotriva acestei decizii au formulat cererii de recurs în casație inculpații, C.,A. și inculpatul B..

Inculpatul A., a criticat decizia penală nr. 1050/A din 6.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, invocând cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului formulat, casarea hotărârii recurate și în rejudecare înlocuirea pedepsei de 8 luni închisoare cu transformarea acesteia în executarea pedepsei sub supraveghere și muncă în folosul comunității timp de 240 de zile. Mai mult, a arătat că este grav bolnav cu afecțiuni medicale cronice ireversibile, iar în sistemul penitenciar nu beneficiază la standarde decente de asistenta medicală. A menționat că nu are un medic de familie iar tratamentele îi sunt acordate " după ureche".

Inculpatul C., a criticat decizia penală nr. 1050/A din 6.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, solicitând admiterea recursului formulat, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În cuprinsul cererii de recurs în casație, inculpatul a arătat, că pentru a i se asigura un proces just și echitabil este important ca acuzatul să fie prezent personal la proces iar obligația de a garanta prezența acuzatului în sala de judecată în primul ciclu procesual (fond) în rejudecare constituie una dintre cerințele fundamentale ale art. 6 C.E.D.O.

Inculpatul B., a criticat decizia penală nr. 1050/A din 6.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, solicitând admiterea recursului formulat, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În cuprinsul cererii de recurs în casație, inculpatul a arătat, că solicită încă o șansă pentru a i se face dreptate întrucât a fost nedreptățit de către instanțele de judecată care i-au aplicat o pedeapsă destul de mare (maximă de 8 ani și 5 luni cu închisoare).

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 14.02.2025, sub numărul x/2023.

La data înregistrării dosarului, s-a constatat, conform art. 439 alin. (2) C. proc. pen.., că procedura de comunicare a cererilor de recurs în casație s-a realizat cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., precum și către celelalte părți, astfel cum rezultă din dovezile atașate la dosar.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererilor de recurs în casație formulate de inculpații A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 1050/A din 6.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, din perspectiva dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Recursul în casație constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între principiul legalității, pe de o parte, și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, calitatea procesuală activă, conținutul cererii și cazurile de casare.

Cu alte cuvinte, pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casație trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părții care o exercită, precum și condițiile legate de formă și fond. Această concluzie rezultă și din dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., potrivit cărora cererea de recurs în casație va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din același cod.

Examinând cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A., se constată că, în cuprinsul cererii este menționat numele și prenumele recurentului, semnătura acestuia, iar decizia penală nr. 1050/A din 6.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, recurată în prezenta cauză, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație și că recursul în casație a fost formulat în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., astfel cum a fost consacrată în jurisprudență, se constată că, formal, criticile invocate de recurentul inculpat A. nu se circumscriu în conținut dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit cărora hotărârea este supusă casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a stabilit că el este incident numai în situația în care pedeapsa stabilită de instanța de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanțial relevante pentru tratamentul sancționator, este nelegală.

Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator reglementat de legea penală pentru infracțiunile reținute în mod definitiv prin decizia recurată.

În acest context, evaluând criticile formulate de inculpatul A. în recurs în casație, se constată că ele nu aduc în discuție, nici măcar formal, legalitatea regimului sancționator aplicat recurentului prin hotărârea definitivă recurată, ci antamează elemente circumscrise, în mod esențial, temeiniciei acesteia.

Dispozițiile art. 438 pct. 12 C. proc. pen. sunt de strictă interpretare și vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege, în raport, cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută și menținută prin hotărârea atacată, precum și de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond sau de apel.

Așa cum rezultă din motivele de recurs în casație, recurentul A. nemulțumit de soluția dată în apel, urmărind, în realitate, o reindividualizare a pedepsei aplicate, însă această critică nu poate fi analizată prin prisma cazului de casare invocat.

Referitor la recursul inculpatului C., se constată că, în cuprinsul cererii este menționat numele și prenumele recurentului, semnătura acestuia, iar decizia penală nr. 1050/A din 6.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, recurată în prezenta cauză.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că decizia recurată a fost comunicată inculpatului C. la data de 17.09.2024. De asemenea, se observă că cererea de recurs în casație a fost formulată de inculpatul C. împotriva acestei decizii la data de 5.10.2024- data poștei în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Pe de altă parte, se constată că cererea de recurs în casație nu îndeplinește și condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. întrucât în conținutul cererii de recurs în casație nu sunt indicate cazurile de recurs în casație pe care se întemeiază cererea, iar din motivarea acesteia nu rezultă un caz de casare.

Simpla enumerare a nemulțumirilor recurentului nu satisface exigențele cerinței de admisibilitate prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., care presupune indicarea expresă a cazurilor de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora.

Nu este suficient ca, din cuprinsul cererii, să reiasă doar voința de a recura, fiind necesar să rezulte și limitele acestei voințe prin indicarea cazurilor de casare, întrucât numai în aceste limite poate opera controlul instanței de casație, care nu are posibilitatea legală de a lua în considerare, din oficiu, unele cazuri de casare.

În cee ace privește recursul inculpatului B., se constată că, în cuprinsul cererii este menționat numele și prenumele recurentului, semnătura acestuia, iar decizia penală nr. 1050/A din 6.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, recurată în prezenta cauză, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație, însă cererea de recurs în casație nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 435 din C. proc. pen., întrucât nu este formulată în termenul prevăzut de lege.

Cererea nu îndeplinește însă și condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât nu se indică, în concret, cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. pe care se întemeiază cererea și argumentele pentru care, cel puțin formal, criticile enunțate se circumscriu acestor cazuri.

În acest sens, în raport cu dispozițiile art. 269 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte reține că data până la care inculpatul avea posibilitatea de declarare a recursului în casație este 14 octombrie 2024, inclusiv, având în vedere că decizia penală recurată i-a fost comunicată acestuia la data de 12 septembrie 2024 (conform dovezii de primire aflate în dosarul instanței de apel).

Pentru considerentele expuse, nefiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 1050/A din 6.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2023.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., vor fi obligați recurenții- inculpați la plata sumei de câte 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 1050/A din 6.09.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurenții- inculpați la plata sumei de câte 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 martie 2025.