ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1094/2024, pronunțat la data de 6 august 2024 în dosarul nr. x/2022, de Judecătoria Cluj-Napoca, în temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prevăzută de art. 336 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a interzis pe lângă pedeapsa principală aplicată, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. - dreptul de a conduce orice categorie de vehicule, pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă ce se va executa de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis pe lângă pedeapsa principală aplicată, cu titlu de pedeapsă accesorie, dreptul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., care se execută în cazul în care pedeapsa principală devine executorie.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului, faptă prev. de art. 338 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., s-a interzis pe lângă pedeapsa principală aplicată, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. - dreptul de a conduce orice categorie de vehicule, pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă ce se va executa de la data rămânerii definitive hotărârii, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis pe lângă pedeapsa principală aplicată, cu titlu de pedeapsă accesorie, dreptul prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., care se execută în cazul în care pedeapsa principală devine executorie.

În baza art. 38 alin. (2)-(39) alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit, potrivit tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni, pedepsele aplicate prin sentință, aplicând pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din durata celeilalte pedepse (6 luni), rezultând în final pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) rap. la art. 67 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea dreptului de a conduce autovehicule, prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., pe o durată de 3 ani, pedeapsă ce se va executa de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) și 5 rap. la art. 65 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea dreptului de a conduce autovehicule, prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., care s-a decis a se executa în cazul în care pedeapsa principală devine executorie.

În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicate inculpatului prin hotărâre.

În temeiul art. 92 alin. (1) C. pen., s-a stabilit termen de supraveghere pentru condamnat de 3 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen., s-a impus inculpatului respectarea următoarelor măsuri de supraveghere pe durata termenului de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Hunedoara, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Hunedoara sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate, pe perioada termenului de supraveghere.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 70 de zile, la una dintre următoarele instituții: Primăria Municipiului Hațeg sau Primăria Comunei General Berthelot.

În temeiul art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) C. pen., să se comunice Serviciului de Probațiune Hunedoara.

În temeiul art. 404 alin. (2) C. proc. pen.. rap. la art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, potrivit art. 96 C. pen.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., s-a constatat că inculpatul a fost reținut pentru 24 de ore din data de 17.11.2022 și până la data de 18.11.2022.

În temeiul art. 114 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, s-a dispus să se comunice un exemplar și către organul de poliție competent, în vederea anulării permisului de conducere al inculpatului.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. e) C. proc. pen.. rap. la art. 272 alin. (1) și art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1025 RON către Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca, reprezentând contravaloarea raportului de expertiză medico-legală nr. x din 08.03.2024 întocmit de către IML Cluj-Napoca și a buletinului de analiza toxicologică nr. x din 08.03.2024 întocmit de către IML Cluj-Napoca.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. e) C. proc. pen.. rap. la art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1458,35 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 858,35 RON cheltuieli efectuate în cursul urmăririi penale, suma de 300 RON în etapa camerei preliminare și suma 300 RON aferentă judecății.

Împotriva sentinței penale nr. 1094 din data de 06 august 2024 a Judecătoriei Cluj-Napoca, dată în dosar nr. x/2022 al Judecătoriei Cluj-Napoca, a declarat apelul apelantul inculpat A..

Prin decizia penală nr. 435/A din 14 martie 2025 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 1094 din data de 06.08.2024, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2022, fiind obligat la plata în favoarea statului a sumei de 800 RON, reprezentând cheltuieli judiciare în apel.

Sub aspectul stării de fapt, Curtea de apel a constatat că prima instanță a făcut o judicioasă analiză a probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești (inculpatul fiind judecat în procedura de drept comun), în raport de care în mod temeinic a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, sunt întrunite elementele constitutive și au fost comise de inculpatul A., angajând răspunderea penală a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) și (2) C. pen. și părăsirea locului accidentului, prevăzută și pedepsită de art. 338 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În privința expertizei medico-legale, instanța de apel a apreciat că este exclusă orice apreciere subiectivă din partea expertului, nefiind dovedită lipsa de imparțialitate a expertului și a remarcat că declarațiile inculpatului oferite de-a lungul procesului penal au fost contradictorii, având ca scop generarea dubiului asupra elementului constitutiv al infracțiunii prevăzute la art. 336 alin. (1) C. pen. referitor la faptul că la valoarea alcoolemiei, de la momentul producerii accidentului rutier din 17.11.2022, ora 02:03, ar fi fost peste pragul infracțional (de 0,80g/l alcool pur sânge), iar pe de altă parte, că ar fi condus sub influența substanțelor psihoactive. În esență, inculpatul a recunoscut faptul că a consumat alcool (vin și tequila) înainte de conduce autoturismul, însă a încercat să își ajusteze declarațiile privind cantitățile și orele de consum, astfel încât să combată concluziile raportului de expertiză medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei efectuată în cursul urmăririi penale (aflată la d.u.p.)

Așadar, fiind audiat în calitate de suspect în data de 17.11.2022 a arătat că a luat la cunoștință starea de fapt, încadrarea juridică a faptei, valoarea alcoolemiei indicată de buletinul de analiză, fiind de acord cu acestea și pe care nu le-a contestat. Cu această ocazie, a recunoscut că în data de 16.11.2022 a participat la filmarea unor videoclipuri, unde " a consumat aproximativ 200-300 ml de vin până la ora 00:00. Arăt faptul că ieri nu am reușit să consum alimente și seara când am terminat de filmat eram obosit. (...) la un moment dat am trecut pe lângă un echipaj de poliție care mi-a făcut un semnal. În acel moment m-a cuprins o senzație de adrenalină și mi-am continuat deplasarea, știind că înainte cu câteva ore am consumat vin." În urma producerii accidentului rutier, ca urmare a nerespectării culorii roșii a semaforului, acesta a arătat că "în momentul în care am început să fiu conștient am tras pe dreapta autoturismul și am oprit". Inculpatul a arătat că, fiind probabil speriat, organismul său a avut un șoc, motiv pentru care a fost necesar să se deplaseze spre a-și face nevoile fiziologice, lipsind la de locul accidentului 10 minute.

Urmare a testării inculpatului cu aparatul alcooltest, la minutul 02:28:57, a rezultat o valoare de 0,41 ml/l alcool pur în aerul expirat . Curtea a reținut că această valoare a rezultat la jumătate de oră de la momentul producerii evenimentului rutier, spre deosebire de situațiile în care conducătorul auto este testat la momentul depistării în trafic, ca urmare a unor controale de rutină, practica fiind în sensul că valoarea alcoolemiei în sânge este de cel puțin două ori mai mare decât valoarea alcoolemiei din aerul expirat.

După depunerea raportului de expertiză medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei nr. 8397/IX/25.11.2022, care s-a realizat în baza datelor prezentate cu ocazia a declarației din 17.12.2022 privind consumul de băuturi alcoolice, în intervalul orar 23:00-24:00 a rezultat o alcoolemie de 0,89g/00, inculpatul A. și-a modificat declarațiile, cu ocazia reaudierii în calitate de suspect, la data de 08.12.2022, precizând că ar fi "consumat aproximativ 500 ml vin și un shot de 40 ml tărie (posibil tequila), în intervalul 00:00-01:30 în data de 17.11.2022, după terminarea filmărilor". Totodată, a precizat că "a consumat alimente, respectiv brânză, roșii, pâine și salam, fără a putea preciza cantitatea".

La data de 15.12.2022, inculpatul A. a dat declarație în calitate de inculpat, prin care a precizat că își retractează declarațiile anterioare cu privire la consumul de alcool.

Audiat în fața primei instanțe, inculpatul A. a oferit din nou declarații total contradictorii, acesta susținând că ar fi consumat 500 ml de vin (două pahare) și un shot de tequila, 30-40 ml, înainte de a se urca la volan, în jurul orei 01:30 (deplasându-se cu o viteză dublă față de limita legală), și că nu ar fi consumat anterior alte alimente. Totodată, a declarat că ar fi consumat substanțe interzise "cu 2-3 zile anterior poate, motiv pentru care este posibil să fi rezultat aceste urme la proba de urină, însă în sânge nu au existat urme psihoactive. Recunosc că am consumat, dar nu în ziua respectivă".

Curtea de apel a remarcat, așadar, faptul că inculpatul nu a fost consecvent în declarațiile date în cursul procesului penal și că a încercat să inducă în eroare organele judiciare cu privire la împrejurările comiterii faptelor, astfel încât, în mod corect, instanța de fond s-a raportat la declarațiile inițiale date cu ocazia declarației de suspect din 17.11.2022, fiind totodată și cele mai apropiate de momentul săvârșirii faptei și neinfluențate de rezultatele analizei probelor biologice recoltate.

În ceea ce privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 338 alin. (1) C. pen., Curtea de apel reținut din cuprinsul procesului-verbal de cercetare de la fața locului din data de 17.11.2022 (aflat la d.u.p.), că, în timp ce polițiștii se aflau la locul accidentului, la un interval de 20-30 minute de la producerea accidentului, l-au identificat pe inculpatul A. în parcul din spatele Teatrului Național, acesta recunoscând că el a condus autoturismul implicat în accidentul rutier.

S-a constatat că din cuprinsul procesului-verbal de vizualizare de la fila x d.u.p., rezultă că, în jurul orei 02:03.30 sec., deși autoturismul, condus de inculpat, a fost proiectat pe direcția înainte pe Calea x, acesta nu a oprit, ci și-a continuat deplasarea prin fața Teatrului Național și, ulterior, a virat la dreapta spre Piața Ștefan cel Mare, vis-a-vis de Curtea de Apel Cluj. După ce a oprit, din autoturism au coborât pe partea din dreapta față a autoturismului atât martora B., cât și inculpatul. Cei doi au intrat în incinta parcului Teatrului Național, zonă care era împrejmuită la acel moment, părăsind locul accidentului.

Faptul că inculpatul nu s-a aflat la locul evenimentului rutier este susținută și de declarația martorului C., care a fost anunțat prin stație de faptul că a avut loc un accident rutier la intersecția străzii Piața Avram Iancu cu Bulevardul x a ajuns la locul evenimentului a "verificat cele două mașini, în D. nu mai era nimeni pentru că șoferul era în ambulanță, după care am mers la cealaltă mașină pentru a verifica dacă sunt victime. La cea de-a doua mașină nu era nicio persoană înăuntru." Martorul a mai precizat că a auzit ulterior de la colegii săi că a fost căutat inculpatul, iar în momentul în care a fost identificat a fost prezentat martorului, care l-a testat cu alcooltestul, A. confirmându-i acestuia că a consumat băuturi alcoolice în aceea zi. "Era speriat, era agitat și era dezorientat, încercând să-mi explice ce s-a întâmplat". Totodată, martorul a arătat că a fost chemat de colegul său pentru a-l testa pe inculpat după 20 de minute de când acesta a ajuns la locul evenimentului.

Din fișa de eveniment a accidentului din data de 17.11.2022 rezultă că, după producerea accidentului de circulație soldat cu rănirea numitului E., conducătorul autoturismului HD9 CLT a abandonat autoturismul în Piața Ștefan cel Mare, după care a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, fiind depistat ulterior, în parcul din spatele Teatrului Național.

Curtea de apel a reținut că alegațiile inculpatului în sensul că ar fi părăsit locul accidentului ca urmare a șocului produs ca urmare a evenimentului rutier sau pentru a-și satisface nevoile fiziologice nu pot fi primite, fiind infirmate chiar de propriile declarații (și-a imaginat diverse scenarii, cum că presa ar putea fi la fața locului, că viitoarea sa soție se poate supăra că a produs accidentului) și de împrejurările în care a fost identificat de organele de poliție care l-au căutat.

Instanța a reținut că infracțiunea prevăzută de art. 338 alin. (1) C. pen. trebuie coroborată cu art. 77 alin. (1) din O.U.G. nr 195/2002 potrivit căruia "Conducătorul unui vehicul implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei persoane este obligat să ia măsuri de anunțare imediată a poliției, să nu modifice sau să șteargă urmele accidentului și să nu părăsească locul faptei". Așadar, obligația impusă conducătorului auto de a rămâne la locul accidentului se justifică prin necesitatea stabilirii cauzelor ce au provocat accidentul, a identificării persoanelor vinovate de producerea lui și, pe cale de consecință, a tragerii la răspundere a acestora.

Curtea de apel a constatat că din probele analizate în cauză a rezultat, fără putință de tăgadă, că a existat un accident rutier soldat cu o victimă care a suferit leziuni care au necesitat 2-3 zile de îngrijiri medicale și că inculpatul A. a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor abilitate să hotărască acest aspect, acțiune ce constituie elementul material al infracțiunii prev. de art. 338 alin. (1) C. pen. Infracțiunea se consumă chiar dacă inculpatul a fost identificat ulterior (după circa 20 de minute) în proximitatea locului accidentului, de organele de poliție. De asemenea, faptul că inculpatul ar fi apelat serviciul 112 din autoturism (aspect care nu se coroborează cu alte mijloace de probă), nu îl exonerează de răspunderea penală pentru această infracțiune, cu atât mai mult cu cât acesta a arătat că nu știe dacă operatorul a răspuns susținând că a coborât din mașină datorită prafului creat de airbag-uri.

În cazul de față, raportat la probele analizate, Curtea a constatat că plecarea inculpatului de la locul evenimentului s-a grefat pe o atitudine psihică specifică intenției directe, având în vedere, pe lângă dezinteresul total față de starea de sănătatea a celuilalt conducător implicat în accidentul rutier, faptul că a urmărit să se sustragă unei eventuale verificări a propriei stări fiziologice și, implicit, descoperirii faptului că a condus sub influența băuturilor alcoolice/a substanțelor psihoactive. Prin faptul că a părăsit locul accidentului, a amânat implicit momentele testării cu aparatul alcooltest și recoltării probelor biologice, fiind îngreunată astfel activitatea de cercetare penală (fiind necesară, spre exemplu, dispunere expertizei medico-legale privind calculul retroactiv în vederea estimării alcoolemiei de la momentul producerii accidentului rutier).

Instanța de apel a constatat că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale și a consecințelor acesteia, prevăzând rezultatul socialmente periculos (acesta în momentul în care a părăsit locul accidentului și-a creat în mintea sa mai multe scenarii, precum faptul că persoanele importante din viața sa vor fi afectate, că va apărea evenimentul în presă etc.). Prin urmare, contrar concluziilor raportului de expertiză psihologică extrajudiciară, depus în cursul judecății la instanța de fond, s-a reținut că inculpatul a conștientizat că a comis un accident rutier, având drept urmări evidente rănirea victimei și avarierea autoturismului, a conștientizat gravitatea faptelor și a părăsit locul accidentului pentru a îngreuna activitatea de aflare a adevărului (privind împrejurările de comitere).

În ceea ce privește conducerea sub influența substanțelor psihoactive prev. de art. 336 alin. (2) C. pen., s-a reținut că, potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. x din 18.11.2022, pe mostra de sânge recoltată la ora 03:26, examenul toxicologic efectuat a fost negativ pentru amfetamine și catinone (mefedronă), iar pe mostra de urină recoltată la ora 03:30, examenul toxicologic a fost pozitiv pentru catinone (mefedronă) și negativ pentru amfetamină, metamfetamină, MDMA, cocaină, Ketamina, tetrahidorcanabinoli (THC), metadonă, AB-PINCA, morfină și alți derivați opiacei .

În urma reanalizării, în cursul cercetării judecătorești, a mostrelor biologice (sânge și urină) recoltate de la numitul A. prin utilizarea metodei cromatogratie de lichide cuplata cu spectrometrie de masă (LC-MS/MS), s-a eliberat de catre I.M.L. Cluj-Napoca, în data de 08.03.2024, buletinul de analiză toxicologică nr. x, potrivit căruia: examenul toxicologic efectuat pe proba de sânge prin cromatografie de lichide cuplata cu spectrometrie de masă (LC-MS/MS) a fost pozitiv pentru clorometcatinona (CMC) (concentratie = 1,70 ng/mL; Anexa 2) și mefedrona (concentrație = 21,85, iar examenul toxicologic efectuat pe proba de urina prin cromatografie de lichide cuplată ng/mL; Anexa 2) si NEGATIV pentru restul substantelor din Anexa 1, cu spectrometrie de masă (LC-MS/MS) a fost POZITIV pentru mefedrona (concentratie = 3458,06 ng/mL; Anexa 4) și clorometcatinonă (CMC).

Curtea de apel a constatat că, la pe baza examenului clinic efectuat cu ocazia recoltării probelor biologice, nu se poate stabili dacă inculpatul se afla sau nu sub influența unor substanțe psihoactive la data săvârșirii faptei, fiind identificat doar că acesta prezenta facies necaracteristic.

Instanța de apel a constatat că, în cazul inculpatului A., rezultatul analizei calitative și cantitative a probelor biologice a detectat prezența în sânge a unor substanțe active psihoactive, nefiind necesară repunerea cauzei pe rol pentru suplimentarea probatoriului în apel, având în vedere considerentele Deciziei nr. 25/27.01.2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Faptul că reanalizarea probelor biologice s-a efectuat în cursul cercetării judecătorești nu reprezintă nicidecum o încălcare a dreptului la apărare a inculpatului sau o depășire a limitelor de investire prin rechizitoriu, câtă vreme inculpatul a fost trimis în judecată inclusiv pentru infracțiunea de conducere sub influența substanțelor psihoactive prevăzute de art. 336 alin. (2) C. pen., chiar dacă în descrierea faptică s-a făcut referire la probele administrate în cursul urmăririi penale și care au relevat existența doar a substanței mefedronă în urină. În raport de dezlegarea prin decizia nr. 25/27.01.2025, a fost relevant a se stabili existența în probele de sânge recoltate de la inculpat a substanței cu efecte psihoactive și nu în urină, indiferent de nivelul de concentrație, având în vedere că a fost identificată substanța activă.

Prin urmare, în raport de considerentele acestei decizii care a stabilit că pentru realizarea condiției esențiale atașate elementului material al laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 336 alin. (2) C. pen., aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influența unor substanțe psihoactive, este necesar să se constate atât prezența în probele biologice a substanței psihoactive, cât și aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacității de a conduce a autorului faptei, arătându-se însă în considerente că, pe timpul cât substanța activă se află în sânge, se află totodată și în creier, determinând direct starea de a fi sub influență, respectiv aceea în care sunt influențate funcțiile psihice, senzoriale și neuromotorii ale persoanei, Curtea de apel a constatat că în cazul inculpatului apelant analiza toxicologică a evidențiat prezența în sânge două tipuri de substanțe psihoactive care aveau aptitudinea de a afecta capacitatea de a conduce a inculpatului A.. Așadar, s-a apreciat că nu este posibilă pronunțarea în cauză a unei soluții de achitare în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.. pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen.

Decizia penală nr. 435/A din 14 martie 2025 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj la data de 20 martie 2025 și condamnatului A. la data de 24 martie 2025.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a formulat recurs în casație condamnatului A., la data de 11 aprilie 2025, prin poșta electronică, prin avocat ales (precizând că are domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat F., situat în mun. Cluj-Napoca, Cal. Dorobanților, nr. 14-16. et. II. ap. 64. cam. 21).

Cererea formulată de condamnatul A. a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj la data de 23 aprilie 2025.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 12 mai 2025. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererii de recurs în casație, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 03 iunie 2025.

În cererea scrisă, inculpatul a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimiterea cauzei în vederea judecării căii extraordinare de atac, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prev. de art. 338 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., inculpatul a solicitat pronunțarea unei soluții de achitare, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În ceea ce privește fapta de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., în principal, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., inculpatul a solicitat achitarea, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, iar, în subsidiar, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a solicitat înlăturarea faptei din conținutul infracțiunii unice, întrucât nu este prevăzută de legea penală.

În ceea ce privește fapta de conducere a unui vehicul sub influența altor substanțe prev. de art. 336 alin. (2) C. pen., în principal, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., inculpatul a solicitat achitarea, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Așadar, a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală. În ceea ce privește fapta de părăsire a locului accidentului, inculpatul a solicitat să se constate că în speță nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii în ceea ce privește latura obiectivă, întrucât din probatoriul administrat, respectiv, imaginile video surprinse de camerele de supraveghere care se regăsesc pe CD-ul pus la dispoziția organelor judiciare de către Primăria Cluj-Napoca, planșele fotografice realizate cu ocazia cercetării la fața locului, fișa de eveniment, procesul-verbal de completare a procesului-verbal de cercetare la fața locului și declarația inculpatului, rezultă fără echivoc că nu a părăsit locul accidentului.

Referitor la starea de fapt, inculpatul a precizat că, în urma impactului, autoturismul a fost proiectat pe direcția înainte spre str. x, iar la intrarea în intersecție a virat instinctiv la dreapta înspre P-ta. Ștefan Cel Mare, pătrunzând cu autoturismul pe un sector de drum unde este instalat indicatorul rutier Accesul interzis și a acționat pedala de frână pentru a opri autoturismul. Or, recurentul a susținut că, dacă ar fi avut intenția de a părăsi locului accidentului, în mod cert ar fi acționat pedala de accelerație și nu pedala de frână, nu ar fi pătruns pe un sector de drum unde este interzisă circulație și nu ar fi oprit autoturismul la o distanță de aproximativ 50m de locul accidentului, ci și-ar fi continuat deplasarea pentru "a fugi" de la locul accidentului.

Astfel, inculpatul a solicitat să se constate că nu a avut niciun control asupra autoturismului care, în momentul impactului, a fost proiectat înspre intersecția dintre str. x și P-ța. Ștefan Cel Mare. Mai mult, a susținut că acțiunea sa, de a se deplasa în interiorul Parcului din zona Teatrului Național și a se întoarce la locul accidentului la un interval de aproximativ 20 de minute, nu poate conduce la concluzia că a părăsit locul accidentului, întrucât, în primul rând, se afla în proximitatea locului unde a avut loc evenimentul și, în al doilea rând, contrar opiniei instanței de fond, perioada de timp scursă între cele două momente de referință este una extrem de redusă. Inculpatul a solicitat a se avea în vedere fișa de eveniment din care rezultă că, la scurt timp după producerea evenimentului rutier, a revenit singur la fata locului și s-a prezentat organelor de urmărire penală.

Apărarea a susținut că prin incriminarea faptei de părăsire a locului accidentului se protejează relațiile sociale privitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, rațiunea impunerii în sarcina conducătorilor auto implicați în accidente rutiere a obligației de a nu părăsi locul accidentului, fără încuviințarea organelor de poliție, fiind aceea a creării premiselor și asigurarea cadrului necesar pentru stabilirea cu acuratețe a împrejurărilor producerii accidentului, identificarea persoanelor suspecte de comiterea acestuia, strângerea probelor concludente în vederea conturării unei imagini cât mai clare asupra condițiilor cu relevanță în operațiunea de tragere la răspundere penală a celor vinovați. În subsidiar, sunt protejate și relațiile sociale privitoare la înfăptuirea justiției, părăsirea locul accidentului producând consecințe și impietând asupra stabilirii modului în care a avut loc accidentul de circulație și tragerea la răspundere penală a persoanelor vinovate de producerea acestuia.

Astfel, apărarea a apreciat că acțiunea inculpatului nu a produs nicio consecință și nu a impietat asupra stabilirii modului în care a avut loc accidentul de circulație, identificării persoanei vinovate de comiterea acestuia și strângerii probelor concludente în soluționarea cauzei. Așadar, în prezenta speță, nu s-a adus nicio atingere interesului general ocrotit prin norma de incriminare și pentru toate aceste considerente, a solicitat să se constatate că fapta imputată nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii în ceea ce privește latura obiectivă.

În ceea ce privește fapta de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, contrar celor reținute în rechizitoriu și de către instanțele de fond și de apel, inculpatul a apreciat că fapta pentru care a fost trimis în judecată nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii în ceea ce privește latura obiectivă, respectiv, nu a avut o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur sânge la ora producerii accidentului rutier.

Recurentul inculpat a susținut că singurul mijloc de probă în acuzare pentru această faptă îl reprezintă raportul de expertiză medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei nr. 8397/IX/d/84 din 25.11.2022 al I.M.L. Cluj-Napoca, din cuprinsul căruia se desprind două concluzii: (1) posibilitatea efectuării calculului retroactiv și (2) imposibilitatea efectuării calculului retroactiv.

Recurentul a făcut referire la valoarea rezultatului testării cu aparatul alcooltest la data de 17.11.2022, care a fost de 0,41 mg/l alcool pur în aerul expirat, susținând că s-a stabilit de către Comisia din cadrul I.M.L. Cluj-Napoca, care a efectuat expertiza medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei, că valoarea alcoolemiei în aerul expirat are doar valoare orientativă și că valorile alcoolemiilor stabilite, prin metoda oficială de dozare a alcoolului din mostrele de sânge recoltate sunt singurele valori obiective, cu caracter riguros științific, cu relevanță juridică. Recurentul a solicitat să se aibă în vedere declarația martorei B., contestând și viteza cu care s-a deplasat, astfel cum a fost reținută de instanțe.

Contrar celor reținute de instanța de apel, inculpatul a susținut că din probele existente la dosarul cauzei nu se poate stabili dincolo de orice dubiu rezonabil că valoarea alcoolemiei pe care a avut-o la momentul evenimentului rutier plasează fapta imputată în sfera dreptului penal, ci doar în sfera dreptului contravențional. Pe cale de consecință, a solicitat să se constate că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului în ceea ce privește latura obiectivă, astfel încât fapta imputată nu este prevăzută de legea penală.

În subsidiar, recurentul a solicitat înlăturarea din conținutul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) și. (2) C. pen., a faptei de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește fapta de conducere a unui vehicul sub influența altor substanțe, s-a susținut că instanța de apel, în mod eronat, a stabilit reanalizarea probelor biologice efectuată în cursul cercetării judecătorești nu reprezintă o încălcare a dreptului la apărare sau o depășire a limitelor de investire prin rechizitoriu, câtă vreme a fost trimis în judecată inclusiv pentru infracțiunea de conducere sub influența substanțelor psihoactive prev. de art. 336 alin. (2) C. pen., chiar dacă în descrierea faptică s-a făcut referire la probele administrate în cursul urmăririi penale și care au relevat existența doar a substanței mefedronă în urină. Contrar celor reținute de instanța de apel, inculpatul a susținut că judecata trebuie să se mărginească la faptele arătate în actul de sesizare a instanței, conform art. 371 C. proc. pen.., respectiv să se constate că substanța psihoactivă sub influența căreia se afla la momentul evenimentului rutier este mefedronă, care a fost identificată în proba de urină. Întrucât, a fost trimis în judecată exclusiv pentru consumul de mefedronă anterior evenimentului rutier, recurentul a solicitat să nu fie avute în vedere concluziile regăsite în raportul de expertiză medico-legală nr. x din 08.03.2024 al IML Cluj-Napoca si în buletinul de analiză toxicologică nr. x din 08.03.2024 al IML Cluj-Napoca, potrivit cărora examenul toxicologic efectuat pe mostra de sânge a fost pozitiv pentru clorometcatinonă (CMC) (concentrație = 1.70 ng/mL) și mefedronă (concentrație = 21.85 no/mL), iar examenul toxicologic efectuat pe mostra de urină a fost pozitiv si pentru clorometcatinonă (CMC).

Recurentul a susținut că substanța clorometcatinonă (CMC), identificată atât în proba de sânge, cât și de urină, în urma analizei mostrelor prin metode cromatografice pe strat subțire nu a afectat în niciun fel capacitatea de atenție și concentrare necesare conducerii unui autovehicul. Concentrația de clorometcatinonă (CMC) în sânge a fost de 1,70 ng/mL, net inferioară limitei minime de 10 ng/mL, în timp ce pe proba de urină nu s-a putut efectua determinarea cantitativă, astfel încât nu se poate concluziona că identificarea în organismul subsemnatului a substanței interzise a avut vreun efect. În atare condiții, s-a apreciat că identificarea în probele de sânge și urină a substanței interzise clorometcatinonă (CMC) nu a avut niciun efect asupra capacității de a conduce un autovehicul. Așa fiind, s-a solicitat să se constate că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii în ceea ce privește influența substanței psihoactive, susținând că fapta imputată nu este prevăzută de legea penală.

Recurentul a solicitat a se avea în vedere Decizia nr. 25 a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 27.01.2025, prin care s-a stabilit că:

"în cazul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) C. pen., pentru realizarea condiției esențiale atașată elementului material al laturii obiective, aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influența unor substanțe psihoactive, este necesar să se constate atât prezența în probele biologice a substanței psihoactive, cât și aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacității de a conduce a autorului faptei". De asemenea, a arătat că, potrivit art. 7 din Norma metodologică din 12.12.2013 emisă de Ministerul Sănătății, probele biologice ce pot fi recoltate de la persoanele implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, în vederea determinării prezenței în organism a drogurilor, sunt reprezentate prin sânge și urină. Această norma stabilește cu caracter obligatoriu că este necesară recoltarea de probe biologice atât de sânge, cât și de urină pentru identificarea drogurilor în organismul conducătorului auto.

În speța de față, apărarea a arătat că proba de urină a reliefat urme de substanță psihoactivă mefedronă, ceea ce atestă un consum la un moment anterior, fără însă să se poată determina fără echivoc dacă inculpatul se afla sub influenta substanței interzise în momentul conducerii autovehiculului. Așadar, s-a apreciat că există un dubiu cu privire la faptul probator al conducerii autovehiculului sub influența substanțelor psihotrope și anume asupra tezei din art. 336 alin. (2) C. pen. "aflată sub influența unor substanțe psihoactive", dubiul fiind generat de identificarea acestei substanțe psihotrope în urină, ceea ce atestă că inculpatul a fost expus cândva la această substanță și că nu se afla sub influența ei la momentul conducerii autovehiculului. În acest sens, apărarea a invocat practica judiciară (Curtea de Apel București - decizia penală nr. 400/11.04.2024; Curtea de Apel Brașov - decizia nr. 340/09.05.2022; Curtea de Apel Timișoara - decizia nr. 872/A/21.09.2020; Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureș - ordonanța nr. 5550/P/2020 din 23.12.2021; Judecătoria Bistrița - încheierea penală nr. 707/24.05.2023) și a solicitat achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența altor substanțe prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 03 iunie 2025, Înalta Curte a admis cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 435/A din 14 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2022 și a trimis cauza Completului 7 în vederea soluționării cererii de recurs în casație la data de 17 iunie 2025, cu citarea recurentului inculpat și încunoștințarea apărătorului ales recurentului inculpat.

Examinând cererea de recurs în casație sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte a constatat că decizia penală nr. 435/A din 14 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casație, fiind pronunțată în ultimă instanță, respectiv în apel, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată de către inculpatul A. în termenul legal, fiind respectate dispozițiile art. 434 - art. 436 C. proc. pen.

De asemenea, s-a constatat că cererea de recurs în casație îndeplinește și condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.., cuprinzând numele și prenumele inculpatului (A.), hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 435/A din 14 martie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori), precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a observat că inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

În cererea scrisă, recurentul a făcut referire la elementele de tipicitate ale infracțiunilor pentru care a fost condamnat [infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prev. de art. 338 alin. (1) C. pen., infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev. de art. 336 alin. (1) și (2) C. pen..].

Cu privire la infracțiunea de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 338 alin. (1) C. pen., recurentul a arătat că a susținut că acțiunea sa, de a se deplasa în interiorul parcului din zona Teatrului Național și a se întoarce la locul accidentului la un interval de aproximativ 20 de minute, nu poate conduce la concluzia că a părăsit locul accidentului. Așadar, se afla în proximitatea locului unde a avut loc accidentul și după o perioadă de timp extrem de redusă a revenit singur la fața locului și s-a prezentat organelor de urmărire penală. Prin urmare, conform apărării, fapta imputată nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii în ceea ce privește latura obiectivă, având în vedere că a revenit la locul accidentului.

Referitor la infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, inculpatul a susținut că fapta pentru care a fost trimis în judecată nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de conducere sub influenta alcoolului în ceea ce privește latura obiectivă, respectiv, nu a avut o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur sânge la ora producerii accidentului rutier. În subsidiar, recurentul a solicitat înlăturarea din conținutul infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) și. (2) C. pen., a faptei de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În ceea ce privește conducerea unui vehicul sub influența altor substanțe, prevăzută art. 336 alin. (2) C. pen., recurentul a susținut că există un dubiu cu privire la faptul probator al conducerii autovehiculului sub influența substanțelor psihotrope, fiind generat de identificarea acestei substanțe psihotrope în urină, ceea ce atestă că a fost expus la această substanță și că nu se afla sub influența acesteia la momentul conducerii autovehiculului.

S-a apreciat că motivele pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., analiza acestui aspect putându-se realiza strict în raport de situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fără a se proceda la o analiză a conținutului mijloacelor de probă sau la o nouă apreciere a materialului probator.

De asemenea, s-a apreciat că celelalte chestiuni invocate de recurent, care fac referire la referire la probatoriul administrat și la situația de fapt reținute în cauză, constituie veritabile critici în cadrul soluționării cauzei în fond și în căile de atac devolutive integral și nu pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., dar nici vreunuia dintre celelalte cazuri de recurs în casație prevăzute de lege. În acest sens, s-a subliniat că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii și nu chestiuni de fapt, instanța supremă neputând rejudeca pentru a treia oară o cauză în parametrii în care a avut loc judecata în fond și în apel.

În dezbateri, la termenul de judecată din 17 iunie 2025, apărarea inculpatului a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. și, în ceea ce privește fapta de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de o persoană care se afla sub influența alcoolului, a susținut că valoarea alcoolemiei inculpatului la data producerii evenimentului era sub limita legală, aspect care plasează fapta în sfera dreptului contravențional, și nu în cea a dreptului penal.

Referitor la infracțiunea de părăsire a locului accidentului, apărarea a susținut că nu există corespondență între fapta săvârșită de recurent și încadrarea juridică din norma de incriminare, din probele administrate la dosarul cauzei, rezultând că inculpatul nu a părăsit efectiv locul accidentului, întrucât în primul rând, autovehiculul nu a fost acționat în mod direct de către recurent, ci s-a deplasat inert, fiind proiectat înainte din cauza impactului, iar în al doilea rând, întrucât inculpatul a apăsat pedala de frână, oprind autoturismul și a revenit la fața locului într-un interval de timp justificat de 20 de minute, și aceasta deoarece cu ocazia oricărui eveniment rutier, chiar și atunci când un pieton apare în fața mașinii pe trecerea de pietoni și chiar dacă nu îl lovește, asupra șoferului se instalează o stare de șoc, care a dispărut în acel interval de timp.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A., potrivit art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., în limitele stabilite prin încheierea din data de 03 iunie 2025, Înalta Curte apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, reprezentând ultimul grad de jurisdicție, în care părțile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres și limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.. Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de desființare a sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii. În recurs în casație nu se poate modifica situația de fapt, iar instanța de recurs în casație își fundamentează soluția pe baza faptelor anterior constatate cu caracter definitiv de instanța de apel.

Înalta Curte constată că inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. (fapta nu este prevăzută de legea penală) și a susținut că, în ceea ce privește fapta de conducere a unui vehicul pe drumurile publice de o persoană care se afla sub influența alcoolului, valoarea alcoolemiei inculpatului la data producerii evenimentului era sub limita legală, iar referitor la infracțiunea de părăsire a locului accidentului, s-a arătat că inculpatul nu a părăsit efectiv locul accidentului, întrucât a revenit la fața locului într-un interval de timp justificat de 20 de minute.

Prin încheierea de admitere în principiu s-a arătat că vor fi analizate acele critici privind elementele de tipicitate în raport de situația de fapt deja reținută de instanța de apel, și anume:

a) absența elementului material al infracțiunii prev. de art. 338 alin. (1) C. pen., ca urmare a revenirii la locul accidentului;

b) absența elementului de tipicitate privind îmbibația alcoolică și respectiv, absența influenței substanței psihoactive în cazul infracțiunii prev. de art. 336 alin. (1), (2) C. pen.

Instanța de recurs în casație constată că acest caz de casare vizează "acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie pe considerentul dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv)" (Decizia nr. 442/RC/2017 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

În ceea ce privește infracțiunea de părăsire a locului accidentului prevăzută de art. 338 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată că instanța de apel, prin decizia penală recurată, a reținut că, în timp ce polițiștii se aflau la locul accidentului, la un interval de 20-30 minute de la producerea accidentului, l-au identificat pe inculpatul A. în parcul din spatele Teatrului Național, acesta recunoscând că el a condus autoturismul implicat în accidentul rutier. Curtea de apel a apreciat că infracțiunea se consumă chiar dacă inculpatul a fost identificat ulterior (după circa 20 de minute) în proximitatea locului accidentului, de organele de poliție. De asemenea, faptul că inculpatul ar fi apelat serviciul 112 din autoturism (aspect care nu se coroborează cu alte mijloace de probă), nu îl exonerează de răspunderea penală pentru această infracțiune, cu atât mai mult cu cât acesta a arătat că nu știe dacă operatorul a răspuns susținând că a coborât din mașină datorită prafului creat de airbag-uri.

Potrivit art. 338 alin. (1) C. pen., părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulație, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Elementul material al laturii obiective constă în părăsirea locului producerii accidentului de circulație fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei.

Înalta Curte, examinând situația de fapt, astfel cum a fost reținută cu titlu definitiv de instanța de apel, constată că există o corespondență între baza factuală și elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii, observând că inculpatul A. a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor abilitate să hotărască acest aspect și a fost identificat ulterior de organele de poliție (după circa 20 de minute) în proximitatea locului accidentului. Împrejurarea că a revenit la locul accidentului benevol nu înlătură elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului, conduita ilicită a șoferului intervenind în momentul în care pleacă de la locul faptei. Pe de altă parte, cum a reținut și instanța de apel, potrivit art. 77 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 conducătorul unui vehicul implicat într-un accident de circulație în urma căruia a rezultat decesul sau rănirea unei persoane este obligat să ia masuri de anunțare imediată a politiei, să nu modifice sau să șteargă urmele accidentului și să nu părăsească locul faptei.

Referitor la infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1), (2) C. pen., Înalta Curte, în raport de situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de instanța de apel, constată că elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii corespund faptei reținute în concret în sarcina inculpatului A., susținerile apărării fiind nefondate.

În ceea ce privește îmbibația alcoolică, se constată că instanța de apel a concluzionat la stabilirea stării de fapt că inculpatul se afla în faza de