ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 30 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 3738 din data de 09.12.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024 de Judecătoria Timișoara, în temeiul art. 336 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 5 din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen. (dreptul de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere) pe o perioadă de 1 an calculată de la rămânerea definitivă a prezenței sentințe penale, conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen. (dreptul de a conduce vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere) care se execută în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În temeiul art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 2 luni închisoare.

În temeiul art. 92 alin. (1) din C. pen., s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, astfel cum prevede art. 92 alin. (2) din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Timiș, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Timiș sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a impus inculpatului obligația de a presta muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 zile, la una dintre următoarele două instituții: S.C. Horticultura S.A. sau Inspectoratul Școlar Județean Timiș, în conformitate cu dispozițiile art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. și ale art. 57 din Legea 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, instituție ce urmează a fi desemnată de către Serviciul de Probațiune Timiș după evaluarea inculpatului.

În baza art. 94 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) să se comunice Serviciului de Probațiune Timiș.

În baza art. 94 alin. (2) din C. pen., s-a dispus ca supravegherea executării obligațiilor prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. b) și art. 93 alin. (3) din C. pen. să se facă de Serviciului de Probațiune Timiș.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. raportat la art. 96 din C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse, precum și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege sau săvârșește o nouă infracțiune, instanța revocă suspendarea și dispune aplicarea și executarea pedepsei în regim de detenție.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 500 de RON aferentă fazei de urmărire penală.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 446/A din 26 martie 2025 pronunțată de Curtea Prin decizia penală nr. 427/A din 21 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 421 pct. (1) lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul apelant A. împotriva sentinței penale nr. 3738/09.12.2024 pronunțată de Judecătoria Timișoara, secția penală în dosarul x/2024

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat apelantul la plata sumei de 600 RON, cheltuieli judiciare către stat în apel.

A fost menținută hotărârea atacată.

Hotărârea din apel a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatului A. la 30 mai 2025.

Termenul de declarare a recursului în casație s-a împlinit la data de 30 iunie 2025 pentru inculpatul A..

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 03 iunie 2025, a declarat recurs în casație inculpatul A. (personal), fără a invoca vreunul dintre motivele de casare expres reglementate de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În esență, recurentul a susținut că instanța de apel nu a luat în considerare declarația martorului B. care a arătat în mod clar că a consumat alcool după ce s-a produs incidentul, când a dus mașina să o parcheze la două blocuri distanță, unde era loc de parcare. De asemenea, a menționat că nu a părăsit locul accidentului înainte de a veni echipajul de poliție și că nu a crezut că va veni poliția, având în vedere că mașina părții vătămate nu a suferit nicio pagubă. În final, a susținut că timp de 17 ani nu a consumat deloc băuturi alcoolice, ci doar după ce s-a întâmplat incidentul, din cauza stării de agitație pe care a avut-o.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara la 10 iulie 2025.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. a expirat la data de 21 iulie 2025, fără ca la dosar să fie depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 23 iulie 2025. La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casație prevăzută de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. era îndeplinită.

La data de 25 septembrie 2025 a fost depus la dosar raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat, potrivit căruia cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. apare, ca inadmisibilă, în principiu, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. [nefiind respectate cerințele de la art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen..].

Înalta Curte, analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:

Conform dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434 (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 (referitor la conținutul cererii) și art. 438 din C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Reglementând conținutul cererii de recurs în casație, art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. stabilește că aceasta trebuie să cuprindă numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții ori, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită calea extraordinară de atac și organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de casare pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora (lit. c), precum și semnătura persoanei care a promovat recursul în casație (lit. d).

Rezultă, așadar, din cuprinsul textului de lege menționat că cererea de recurs în casație se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanței cu soluționarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conținutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casație, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac, domiciliul sau reședința părții, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părților (conform art. 445 din C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, precum și voința de a recura respectiva hotărâre și limitele acestei voințe, respectiv motivele în fapt și în drept ce au determinat exercitarea căii de atac, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanței de recurs.

Așa cum se prevede în art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., indicarea în cerere a tuturor elementelor de conținut la care se referă expres art. 437 alin. (1) din C. proc. pen. constituie o condiție de admisibilitate a recursului în casație, a cărei neîndeplinire atrage în mod obligatoriu respingerea, ca inadmisibilă, a căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că aceasta respectă cerința prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., decizia penală nr. 427/A din 21 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

Deopotrivă, se constată că recursul în casație a fost promovat, în termen legal, de către de către A., persoană care, față de calitatea sa de inculpat în cursul procesului în fond și apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumerați în cuprinsul art. 436 alin. (1) din C. proc. pen.. Totodată, este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 436 alin. (6) din C. proc. pen., având în vedere că inculpatul A. a declarat apel în cauză, calea de atac fiind respinsă de Curtea de Apel Timișoara.

Analizând, în continuare, cererea de recurs în casație din perspectiva respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta întrunește cerințele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., întrucât cuprinde numele, prenumele și domiciliul recurentului, este indicată hotărârea atacată și are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se constată că nu a fost invocat vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., recurentul susținând, în esență, că instanța de apel nu a luat în considerare declarația martorului B. care a arătat că a consumat alcool după ce s-a produs incidentul, când a dus mașina să o parcheze la două blocuri distanță, precum și că nu a părăsit locul accidentului înainte de a veni echipajul de poliție, respectiv că nu a crezut că va veni poliția, având în vedere că mașina persoanei vătămate nu a suferit nicio pagubă.

Înalta Curte subliniază că recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, așadar, ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal.

Aspectele invocate în concret de recurentul inculpat vizează, în realitate, stabilirea eronată a situației de fapt de către instanțele de fond și apel, aspecte care nu pot fi subsumate vreunuia dintre cazurile expres reglementate de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., întrucât situația de fapt ce a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanțele de fond și apel nu mai poate fi repusă în discuție în acest cadru procesual. Astfel, dată fiind natura juridică a recursului în casație de cale extraordinară de atac exclusiv de drept, prin care se realizează doar un control al legalității hotărârilor judecătorești definitive, nu se poate obține modificarea sau completarea bazei factuale cu aspecte ce nu au fost stabilite de instanțele de fond și/sau apel ori reconfigurarea elementelor reținute, prin hotărârea criticată, în circumstanțierea activității calificată ca infracțiune.

Prin urmare, întrucât susținerile recurentului nu pot fi examinate prin prisma vreunuia dintre cazurile de casare reglementate de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. nu este îndeplinită din perspectiva motivării în fapt.

Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. nu îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile legale, fiind promovată cu încălcarea prevederilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge calea extraordinară de atac exercitată de acesta, ca inadmisibilă.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, îl va obliga pe recurent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 440 C. proc. pen. respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 427/A din 21 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2025.