ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 702 din data de 17.12.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Judecătoria Huedin, în temeiul art. 396 alin. (1) și (2) din Codul de procedură a condamnat pe inculpatul A., pentru comiterea infracțiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., la pedeapsa de un an și șase luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, prevăzut de art. 66 lit. i) din C. pen., pe o perioadă de un an, care se va executa începând cu data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a conduce autovehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, prevăzut de art. 66 lit. i) din C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 91 alin. (1) din C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, ce urmează a se calcula de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, conform dispozițiilor art. 92 alin. (1) și alin. (2) din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., a obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Cluj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei comunei Florești, județul Cluj sau în cadrul Primăriei Huedin, județul Cluj, pe o perioadă de 80 zile.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. coroborat cu art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 96 alin. (1) și alin. (2) din C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care inculpatul nu va respecta, cu rea-credință, măsurile de supraveghere sau obligațiile impuse, respectiv nu va îndeplini integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, precum și a dispozițiilor art. 96 alin. (4) din C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul în care inculpatul va săvârși din nou o infracțiune în cursul termenului de supraveghere de 2 ani.

A fost desemnat Serviciul de Probațiune Cluj pentru supravegherea executării măsurilor și obligațiilor instituite în sarcina inculpatului.

În conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) urmează a se comunica Serviciului de Probațiune Cluj.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. e) din C. proc. pen. cu referire la art. 274 alin. (1) C. proc. pen. și art. 398 din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 2.000 RON, din care suma de 1600 RON reprezintă cheltuieli judiciare aferente fazei de urmărire penală și diferența reprezintă cheltuieli judiciare aferente fazelor de cameră preliminară și judecată.

Împotriva sentinței penale sus-menționată a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 810/A din data de 13 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 702 din 17.12.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023 al Judecătoriei Huedin.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., inculpatul apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 800 RON.

S-a constatat că inculpatul a avut apărător ales pe parcursul judecății în apel.

În fapt, s-a reținut, în esență, că, inculpatul A., la data de 20.10.2022 a condus un autovehicul pe drumurile publice din interiorul localității Bucea. com. Negreni, jud. Cluj având suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice din România în perioada 05.07.2022-01.11.2022.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul A., prin apărător ales, avocat B., prin e-mail 05, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

Inculpatul A. și-a întemeiat cererea de recurs în casație pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., susținând că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu sunt întrunite elementele de tipicitate subiectivă ale infracțiunii reținute în sarcina sa.

În concret, a arătat că avea toate motivele rezonabile să creadă că la momentul surprinderii în trafic, avea dreptul de a conduce valabil, având în vedere faptul că permisul de conducere i-a fost restituit de către autoritățile competente, motiv pentru care nu sunt întrunite elementele de tipicitate subiectivă ale infracțiunii imputate, impunându-se achitarea sa.

În data de 20.10.2022, în momentul în care a fost oprit de organele de poliție, inculpatul avea convingerea că este îndreptățit să conducă autovehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pe drumurile publice din România, deoarece organele de poliție i-au restituit permisul de conducere, întrucât perioada de suspendare a expirat.

Astfel, inculpatul era convins că executarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce nu mai exista.

A mai arătat recurentul că nu are cunoștințe juridice de specialitate și îi era imposibil să anticipeze o posibilă eroare privitoare la modalitatea de implementare a sancțiunilor sale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 26.06.2025, sub nr. x/2023, fiind repartizată aleatoriu, cu prim termen de judecată pentru examinarea admisibilității în principiu la data de 17.09.2025.

Procedura de comunicare a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost îndeplinită la înaintarea dosarului în calea de atac.

Până la expirarea termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. nu au fost depuse concluzii scrise.

La data de 18.08.2025 a fost depus la dosarul cauzei raportul întocmit de magistratul-asistent raportor, acesta apreciind că cererea de recurs în casație nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând, în raport cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A. constată că este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac care are ca scop asigurarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept în cazurile și condițiile limitativ prevăzute de lege.

Însă, pentru a proceda efectiv la analiza pe fond a chestiunilor de drept invocate, este necesar ca cererea de recurs în casație să îndeplinească condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.

Examinând aceste condiții în raport cu actele dosarului, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație a fost formulată în termen, însă nu îndeplinește cumulativ condițiile de formă prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., referitoare la cerințele prevăzute de lege pentru admiterea în principiu.

În ceea ce privește decizia penală recurată, aceasta se încadrează în categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație, în sensul dispozițiilor art. 434 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., întrucât a fost pronunțată de o curte de apel, ca instanță de apel.

În raport cu actele dosarului, se constată că cererea de recurs în casație a fost formulată cu respectarea termenului legal de 30 zile, întrucât hotărârea atacată a fost comunicată inculpatului A. la ultimul domiciliu la data de 21.05.2025, iar acesta a declarat recurs în casație la data de 04.06.2025, prin apărător ales, avocat B., prin e-mail, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

În cauză au fost respectate dispozițiile art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., apelantul-inculpat având calitatea procesuală prevăzută de lege pentru a declara recurs în casație și nu sunt incidente prevederile alin. (6) ale aceluiași articol, inculpatul declarând apel în cauză, cale de atac ce i-a fost respinsă.

Cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele, domiciliul inculpatului și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac (respectiv de avocat B.) și hotărârea atacată.

Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Potrivit art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.: Cererea de recurs în casație se formulează în scris și va cuprinde: (…) c) indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora.

Totodată, conform art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.: Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Așadar, se constată că legiuitorul a instituit în sarcina titularului cererii de recurs în casație obligația de a indica cazul de casare pe care se întemeiază cererea și motivele de recurs în casație (motivarea în fapt și în drept) prin însăși cererea de recurs în casație, sub sancțiunea respingerii cererii ca inadmisibilă, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.

În acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție care prin încheierea nr. 396/RC din data de 08.12.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014, a reținut că: simpla indicare a unui caz de casare dintre cele prevăzute de lege în cererea de recurs în casație nu conduce la constatarea de iure a admisibilității recursului, ci este necesar ca motivele expuse cu privire la cazul de casare invocat să corespundă acestuia.

Înalta Curte constată că inculpatul A. a invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., apreciind că nu sunt întrunite elementele de tipicitate subiectivă ale infracțiunii prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen., întrucât la momentul opririi în trafic de organele de poliție, avea convingerea că este îndreptățit să conducă, ca urmare a faptului că îi fusese restituit permisul de conducere.

Or, Înalta Curtea reamintește faptul că din jurisprudența actuală rezultă că verificările pe care instanța de recurs în casație le face din perspectiva noțiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita este prevăzută de vreo normă de incriminare, și condițiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective, nu însă și latura subiectivă, lipsa de tipicitate subiectivă constituind o teză distinctă prevăzută în art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen. și care nu a fost preluată în art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.." (deciziile nr. 231/RC/2019, 121/RC/2019, 109/RC/2020 etc.).

Așadar, întrucât motivele prezentate de recurent nu pot fi examinate prin prisma cazului de casare indicat expres, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., și nici a altui caz de casare dintre cele reglementate de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., nu este îndeplinită.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 810/A din data de 13 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRUACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 810/A din data de 13 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2025.