ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 950/A din data de 21 septembrie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 490 din 28.06.2018 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2018, în baza art. 396 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. (constând în dreptul de a conduce orice vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere), pe o perioadă de 2 ani, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a fost interzisă inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. (constând în dreptul de a conduce orice vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere) pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate în cauză, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit în condițiile art. 92 C. pen., care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Timiș, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială respectiv obligația de a frecventa programul "Drink&Drive" derulat de către Serviciul de Probațiune Timiș.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a impus inculpatului obligația de a presta muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 100 zile, la una dintre următoarele două instituții: Primăria Orașului Buziaș sau Spitalul Municipal "Dr. Teodor Andrei".

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 96 C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere sau obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege ori săvârșește o nouă infracțiune intenționată, instanța revocă suspendarea executării pedepsei și dispune executarea pedepsei în regim de detenție.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Judecătoria Lugoj a reținut că în drept, fapta inculpatului, care în data de 31.01.2018 orele 18:40 după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului marca B. cu nr. de înmatriculare x pe care l-a condus pe drumurile publice (str. x din orașul Buziaș), având o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv o alcoolemie de 2,40 ‰ la prima recoltare la orele 19:07 și de 2,30 ‰ la cea de-a doua recoltare la orele 20:07 în data de 31.01.2018, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că în fața instanței, inculpatul a dat o declarație prin care a recunoscut săvârșirea faptei așa cum a fost reținută prin rechizitoriu, solicitând a se face aplicarea art. 374 alin. (4), art. 375 și art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 490 din 28.06.2018 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2018 inculpatul A. a declarat apel înregistrat la Curtea de Apel Timișoara la data de 02.08.2018.

Prin motivele de apel formulate de inculpat s-a solicitat să se stabilească pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 336 C. pen., reținându-se dispozițiile art. 74 C. pen., art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., art. 76 alin. (1) C. pen., art. 79 alin. (1) C. pen., art. 375 C. proc. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și să se dispună amânarea aplicării pedepsei, cu stabilirea măsurilor de supraveghere prevăzute de legiuitor.

Prin decizia penală nr. 950/A din data de 21 septembrie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinței penale nr. 490 din 28 iunie 2018 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. x/2018.

A fost menținută sentința penală atacată.

Apelantul A. a fost obligat să plătească statului suma de 200 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Împotriva deciziei penale nr. 950/A din data de 21 septembrie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală, data de 25 octombrie 2018, prin avocat C., inculpatul a declarat recurs în casație.

În motivarea cererii sale inculpatul a invocat ca temei de drept ca temei de drept cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.:

"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și pct. 12 C. proc. pen.:

"s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În motivarea cererii sale inculpatul, prin apărător, a arătat că instanța de apel trebuia să acorde circumstanțe atenuante în considerarea art. 75 alin. (1) și alin. (2) lit. b), C. pen., întrucât s-a aflat sub o puternică stare de emoție, ba chiar depresie severă, provocată de despărțirea de soția sa, în aceste condiții fiind săvârșită fapta.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. s-a arătat că acesta ar putea fi incident în raport cu starea psihică a inculpatului la momentul săvârșirii faptei acesta aflându-se într-o cauză de neimputabilitate, în speță, iresponsabilitatea, prevăzută de art. 28 C. pen.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei și, în rejudecare, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să se dispună, în principal, achitare inculpatului; în subsidiar amânarea aplicării pedepsei potrivit art. 84 și următoarele C. pen.

Prin încheierea din camera de consiliu din 10 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 950/A din data de 21 septembrie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 8 mai 2019, cu citarea recurentului inculpat A., atât la adresa de domiciliu cât și la adresa apărătorului ales.

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul A. privind suspendarea executării hotărârii.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 950/A din data de 21 septembrie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte apreciază că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei "în condițiile legii" este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. inculpatul a arătat că acesta ar putea fi incident în raport cu starea psihică avută la momentul săvârșirii faptei acesta aflându-se într-o cauză de neimputabilitate, în speță, iresponsabilitatea, prevăzută de art. 28 C. pen.

Înalta Curte constată că indicarea de către inculpatul A. a cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. este pur formală, inculpatul invocând în realitate, greșita interpretare a materialului probator de către instanța de fond și de apel și solicitând tocmai reevaluarea acestuia de către Înalta Curte de Casație și Justiție în calea extraordinară a recursului în casație.

Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că sintagma "nu este prevăzută de legea penală" privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Înalta Curte precizează că, pe calea recursului în casație nu se evaluează materialul probator, nu se modifică starea de fapt, întrucât, fiind o chestiune ce implică aprecierea probelor existente în cauză, acest aspect nu poate fi cenzura în această cale extraordinară de atac.

Fapta inculpatului, care în data de 31.01.2018 orele 18:40 după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a urcat la volanul autoturismului marca B. cu nr. de înmatriculare x pe care l-a condus pe drumurile publice (str. x din orașul Buziaș), având o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv o alcoolemie de 2,40 ‰ la prima recoltare la orele 19:07 și de 2,30 ‰ la cea de-a doua recoltare la orele 20:07 în data de 31.01.2018, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen., faptă care este prevăzută de legea penală.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. inculpatul, prin apărător, a arătat că instanța de apel trebuia să acorde circumstanțe atenuante în considerarea art. 75 alin. (1) și alin. (2) lit. b), C. pen., întrucât s-a aflat sub o puternică stare de emoție, ba chiar depresie severă, provocată de despărțirea de soția sa, în aceste condiții fiind săvârșită fapta.

Înalta Curte reamintește că motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., este incident în situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Constituie motiv de casare aplicarea unei alte pedepse principale decât cea prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, aplicarea unei pedepse principale care depășește limitele generale ale pedepsei prevăzute de art. 60, art. 61 sau art. 137 C. pen. ori care se situează sub aceste limite, aplicarea unei pedepse principale care depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită.

De asemenea, constituie motiv de casare stabilirea pedepsei sub sau peste limitele prevăzute de lege în cazul reținerii circumstanțelor atenuante și, respectiv a circumstanțelor agravante sau nerespectarea dispozițiilor prevăzute de lege pentru stabilirea pedepsei în caz de pluralitate de infracțiuni ori infracțiune continuată.

Cazul de casare analizat poate privi și aplicarea unei pedepse accesorii sau complementare neprevăzute de lege sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. inculpatul dorește o reindividualizare a pedepsei ceea ce nu este posibil pe cale recursului în casație.

Pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicare la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. se situează în limite legale.

După cum se poate observa, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că motivele invocate de inculpat cele prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen., se circumscriu doar formal cazurilor de recurs în casație indicate, cele invocate de inculpat sunt aspecte de netemeiniciei ce nu pot fi analizate în această cale de atac.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 950/A din 21 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2018.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 950/A din 21 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 08 mai 2019.