ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 29 mai 2024

Deliberând asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 159/2023 din data de 09 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Negrești Oaș, în baza art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) și (10) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. , la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen.

În baza art. 336 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) și (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a conduce vehicule pentru care este necesară deținerea permisului de conducere, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a conduce vehicule pentru care este necesară deținerea permisului de conducere.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe și infracțiunea de ucidere din culpă au fost comise în concurs real.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 39 lit. b) din C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta și s-a stabilit pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 4 luni închisoare, la care s-a adaugat un spor de 4 luni închisoare, reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă (12 luni), inculpatului A. urmând a i se aplica o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare, pedeapsă executată în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a conduce vehicule pentru care este necesară deținerea permisului de conducere, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a conduce vehicule pentru care este necesară deținerea permisului de conducere, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., în condițiile art. 65 din C. pen.

În baza art. 555 din C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii conform prezentei sentințe, la rămânerea definitivă a acesteia.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) din C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicată inculpatului A. de 2 ani și 8 luni închisoare, timpul reținerii și al arestării preventive, de la data de 24.06.2020, ora 03:30 până la data de 23.07.2020.

În baza art. 7 raportat la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 76/2008 privind organizarea si funcționarea Sistemului National de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de mostre biologice de la inculpatul A. ce vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 19 și art. 25 din C. proc. pen. coroborat cu art. 22 din Legea nr. 132/2017 și art. 1357 și urm. din C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile B., C., D., E., F. prin reprezentant legal C. și G. prin reprezentant legal C. și a fost obligată partea responsabilă civilmente H. S.A. Societate De Asigurare Reasigurare prin lichidator judiciar I. filiala Cluj, la plata către acestea a următoarelor sume reprezentând daune materiale și morale, precum și la plata dobânzii legale aferentă sumei menționate cu titlu de daune morale și cu actualizarea sumelor cu rata inflației, începând cu a 11 zi de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la data plății efective integrale, astfel: B. (soția victimei J.) - 45.000,00 euro (echivalentul în RON la data plății la cursul BNR) reprezentând daune morale și suma de 28.950 RON cu titlu de daune materiale și suma de 297,06 RON cu titlu de cheltuieli judiciare; C. (fiica victimei J.) - 36.000,00 euro (echivalentul în RON la data plății la cursul BNR) reprezentând daune morale și suma de 600 RON cu titlu de daune materiale; D. (fiu al victimei J.)- 36.000,00 euro (echivalentul în RON la data plății la cursul BNR) reprezentând daune morale; F. (nepot al victimei J.) - 18.000,00 euro (echivalentul în RON la data plății la cursul BNR) reprezentând daune morale; G. (nepoată a victimei J.) - 18.000,00 euro (echivalentul în RON la data plății la cursul BNR) reprezentând daune morale; E. (sora a victimei J.) - 18.000,00 euro (echivalentul în RON la data plății la cursul BNR) reprezentând daune morale.

S-a respins cererea formulată de părțile civile K., D., L., M., D. jr., și N. privind obligarea părții responsabile civilmente la plata daunelor morale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. e) din C. proc. pen. cu referire la art. 398 din C. proc. pen. și art. 276 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a fost admisă cererea formulată de către părțile civile cu privire la obligarea părții responsabile civilmente H. S.A. Societate de Asigurare Reasigurare prin lichidator judiciar I. filiala Cluj, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.385,14 RON reprezentând cheltuieli de deplasare reprezentant convențional.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.026,00 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 1.776,00 RON este aferentă fazei de urmărire penală și suma de 250 RON este aferentă fazei de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că, din cuprinsul probelor administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești în faza de judecată, rezultă aceeași stare de fapt cuprinsă în actul de sesizare, respectiv că inculpatul, fiind sub influența băuturilor alcoolice, după ce a consumat alcool împreună cu prietenii săi (whisky și bere), în seara zilei de 23.06.2020, în jurul orelor 21:25, s-a urcat la volanul proprietate personală marca x cu nr. de înmatriculare provizoriu x, cu care în prealabil s-a deplasat în zona respectivă cu intenția de a culege ciuperci, în vederea deplasării către locuința sa, iar în loc. Negrești-Oaș pe str. x, pe direcția Luna Șes spre str. x, pe fondul consumului de alcool și al neadaptării vitezei la condițiile de drum, în configurație de curbă la stânga, în curbă, a acroșat pietonul J. care se deplasa pe jos pe partea carosabilă, în apropierea imobilului cu nr. x, a pierdut controlul asupra direcției de deplasare, părăsind partea carosabilă, rulând pe acostament și spațiul verde, după care autovehiculul a derapat și s-a izbit de poarta imobilului cu nr. x, situată pe sensul opus de deplasare, suferind avarii majore prin ruperea șasiului în două bucăți.

În urma impactului dintre partea față a autovehiculului și pieton, acesta din urmă a fost proiectat la o distanță de 44 m de locul impactului, căzând pe marginea părții carosabile în urma leziunilor fizice suferite a intrat în stare comatoasă și a decedat la scurt timp, conform certificatului de deces cu nr. x din data de 24.06.2020. Conform raport expertiză medico-legală - autopsie, moartea a fost violentă și se datorează asfixiei mecanice consecutive aparatului sanguin traheo-bronho-pulmonar din fractura de bază de craniu. Leziunile traumatice s-au putut produce printr-un mecanism de lovire - proiectare de către un autovehicul în cadrul unui accident rutier, victima fiind pieton.

Martorii audiați în cursul urmăririi penale, deși nu au avut calitatea de martori oculari, au confirmat producerea accidentului în care au fost implicați inculpatul în calitate de conducător auto și pietonul decedat J., aceștia fiind identificați la locul accidentului în mod direct de către martori, care au ieșit afară din gospodăriile lor la auzul zgomotului produs.

În urma evenimentului rutier, și inculpatul A. a suferit leziuni traumatice datorate lovirii cu capul de stâlpul interior stânga față al plafonului autovehiculului.

Conform Buletinului de Analiză Toxicologică nr. 591-592 emis de către Serviciul de Medicină Legală Satu Mare, inculpatului A., la proba I, recoltată la orele 23:50, i-a rezultat o valoare de 2,64 g/1 alcool pur în sânge, iar la proba a II-a, recoltată la orele 00:50, i-a rezultat o valoare de 2,33 g/1 alcool pur în sânge.

Din raportul de expertiză criminalistică efectuat în cursul urmăririi penale, s-a stabilit viteza cu care circula inculpatul în localitate ca fiind de 85 km/h, precum și locul impactului ca fiind pe carosabil și nu în afara lui, fără a se stabili cu precizie momentul declanșării stării de pericol iminent în condițiile în care accidentul s-a produs la lumina zilei, inculpatul având vizibilitate frontală semnificativă, putând sesiza prezența victimei pe carosabil. Reținerea locului impactului ca fiind pe carosabil și nu în afara acestuia (respectiv pe acostament) a fost dovedită de locul hainei victimei, dinamica acestui obiect de îmbrăcăminte din momentele imediat următoare impactului fiind în direcția de deplasare a autovehiculului și nu în direcția opusă, ceea ce a dus la concluzia pertinentă din cuprinsul suplimentului la raportul de expertiză criminalistică privind producerea impactului anterior debutului urmei de derapare din afara carosabilului. Această constatare, coroborată cu localizarea impactului pe autovehicul, respectiv în partea stânga față, au condus la concluzia că victima (pietonul) se afla pe carosabil, ceea ce a determinat reținerea unei culpe a victimei prin încălcarea de către aceasta a dispozițiilor art. 72 din O.U.G. nr. 195/2022 privind circulația pe drumurile publice - pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcția lor de mers. Când și acostamentul lipsește, pietonii sunt obligați să circule cât mai aproape de marginea din partea stângă a părții carosabile, în direcția lor de mers - constatând însă că aceasta nu are niciun fel de relevanță din punct de vedere al răspunderii penale a inculpatului, fiind însă avută în vedere la soluționarea laturii civile.

Lipsa identificării momentului declanșării stării de pericol iminent, care ar fi putut duce la aprecierea privind posibilitățile de evitare a accidentului de către inculpat și în alte condiții decât cele reținute prin expertiza criminalistică, a fost în principal determinată de faptul că inculpatul se afla sub influența băuturilor alcoolice, capacitățile fizice și psihice a acestuia de evitare a accidentului fiind extrem de limitate raportat la nivelul de alcoolemie în sânge descoperit, drept dovadă, inculpatul nu a luat nicio măsură de evitare a impactului care ar fi putut duce la identificarea acestui moment. Potrivit raportului de expertiză criminalistică, acesta putea evita producerea accidentului prin depășirea victimei, lucru care nu s-a întâmplat, deși avea vizibilitate, accidentul producându-se pe timp de zi. Lipsa inițierii manevrei de depășire a fost determinată de viteza ridicată cu care circula pe un tronson de drum aflat în localitate, cu depășirea vitezei legale admise cu 35 km/h, fiind sub influența băuturilor alcoolice, aspecte care au generat producerea accidentului rutier, întrucât câmpul vizual al acestuia a fost redus, concentrarea i-a fost diminuată, simțul de răspundere i-a fost profund atenuat, iar timpul de reacție a acestuia a fost extrem de limitat.

Coroborând celelalte declarații ale martorilor audiați în cursul urmăririi penale cu rezultatul măsurătorilor efectuate cu ocazia cercetării la fața locului și a concluziilor rapoartelor de expertiză, instanța de fond a reținut culpa comună a inculpatului și a victimei în producerea accidentului, ambii având posibilitatea de prevenire a accidentului, inculpatul prin efectuarea unei manevre de depășire, iar victima prin deplasarea pe acostamentul din partea stângă a părții carosabile, în direcția lor de mers, având astfel posibilitatea de a observa din timp autovehicule ce s-a aflau în derapaj sau asupra cărora s-ar fi pierdut controlul de către conducătorii auto.

Raportat la mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, instanța de fond a constatat că faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite cu vinovăție de inculpat sub forma culpei fără prevedere, în ceea ce privește infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen. fiind constatat decesul victimei J. ca urmare a faptei inculpatului și, cu intenție indirectă, în ceea ce privește infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., dincolo de orice îndoială rezonabilă, așa cum prevăd dispozițiile art. 396 alin. (2) din C. proc. pen.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A. care, în data de 23.06.2020, în jurul orelor 21:25, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a condus în loc. Negrești-Oaș pe str. x, pe direcția Luna Șes spre str. x, autoturismul proprietate personală, marca x cu nr. de înmatriculare provizoriu x, având o viteză de 85 km/h, iar pe timpul deplasării pe fondul consumului de alcool și al neadaptării vitezei la condițiile de drum într-o configurație de curba la stânga, a acroșat pietonul J. care se deplasa pe jos pe partea carosabilă, în apropierea imobilului cu nr. x, a pierdut controlul asupra direcției de deplasare, părăsind partea carosabilă, rulând pe acostament și spațiul verde, după care autovehiculul a derapat și s-a izbit de poarta imobilului cu nr. x, situată pe sensul opus de deplasare, suferind avarii majore prin ruperea șasiului în două bucăți, cauzând astfel decesul numitului J., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen. și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Totodată, instanța de fond a reținut că fapta săvârșită de către inculpatul A. care, în data de 23.06.2020, în jurul orelor 21:25, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a condus în loc. Negrești-Oaș pe str. x, pe direcția Luna Șes spre str. x, autoturismul proprietate personală, marca x cu nr. de înmatriculare provizoriu x, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Împotriva sentinței penale nr. 159/2023 din data de 09 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Negrești Oaș a declarat apel, printre alții, inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 811/A/2023 din 14 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2021, printre altele, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondate, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 159/2023 din data de 09 iunie 2023 pronunțate de Judecătoria Negrești Oaș.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul apelant A., la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut, în esență, că în mod judicios instanța de fond a procedat la judecarea inculpatului A. potrivit procedurii abreviate, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 349 alin. (2), art. 374 alin. (4) și art. 375 din C. proc. pen.

Astfel, s-a constatat că, din cuprinsul probelor administrate în cursul urmăririi penale, însușite și necontestate, a rezultat neechivoc că la data de 23.06.2020, în jurul orelor 21:25, având o alcoolemie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, inculpatul A. a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare provizoriu x, în loc. Negrești-Oaș pe str. x, pe direcția Luna Șes spre str. x, având o viteză de 85 km/h și, pe fondul consumului de alcool și al neadaptării vitezei la condițiile de drum, într-o configurație de curbă la stânga, a acroșat pietonul J., care se deplasa neregulamentar, pe partea carosabilă.

În urma accidentului rutier, a rezultat decesul numitului J..

Întrucât emana halenă alcoolică și, fiind testat cu aparatul alcooltest, acesta a indicat valoarea de 1,05 mg/1 alcool pur în aerul expirat, inculpatul A. a fost condus la spital în vederea prelevării de mostre biologice pentru determinarea alcoolemiei, rezultând la proba I, o valoare de 2,64 g/1 alcool pur în sânge, iar la proba a II-a, o valoare de 2,33 g/1 alcool pur în sânge.

Culpa inculpatului în producerea evenimentului rutier a rezultat neechivoc din probele administrate în cursul urmăririi penale, necontestate, inclusiv din raportul de expertiză criminalistică efectuat, care confirmă atât că locul impactului a fost pe carosabil, cât și că viteza cu care circula inculpatul în localitate a fost de 85 km/h, dar și că inculpatul putea evita producerea accidentului prin depășirea victimei, lucru care nu s-a întâmplat, deși vizibilitatea permitea, datorită vitezei cu care circula (depășind viteza legală admisă cu 35 km/h) și influenței băuturilor alcoolice. Pe fondul circumstanțelor respective, inculpatul nu a mai reușit să depășească victima, aflată pe partea carosabilă, prin păstrarea unei distanțe laterale suficiente față de aceasta.

Aceleași probe confirmă și culpa concurentă a victimei, care ar fi trebuit să se deplaseze pe acostamentul din partea stângă a părții carosabile, în direcția ei de mers și nu pe carosabil, pe partea dreaptă. Procedând astfel, victima a încălcat dispozițiile art. 72 din O.U.G. nr. 195/2022 care obligă pietonii să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stângă a drumului, în direcția lor de mers, iar când și acostamentul lipsește, să circule cât mai aproape de marginea din partea stângă a părții carosabile, în direcția lor de mers.

Contrar motivelor de apel expuse de inculpat, curtea de apel a reținut că, în raport de circumstanțele în care evenimentul rutier din data de 23.06.2020 s-a produs, conduita victimei, care a încălcat dispozițiile art. 72 din O.U.G. nr. 195/2022, contribuind la producerea accidentului soldat cu moartea sa, nu se circumscrie niciuneia din cauzele justificative sau de neimputabilitate prevăzute de C. pen., nu are aptitudinea de a susține lipsa culpei fără prevedere a inculpatului și nici să înlăture raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă a acestuia din urmă și rezultatul produs.

Prezența pe partea carosabilă, într-o localitate, a unui pieton (în speță, a victimei), care a circulat pe partea opusă celei impuse de Codul rutier, nu reprezintă o împrejurare imposibil (obiectiv) de prevăzut pentru un conducător auto.

Totodată, prezența victimei pe partea carosabilă nu a avut caracter intempestiv, pentru ca viteza cu care inculpatul circula sau influența băuturilor alcoolice să nu aibă niciun rol în manevra de evitare a victimei și astfel, să fie indiferente la stabilirea sferei raportului de cauzalitate.

Având în vedere considerentele expuse, s-a reținut că este judicioasă concluzia instanței de fond care a reținut vinovăția inculpatului în producerea evenimentului rutier soldat cu decesul numitului J..

Culpa victimei în producerea aceluiași eveniment rutier fiind concurentă și nu exclusivă, aceasta este inaptă să înlăture, în plan penal, răspunderea inculpatului pentru infracțiunea de ucidere din culpă.

În privința motivelor de apel expuse de inculpat, în raport de care s-a susținut că în privința infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen. ar fi incident temeiul de achitare prevăzută de art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen., curtea de apel le-a apreciat ca fiind nefondate, probele administrate în cursul urmăririi penale dovedind dincolo de orice dubiu rezonabil că alcoolemia avută de inculpat a fost peste limita prevăzută în norma de incriminare, conform Buletinului de analiză toxicologică nr. x emis de către Serviciul de Medicină Legală Satu Mare, la proba I, recoltată la orele 23:50, rezultând o valoare de 2,64 g/1 alcool pur în sânge, iar la proba a II-a, recoltată la orele 00:50, o valoare de 2,33 g/1 alcool pur în sânge.

Rezultatele Buletinului de analiză toxicologică nu au fost contestate de inculpat nici în cursul urmăririi penale și nici în fața primei instanțe, fază procesuală în care a uzat de procedura abreviată.

Uzând de procedura abreviată și necontestând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale, inculpatul și-a însușit valoarea probatorie a rezultatelor Buletinului de analiză toxicologică.

Or, valorile alcoolemiei, regăsite în Buletinul de analiză toxicologică, atât la proba I, cât și la proba a II-a, se situează mult peste limita minimă de 0,80 g/l alcool pur în sânge, regăsită în norma de incriminare. Orele la care mostrele biologice au fost recoltate nu sunt în măsură să pună, ab initio, sub semnul întrebării interpretarea acestor rezultate prin raportare la momentul săvârșirii infracțiunii, ținând cont de aceste valori, de declarațiile inculpatului cu privire la circumstanțele de consum și ținânt cont de faptul că cele două valori ale alcoolemiei se află pe o curbă descendentă (2,64 g/1 alcool pur în sânge, respectiv 2,33 g/1).

Prin urmare, curtea de apel a reținut că aceste probe, coroborate cu rezultatul testării cu aparatul etilotest, care a indicat o valoare de 1,05 mg/1 alcool pur în aerul expirat, sunt în măsură să susțină, conform standardului prevăzut de art. 103 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen., și cu respectarea exigențelor rezultate din Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial nr. 69 din 27 ianuarie 2015), că este îndeplinită condiția regăsită în norma de incriminare a art. 336 alin. (1) din C. pen., aceea că în momentul săvârșirii infracțiunii (respectiv în momentul depistării în trafic a conducătorului vehiculului), alcoolemia să fie situată peste limita minimă de 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Curtea de apel a apreciat că realizarea condiției de tipicitate de mai sus, regăsită în norma de incriminare a art. 336 alin. (1) din C. pen., nu este condiționată de efectuarea, în toate cauzele având ca obiect o astfel de acuzație, a expertizei privind calculul retroactiv al alcoolemiei.

O astfel de concluzie ar atrage după sine nesocotirea dispozițiilor art. 103 alin. (1) din C. proc. pen., conform cărora probele nu au o valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză și ar fi contrară dispozițiilor procedural penale care, fie lasă la latitudinea organului judiciar administrarea unui astfel de mijloc de probă (conform art. 172 alin. (1) din C. proc. pen., când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanță pentru aflarea adevărului în cauză este necesară și opinia unui expert), fie stabilesc când proba cu expertiză este obligatorie într-o cauză penală.

Același raționament - privitor la caracterul facultativ al efectuării expertizei privind calculul retroactiv al alcoolemiei în cauze având ca obiect infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. - a fost dezvoltat și în considerentele deciziei nr. 17/HP/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, sesizarea prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept:

"Dacă în cazul infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen. este obligatoriu, având în vedere Decizia Curții Constituționale a României nr. 732/2014, să se stabilească îmbibația alcoolică de la momentul conducerii pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere. În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea precedentă, dacă în fața primei instanțe s-a urmat procedura simplificată, poate fi administrată direct în apel expertiza având ca obiectiv calculul retroactiv al alcoolemiei."

S-a arătat în considerentele acestei decizii, că "Din această perspectivă, chestiunea supusă implicit dezlegării, respectiv dacă pentru statuarea asupra realizării elementului material al infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen. este obligatorie administrarea unui anumit mijloc de probă, nu poate face obiectul unei întrebări preliminare, deoarece nu tinde la dezlegarea unei chestiuni de drept, ci la soluționarea cauzei cu care instanța de trimitere a fost învestită. Astfel, administrarea probelor nu poate fi cenzurată de instanța supremă în procedura prevăzută de art. 475 din C. proc. pen., aceasta fiind în competența exclusivă a instanței de trimitere, nefiind permis Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală să intervină în aprecierea caracterului pertinent și util al probelor. O atare problemă nu poate primi o rezolvare de principiu, ci presupune evaluarea elementelor de fapt relevante în fiecare cauză în parte."

Pentru considerentele de mai sus, curtea de apel a reținut ca fiind dovedite și realizate toate condițiile de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, s-a reținut că, în drept, fapta inculpatului descrisă mai sus realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen. și conducerea unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea în cazul ambelor, a dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ca urmare a admiterii procedurii simplificate, solicitată de către inculpat.

Împotriva deciziei penale nr. 811/A/2023 din 14 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2021, a declarat recurs în casație inculpatul A..

În motivarea recursului în casație formulat, inculpatul a invocat cazul de recurs în casație reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de conducere a unul vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) din C. pen., a arătat că, prin Decizia nr. 732/2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a statuat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională.

Or, recurentul a susținut că, în prezenta cauză, gradul de îmbibație alcoolică în sânge a fost stabilit numai la două momente mult ulterioare săvârșirii faptei, nu și la momentul comiterii acesteia.

În opinia recurentului, fapta de a avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, la doua momente mult ulterioare de la momentul comiterii, respectiv la ora 23:50 (la 2 ore și 25 minute de la momentul conducerii) și 00:50 (3 ore și 25 minute) în condițiile în care inculpatul a condus autovehiculul pe drumurile publice la ora 21:25 (așa cum se reține în rechizitoriu), în absența stabilirii îmbibației alcoolice efective de la ora 21:25, nu este prevăzută de legea penală, lipsindu-i atât elementul material al laturii obiective (acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge), cât și urmarea imediată (starea de pericol rezultată din valoarea alcoolemiei de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge - starea de pericol "infracțional").

Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat instanței să admită recursul în casație și să dispună achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., recurentul fiind condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., nefiind dovedit că valoarea alcoolemiei inculpatului, la momentul finalizării acțiunii de conducere a fost de peste 0,80 gr.‰ alcool pur în sânge, iar aceasta împrejurare nu poate fi interpretată în defavoarea acestuia.

A anexat decizia nr. 225/RC, pronunțată de Înalta Curte de Justiție și Casație în dosarul nr. x/2021, cu titlu de jurisprudență.

Cu privire la infracțiunea de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen., a arătat că, pentru a se putea vorbi despre o faptă tipică, nu este suficient să se constate că s-a comis o acțiune sau inacțiune dintre cele prevăzute de norma de incriminare și că există rezultatul material prevăzut de aceeași normă, ci este, în plus, necesar să se demonstreze că respectivul rezultat este consecința acțiunii sau inacțiunii inculpatului, cu alte cuvinte, să se constate existența unui raport de cauzalitate.

A susținut că, chiar dacă inculpatul nu ar fi fost sub influența băuturilor alcoolice și ar fi circulat cu viteza legală, accidentul nu putea fi prevenit și evitat de către recurent, iar singura cauză a producerii accidentului a fost prezența victimei pe carosabil.

Astfel, recurentul a susținut că fapta de a circula sub influența băuturilor alcoolice și depășind viteza legală, acroșând victima care circula neregulamentar pe carosabil, nu este prevăzută de legea penală, deoarece nu există un raport de cauzalitate între acțiunea inculpatului (de a conduce sub influența alcoolului și cu o viteză peste limita legală) și urmarea imediată (decesul pietonului J.).

Pentru aceste considerente, a solicitat instanței să admită recursul în casație și să dispună achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., întrucât a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, neexistând un raport de cauzalitate între acțiunea de a conduce sub influența alcoolului și cu o viteză peste limita legală și urmarea imediată, decesul victimei.

Prin încheierea din Camera de consiliu din data de 20 martie 2024, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de către recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 811/A din data de 14 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2021, și a fost trimisă cauza în vederea judecării recursului în casație, Completului nr. 1.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casație este nefondat.

Prioritar, trebuie subliniat că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii.

Ca atare, motivele de casare invocate de recurent trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, întrucât în această cale extrordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, Înalta Curte neputând proceda la evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., se observă că acesta este incident dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiței s-a reținut că "dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel, sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului." (decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro)

De asemenea, s-a statuat că "dispozițiile prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. nu permit o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator și stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, examinarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt neputând fi cenzurate în nici un fel.

(...) verificările pe care instanța de recurs în casație le face din perspectiva noțiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală, vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, cât și condițiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective (nu însă și în ceea ce privește latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 lit. b) și care nu a fost preluată de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen..) " (decizia nr. 78/RC/2015 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

Așadar, în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte poate analiza dacă faptele, astfel cum au fost reținute prin decizia recurată, corespund din punct de vedere obiectiv tiparului de incriminare al infracțiunilor, pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului A..

Sub aspectul situației de fapt, Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut că, din cuprinsul probelor administrate în cursul urmăririi penale, însușite și necontestate, a rezultat neechivoc că la data de 23.06.2020, în jurul orelor 21:25, având o alcoolemie de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, inculpatul A. a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare provizoriu x, în loc. Negrești-Oaș pe str. x, pe direcția Luna Șes spre str. x, având o viteză de 85 km/h și, pe fondul consumului de alcool și al neadaptării vitezei la condițiile de drum, într-o configurație de curbă la stânga, a acroșat pietonul J., care se deplasa neregulamentar, pe partea carosabilă. Potrivit Buletinului de Analiză Toxicologică nr. 591-592 emis de către Serviciul de Medicină Legală Satu Mare, inculpatului A., i-a fost stabilită o îmbibație alcoolică de 2,64 g/1 alcool pur în sânge la prima probă, recoltată la orele 23:50, respectiv de 2,33 g/1 alcool pur în sânge la a doua probă, recoltată la orele 00:50.

Astfel, față de situația de fapt reținută în cauză și pe baza probatoriului administrat, instanțele de fond și apel au stabilit că, în drept, fapta inculpatului A. care, în data de 23.06.2020, în jurul orelor 21:25, a condus în loc. Negrești-Oaș pe str. x, pe direcția Luna Șes spre str. x, autoturismul proprietate personală, marca x cu nr. de înmatriculare provizoriu x, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen.

În legătură cu această faptă, recurentul a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate ale infracțiunii întrucât lipsește atât elementul material al laturii obiective (acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge), cât și urmarea imediată (starea de pericol rezultată din valoarea alcoolemiei de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge - starea de pericol "infracțional").

Criticile recurentului vizând lipsa elementului material al laturii obiective sunt neîntemeiate întrucât pornesc de la premisa greșită că încadrarea faptei sale în sfera ilicitului penal s-a făcut în raport de gradul de îmbibație alcoolică de la momentul prelevării mostrelor biologice, iar nu de la cel al depistării sale în trafic.

Înalta Curte reține, așa cum în mod corect a susținut și recurentul, că momentul la care trebuie raportată valoarea de 0,8 g/l alcool pur în sânge prevăzută de norma de incriminare este cel al săvârșirii faptei de conducere a vehiculului pe drumurile publice, care coincide cu cel al depistării în trafic a conducătorului auto, iar nu cel al prelevării mostrelor biologice. Altfel spus, îmbibația alcoolică relevantă pentru existența sau inexistența infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen. este cea de la momentul săvârșirii faptei (al depistării în trafic a conducătorului vehiculului).

De asemena, Înalta Curte constată că fapta concretă pentru care recurentul A. a fost condamnat definitiv constă în conducerea pe drumurile publice, la data de 23.06.2020, a unui autovehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, având, la momentul depistării în trafic, o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Trebuie precizat că, deși, în descrierea în drept a faptei nu se menționează, în mod explicit, că îmbibația alcoolică reținută este cea de la momentul depistării în trafic a recurentului, acest lucru rezultă cu claritate din situația de fapt reținută de instanța de apel. În acest sens, se observă că instanța de apel a reținut în hotărârea recurată următoarele:

"valorile alcoolemiei, regăsite în Buletinul de analiză toxicologică, atât la proba I, cât și la proba a II-a, se situează mult peste limita minimă de 0,80 g/l alcool pur în sânge, regăsită în norma de incriminare. Orele la care mostrele biologice au fost recoltate nu sunt în măsură să pună, ab initio, sub semnul întrebării interpretarea acestor rezultate prin raportare la momentul săvârșirii infracțiunii, ținând cont de aceste valori, de declarațiile inculpatului cu privire la circumstanțele de consum și ținânt cont de faptul că cele două valori ale alcoolemiei se află pe o curbă descendentă (2,64 g/1 alcool pur în sânge, respectiv 2,33 g/1).

Prin urmare, curtea reține că aceste probe, coroborate cu rezultatul testării cu aparatul etilotest, care a indicat o valoare de 1,05 mg/1 alcool pur în aerul expirat, sunt în măsură să susțină, conform standardului prevăzut de art. 103 alin. (2) teza a II-a din C. proc. pen., și cu respectarea exigențelor rezultate din Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial nr. 69 din 27 ianuarie 2015), că este îndeplinită condiția regăsită în norma de incriminare a art. 336 alin. (1) din C. pen., aceea ca în momentul săvârșirii infracțiunii (respectiv în momentul depistării în trafic a conducătorului vehiculului), alcoolemia să fie situată peste limita minimă de 0,80 g/l alcool pur în sânge."

Așadar, contrar susținerilor formulate de recurent, pentru a reține infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., instanțele au dat relevanță gradului de îmbibație alcoolică de la momentul depistării în trafic.

Împrejurarea că alcoolemia de la momentul depistării în trafic a recurentului a fost estimată pornind de la valorile alcoolemiei stabilite în urma celor două recoltări de probe biologice efectuate după aproximativ 2 ore și 25 de minute (23:50) și, respectiv, 3 ore și 25 de minute (00:50) de la momentul opririi în trafic, la o valoarea de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, constituie aspecte ce nu pot fi valorificate în actuala procedură. Invocând lipsa unor dovezi certe cu privire la valoarea alcoolemiei la momentul depistării în trafic, deși și-a însușit probele administrate în cursul urmăririi penale și a renunțat la administrarea altor mijloace de probă ca urmare a solicitării aplicării procedurii simplificate de recunoaștere a învinuirii, recurentul A. solicită, în realitate, în calea extraordinară de atac, administrarea unor noi mijloace de probă și reevaluarea materialului probator deja administrat, negând, astfel, concluzia definitivă la care au ajuns instanțele cu privire la această chestiune de fapt ca urmare a manaifestării sale de voință. Or, având în vedere că, așa cum s-a menționat anterior, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea hotărârii și nu chestiuni de fapt, instanța supremă nu poate rejudeca pentru a treia oară o cauză în parametrii în care a avut loc judecata în fond și în apel.

Aceasta înseamnă că, în speță, Înalta Curte trebuie să se raporteze la statuările definitive ale instanței de apel cu privire la valoarea alcoolemiei recurentului la momentul săvârșirii infracțiunii, care, așa cum rezultă din considerentele deciziei recurate, expuse pe larg în cele ce preced, pe baza elementelor factuale menționate anterior și care nu mai pot fi cenzurate în recurs în casație, a fost stabilită neechivoc ca depășind limita legală, de 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Analiza conținutului mijloacelor de probă pe baza cărora instanța de apel a stabilit această stare de fapt ori a eventualelor contradicții dintre ceea ce rezultă din probe, pe de o parte, și concluziile instanței, pe de altă parte, este proprie unei evaluări de fapt a cauzei, care excedează, așa cum s-a menținonat anterior, limitelor cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Înalta Curte constată, totodată, că, în cererea de recurs în casație formulată, recurentul a mai susținut că lipsește urmarea imediată a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, fără a formula, însă, critici concrete cu privire la acest aspect.

În acord cu instanțele de fond și de apel, Înalta Curte reține că urmarea imediată a infracțiunii constă într-o stare de pericol pentru valoarea socială ce poate fi lezată de o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, respectiv siguranța circulației pe drumurile publice. Cu alte cuvinte, infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. este o infracțiune de pericol, ceea ce înseamnă că acțiunea săvârșită pune în primejdie siguranța circulației pe drumurile publice.

Față de aspectele expuse, Înalta Curte constată că fapta imputată inculpatului A., respectiv aceea de a conduce un autoturism marca x, cu nr. de înmatriculare provizoriu x, la data de 23.06.2020, în jurul orelor 21:25, în loc. Negrești-Oaș pe str. x, pe direcția Luna Șes spre str. x, având o alcoolemie mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge la momentul depistării în trafic, se circumscrie elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen.

În continuare, Înalta Curte constată că, în ceea ce privește infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen., instanțele de fond și de apel au reținut, în esență, că, la data de 23.06.2020, inculpatul A., fiind sub influența alcoolului, a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare provizoriu x, pe raza localității Negrești-Oaș pe str. x, pe direcția Luna Șes spre str. x, în apropierea imobilului cu nr. x, pe fondul neatenției, a neadaptării vitezei la condițiile de drum, a produs accidentul în urma căruia o persoană a decedat.

Recurentul a susținut, în esență, că nu există un raport de cauzalitate între acțiunea acestuia (de a conduce sub influența alcoolului și cu o viteză peste limita legală) și urmarea imediată (decesul pietonului J.), având în vedere că, și în ipoteza în care nu ar fi fost sub influența băuturilor alcoolice și ar fi circulat cu viteza legală, accidentul nu putea fi prevenit și evitat, iar singura cauză a producerii accidentului a fost prezența victimei pe carosabil.

Înalta Curte constată că, în realitate, prin criticile formulate, recurentul contestă chiar starea de fapt stabilită în mod definitiv de către instanța de fond și confirmată de cea de prim control judiciar. Altfel spus, recurentul contestă împrejurările factuale reținute de instanțele de fond și de apel în baza materialului probator administrat, încercând să acrediteze ideea că, și în ipoteza în care nu ar fi fost sub influența băuturilor alcoolice și ar fi circulat cu viteza legală, accidentul nu putea fi prevenit și evitat, iar singura cauză a producerii accidentului a fost prezența victimei pe carosabil, aspect ce atrage lipsa oricărei forme de vinovăție în comiterea faptei ce i s-a imputat.

Contrar celor susținute de recurent, Înalta Curte observă, însă, că, din situația de fapta reținută, cu titlu definitiv, de către instanța de apel, ce nu mai poate fi modificată în calea de atac a recursului în casație, reiese că accidentul de circulație a fost produs pe fondul neatenției, a neadaptării vitezei la condițiile de drum, inculpatul fiind sub influența alcoolului. De asemenea, în ceea ce privește culpa victimei, în hotărârile atacate s-a reținut culpa inculpatului A. la un procent de 90% (fiind sub influența alcoolului și depășind limita legală de viteză admisă în localitate și lipsa oricărei manevre de evitare sau de depășire a obstacolului reprezentat de victimă), iar culpa victimei J. la un procent de 10%, aceasta din urmă neavând niciun fel de relevantă din punct de vedere al răspunderii penale a inculpatului, dar fiind avută în vedere la soluționarea laturii civile a cauzei.

Așa cum s-a arătat anterior, prin criticile formulate, recurentul nu invocă un aspect de nelegalitate a hotărârii atacate, ci solicită o rejudecare a cauzei, prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința configurării unei alte situații de fapt decât cea stabilită de instanțele inferioare și intrată în puterea lucrului judecat.

Or, motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. nu poate fi invocat pentru a se obține modificarea sau completarea bazei factuale cu aspecte ce nu au fost stabilite de instanțele de fond și/sau apel ori reconfigurarea elementelor reținute, prin decizia criticată, în circumstanțierea activității calificată ca infracțiune. Finalitatea recursului în casație nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăți, în vederea remedierii greșitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru o faptă ce nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fiind, însă, obligatoriu ca toate verificările realizate în calea extraordinară de atac să se raporteze exclusiv la situația factuală deja stabilită de judecătorii fondului, aceasta având un caracter definitiv.

Mai mult, în soluționarea recursului în casație, Înaltei Curți nu îi este permis să cenzureze concluzia la care au ajuns instanțele de fond și de apel cu privire la forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul și, implicit, la întrunirea elementelor de tipicitate subiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen., pentru care a fost condamnat, cu atât mai mult cu cât constatările făcute sub acest aspect s-au realizat prin evaluarea tuturor împrejurărilor de fapt în care a fost concepută și derulată activitatea imputată, astfel cum acestea au rezultat din probele administrate pe parcursul procedurii judiciare, iar în calea extraordinară de atac, nu se poate realiza o reinterpretare a materialului probator în vederea reconfigurării situației factuale, intrată deja în puterea lucrului judecat.

Concluzionând, în raport de considerentele anterioare, Înalta Curte constată că și această faptă pentru care a fost condamnat recurentul inculpat A. este prevăzută de legea penală, respectiv art. 192 alin. (1) și (2) din C. pen., criticile formulate prin prisma cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. fiind nefondate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 811/A/2023, din data de 14 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2021.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 811/A/2023, din data de 14 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2024.