ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 22 mai 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 120 din data de 26.02.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, în temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., raportat la art. 61 alin. (1), (2), (3) și 4 lit. c) din C. pen., Judecătoria Huedin a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 10.000 RON amendă penală (200 zile amendă a câte 50 RON/zi), pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (2) din C. pen.

În temeiul art. 559 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat pe inculpat să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu executarea, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

A atras atenția inculpatului că în caz de neplată, cu rea-credință, a amenzii penale, în tot sau în parte, numărul zilelor amendă neexecutate (din totalul de 200 zile amendă) se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea, potrivit disp. art. 63 din C. pen.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.000 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care câte 500 RON în cursul urmăririi penale, iar diferența în etapa camerei preliminare și a judecății).

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin.

Prin decizia penală nr. 1434/A din data de 14 octombrie 2024, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin împotriva sentinței penale nr. 120/26.02.2024 a Judecătoriei Huedin, pe care a desființat-o în parte, în ceea ce privește individualizarea pedepsei principale aplicate inculpatului, modalitatea de executare, respectiv neaplicarea pedepsei complementare și nestabilirea celei accesorii, și, pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

În temeiul art. 396 alin. (2) și (10) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., art. 67 alin. (2) din C. pen. și art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., alăturat pedepsei principale de 1 an și 3 luni închisoare, a interzis inculpatului exercitarea, pe o durată de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, a dreptului de a conduce autovehicule, tramvaie și tractoare agricole sau forestiere.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., a stabilit în sarcina inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, interdicția exercitării aceluiași drept a cărui exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 65 alin. (3) din C. pen., a dispus ca pedeapsa accesorie să se execute în caz de revocare/anulare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii și dispunerii executării pedepsei principale.

În baza art. 91, 92 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii și a stabilit un termen de supraveghere a inculpatului A. de 2 ani și 6 luni, calculat de la data prezentei decizii, pe durata căruia a obligat pe inculpat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a)-e), alin. (2) lit. b) și alin. (3) din C. pen.

Conform art. 91 alin. (4) din C. pen. rap. la art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere, respectiv asupra consecințelor nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere și a neexecutării obligațiilor impuse.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Cheltuielile judiciare ocazionate în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că, în drept, fapta inculpatului A. care, la data de 31.03.2022, în jurul orei 21:45, a condus autoturismul, pe DJ 107P în Com. Gilău, spre satul Someșul Rece, jud. Cluj, sub influența unor substanțe psihoactive (THC), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din C. pen.

La data de 11 martie 2025, (prin fax), inculpatul A. a formulat recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 1434/A din data de 14 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin apărător ales, cu împuternicire avocațială aflată în copie la dosarul cauzei.

În motivarea cererii de recurs în casație, apărarea a susținut că, sub un prim aspect, singura condiție de admisibilitate care ridică probleme este introducerea recursului în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei instanței de apel, cu precizarea că inculpatul a înțeles să formuleze calea de atac la acest moment raportat la publicarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 25/2025, al cărei efect constă în împrejurarea că fapta concret comisă de către recurent nu mai întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii prev. de art. 336 alin. (2) din C. pen.

În acest context, recurentul inculpat, prin apărător ales, a formulat și o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 435 din C. proc. pen. raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În ceea ce privește recursul în casație, apărarea a criticat, în esență, că în mod greșit instanța de apel a apreciat că fapta comisă de recurent este tipică și în situația în care substanța psihoactivă este prezentă doar în proba de urină și a arătat că, raportat la actualul cadru legislativ, fapta pentru care inculpatul a fost condamnat nu mai întrunește elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii prev. de art. 336 alin. (2) din C. pen., nefiind îndeplinită una dintre condițiile esențiale atașate elementului material al faptei, respectiv aptitudinea substanței de a putea determina afectarea capacității de a conduce, câtă vreme substanța nu mai poate acționa asupra sistemului nervos central, motiv pentru care a apreciat că se impune înlăturarea efectelor condamnării.

Apărarea a arătat că prin decizia nr. 25/2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a stabilit că în cazul infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive, prevăzută de art. 336 alin. (2) din C. pen., pentru realizarea condiției esențiale atașată elementului material al laturii obiective, care constă în aceea ca inculpatul să se fi aflat sub influența unor substanțe psihoactive, este necesar să se constate atât prezența în probele biologice a substanței psihoactive, cât și aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacității de a conduce a autorului faptei.

În drept, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Cu privire la cererea de recurs în casație formulată, nu au fost depuse concluzii scrise.

După efectuarea comunicărilor prevăzute de art. 439 din C. proc. pen., dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, pe rolul secției penale, la data de 02.04.2025, sub nr. x/2023.

Prin referatul din 02.04.2025, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 08 mai 2025.

Raportul întocmit de către magistratul asistent desemnat în cauză a fost depus la dosar la data de 30 aprilie 2025.

Prin încheierea din data de 08 mai 2025, Înalta Curte, judecătorul de filtru, a amânat judecarea cauzei, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 22 mai 2025, în vederea soluționării cererii de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentul A. în cauza de față, cu privire la care s-a format dosarul asociat nr. x/2023

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1434/A din data de 14 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, din perspectiva dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată, prioritar, că cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 435 din C. proc. pen., aceasta fiind introdusă după expirarea termenului legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Potrivit dispozițiilor art. 435 din C. proc. pen., "Recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.".

În acest sens, Înalta Curte, judecătorul de filtru, reține că din actele dosarului rezultă că decizia instanței de apel a fost comunicată inculpatului A. la data de 28.10.2024, la adresa de domiciliu (termen calculat conform art. 264 din C. proc. pen. rap. la art. 261 alin. (4) din același cod) -filele x din volumul curții de apel.

Termenul de declarare a recursului în casație, prev. de art. 435 din C. proc. pen., s-a împlinit la data de 28 noiembrie 2024 pentru inculpatul A..

Or, prezenta cerere de recurs în casație a fost introdusă de inculpatul A. la data de 11.03.2025, cu depășirea, prin urmare, a termenului de 30 de zile de la data comunicării către parte a deciziei instanței de apel.

În consecință, cererea de recurs în casație formulată de recurent nu îndeplinește condiția de admisibilitate prev. de art. 435 din C. proc. pen.

Constatarea anterioară face neutilă analiza celorlalte condiții de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A..

Pentru considerentele expuse, constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1434/A din data de 14 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, nu îndeplinește condiția de admisibilitate prev. de art. 435 din C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, dispunând obligarea acestuia, conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1434/A din data de 14 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 mai 2025.